TEMA 7.

IMPACTUL FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI

INVESTIŢIONAL

7.1. Semnificaţia factorului timp în procesul investiţional. Procesele

compunerii şi actualizării
7.1.1. Valoarea viitoare a unui flux de numerar
7.1.2. Valoarea prezentă a unui flux de numerar
7.1.3. Actualizarea fluxurilor de numerar cu valori variabile
7.1.4. Perioade de compunere mai mici decât un an

7.2. Noţiunea de anuitate. Valoarea viitoare şi valoarea prezentă a unei

anuităţi
7.2.1.Valoarea viitoare a unei anuităţi ordinare
7.2.2. Valoarea viitoare a unei anuităţi speciale (cuvenite)a
7.2.3. Valoarea prezentă a unei anuităţi ordinare
7.2.4. Valoarea prezentă a unei anuităţi speciale (cuvenite)

1. Semnificaţia factorului timp în procesul investiţional. Procesele compunerii şi

actualizării

Procesul investiţional se desfăşoară într-o îndelungată perioadă de timp.

Odată cu punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, viaţa economică a
acestuia trece într-o nouă fază dominantă de furnizare către societate a rezultatelor
obţinute în urma procesului investiţional, concretizate în produse finite. Ca o
consecinţă imediată a vânzării de produse finite, se obţine profit.
În calculele de eficienţă economică se compară mărimea profitului, ce se scontează
a fi obţinut dintr-o acţiune productivă, cu fondurile de investiţii necesare. Trebuie
să se ţină cont de faptul că fondurile de investiţii se cheltuiesc într-o anumită
perioadă, iar profitul se obţine într-o altă perioadă. De aici, calculele de eficienţă
economică nu trebuie să aibă un caracter static, adică să nu se făcă abstracţie de
influenţa factorului timp asupra efectelor finale. Or, timpul acţionează ca un factor
distinct. Acţiunea respectivă se cunoaşte sub denumirea de influenţa factorului timp
asupra investiţiilor şi a rezultatelor lor. Analiza, ce ţine cont de influenţa factorului
timp asupra investiţiilor, se consideră analiza dinamică.

1
Orice decizie investiţională presupune sacrificiul unui consum prezent în perspectiva
unui consum viitor mai sporit.
Deciziile investiţionale pot fi optime numai atunci, când investitorii au
posibilitatea să evalueze în perioada curentă care sunt implicaţiile viitoare ale
deciziilor luate.
Altfel spus, un investitor trebuie să dispună de posibilitatea de a cuantifica o
decizie din punct de vedere al efectelor ei peste un număr T de perioade de timp.
Deci, la evaluarea corectă a veniturilor generate de o investiţie este necesar
de a lua în consideraţie că veniturile se obţin în viitor. Aceste sume monetare
trebuiesc exprimate în termenii valorii prezente pentru a aprecia rentabilitatea
investiţiei.
Conceptul de valoare prezentă este crucial în teoriile financiare, inclusiv in cea a
finanţelor firmei. Investitorii încredinţează resursele lor acum (în prezent) în
aşteptarea obţinerii unor profituri viitoare.
Se ştie că banii au o valoare diferită în timp.
Un flux monetar viitor Fh este întotdeauna considerat ca depreciat în raport
cu un flux prezent F0 de aceeaşi sumă. Această depreciere în viitor ţine de faptul că
o încasare obţinută mai târziu privează beneficiarul de posibilităţile de utilizare pe
care i le-ar permite o încasare imediată. În acelaşi context, inflaţia erodează puterea
de cumpărare a oricărei unităţi monetare în decursul timpului dacă este păstrată sub
formă lichidă (dacă nu este investită).
Astfel, fluxurile de numerar efectuate la diferite date pe scara timpului nu
sunt comparabile direct decât folosind un anumit procedeu ce poartă numele de
tehnica actualizării şi presupune transferarea tuturor valorilor dispersate în timp
la un singur moment, care, de regulă, este cel actual.
Aceasta este una din cele mai importante tehnici folosite în finanţe, de aceea
este absolut vital ca ea să fie înţeleasă în întregime.
În activitatea practică, indicatorii care se actualizează – profitul, costurile etc.

2
Una din componentele principale ale analizei valorii în timp a banilor este axa
temporală, care ne permite să vizualizăm în timp ceea ce se petrece într-o anumită
situaţie ce vizează investirea banilor.
Pentru a ilustra conceptul de axă temporală, se va analiza ca exemplu
următoarea diagramă:

Timp 0 1 2 3 4 5

Figura 1. Axa temporală

Timpul 0 este momentul actual; timpul 1 se află poziţionat la o perioada şi reprezintă

momentul final al perioadei 1 începând faţă de momentrul actual; timpul 2 se află
poziţionat la două perioade faţă de momentul actual şi reprezintă momentul final al
perioadei 2 şi aşa mai departe.
Astfel, valorile înscrise în diagramă reprezintă valori de sfârşit de perioadă. De multe
ori aceste perioade reprezintă ani, dar ele pot semnifica şi alte intervale de timp, spre
exemplu semestre, trimestre, luni sau chiar zile.
Dacă perioadele considerate sunt ani, atunci intervalul de la 0 la 1 reprezintă anul 1
şi timpul 1 reprezintă atât sfârşitul anului 1, cît şi începutul anului 2.
Fluxurile de numerar se plasează, de regulă, direct sub numerele care
reprezintă timpul.
Fluxurile de numerar care reprezintă o ieşire de numerar (plăţi, cheltuieli)
(cash outflow) vor avea semnul minus şi invers, intrările de numerar (toate
încasările) (cash inflow) vor avea semnul plus.
Să considerăm următoarea situaţie: are loc o ieşire de numerar în valoare de
1000 u.m. în momentul prezent şi doua intrări a câte 1000 u.m., respectiv la sfârşitul
perioadei 1 şi la sfârşitul perioadei 2.

3
 Timp 0 1 2
-1000 + 1000 + 1000
Fluxuri de
numerar

Figura 2. Ieşiri şi intrări de numerar

Procesul compunerii (actualizării prin compunere) este un proces aritmetic
prin care se ajunge de la valorile prezente (present value) (VP sau PV) la valorile
viitoare («future value») (VV sau FV) a unei sume sau a unui flux de numerar.
Pentru ilustrarea compunerii, presupunem că o sumă de 1 leu este investită
productiv într-un anumit domeniu la începutul unui an. După trecerea primului an,
ca urmare a folosirii ei în procesul de producție, suma dată va aduce un profit „a”.
În anul următor, fondul utilizat va fi 1+a, iar rezultatul (1+a)2 ş.a.m.d., astfel
încât după h ani suma de 1 leu devine (1+a)h, adică:
- la începutul anului unu avem suma de 1 leu;
- la sfârşitul anului unu se obţine: 1+ a x 1 = (1+a) lei;
- la sfârşitul anului doi se obţine: (1+a)+a(1+a)=(1+a)2;
- la sfârşitul anului trei se obţine: (1+a)2+a(1+a)2=(1+a)3 lei şi aşa mai
departe, astfel, că după h ani se obţine suma de (1+a)h lei.
În consecință, ținând seama de influența factorului timp, se va considera că, o
investiție de 1 leu va echivala peste h ani nu cu o sumă de 1 leu, ci cu o sumă de
(1+a)h lei.
Expresia (1+a)h poartă denumirea de factor de fructificare sau factor de
compunere (FC).
Factorul de compunere (FC) se folosește la actualizarea prin compunere a unor
sume investite în trecut (aducerea în prezent a unor sume investite în trecut) sau la
transferarea în viitor a sumelor investite în prezent, mărind aceste sume, deoarece
acest factor întotdeauna este mai mare ca unu.
Dar, problema se poate pune şi invers, adică, dacă 1 leu investit în prezent devine
peste h ani (1+a)h, atunci, care va fi valoarea actuală a 1-i leu ce se va obţine în anul
h? (sau cît să investim acum, ca peste h ani să obținem 1 leu?).

4
Răspunsul îl va oferi procedura de actualizarea prin discontare. Generic această
procedură se numește procedura de actualizare. În acest caz se va face apel la
factorul de actualizare - FA.
Factorul de actualizare (factorul de discontare) este folosit la aducerea din viitor
în prezent a unei sume de 1 leu şi exrimă cît valorează zi 1 leu, luat la o dată viitoare
peste h ani.
Dar dacă se investesc X lei?
Dacă se notează cu Y suma totală cumulată peste h ani a X lei investiţi în prezent,
atunci se va obţine Y = X x (1+a)h, de unde: X = Y x 1/(1+a)h, în care: X reprezintă
valoarea actuală a Y lei obţinuţi în anul h.
Astfel, FA (factorul de discontare) va fi reprezentat de relația 1/(1+a)h.
Reieșind din cele menționate, factorul de actualizare se folosește la aducerea
în prezent a unor sume ce se vor realiza (se vor cheltui sau se vor obține) în viitor,
micșorând aceste sume, deoarece acest factor întotdeauna este mai mic ca unu.
Se mai impune încă o remarcă deosebit de importantă şi anume:
- în cazul aplicării factorului de actualizare, h ia valorile 1,2,…t;
- în cazul aplicării factorului de compunere, h ia valorile 0,1,2,…t-
1, unde t reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul la care se
face actualizarea şi momentul în care se obţine ultima sumă ce se
actualizează. Valoarea 0 pentru h în cazul aplicării factorului de
compunere se exprimă tocmai prin faptul că suma ce urmează a fi
actualizată a fost înregistrată la sfîrşitul anului.
În ceea ce privește simbolul „a”, acesta reprezintă eficiența anuală a sumei unitare
cheltuite; el corespunde eficienței medii obținute la obiective similare, din ramura
sau subramura în care se investește suma respectivă.
În literatura de specialitate simbolul „a” este denumit coeficient de actualizare (rata
de actualizare). Semnificația economică a coeficientului de actualizare este
următoarea: el reprezintă profitul ce poate fi obținut într-un an ca urmare a sumei de
1 leu investite productiv la începutul acelui an. Mărimea lui decurge din proprietatea
fundamentală a oricărui proces economic: ca, în urma desfășurării unei activități

5
productive, rezultatul să compenseze integral resursele consumate şi pe deasupra
să se obțină un profit pentru societate şi pentru agentul economic care a desfășurat
activitatea respectivă.
Specialiștii estimează că, în condiții normale, mărimea acestui coeficient, pe
ansamblul unei economii naționale, cum ar fi, spre ex., economia României, poate
fi de 0,15 sau 15% (cu diferențieri de țară, ramură, subramură etc.). În cazurile în
care se apreciază că în perioadele următoare va interveni o inflație pe piața internă
sau internațională, o sporire considerabilă a dobânzilor la capital sau când investițiile
se efectuează în condiții de risc accentuat, mărimea coeficientului de actualizare
trebuie să țină cont de rata inflației, rata dobânzii, coeficientul de risc şi eficiența
medie din domeniul de activitate, în care se realizează investiția. În consecință,
coeficientul de actualizare a va reprezenta funcția respectivelor variabile şi se va
nota astfel:
a = f (ri; rd; rr; e;), în care
ri – rata inflației;
rd – rata dobânzii;
rr – rata de risc investițional;
e - eficiența medie din domeniul de activitate, în care se realizează investiția.
În activitatea practică, indicatorii care se actualizează sunt: profitul, costurile,
producția etc.

7.1.1. Valoarea viitoare (VV) a unui flux de numerar

Generalizând cele enunțate anterior cu privire la valoarea viitoare a unei
sume sau a unui flux de numerar, pentru calcularea acesteia se va aplica formula:
VV = VP(1+a)h (1.1), unde:
VV- valoarea viitoare a unei sume;
VP - valoarea prezentă a unei sume;
(1+a)h - factorul de compunere (FC).
Valoarea viitoare a unei sume prezente indică valoarea pe care o va avea această
sumă în viitor datorită creșterii ei pe seama ratei de actualizare.

6
 Utilizarea formulei de calcul a valorii viitoare a unui flux de numerar se
propune prin intermediul aplicației practice nr.1.

Aplicația practică nr.1: Se presupune, că 1000 u.m. sunt investite sub forma
depunerii banilor într-un cont bancar, la o rată a dobânzii de 8% anual. Care va fi
suma ce se va obține peste 5 ani, dacă se va utiliza tehnica compunerii?
Rezolvare: Se va folosi în acest caz relația (1.1). Conform acesteia:
VV1  VP(1  a) ; VV2  VV1 (1  a)  VP(1  a)(1  a)  VP(1  a)2 ş.a.m.d.

Continuând același raționament, se poate conchide că:

VV5  VP(1  a)5 .

Rezultatele determinării VV5 sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Calcularea VV, aplicînd dobânda compusă
Perioadă Valoarea sumei la începutul 1+a Valoarea sumei la sfârşitul
(h) perioadei (u.m.) perioadei (u.m.)
1 2 3 4
1 1000 1,08 1080
2 1080 1,08 1166,4
3 1166,4 1,08 1259,71
4 1259,71 1,08 1360,49
5 1360,49 1,08 1469,33

Astfel: VV5  1000(1  0,08)5  1469,33

Acest exemplu poate fi ilustrat folosind axa temporală:

8%
Timp
0 1 2 3 4 5
Valoarea
investiţiei -1000 VV VV VV VV VV
1 2 3 4 5
Valoarea sumei
la sf.fiecărei 1080 1166,4 1259,71 1360,49 1469,33
perioade

Factorul de compunere sau de fructificare poate fi calculat cu ajutorul oricărui

calculator simplu. Însă pentru majoritatea valorilor posibile ale lui a şi ale lui h au

7
fost elaborate tabele speciale cu factori de compunere şi cu factori de discontare,
care dau valorile acestora pentru diferite rate de actualizare (prin compunere sau
discontare) şi diferite perioade de timp, ceea ce uşurează mult calculele.
Utilizarea tabelelor cu factori de compunere are loc astfel: să presupunem, că,
reieşind din condiţiile aplicaţiei practice 1, analizate anterior, dorim să aflăm factorul
de compunere pentru o rată a dobânzii de 8% pentru 5 ani, adica FC8%, 5.
Din tabelele speciale se găseşte numărul corespunzător acestor date – 1,469 (vezi
tabelul 2).
Tabelul 2
h
Tabel cu factori de compunere FC a,h = (1+a)
(varianta prescurtată a tabelului)

1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 1.010 1.020 1.030 1.040 1.050 1.060 1.070 1.080 1.090 1.100
2 1.020 1.040 1.061 1.082 1.102 1.124 1.145 1.166 1.188 1.210
3 1.030 1.061 1.093 1.125 1.158 1.191 1.225 1.260 1.295 1.331
4 1.041 1.082 1.126 1.170 1.216 1.262 1.311 1.360 1.412 1.464
5 1.051 1.104 1.159 1.217 1.276 1.338 1.403 1.469 1.539 1.611
6 1.062 1.126 1.194 1.265 1.340 1.419 1.501 1.587 1.677 1.772

Deoarece ecuaţia (1.1) se poate scrie, utilizând factorul de compunere, după cum
urmează:
VV  VP * FC a, h (1.1a),
iar VP, conform datelor din aplicaţia practică nr.1 reprezintă 1000 u.m., rezultatul
se va obţine printr-o simplă substituţie şi anume:
VV=1000 x FC8%, 5 = 1000 x 1,469 = 1469 u.m.

Astfel, utilizînd tabelele cu factori de compunere, valoarea viitoare a sumei de 1000

u.m., investită pe 5 ani la o rată a dobânzii de 8% pe an, va fi de 1469 u.m.
De remarcat, că toate calculele de actualizare se bazează pe formula dobînzii
compuse. Acelaşi caz, soluţionat cu ajutorul dobînzii simple (VV= VP(1+h x a)), va
prezenta un alt rezultat.

8
Aplicînd datele din enunţul corespunzător Aplicaţiei 1, se va dovedi (vezi
rezultatele în tabelul 3) diferenţa dintre rezultate obţinute prin aplicarea celor două
tipuri de dobîndă.
Tabelul 3

Rezultatele multiplicării cu ajutorul dobînzii simple şi celei compuse

Anul Suma acumulată cu ajutorul Suma acumulată cu ajutorul dobînzii

dobînzii simple:
VV= VP(1+h x a)
1 1000 + (1000 x 0,08) = 1080
2 1000 + (1000 x 0,08) = 1080
3 1000 + (1000 x 0,08) = 1080
4 1000 + (1000 x 0,08) = 1080
5 1000 + (1000 x 0,08) = 1080
Suma 1000(1+5x8%)=1000 + (1000 1469,33
finală x5x0,08) = 1000+400 = 1400
compuse:
VV = VP(1+a)h
1000 + (1000 x 0,08) = 1080
1080 + (1080 x 0,08) = 1166,4
1166,4 + (1166,4 x 0,08) = 1259,71
1259,71 + (1259,71 x 0,08) =1360,49
1360,49+ (1360,49 x 0,08) =1469,33

Din datele prezentate în tabel se observă, că în cazul multiplicării cu ajutorul dobînzii

simple baza, faţă de care se efectuează multiplicările, rămîne neschimbată (1000
u.m.), pe cînd în cazul multiplicării cu ajutorul dobînzii compuse baza, faţă de care
se efectuează multiplicările este în creştere. Pe lîngă aceasta, rezultatele obţinute
(1400 u.m. şi 1469,33 u.m.) confirmă ipoteza, că pentru investitor multiplicarea cu
ajutorul dobînzii simple nu este profitabilă.
Raţionamentul, care se degajă este că, în cazul multiplicării cu ajutorul
dobînzii simple, veniturile generate trebuie să fie:
- reinvestite;
- utilizate pentru finanţarea activităţii curente etc.

7.1.2. Valoarea prezentă (VP) a unui flux de numerar

Determinarea valorii prezente a unui flux de numerar viitor este, pur şi simplu,
inversul operaţiei de compunere. După cum a fost menţionat, valoarea prezentă -

9
VP (present value) este valoarea de astăzi a unei plăţi (încasări) sau a unor serii de
plăţi (încasări) viitoare, actualizate cu o rată de actualizare corespunzătoare. Altfel
spus, valoarea prezentă a unui flux de numerar, generat după h ani în viitor, este
reprezentată de suma care, dacă ar fi disponibilă în momentul prezent va creşte cu o
rată de actualizare corespunzătoare, astfel încît să atingă valoarea respectivă în
viitor.
Pentru a determina ecuația de actualizare, se va porni de la ecuațiile:
(1.1) şi (1.1a) , adică : VV  VP(1  a)h  VP * FC a, h
Ultima ecuație poate fi rezolvată ca necunoscută pentru VP, şi poate fi scrisă în
următoarele forme echivalente:
VV 1
VP  h  VV *  VV * FAa; h (1.2)
(1  a) (1  a) h

Amintim, că factorul 1/(1+a)h = FAa,h este factorul de actualizare sau de

discontare.
În calculele de eficienţă economică a investiţiilor cea mai obişnuită utilizare a
acestui factor este de a afla valoarea prezentă a costurilor sau a profitului viitor, dar
aria sa de aplicare este mul mai extinsă.

Utilizarea formulei de calcul a valorii prezente a unui flux de numerar, se propune

prin intermediul aplicaţiilor practice nr.3 şi 4.

Aplicaţia practică nr.3: Să se determine valoarea prezentă a unui flux de numerar

în valoare de 1000 u.m., generat în următorii 5 ani, dacă rata de actualizare este de
5% anual.
1
VP  1000$ *  783.53$
(1  0.05)5

Utilizând axa temporală, cele de mai sus pot fi reprezentate astfel:

10
 5%
Timp 0 1 2 3 4 5
VP VV
786,53$ 1000$

După cum a fost menţionat, şi pentru factorul de actualizare (FA) există tabele
speciale (tabele cu factori de actualizare (discontare) FA a,h= 1/(1+a)h). Astfel, din
aceste tabele se poate extrage valoarea FA pentru a = 5% şi h = 5, care este de
0,783526 (vezi tabelul 4).
Tabelul 4
Tabel cu factori de actualizare (discontare) FA a,h= 1/(1+a)h
(varianta prescurtată a tabelului)

1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 0.990 .980 .971 .962 .952 .943 .935 .926 .917 .909
2 .980 .961 .943 .925 .907 .890 .873 .857 .842 .825
3 .971 .942 .915 .889 .864 .840 .816 .794 .772 .751
4 .961 .924 .888 .855 .823 .792 .763 .735 .708 .683
5 .951 .906 .863 .822 .783526 .747 .713 .681 .650 .621

Aplicînd raţionamentele cunoscute, conform cărora VP  VV * FAa, h , aplicaţia practică

3 se va rezolva, prin substituţie de date, rezultînd următoarea ecuaţie:
VP  1000$ * 0.783526  783.53$
Astfel, utilizînd tabelele cu factori de discontare, valoarea prezentă a unui flux de
numerar în valoare de 1000 u.m., generat în următorii 5 ani la o rata de actualizare
de 5% anual este de 783,53 $.

Aplicaţia practică nr.4:

Un utilaj va mai funcţiona încă 8 ani de aici înainte. Dacă valoare sa în acel moment
este considerată a fi costul de înlocuire a acestuia, care se ridică la 180 milioane
lei, se pune întrebarea stabilirii valorii prezente a utilajului, discontat la 10%?
Rezolvare: Dacă durata de funcționare (D) este de 8 ani, iar rata de di scontare este
de 10%, atunci valoarea prezentă se va stabili prin următoarea relație:
VP= VV x 1/ (1+a)D = ……………………………………………. = 83,88 milioane lei.

11
Comentariu: Cele 180 milioane lei, care reprezintă valoarea de înlocuire, a
utilajului valorează astăzi 83,88 milioane lei.
Remarcă: Acest calcul este mai puțin folosit, deoarece nu au fost luate în
considerație şi efectele economice (producția şi profitul) ce se obțin pe parcursul
celor 8 ani de funcționare a utilajului.

7.1.3. Actualizarea fluxurilor de numerar cu valori variabile

Un compartiment aparte al teoriei şi practicii financiare este consacrat actualizării

fluxurilor de numerar cu valori variabile.
Pentru a calcula VV sau VP a unei serii de cash flow-uri cu valori variabile, este
necesar:
 să se efectueze actualizarea valorii fiecărui cash flow anual în parte
şi apoi
 să se cumuleze valorile actualizate.
Derularea actualizării prin compunere a unei serii de cash flow-uri cu valori
variabile este exemplificată în aplicațiile practice nr. 5 şi 6.
Aplicația practică nr.5:
Se estimează că un proiect investițional va genera fluxuri de numerar în următorii
3 ani, după cum urmează:
în anul 1 – 1 000 mii u.m.;
în anul 2 – 3 000 mii u.m.;
în anul 3 – 4 000 mii u.m.
Să se determine valoarea viitoare a fluxului de numerar total generat de proiectul
investițional, dacă rata anuală de actualizare constituie 10%.
Rezolvare: Valoarea viitoare a fluxului de numerar total, la sfârșitul anului 3, se va
calcula în modul următor: FV = …………………………………….= 8 510 000 u.m.
Răspuns: Valoarea viitoare a fluxului de numerar total la sfârșitul anului 3
constituie 8 510 000 u.m.

12
 Derularea actualizării prin discontare a unei serii de cash flow-uri cu vlori
variabile este exemplificată în aplicaţia practică nr. 6.
Aplicaţia practică nr.6. Se presupune, că cash flow-ul anual de la exploatarea
investiţiei va constitui în următorii 3 ani, după cum urmează:
în anul 1 – 15 000 u.m.;
în anul 2 – 13 000 u.m.;
în anul 3 – 9 000 u.m.
Să se determine valoarea prezentă a fluxului de numerar total generat de proiectul
investiţional, dacă rata anuală de actualizare constituie 10%.
Rezolvare: Valoarea prezentă a fluxului de numerar total se va calcula în modul
următor: PV  ……………………………………………………………..= 31142 u.m.
Răspuns: Valoarea prezentă a fluxului de numerar total constituie 31142 u.m.

7.1.4. Perioade de compunere diferite de (mai mici decât) un an

În exemplele prezentate mai sus, s-a pornit de la ipoteza unei rate anuale a dobânzii.
Însă formulele prezentate mai sus pot fi aplicate, prin modificare, şi în cazul în care
dobânda se compune la intervale mai mici decât un an de zile (semestru, trimestru,
lună).
Dacă compunerea are loc la perioade mai mici decât un an, atunci formulele (1.1)
şi (1.2) vor avea următoarea formă:
anom h m
VV  VP (1  ) (1.3)
m

şi respectiv:
1
VP  VV (1.4)
a
(1  nom ) h m
m

unde : a - rata anuală a dobânzii (rata nominală)

m - numărul de perioade din an când se compune dobânda
h - numărul de ani.
13
 În acest context, apare necesitatea prezentării termenilor de «rată nominală a
dobânzii» («nominal» sau «quoted interest rate») şi rată efectivă anuală a dobânzii
(«effective annual rate»).
Rata nominală a dobânzii este rata contractată sau rata stabilită pentru calcularea
dobânzii. Astfel, rata anuală, la care multe împrumuturi şi instrumente financiare
(acţiuni, obligaţiuni etc.) fac referire, este rata nominală a dobânzii.
Se consideră, că rata efectivă este acea rată, utilizarea căreia odată în an
permite obţinerea aceluiaşi rezultat ca şi prin utilizarea ratei nominale de m ori pe
an.
Rata anuală efectivă este rata care se realizează la finele perioadei de compunere şi
care ajustează rata nominală în funcţie de frecvenţa folosită pentru compunere. Rata
efectivă anuală poate fi determinată, cunoscând rata nominală şi numărul de perioade
de compunere pe an, prin următoarea formulă:

anom m
aef  (1  ) 1 (1.5)
m
unde: aef . - rata anuală efectivă a dobânzii
anom - rata anuală nominală a dobânzii

m- numărul de perioade de compunere pe an .

Utilizarea formulei de calcul pentru compuneri, care au loc în perioade mai
mici decât un an, se propune prin intermediul aplicației practice nr.7.

Aplicația practică nr.7: Suma de 1000 u.m. se depune la o bancă pentru 3 ani
cu rata dobânzii de 6% pe an cu compunere semestrială (semianuală). Care va fi
valoarea disponibilă în cont la sfârșitul celui de-al treilea an ?

Rezolvare: Determinarea rezultatelor compunerii semestriale (sau orice alt tip de

compunere care nu se face anual, ci pe perioade diferite de un an (mai mici ca anul)
se poate efectua prin două metode şi anume:

14
I metodă: exprimarea tuturor datelor disponibile pornind de la perioadele de
compunere.

Compunerea semianuală presupune că dobânda se plăteşte la fiecare 6 luni. Aşa dar,

dacă se face o compunere semianuală, există h x m = 3 x 2 = 6 perioade (fiecare
perioadă a câte 6 luni), astfel la fiecare 6 luni obţinem un câştig din dobândă de:
a 6
  3% .
m 2
În exemplul analizat vom utiliza 6 perioade (h=6) şi nu 3 perioade, precum şi o rată
a dobânzii a=3%, care reprezintă rata dobânzii pe perioada respectivă (semestru) şi
nu a=6%, care reprezintă rata dobânzii pe an.
Astfel, conform formulei (1.3), se va obţine:
0.06 32
VV  1000 $(1  )  1000$(1  0.03)6  1000$  1194052
.  1194.05$
2

Acest rezultat poate fi prezentat, utilizând axa temporală :

1 2 3 Ani
3%
Timp 0 1 2 3 4 5 6 Semestre
-1000$ 1194.05$

II metodă: presupune determinarea ratei anuale efective a dobânzii şi apoi

utilizarea acesteia ca rată anuală corespunzătoare numărului de ani.
anom m
a
a) Dată fiind formula ratei anuale efective: ef  (1  )  1 , se va obţine
m
0.06 2
prin substituţie aef  (1  )  10
.  (103
. )2  10
.  10609
.  10
.  6.09% ;
2
b) Dată fiind formula de calcul a valorii viitoare a unei sume (1.1),
VV  VP1  a , se va obţine prin substituţie
h

VV = ……………………………………………….. = 1194,05 u.m.

15
 Trebuie de menționat că, în toate tipurile de contracte, dobânda este
întotdeauna specificată ca rată anuală a dobânzii, iar dacă procedeul de compunere
are loc mai frecvent decât odată la un an, acest fapt este specificat împreună cu
rata.
Dacă nu exista condiția „compunerii semestriale”, valoarea viitoare se va
calcula ca: VV= 1000 u.m. X FC6%,3 = 1000 u.m. X 1,191=1191 u.m.
Este important de remarcat, că VV este mai mare în cazul compunerii
semestriale decât în cazul compunerii anuale deoarece se câştigă mai frecvent
dobândă din dobândă.
Pentru exemplul precedent, în care rata nominală a dobânzii este de 6%, iar
compunerea se efectuează semestrial, se poate uşor stabili, că rata efectivă anuală a
0.06 2
dobânzii  (1  )  10 . )2  10
. *(103 .  10609
. .  6.09% este > decât rata nominală
 10
2
(6%), de aici şi rezultatul: 1194,05 u.m. > 1191 u.m.

Concluzie generală: Valoarea viitoare a sumei capitalizate peste anumite perioade

de timp, mai mici ca anul, este cu atît mai mare, cu cît perioadele de compunere pe
parcursul unui an sunt mai numeroase şi viceversa.

7.2. Noțiunea de anuitate. Valoarea viitoare şi valoarea prezentă a unei anuități

Anuitatea reprezintă o formă specială a fluxului de numerar (de venit sau cheltuieli),
în care plățile au loc în mod regulat şi egal în decursul unei perioade de timp. Ea
poate avea loc fie la începutul, fie la sfârșitul perioadei.
Anuitatea, care are loc la finele perioadei se numește anuitate obișnuită sau
ordinară («ordinary annuity») şi este cel mai frecvent întâlnită.
Anuitatea, care are loc la început de perioadă poartă numele de anuitate cuvenită
sau specială («annuity due»).

16
Deoarece anuitățile ordinare sunt cel mai des utilizate în finanțe, termenul de
anuitate se folosește pentru a desemna efectuarea plăților la sfârșit de perioadă, dacă
nu se specifică în mod expres contrariul.

7.2.1. Valoarea viitoare a unei anuități ordinare

În cazul unei anuități anuale obișnuite valoarea viitoare a acestei anuități se

calculează după cum urmează :
h 1
(1  a)h  1
VVA  C (1  a)h 1  C (1  a)h  2  ....C (1  a)0  C *  (1  a)t  C (1.6)
t 0 a

sau: VVA  C * FCAa, h (1.6a)

unde: C – factor de anuitate (valoarea cash flow-ului anual constant);
FCA a,h - este factorul de compunere pentru o anuitate (în literatura de specialitate
acest factor mai poartă denumirea de factor de compunere multiplă) şi este egal cu
(1  a) h  1
.
a
Utilizarea formulei de calcul pentru valoarea viitoare a unei anuități simple,
se propune prin următoarea aplicație practică nr.8.
Aplicația practică nr.8: Se presupune, că o anuitate de 1000 u.m. va fi
primită la sfârșitul fiecărui an pe o perioadă de 4 ani ce urmează. Fiecare din
sumele primite va fi depusă imediat în contul bancar şi va aduce o dobândă de 6%
anual. Să se determine, care va fi suma disponibilă la sfârșitul perioadei de 4 ani?
Așa dar, trebuie găsită valoarea viitoare a unei anuități ordinare peste 4 ani.
Fiecare plată este supusă procedeului de compunere până la sfârșitul anului 4, iar
suma plăților, astfel constituite, va forma valoarea viitoare a anuității.
Valoarea viitoare a anuității se deduce cu ajutorul formulei (1.6) sau (1.6a).
VVA  1000(1  0.06.)3  1000(1  0.06)2  1000(1  0.06)1  1000 
(1  0.06)4  1
 1000  1000 * 4.37462  4374.62$
0.06

17
 (1  a)h  1
Valoarea factorului de compunere pentru anuitate ( FCAa, h  ) de
a
asemenea poate fi extrasă din tabele speciale.
(1  a)h  1
Tabel cu factori de compunere multiplă ( FCAa , h  )
a
(varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%

1 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 3.000 1.000 1.000
2 2.010 2.020 2.030 2.040 2.050 2.060 2.070 2.080 2.090 2.100
3 3.030 3.060 3.091 3.122 3.152 3.184 3.215 3.246 3.278 3.310
4 4.060 4.122 4.184 4.246 4.310 4.375 4.440 4.506 4.573 4.641
5 5.101 5.204 5.309 5.416 5.526 5.637 5.751 5.867 5.985 6.105

Pentru a ilustra mai clar exemplul, vom folosi axa temporală:

6%
Timp 0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

1060

1123.6
1191.02
Valoarea viitoare a anuitatii = 4374.62

7.2.2. Valoarea viitoare a unei anuități cuvenite (speciale)

În aplicația practică nr.9 se vor prelua datele enunțului din aplicația practică
nr.8, cu condiția că anuitățile de 1000 u.m. vor fi primite şi reinvestite imediat la
fiecare început de an pe aceeași perioadă de 4 ani la o rată a dobânzii de 6%, adică
vom avea de a face cu o anuitate cuvenită.
Se va determina valoarea viitoare a anuității speciale, modificând formulele
(1.6) şi (1.6a) după cum urmează:
VVA(anuit. spec.)  C * FCAa, h *(1  a) (1.7)
Astfel, pentru exemplul analizat se va obține:
VVA(anuit.spec.)  1000u.m.  4.37462 1.06  4637.1u.m.

18
Pentru ilustrare se va folosi aceeași axă temporală, numai că fiecare plată se va
deplasa spre stânga.

6%
Timp 0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

1060

1123.6
1191.02
1262.48
Valoarea viitoare a anuitatii cuvenite = 4637.1

Deoarece în cazul anuității speciale plățile se efectuează mai de vreme, dobânda care
se acumulează este mai mare: 4637,1 u.m. în loc de 4374,62 u.m. pentru o anuitate
ordinară.

7.2.3.Valoarea prezentă a unei anuități ordinare

Se presupune, că o sumă C este primită la finele fiecăreia din următoarele h perioade

de timp. Se admite, în același timp, că rata dobânzii pentru fiecare perioadă este
constantă şi este egală cu a.
În acest caz, valoarea prezentă a unei sume, ce se va obține la sfârșitul primei
1 2
 1   1 
perioade, va fi de C   , valoare prezentă a următoarei sume va fi de C  
 1  a  1  a

ş.a.m.d.
Astfel, valoarea prezentă a unei anuități pentru h perioade va fi următoare:
C C C C
VPA     ........
1  a (1  a) 2
(1  a) 3
(1  a) h
 1 1 1 
VPA  C    ...... (1.8)
1  a (1  a)
2
(1  a) h 
h 1 
VPA  C  t 
 t 1 (1  a) 
De asemenea, se poate demonstra, că expresiile de mai sus sunt similare cu:

19
 1 1   (1  a) h  1 
VPA  C   
h 
 C  h 
 sau
 a a(1  a)   a(1  a) 
1
1 -
(1  a)h
VPA = C x [(1+a)h- 1/a(1+a)h] = C x (1.8a)
a

1
1 -
(1  a)h
Expresia (1+a)h- 1/a(1+a)h sau poartă denumirea de factor de
a
discontare multiplă.
Regăsită în tabelul cu valori de factori, valoarea acestei expresii serveşte la
determinarea sumei totale actualizate a unei valori constante pe un număr de h ani
viitori la o rată de actualizare a.
Dacă se va lua în consideraţie faptul, că parantezele de mai sus reprezintă
factorul de actualizare pentru anuitate, atunci formulele (1.8) şi (1.8a) pot fi scrise:
VPA  C * FAAa, h (1.8b)
unde:
C – anuitatea;
FAAa,h - factorul de actualizare a anuităţii pentru o rată a dobînzii a şi pentru h
perioade (în literatura de specialitate acest factor mai poartă denumirea de factor
de discontare multiplă).
Valorile FAA se pot extrage, de asemenea, din tabele speciale.

Utilizarea formulei de calcul a valorii prezente a anuității ordinare se propune prin

intermediul aplicației practice nr.10.

Aplicația practică nr.10: Se presupune, că se oferă următoarele posibilități:

1. Să se încaseze o sumă chiar în momentul prezent sau
2. Să se încaseze o anuitate pe o perioadă de 4 ani cu efectuarea de plăți a câte
1000 u.m. la sfârșitul fiecărui an.

20
 Se presupune, că nu va fi nevoie de suma respectivă de bani în decursul
următorilor 4 ani, astfel încît dacă se va accepta varianta anuității, se vor depune
sumele într-un cont bancar, care va aduce o dobândă de 6% anual. Care ar trebui
să fie valoarea sumei plătite în prezent pentru ca aceasta să fie echivalentă cu
anuitatea oferită?
Folosind formula (1.8b), se obține același rezultat:
VPA  1000 * 3,4651  3465.1u.m.

Pentru verificare, se propune examinarea tabelelor speciale.

1
1 -
(1  r) n
Tabel cu factori de discontare multiplă: FAA a,h=(1+a)h- 1/a(1+a)h =
r
(varianta prescurtată a tabelului)
1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%
1 .990 .980 .971 .962 .952 .943 .935 .926 .917 .909
2 1.970 1.942 1.913 1.886 1.859 1.833 1.808 1.783 - 1.759 1.736
3 2.941 2.884 1829 2.775 2.723 2.673 2.624 2.577 2.531 2.487
4 3.902 3.808 3.717 3.630 3.546 3.465 3.387 3312 3.240 3.170
5 4.853 4.713 4.580 4.452 4.329 4.212 4.100 3.993 3.890 3.791

Se va folosi şi în acest caz o axă temporală:

Timp 0 6% 1 2 3 4
1000 1000 1000 1000
943.40
889.99
839.62
792.09
3465.1
Valoarea prezenta a
anuitatii

Soluţiile numerice din partea stângă a axei temporale sunt obţinute în urma
determinării valorii prezente a fiecăreia dintre plăţi şi în final prin însumarea acestor
valori.

21
7.2.4. Valoarea prezentă a unei anuități speciale (cuvenite)

În aplicația practică nr.11 vom relua enunțul aplicației precedente nr.10, cu

condiția că plățile se efectuează la începutul fiecărui an, adică anuitatea respectivă
este o anuitate specială.
În acest caz, fiecare plată trebuie actualizată pe o perioadă mai mică cu un an,
comparativ cu ex. Precedent (dacă în ex. precedent h = 0, 1, 2, 3, atunci în exemplul
dat h = 1, 2, 3, 4); iar dacă să se prezente situația analizată pe o axă temporală, se va
observa, că fiecare plată este plasată la stânga cu o perioadă.
Anuitatea specială are o valoare prezentă mai mare decît anuitatea obișnuită,
deoarece fiecare plată se face cu o perioadă mai devreme.
Axa temporală ce urmează, prezintă procedura de actualizare a fiecărui flux
de numerar din exemplul analizat şi arată VPA, care este suma acestor fluxuri de
numerar actualizate.
Timp 6%
0 1 2 3 4

1000 1000 1000 1000

943.40

889.99
839.62

3673.01
Valoarea prezenta a
anuitatii speciale
Acest surplus de valoare se poate calcula prin înmulțirea valorii prezente a
unei anuități obișnuite cu factorul (1+a):
VPA(anuit. spec.)  C * FAAa. h *(1  a)

Astfel, în exemplul analizat, se va obţine:

VPA(anuit .spec.)  1000u.m. * 3.465106 * (1  0.06)  3673.01u.m.

Deoarece plăţile sunt efectuate mai repede, o anuitate specială este mai valoroasă
decît una ordinară.

22
Bibliografie
1. Caraganciu A., Domenti O., Ciobu S., Bazele activităţii investiţionale,
Editura A.S.E.M., Chişinău, 2004, pag.102-119.
2. Vasilescu I., Românu I., Cicea C., Investiţii, ed. Economica, 2000, pag.183-
218.
3. Stoian M., Gestiunea investiţiilor, ed. ASE Bucureşti, 2003.
4. Колтынюк Б.А., Инвестиционные проекты, изд. В.А. Михайлова,
Санкт-Петербург, 2002.
5. Золотогоров В.Г. , Инвестиционное проектирование, изд.
Экоперспектива, Минск, 1998.
6. Hîncu R., Suhovici A., Luchian I. Основы инвестиционной деятельности,
Ed. ASEM. – Chişinău, 2008, pag.138-161.

23