DEPOZITELE DE MĂRFURI

-TIPOLOGIE, ROL, AMPLASARE-

 CUPRINS

1. Argument
2. Depozite – tipologie, rol și amplasare
3. Principii de proiectare și organizare a depozitelor
4. Concluzii
5. Bibliografie

2
 1. ARGUMENT

Lucrarea de față va trata depozitele comerciale ca entități economice prin are se realizează,
în exclusivitate, funcția de gros, respectiv cumpărarea, stocarea și revânzarea ,mărfurilor către
diferiți utilizatori profesionali (magazine și unități de alimentație publică, producători, alți grosiști,
diferite instituții pentru consumuri colective).

Îndeplinirea funcției de gros de către un grosist tradițional, de către o firmă de comerț

integrat ori asociat pretinde derularea în depozitul comercial a unui flux tehnologic complet compus
din următoarele procese: preluare (recepție), depozitare (stocare), livrare. În genere, pentru orice
suprafață comercială care întrunește atributele unui depozit, fluxul tehnologic se compune din
intrare – păstrare – depozitare – stocare – vânzare – livrare,

2. DEPOZITE – TIPOLOGIE, ROL ȘI AMPLASARE

Spaţii de formare a sortimentului comercial şi echilibrare a oscilaţiilor comerciale,

depozitele îndeplinesc o serie de funcţii care pot fi delimitate în raport importanţa sau conţinutul
acestora, după cum urmează:

 în funcţie de importanţă se disting o funcţie fundamentală - concentrarea şi păstrarea

stocurilor de mărfuri şi următoarele funcţii secundare: primirea mărfurilor, formarea
sortimentului comercial, pregătirea mărfurilor în vederea vânzării cu amănuntul, controlul
cantitativ şi calitativ al mărfurilor, distribuirea mărfurilor pe beneficiari.
 în funcţie de conţinut, funcţiile depozitelor de distribuţie sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel nr 1.1. - Funcţiile depozitelor

Clasificarea depozitelor
3
1. Din punct de vedere al locului de depozitare, păstrarea mărfurilor poate avea loc în
interiorul sau în exteriorul locului de producţie (depozitare externă, respectiv internă).
2. În funcţie de înălţimea depozitelor, se disting depozite cu un singur nivel (cel mai eficient)
şi cu mai multe niveluri.
3. După sistemul de construcţie, depozitele pot fi (a) primare sau simple (de tipul barăcilor sau
şoproanelor), (b) clădiri din beton sau metal şi (c) specifice (frigorifice, pentru substanţe
radioactive etc.).
4. Corespunzător formei de construcţie, depozitele pot fi deschise (depozite neacoperite
utilizate pentru unele materiale de construcţie sau alte produse a căror depozitare nu este
influenţată de factori climaterici) semideschise sau închise.
5. În funcţie de gradul de specializare, se disting depozite strict specializate ( sare, cartofi etc.)
specializate (destinate unei singure grupe de produse - textile, încălţăminte, produse
chimice), combinate ( stochează produse din două sau trei grupe de mărfuri, de exemplu
textile - încălţăminte), generale ( pentru sectorul alimentar sau nealimentar) şi mixte ( pentru
depozitarea mărfurilor din ambele sectoare).
6. După caracterul activităţii principale îndeplinite, se disting:
 depozite de colectare destinate stocării unor partizi mici de mărfuri primite de la furnizori
diferiţi, în vederea repartizării pe beneficiari în cantităţi mari ( pentru lactate, cereale);
 depozite de repartizare (acumulează cantităţi mari de mărfuri în vederea livrării în partizi
mici şi sunt utilizate în cazul liniilor de produse caracterizate prin profunzime ridicată -
confecţii, încălţăminte etc.);
 depozite de tranzit şi transbordare (situate în gări, porturi etc.)
 depozite pentru păstrarea sezonieră a produselor.
7. În funcţie de poziţia faţă de nivelul solului depozitele pot fi subterane (pentru vinuri, cartofi
etc.), terane şi supraterane.
8. Din punctul de vedere al materialului de construcţie, se disting depozite din lemn,
cărămidă, beton, metal, alte materiale etc.
9. Din punctul de vedere al modului de proprietate, depozitele pot fi publice (puse la dispoziţia
clienţilor interesaţi de către proprietarii respectivelor depozite) şi private (folosite în mod
exclusiv de proprietarii şi managerii acestora).
10. Din punct de vedere al dispunerii spaţiale se disting depozite centralizate (depozitarea
mărfurilor are loc într-un singur loc) şi depozite necentralizate (în vederea depozitării
mărfurilor sunt utilizate mai multe locuri).

Amplasarea depozitelor

4
 Amplasarea depozitelor este influenţată de numeroşi factori de natură economică şi
organizatorică. În timp ce aspectele economice au în vedere diferite categorii de costuri, precum
costurile de transport, de depozitare, exploatare etc., criteriile organizatorice pun accentul pe
aspecte tehnologice şi manageriale. În consecinţă, chiar dacă scopul principal în alegerea locului de
implantare a unui depozit îl reprezint ă costul spaţiului alocat acestuia, amplasarea şi proiectarea
depozitelor este influenţată atât de factori exogeni cât şi endogeni, între care se includ:

1. despecializarea /concentrarea reţelei comerciale cu amănuntul, factor aflat în strânsă

corelaţie cu numărul depozitelor necesare;
2. repartizarea teritorială a producţiei;
3. repartizarea teritorială a consumului influenţează amplasamentul depozitelor în funcţie de
natura produselor. Astfel, depozitele pot fi amplasate în apropierea producătorilor (pentru
cereale, de exemplu), în zona de consum (fructe) sau într-o zonă intermediară producţie-
consum;
4. relaţiile şi distanţele furnizori - clienţi;
5. dezvoltarea şi organizarea transporturilor are în vedere infrastructura necesară, gradul
dotării cu terminale (în cazul transportului feroviar), structura parcului de transport (acesta
constituind un factor intern) etc.;
6. posibilităţi de extindere a depozitelor într-o perioadă viitoare.
Problema esenţială a amplasamentului o constituie proiectarea celor mai scurte circuite în
cadrul distribuţiei, astfel încât să fie asigurată o organizare raţională a mişcării produselor. Un rol
important în acest sens revine deciziilor privind numărul depozitelor, dispersia acestora în teritoriu
şi gradul de centralizare a stocurilor de mărfuri. Se poate opta fie către un depozite centralizat, fie
către mai multe depozite necentralizate (criteriu de clasificare prezentat anterior). O soluţie
intermediară între centralizarea şi descentralizarea totală a stocurilor de mărfuri o reprezintă
centrele de distribuţie.
Figura nr. 1.1. Modul de funcționare a unui centru regional de distribuție

În vederea asigurării unui curs eficient al produselor de la producător la consumator, acestea

sunt amplasate în jurul pieţelor de desfacere şi au drept scop principal mişcarea şi nu stocarea
5
produselor. Centrele de distribuţie se caracterizează printr-un grad ridicat de informatizare a
operaţiunilor de procesare a comenzilor şi livrărilor, operaţiuni desfăşurate în cadrul unei singure
clădiri.

3. PRINCIPII DE PROIECTARE ȘI ORGANIZARE A DEPOZITELOR

În vederea analizării modului de amenajare a depozitelor în contextul tehnologiilor

comerciale, se impune cunoaşterea potenţialelor forme de amenajare, a principalelor sale
componente funcţionale şi a principiilor care stau la baza proiectării şi funcţionării depozitelor.

Organizarea proceselor tehnologice în cadrul depozitelor se realizează în funcţie de

specializarea acestora. În principal, însă, indiferent de profilul respectivelor depozite, tehnologia
depozitării mărfurilor cuprinde următoarele grupe de operaţiuni.

Figura nr. 1.2. Tehnologia depozitării mărfurilor

Datorită în principal distanţelor care trebuie parcurse, forma optimă a depozitului o

reprezintă cea apropiată pătratului, cu un raport de 2:1 între laturi, respectiv 6:1 sau 8:1 în cazul
depozitelor de mari suprafeţe. Strâns legat de acest aspect este şi faptul că, pentru depozitarea
aceleiaşi cantităţi de mărfuri, este mult mai eficientă existenţa unei înălţimi mai mari a depozitului
pe o suprafaţă mai mică, decât situaţia contrară, când sunt necesare cheltuieli de construcţie,
exploatare, respectiv manipulare mai ridicate. Nu în ultimul rând, forma depozitului depinde şi de
caracteristicile terenului disponibil, în funcţie de care pot apărea anumite constrângeri în ce priveşte
soluţia constructivă adoptată.

În funcţ ie de capacitatea, dimensiunile şi rolul în procesul distribuţiei, se poate regăsi un

spaţiu unic destinat depozitării şi întocmirii documentelor sau un ansamblu de spaţ ii diferenţ iate în
6
funcţie de operaţiile efectuate şi destinaţie. Corespunzător funcţiilor acestora, suprafaţa depozitelor
poate fi descompusă în următoarele componente funcţionale:

a) suprafaţa utilă reprezintă ansamblul spaţiilor unde are loc păstrarea efectivă a mărfurilor,
inclusiv suprafaţa trecerilor pe unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit (trecerile dintre
stive, stelaje etc.). Este formată din următoarele componente:

Su = S d + Sa+ SS

unde: Su - suprafaţa utilă;

Sd - suprafaţa de depozitare efectivă, formată de unităţile de încărcătură - paletă, raft etc.

Spaţiile de depozitare propriu-zise sunt destinate stocării mărfurilor pe o anumită perioadă

de timp, diferenţiată în funcţie de sezonalitatea producţiei şi a consumului. În cazul în care
depozitele stochează produse alimentare, o pondere de cea. 10-15% din suprafaţa totală de
depozitare revine spaţiilor frigorifice.

Sa - suprafaţa aleilor de lucru destinată manevrării utilajelor de transport intern pentru

introducerea şi scoaterea paletelor de pe echipamentele comerciale (stelaj, rastel), precum şi pentru
formarea partizilor de mărfuri ce urmează a fi expediate beneficiarilor;

Ss - suprafaţă suplimentară formată din suprafaţa culoarelor de circulaţie centrale şi

perimetrale din hala de depozitare, a spaţiilor de recepţie şi expediţie a mărfurilor, de pregătire a
mărfurilor, precum şi a camerei de mostre.

Principalele componentele ale suprafeţei suplimentare prezintă următoarele particularităţi:

• mărimea suprafeţei de recepţie este condiţionată de volumul total al mărfurilor primite,

numărul şi complexitatea operaţiilor necesare pentru recepţia cantitativă şi calitativă;
• spaţiile pentru pregătirea mărfurilor includ suprafeţele în cadrul cărora se efectuează o serie
de operaţii de natură tehnico-economică, precum: dezambalare, prelucrare (prăjire,
îmbuteliere, coacere), călcat confecţii, sortări etc. In cadrul acestui spaţiu se includ şi alte
componente, precum spaţii de custodie pentru păstrarea temporară a mărfurilor la care în
timpul recepţiei s-au constatat deficienţe cantitative sau calitative, laboratoare de calitate a
mărfurilor;
• camerele de mostre sunt dimensionate în funcţie de complexitatea sortimentului comercial,
numărul zilnic de vizitatori /clienţi şi necesarul de forţe de vânzare;

• spaţiile de expediţie se constituie în vederea grupării mărfurilor pe loturi distincte destinate

diverşilor beneficiari ţinându-se cont de sorto-tipo-dimensiunile solicitate de aceştia.
7
 Ţinând cont de principalele activităţi desfăşurate în cadrul depozitelor de mărfuri - recepţie,
depozitare, expediţie, în tabelul 10.2. este prezentată structura orientativă pe componente
funcţionale a suprafeţei utile a unui depozit în funcţie de natura mărfurilor depozitate.

Tabel nr.1.2. Structura suprafeței utile a depozitelor pe grupe de produse

b) suprafeţe administrative şi cu caracter social (birouri, grupuri sanitare);

c) suprafeţe tehnice, inclusiv staţia de redresori ;
d) spaţii ocupate de elementele constructive ale clădirii: stâlpi de susţinere, ziduri interioare
despărţitoare etc.
Amenajarea depozitelor se realizează în funcţie de următoarele aspecte:
• particularităţile constructive ale depozitelor: tipul construcţiei, mărimea, înălţimea şi
numărul de niveluri, numărul rampelor, lăţimea spaţiilor exterioare pentru circulaţie;

• caracteristicile mărfurilor comercializate (volum, greutate, formă, complexitate

sortimentală, perisabilitate, respectarea condiţiilor de vecinătate admise, necesarul de unităţi
de încărcătură şi ambalaje;

• criterii economice: viteza de circulaţie a mărfurilor, frecvenţa comenzilor, numărul de

expediţii zilnic.
Corespunzător criteriilor menţionate, în procesul amenajării interioare se recomandă
respectarea următoarelor principii de proiectare şi amenajare a depozitelor:

1. utilizarea construcţiilor cu înveliş metalic de tip hangar, îndeosebi în cadrul depozitelor care
dispun de un sistem automat de depozitare şi localizare a produselor. Pot fi construite în
mod rapid şi asigură o folosire intensivă a suprafeţei disponibile;
2. folosirea formelor dreptunghiulare ale depozitelor, cu un raport optim de 1:2 între laturi;
3. separarea fluxurilor de intrare (primire) şi ieşire (expediţie) a mărfurilor;
4. existenţa unor distanţe cât mai scurte între diferitele componente funcţionale ale depozitelor;
5. reducerea la minim a numărului de uşi pentru fluidizarea circulaţiei mărfurilor;
6. folosirea unor materiale de oţel uşor sau combinate pentru acoperirea pereţilor şi
acoperişurilor,

8
 7. folosirea lianţilor, betonului armat rigid şi a substanţelor protectoare în pardoseală pentru
evitarea uzurii acesteia;
8. netezimea pardoselii şi evitarea oricăror modificări de nivel;
9. asigurarea protecţiei împotriva incendiilor, o atenţie aparte acordându-se depozitelor de
mare înălţime, în cadrul cărora este necesară amplasarea dispozitivelor de protecţie atât în
interiorul stelajelor cât şi în acoperiş;
10. menţinerea la minim a numărului stâlpilor de rezistenţă pentru asigurarea flexibilităţii
operaţiilor (în funcţie de dimensiunea stâlpilor şi poziţia paletelor, un stâlp poate determina
pierderea unui număr de 1 până la 6 palete).
11. proiectarea şi amenajarea depozitelor în funcţie de caracteristicile mărfurilor depozitate -
valoare, greutate, mărime, perisabilitate; se va respecta principiul compatibilităţii
mărfurilor;
12. în cazul produselor la care în timpul depozitării se continuă anumite procese biologice se
vor utiliza diferite utilaje şi instalaţii care preiau degajările şi previn deprecierile;
13. armonizarea proceselor de prelucrare a mărfurilor, de transformare a sortimentului industrial
în sortiment comercial;
14. dotarea cu mijloace de transport intern adecvate naturii şi volumului de mărfuri vehiculat
(cărucioare de diferite tipuri, benzi rulante, electrostivuitoare, macarale etc.);
15. facilitarea manipulării şi transportării materiilor prime, mărfurilor etc. În mijloacele de
transport comercial - vagoane, camioane etc.;
16. facilitarea preluării mărfurilor din fronturile de lucru (rampe de încărcare-descărcare), din
depozitele de primire-recepţie şi de expediţie şi până la mijloacele de transport utilizate
pentru ajungerea la beneficiar;
17. respectarea cerinţelor principiului "primul venit primul plecat" indiferent dacă se foloseşte
stocarea informatizată sau clasică în procesul zonării pe orizontală a suprafeţei de
depozitare.
Nu în ultimul rând, sistemul constructiv al depozitelor este legat de modalităţile de transport
prin intermediul cărora marfa este livrată la depozit şi beneficiari. Aceste procese sunt condiţionate
atât de modalităţile de ambalare, utilizare a produselor cât şi de existenţa unor echipamente
adecvate pentru încărcarea /descărcarea pe rampe a mărfurilor.

4. CONCLUZII

9
 În proiectarea amenajării unui depozit trebuie să se aibă în vedere ca diferitele operații și
procese de bază, necesare îndeplinirii scopului pentru care a fost creat, să se deruleze într-o
înlănțuire logică în spațiu și timp.
Depozitul comercial asigură înfăptuirea acestei cerințe prin îndeplinirea următoarelor
funcții: depozitarea și păstrarea mărfurilor, condiționarea și porționarea mărfurilor, formarea
sortimentului comercial, transportarea și ambalarea mărfurilor, prestarea de servicii materiale
pentru detailiști, cum ar fi etichetarea, împachetarea mărfurilor. Din perspectiva acestor cinci
funcții, un proces tehnologic complet la nivelul unui depozit, prezintă următoarele trăsături: este un
proces de producție care a fost împins în sfera comerțului, este caracterizat printr-un grad inalt de
concentrare, presupune înzestrarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat acelor
operațiuni care se apropie de unele procese industriale.

BIBLIOGRAFIE

1. Adăscăliţei Virgil - Marketingul spaţiilor de vânzare, Ed. Uranus, Bucureşti, 2001;

2. Bălan Carmen - Logistică, Ed. Uranus, Bucureşti, 2001;
3. Abbott Hovard - Managing Product Recall, Pitman Publishing, London,1991;
4. Bauer, Michael J, Poirier, Charles C, Lapide Lawrence, Bermudes John - E-Business: The Strategic
Impact on Supply Chain and Logistics, CSC Consulting, AMR Research, Council of Logistics
Management, 2001;
5. Frois G. - Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994 ;
6. Gherasim T. - Microeconomie, vol. I-II, Ed. Economică, București,1994;
7. Lupan Ernest - Dreptul mediului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1998;
8. Szenteşi Silviu - Management proiectelor de investiţii, Ed. UAV, Arad, 1998.

10
11