Disciplina: Logistica

Proiect de investigare

Premisele și etapele dezvoltării

logisticii
 Cuprins
Introducere...................................................................................................................................................3
Subiectul I Studiu teoretic: Metode de aplasarea depozitelor.................................................................5
1.1 Retrospectivă istorică asupra amplasamentului și depozitării............................................................5
1.2 Metode de amplasare a depozitelor....................................................................................................7
Subiectul II Studiul analitic Studiu de caz: Analiza depozitului Wal-Mart........................................17
Concluzii.....................................................................................................................................................18
Bibliografie:................................................................................................................................................19

Introducere
2
 Actualitatea temei Depozitarea și păstrarea mărfurilor, bună gospodărire a fondului de
marfă existent și pregătirea adecvată în scopul vânzarii se realizează în spații special amenajate,
și anume, în depozite.
Importanța păstrării mărfurilor în bune condiții este subliniată și de obligativitatea
supunerii unor produse (ex: electronice și electrice) încercarilor de depozitare (încercarea H) în
vederea verificării capacității de a rezistă la transport sau depozitare în condiții climatice și
mecanice specifice.
Depozitarea mărfurilor, respectiv stocarea acestora, este strâns legată de procesele de
transport. Activitățile de extracție și prelucrare a materiilor prime, a semifabricatelor se
desfășoară, de regulă, în localități diferite, situate la anumite distanțe unele de altele. În plus,
există de regulă un anumit interval de timp între terminarea unui proces de producție și începutul
altuia. O parte din acest timp este afectată transportului, iar cealaltă este consumată cu operațiuni
pregătitoare: expediere, întocmire a documentelor de transport, încărcare – descărcare,
depozitare etc.
Depozitarea mărfurilor este echivalentă cu un transport în timp al acestora și nu în spațiu.
Ea constituie o componentă importantă a distribuției mărfurilor, iar necesitatea depozitării și
durata acesteia sunt determinate de condiții naturale, considerate economice și alte considerente.
Depozitarea a fost inițial considerată o activitate necesară dar generatoare de costuri,
conceptual modificându-se substanțial pe parcursul secolului XX, ajungând că pentru secolul
XXl să se considere că obiectiv ideal în privința depozitării, reducerea neîncetată a stocurilor de
mărfuri care nu se află în mișcare , până când se va realiza o mișcare cvasi-continuă.Scopul final
va fi înlăturarea necesității de a depozita, în orice punct al rețelei , iclusiv între unitățile de
producție , între acestea și clienți.
Depozitarea mărfurilor se va modifica în viitor, sub influența mutațiilor din domeniul
relațiilor cu furnizorii, al producției și al distribuției. Amploarea schimbărilor din domeniul
depozitării va depinde în secolul XXl , de capacitatea de inovare a managerilor logistici, pentru
creșterea eficienței activității și a nivelului de servire a clienților.
Rolul și dezvoltarea depozitelor de mărfuri trebuiesc aprofundate țînând cont de
necesitățile actuale și de viitor ale economiei naționale, pornind de la concluziile unei ample și
exigențe analize a rețelei de depozite existente, concomitent cu aplicarea rezultatelor pozitive,
rod al tendințelor moderne care se manifestă pe plan mondial în acest domeniu. Acest aspect a
fost însă conștientizat destul de târziu. Abia în anii ’80, atenția s-a îndreptat spre îmbunătățirea
configurației depozitului și a tehnicilor de manipulare a mărfurilor. Depozitele de distribuție sunt
spații, respective puncte de stocare, care sunt implantate în drumul fizic al unui produs de la
producător la utilizatorul final(beneficiar).
3
 În funcție de forma de proprietate, depozitele pot fi: ale producătorului, comerțului en
gros, comerțului cu amănuntul sau ale unor mandatari. Într-un sens restrâns, spațiile de vânzare
ale comerțului cu amănuntul nu aparțîn depozitelor de distribuție, deoarece structural or, de
regulă, nu este legată intrinsic de logistică.
Rolul important al depozitelor de distribuție rezultă din următoarele considerente:
- Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a
produselor la locul și timpul solicitate de către client;
- Depozitele de distribuție, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare;
- Transporturile în cantități de masă sunt mai ieftine decât transporturile mici;
- expedierea în cantități mari se face pe distanțe mari: producător-depozit de
distribuție;
- expedierea de cantități mici poate să limiteze pe distanțe mici.
Scopul lucrării Scopul lucrării constă în efectuarea unei analize desfășurate a metodelor
de amplasare a depozitelor și scoaterii în evidență a importanței amplasării pentru proprietari,
producători etc., pentru creșterea eficienței activității și a nivelului de servire a clienților.
Obiectivele lucrării
1. A efectua studiul teoretic asupra metodelor de amplasare a depozitelor.
2. A face analiză istorică a domeniului: amplasament și depozitare.
3. A analiza locația și metodele de amplasare a depozitelor în dependență de anumiți
factori.
4. A releva importanța amplasării corecte a depozitelor.
5. A realiza un studiu practic asupra unui depozit concret.
Metodologia de cercetare Pe parcursulul lucrării au fost utilizate așa metode precum: analiza,
sinteza, precum și metoda istorică.
Cuvinte cheie transport, depozit, marfă, amplasare, dpeozitare, locație, eficiență, client.

4
Subiectul I Studiu teoretic: Metode de aplasarea depozitelor
1.1 Retrospectivă istorică asupra amplasamentului și depozitării
În prima jumătate a secolului, perspectiva asupra depozitării, în domeniul conceptual și
practic, a fost caracterizată de următoarele aspecte:
• caracterul static – rolul depozitului constă în păstrarea mărfurilor
• necorelarea cu alte activități logistice – atenția utilizatorilor de spații de depozitare era
focalizată numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate
• preocupările limitate pentru creșterea eficacității – eforturile de îmbunătățire a
eficacității activităților erau orientate prioritar spre producție
• accentul pe resursele umane – întrucât forță de muncă era o resursă necostisitoare,
depozitarea presupunea realizarea manuală a majorității covârșitoare a activităților
După cel de-al doilea război mondial, mutațiile din domeniul producției și distribuției au
avut că efect o nouă atitudne față de depozitarea mărfurilor.
Mai întâi au apărut depozitele regionale care permiteau acoperirea unei arii teritoriale
extinse, apoi depozitele localizate strategic, deoarece un depozit localizat favorabil putea lua
locul spațiilor de depozitare existente la fiecare unitate de producție.
Dezvoltarea distribuției contractuale, în anii ’80 și ’90, a generat un nou mod de a
beneficia de servicii de depozitare.
Distribuția contractuală reprezintă furnizarea de către un distribuitor terț a unui serviciu
de distribuție complet și operat pe seama unui anumit client. Formă contractului poate varia de la
asigurarea de facilități de depozitare, la un centru de distribuție dedicat unui client, fie
producător, fie detailist. Centrul de distribuție are rolul de a accelera circulația mărfurilor și, în
plus, permite satisfacerea cerințelor specifice ale clientului.
Comerțul cu amănuntul a fost marcat în anii ’80, de crearea depozitelor de distribuție
centrale, ale marilor detailiști. Producătorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor
centrale ale detailiștilor, fără a mai fi necesar să dispună de spații proprii de depozitare.
Marile corporații, prezente simultan pe mai multe piețe, au apelat la conceptul de depozit
mulți-țări. Pentru țările dintr-o anumită zona, se creează un depozit central, care livrează
depozitelor existente la nivelul filialelor companiei sau distribuie mărfurile direct următorului
nivel din canalele de marketing.
Diversitatea circuitelor de distribuţie, destinaţia depozitelor, vocaţia internă sau
continentală, vocaţia industrială sau comercială, tipurile de mijloace de transport şi de
manipulare etc. conduc la caracteristici diferite ale depozitelor, platformelor logistice sau
amplasamentelor logistice. În acest sens, se pot da că exemple:
5
 • depozitul situat în spatele întreprinderii industriale (stocare lângă locul de producţie sau
de transformare) sau depozitul amplasat departe de locurile de producţie (destinat regrupării
producţiilor mai multor întreprinderi industriale);
• depozitul de „campanie” destinat colectării legumelor şi fructelor şi depozitul amplasat
în zona industrială, în periferie, pentru a alimenta lanţurile comerciale din marea distribuţie;
• depozitul conectat la căile ferate, pentru primirea trenurilor cu mărfuri grele, depozitul
plasat pe malul unui canal pentru a primi transporturile pe căile fluviale sau depozitul mesageriei
destinat să primească frecvent foarte multe camioane etc.
Platformele logistice reprezintă elemente ale sistemului de distribuţie în care se realizează
operaţii de transbordare a mărfurilor, depozitare a mărfurilor , comercializare a mărfurilor în
vrac, ambalare, sortare şi grupare a mărfurilor în vederea expedierii lor la beneficiari. Acestea
sunt proiectate pentru a satisface toate cerinţele unui sistem logistic urban, prin utilizarea unui
sistem informaţional complex, care să permită aplicarea unor programe de rutare optimă a
vehiculelor, de planificare eficientă a vehiculelor pentru realizarea operaţiilor de
colectare/distribuţie a produselor.
Amplasarea platformelor logistice se face, în general, în punctele de legătură dintre
transportul magistral de mare capacitate şi sistemul de transport urban (fig. 1). Rezultatele
utilizării unui astfel de sistem cu platforme logistice sunt reducerea numărului de vehicule
necesare pentru oferirea unor servicii cel puţîn la acelaşi nivel calitativ, sporirea coeficientului de
utilizare a capacităţii de transport a vehiculelor, reducerea parcursului vehiculelor, atât în stare

încărcată, cât şi în stare goală.

6
 Preluare : Costescu Dorinela, Roşca Mircea Augustin – « Platforme logistice – solutii
eficiente pentru economisirea de resurse si reducerea efectelor poluante », Buletinul AGIR nr.
1/2007
Platformele logistice oferă posibilitatea grupării firmelor mici, creându-se condiţiile
organizării eficiente a proceselor de transport. Ele reprezintă sisteme în care un grup de
expeditori sau transportatori pot utiliza acelaşi parc de vehicule, aceleaşi terminale sau acelaşi
sistem informaţional, cu scopul de a reduce costurile de distribuţie.
Multe dintre primele teorii legate de locație au fost formulate de economiști și geografi
cum ar fi: Johann von Thünen, Alfred Weber, T. Palander, August Lösch, Edgar Hoover, Melvin
Greenhut și Walter Isard. O tema comună în lucrările acestora a fost importantă costurilor de
transport în determinarea amplasamentului. O mare parte dintre conceptele care au fost sugerate
de aceștia, pot fi aplicate și în zilele noastre.
1.2 Metode de amplasare a depozitelor
Spațiile de depozitare sunt:
• fixe - depozite propriu zise;
• mobile - mijloace de transport.
Păstrarea este considerată temporară (cca. 2–20 zile) și este specifică produselor
alimentare perisabile sau de lungă durata, când se depășește această perioada limita, pentru
produse industriale (aparatură electro-casnică, încaltaminte și îmbracaminte).
Pentru cele mai multe firme, cea mai complexă și reală problema în ceea ce privește
locația, este în momentul în care două sau mai multe depozite trebuie să fie amplasate simultan,
sau la o perioada scurtă de timp. Această problema este comună deoarece majoritatea
companiilor, în afară de cele mici, au mai multe facilități în sistemele lor logistice. Este
complexă deoarece aceste facilități nu pot fi privite independent din punct de vedere economic,
și numărul de posibilități de amplasare devine enorm.

Problema amplasării depozitelor este caracterizată de câteva întrebări de bază 1:

- Câte depozite ar trebui să existe în rețeaua de aprovizionare a companiei?
- Cât de mari ar trebui să fie și unde anume ar trebui să fie localizate?
- Care magazine ar trebui asociate depozitului respectiv pentru a le aproviziona? Care depozit
ar trebui asociat fiecărei fabrici, magazin, etc?
- Ce produse ar trebui stocate în fiecare depozit? Care produse ar trebui transportate direct de
la punctul de producție la consumatori?

1
Ronald H. Ballou, op.cit., p. 563;
7
 Au fost descoperite mai multe metode de determinare a locației depozitelor care ajută la
aflarea răspunsurilor pentru unele dintre aceste întrebări. Câteva dintre ele, cum ar fi metodele
exacte și de simulare, sunt prezentate în continuare.
Categoria metodelor exacte include metodă centrului de gravitație multiplu și metodele
de programare liniară. Metodele exacte au capacitatea de a garanta fie o soluție matematică
optimă, fie o soluție de precizie cunoscută.
Metoda centrului de gravitație multiplă determina amplasamentele depozitelor care
generează costul de transport minim. Aplicarea metodei presupune crearea de subprobleme de
amplasare. Centrele de cerere sunt repartizate pe depozitele care urmează să fie localizate.
Amplasarea fiecărui depozit al rețelei reprezintă o subproblema care va fi soluționată cu ajutorul
metodei centrului de gravitație pentru un singur depozit.
Pentru alocarea destinațiilor pe depozite se vor consideră grupele ce se pot constitui din
centre de cerere apropiate. Se poate porni de la un număr de depozite egal cu numărul centrelor
de cerere, se determina amplasamentele și se calculeză costul aferent. Se diminuează apoi
numărul depozitelor și se recalculează coordonatele lor și costul.
Scăderea numărului de depozite conduce la creșterea costurilor de transport. Se poate
înregistra o scădere simultană a costurilor fixe și a costurilor de menținere a stocurilor. Soluția de
amplasare cea mai bună este cea care minimizează costul total.
Din categoria metodelor exacte, fac parte și metodele de programare liniară. Cu ajutorul
lor se determina soluția optimă, din mai multe variante posibile, în condițiile anumitor restricțîi.
Un model de optimizare consideră setul agregat de cerințe ale clienților, setul agregat de
posibilități de producție, punctele intermediare posibile, alternativele de transport și dezvoltă
sistemul optim.2 Pentru rezolvarea problemelor de programare liniară se folosesc pachete
software specifice.
Aplicabilitatea programării liniare pentru problemele de amplasare a mai multor depozite
presupune îndeplinirea a două condițîi de baza. Pe de o parte, două sau mai multe amplasamente
sau activități trebuie să concureze pentru accesul la resurse limitate. De exemplu, un client poate
fi aprovizionat din două sau mai multe surse. Pe de altă parte, toate relațiile din problema trebuie
să aibă un caracter determinist și să poată fi aproximate liniar.
Că variante metodologice de programare liniară, pentru localizarea mai multor depozite,
se utilizează optimizarea rețelei și programarea cu numere întregi mixtă. Optimizarea rețelei
consideră canalul de distribuție o rețea alcătuită din noduri (în care se află depozitele) și arce
(reprezentate de căile de transport). Obiectivul este de a minimiza costurile variabile de
producție și transport, în condițiile anumitor restricțîi legate de oferta, cerere și capacități.
2
Carmen Balan, op.cit., p.234;
8
 O metodă de optimizare a rețelei frecvent întâlnită este metoda de transport, care are că
obiectiv satisfacerea integrală a cererii, cu un cost de transport minim. Matricea unei probleme
de transport prezintă cantitatea solicitată de fiecare arie de piață, cantitatea pe care o poate
furniza fiecare depozit și costul transportului de la depozit la punctul de cerere. Aplicarea
metodei constă în stabilirea combinației optime de depozite dintr-o lista de amplasamente
posibile. Soluția problemei indică localizarea optimă a depozitelor și fluxurile de mărfuri între
depozite și destinațîi.
Programarea cu numere întregi mixtă este o metodă mai complexă comparativ cu
optimizarea rețelei și are un grad de aplicabilitate practică mai mare, deoarece reflectă restricțiile
existente în sistemele logistice reale. Un avantaj notabil al acestei metode este faptul că pot fi
incluse în analiză costurile fixe (care nu erau considerate în cazul optimizării rețelei), precum și
diferite tipuri de costuri variabile. De asemenea, această metodă reflectă creșterea costurilor fixe
și economiile de scară ocazionate de utilizarea unor depozite mai mari.
Deși poate părea că modelele de amplasare a depozitelor care oferă soluții matematice
sunt cele mai bune, trebuie să realizăm că soluția optimă a problemei de localizare a lumii reale
nu este mai bună decât descrierea reală a problemei făcută de modelul respectiv. 3 În plus, aceste
modele de optimizare sunt de obicei greu de înțeles și cer anumite aptitudini tehnice pe care
mulți manageri nu le posedă. De aceea, cei care cer că descrierea exactă a problemei să fie
prioritară, se bazează pe simulare, că metodă de alegere a unui amplasament. Aceștia preferă să
riște și să găsească o soluție îmbunătățită, sub nivelul optim, la o problema descrisă cu precizie ,
decât să găsească o soluție optimă la o problema vag formulată.
În esență, simularea se referă la studierea unui sistem dat cu ajutorul unui sistem
înlocuitor, cu care se află într-o relație de analogie. Soluția obținută cu ajutorul unei metode de
simulare este îmbunătățită sau suboptima, spre deosebire de soluția optimă generată cu ajutorul
programării liniare. Caracterul suboptim nu este în totalitate un dezavantaj. Descrierea precisă a
realitățîi este principalul element de atractivitate al metodelor de simulare.
Un model de simulare pentru amplasarea depozitelor este o reprezentare matematică a
unui sistem logistic, cu ajutorul unor enunțuri matematice și logice, care pot fi manipulate cu
ajutorul calculatorului. Aplicarea metodei presupune definirea prealabilă a rețelei logistice și a
componentelor majore de cost. Rețeaua constă în unități de producție, depozite și clienți.
Principalele costuri urmărite sunt costurile fixe și variabile ale depozitului, costul transportului
de la surse la depozite și de la depozite la clienți, precum și costul de menținere a produselor în
stoc. Modelul de simulare permite evaluarea impactului pe care îl au diferite configurațîi ale
rețelei. Prin intermediul simulării repetate, se identifica cea mai bună rețea, pornind de la diferite
3
Ronald H. Ballou, op.cit., p. 569-570;
9
moduri de amplasare și alocare a depozitelor. Calitatea și eficientă rezultatelor depind de gama
amplasamentelor care au fost selectate pentru analiză.
Sub aspectul preciziei rezultatelor obținute, metodele de simulare sunt clasificate în două
tipuri distincte – simulări fundamentate matematic și simulări euristice. Simulările fundamentate
matematic se bazează pe teoria probabilităților și a statistică matematică, ceea ce le permite să
asocieze rezultatelor obținute o estimare a erorilor față de realitate. Simulările euristice nu se
bazează pe studii matematice riguroase sau neglijează calculele referitoare la precizie.
În problemele de stabilire a amplasamentului mai multor depozite, procedurile euristice
conduc la diminuarea timpului necesar pentru găsirea unei soluțîi bune, dintre numeroase
variante. Etapă inițială a simulării euristice presupune considerarea tuturor amplasamentelor
posibile ale depozitelor. Destinațiile (clienții) sunt repartizate pe depozite astfel încât să se obțînă
cel mai mic cost total, serviciul maxim ori o combinație a acestora. Simularea continuă prin
înlăturarea progresivă a câte unui depozit, din numărul maxim al amplasamentelor posibile, până
când se ajunge la un număr minim prestabilit. În fiecare iteratie, se evaluează impactul pe care îl
are înlăturarea unui depozit asupra costului total, prin compararea creșterii costurilor variabile cu
scăderea costurilor fixe. În cazul în care costul total scade, se renunta la depozitul respectiv.
Depozitul înlăturat în fiecare iteratie este cel căruia ii corespund costurile cele mai mari. Cererea
pe care o satisfacea anterior depozitul înlăturat este repartizată depozitului apropiat, care are cele
mai mici costuri și procedura se repetă.
Comparativ cu metodele de optimizare, metodele de simulare sunt mai simple și mai
puțin costisitoare. Fără a oferi o soluție optimă, simularea permite încorporarea mai multor
detalii referitoare la clienți, produse, depozite, mărimea loturilor livrate, față de metodele de
programare liniară.
Un model de simulare clasic4 acum folosit pentru determinarea amplasamentului unor
depozite este cel realizat de către H.J.Heinz Company și adoptat apoi de către compania Nestlé,
care avea probleme legate de distribuția produselor. Metoda asigura răspunsuri la întrebările de
baza legate de localizarea unui depozit( număr, locație, alocarea de cereri unui anumit depozit,
etc.) și se putea ocupă de până la 4000 clienți, 40 de depozite, și 10-15 fabrici. Cele mai
importante costuri ale distribuției luate în considerare de metodă de simulare elaborată de
compania Heinz au fost:

- Clienții. Caracteristicile acestora care influențează costurile de distribuție sunt:

a) amplasarea clienților;
b) cererea anuală de produse;
c) tipurile de produse achiziționate;

4
Ronald H. Ballou, op.cit., p. 570-572;
10
- Depozitele. Caracteristicile depozitelor care afectează costurile sunt:
a) investițiile fixe în depozitele private. Unele companii preferă depozitele publice
deoarece implică o investiție relativ scăzută;
b) operațiunile anuale și costurile administrative;
c) costurile variabile de stocare, de administrare, rotația stocurilor și procesarea datelor;
- Fabricile. Locația acestora și produsele disponibile în fiecare punct de producție, sunt
elementele care afectează cel mai mult costurile de distribuție.
- Costurile de transport. Costurile necesare mutării produselor de la fabrici în depozite sunt
denumite costuri de transport. Acestea depind de locația fabricii și depozitului luate în
considerare, mărimea cantitățîi ce va fi transportată, și de tipul produsului ce va fi mutat.
- Costuri de predare. Costurile necesare mutării produselor de la depozite la consumatori sunt
denumite costuri de predare, și depind de cantitatea transportată, locația depozitului și a
clientului, precum și tipul produsului.
Procesarea datelor de intrare a fost împărțită în două. Pe de o parte, un program de
procesare separă cererile clienților care puteau fi onorate prin intermediul unui depozit, de cele
care puteau fi onorate direct de la punctele de producție. După care au fost determinate cu
ajutorul unui program distanțele existente între depozite și consumatori, și între depozite și
fabrici. Consumatorii au fost repartizați unor depozite, după ce au fost analizate 5 dintre cele mai
apropiate puncte de aprovizionare și a fost ales depozitul care presupunea cele mai mici costuri
în ceea ce privea transportul către client, precum și costurile de depozitare și cele de transport a
mărfurilor de la centrul la producție la depozit. S-a utilizat o metodă de programare liniară pentru
a rezolva unele dintre problemele de capacitate pe care le aveau fabricile.
Modelul de simulare pentru determinarea locației depozitelor elaborat de compania Heinz:

11
 Modelele de simulare continuă să joace un rol important în determinarea locației
depozitelor.O problema majoră a acestora este faptul că utilizatorul nu poate ști cât de apropiată
este soluția de amplasare găsită de aceste modele, de cea optimă. Însă, atâta vreme cât un număr
rezonabil de configurațîi de amplasare au fost evaluate, putem crede cu tărie că măcar o soluție
satisfăcătoare o a fost găsită.
Managerii logistici pot recurge la metodele de amplasare a mai multor depozite, datorită
avantajelor semnificative pe care acestea le prezintă: capacitatea de a soluționa o problema cu
mari implicațîi pentru firma, costurile relativ mici comparativ cu beneficiile, faptul că se bazează
pe informațîi disponibile în orice firmă. În prezent, există numeroase pachete software care pot fi
utilizate pentru rezolvarea problemelor de amplasare. Totuși, metodele prezentate nu pot aborda
cu precizie relațiile neliniare și discontinue în privința costurilor. Deocamdată, ele nu sunt cu
adevărat modele ale unei rețele integrate, deoarece necesită rezolvarea separată a fiecărei
probleme. Sub aspectul perioadelor de timp considerate , metodele prezentate au un caracter
static. Pentru înlăturarea acestei limite se poate recurge la metode dinamice de amplasare.
Dinamica depozitelor. Modelele de amplasare analizate până acum reprezintă un tip de
cercetare sofisticată care este utilizată pentru asistarea logisticienilor în rezolvarea problemelor
legate de locația depozitelor. Deși multe îmbunătățiri au făcut că aceste metode să fie mai
eficiente și reprezentative, ele rămân totuși statice în practică 5. De aceea, ele nu pot furniza tipare
optime de amplasare în timp.

5
Ronald H. Ballou, op.cit., p. 582-583;
12
 Tiparele legate de cerere și de costuri se schimbă în timp, de aceea implementarea unei
soluțîi bazate pe datele de astăzi se poate dovedi a fi sub nivelul optim, luând în considerare
condițiile economice de mâine.
Găsirea celor mai bune configurațîi de amplasare în timp, poate fi privită din mai multe
perspective. În primul rând, cea mai bună locație pentru un depozit , poate fi găsită utilizând
condițiile curente, precum și cele care sunt preconizate pentru viitor.
În al doilea rând, cea mai bună configurație curentă poate fi găsită și implementată.
Astfel, în fiecare an, de îndată ce datele sunt disponibile pentru acea perioada, cea mai bună și
nouă locație pentru depozite este descoperită. Dacă economiile dintre amplasamentul cel nou și
cel vechi sunt mai mari decât costurile asociate mutării în nouă locație, atunci schimbarea ar
trebui luată în considerare. Această metodă are avantajul de a lucra mereu cu date curente și nu
cu date previzionate.
În ultimul rând, o soluție optimă de amplasare poate fi găsită în timp, care îți va arată cu
siguranță când este nevoie de o mutare într-un alt depozit, precum și locul unde se află acesta
situat. Astfel, metodologistii care au fost aduși în discuție la amplasarea unui singur depozit, pot
fi încorporați într-un procedura dinamică de programare pentru a găși soluția optimă de
localizare a depozitelor.
Depozitele pot fi o parte foarte importantă din politică de servire a clienților 6, atunci când
o companie are depozite la aproape 300 km de fiecare consumator pentru a le putea furniza
produse într-un timp cât mai scurt. Din păcate, și costurile sunt foarte ridicate în acest caz, și de
aceea trebuie să se ajungă la un compromis între serviciile care trebuie să fie furnizate acestora și
costurile necesare realizării lor.
Pe de o parte, mai multe locațîi de depozitare înseamnă că produsele ajung mult mai
repede la consumatori, dar reprezintă de asemenea și cheltuieli mult mai mari . Câteva companii
păstrează o parte din stocul de produse în interiorul locurilor de producție sau în apropierea
acestora, iar restul de produse sunt situate în depozite din întreagă țară. Întreprinderea poate
deține depozite private sau poate închiria spațiu în depozitele publice. Companiile au mai mult
control în cele private, însă costurile sunt ridicate și de asemenea trebuie să facă față și unei
inflexibilități în ceea ce privește schimbarea locațiilor în funcție de cerințele pieței. De cealalată
parte, depozitele publice închiriază spații la un anumit preț și oferă pe lângă acestea și servicii
adiționale, contra cost, cum ar fi inspecția produselor, ambalarea și transportul acestora.
Numărul și amplasarea depozitelor sunt determinate de coordonatele spațiale ale
clienților și unităților de producție, precum și de particularitățile produselor. Depozitele au rolul
de a contribui la eforturile firmei de a oferi clienților unități de timp și loc.
Un depozit va fi stabilit pe un anumit amplasament, numai dacă generează efecte
favorabile în domeniul marketingului și vânzărilor și reduce costurile totale. În mod tradițional,
variantele au fost clasificate astfel:
a) amplasarea în funcție de piață. Această varianta presupune localizarea depozitului
în apropierea clienților cheie. Aria geografică servită de depozit depinde de o serie de factori, de
6
Eric N. Berkowitz, Roger A. Kerin, Steven W. Hartley, William Rudelius, op.cit., p.421;
13
exemplu de viteză livrărilor, mărimea comenzii medii și costul unitar al livrării totale.
Amplasarea unui depozit în funcție de piață se justifică atunci când constituie modalitatea de a
oferi clienților un sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Un depozit amplasat în
proximitatea clienților îndeplinește funcția de creare a unei structuri sortimentale, pe baza
mărfurilor provenite din surse multiple. Produsele sunt primite de la furnizori în transporturi
consolidate, efectuate pe distanțe mari. Diversitatea sortimentală a stocului menținut de depozit
este mare. Principalele avantaje oferite de această varianta de amplasare sunt următoarele: (I)
costurile de transport relativ mici, datorită aprovizionării în cantități mari de la furnizori; (II)
sortimentul de produse variat; (III) posibilitatea aprovizionării fiecărui client, conform
necesităților, cu cantități de produse mai mici decât cele specifice aprovizionării directe de la
furnizori; (IV) reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul firmelor
cliente. Amplasarea în apropierea pieței este o soluție întâlnită în cazul produselor alimentare și
bunurilor de consum curent. De asemenea, se aplică în domeniul sprijinului logistic pentru
producție, în vederea asigurării componentelor care fac obiectul unor strategii de tip “just-în-
time”.
b) amplasarea în funcție de producție. Depozitul este plasat în apropierea unităților
de fabricație ale unei firme producătoare. Funcțiile principale pe care le îndeplinește sunt
combinarea produselor și consolidarea livrărilor. Apelarea la un astfel de depozit este necesară în
cazul în care fiecare unitate de fabricație este specializată în realizarea unui anumit produs, iar
cliențîi solicită un sortiment complet. Printre avantajele specifice se înscriu următoarele: (I)
facilitarea obținerii de către client a unui sortiment constituit din produse fabricate de diferite
unități; (II) reducerea costurilor de transport prin consolidarea livrărilor către clienți; (III)
posibilitatea clienților de a comandă o cantitate mică din fiecare produs; (IV) simplificarea
pentru client, a operațiunilor de urmărire a livrărilor efectuate de furnizor, datorită primirii mai
multor produse, cu o singură factură.
c) amplasarea intermediară. Spre deosebire de celelalte două variante, nu pune
accentual pe proximitatea față de clienți sau față de unitățile de fabricație ale producătorului.
Depozitele sunt poziționate între clienți și unitățile de producție. Funcțiile îndeplinite sunt
consolidarea și crearea sortimentului. Această varianta se aseamănă cu amplasarea în funcție de
producție. La un cost logistic scăzut, se livrează fiecărui client structura sortimentală dorită.
Prezența depozitelor unei firme în apropierea clienților a fost mult timp privită că un
avantaj competitiv, o condiție a succesului. Cliențîi considerau că pot beneficia de un nivel înalt
de servicii logistice doar de la furnizorii care dispun de depozite situate în apropierea lor.
Paradigmă prezenței locale a determinat numeroși furnizori să creeze rețele de depozite, în cadrul
cărora numeroase unități mențineau un sortiment complet de produse. În prezent, depozitul local
nu mai este absolut necesar pentru identificarea și satisfacerea cerințelor clienților.
Cercetările pentru stabilirea amplasamentului unor facilități ( unități de producție,
depozite, magazine) au fost deosebit de numeroase. Primele preocupări în acest domeniu datează
de la începutul secolului XX. Metodele de amplasare a depozitelor, dezvoltate prin aceste
cercetări, pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii :
14
 a) numărul depozitelor. Localizarea unui singur depozit este o problema cu totul
diferită de amplasarea mai multor depozite în același timp. Metodele de amplasare a unui depozit
unic consideră o problema simplificată, deoarece nu iau în considerare distribuirea cererii pe mai
multe depozite, efectele de consolidare a stocurilor și costul depozitului.
b) caracterul discret al alegerii. Unele metode explorează fiecare locație posibilă
existența în spațiul continuu, și o va alege pe cea mai bună. Aceste metode poartă denumirea de
metode continue de amplasare. Spre deosebire de acestea, metodele discrete permit selectarea
amplasamentului dintr-o lista de alegeri posibile. În practică, metodele discrete sunt mai frecvent
utilizate, în special pentru amplasarea mai multor depozite.
c) gradul de agregare al datelor. Metodele care utilizează date cu grad mare de
agregare limitează amplasamentul la o arie geografică largă, de pildă o localitate. În schimb,
metodele bazate pe date cu grad mic de agregare permit diferențierea între două amplasamente
foarte apropiate, de exemplu separate doar de o stradă.
d) orizontul de timp. Apelarea la date referitoare la o singură perioada de timp( de
pildă, un an) este specifică metodelor statice. Amplasarea în funcție de evoluțiile estimate pentru
mai mulți ani se poate stabili cu ajutorul metodelor dinamice.
La alegerea amplasamentului unui deposit de distribuție trebuie urmărite, în prealabil,
patru alternative care se pun în față producătorului:
- Dacă în depozitul de distribuție produsele vor fi supuse unor tratamente
- Dacă produsele sezoniere sunt depozitate pe o perioada mai îndelungată de timp;
- Dacă produsele sunt fabricate în mai multe locuri de producție;
- Dacă reducerea costurilor de livrare, concomitant cu asigurarea corespunzătoare a
service-ului de livrare, este obiectivul principal dorit;
Pentru primele trei alternative este mai avantajoasă organizarea unui deposit de
distribuție orientat pe producție, în timp ce pentru ultima alternative se recomandă un deposit de
distribuție orientat spre piață.
În concluzie, problematica zonei de amplasare a unui depozit de distribuție trebuie
analizată în strânsă corelație cu cel puțîn următorii factori de influență:
- Nivelul service-ului de livrare solicitat;
- Caracterul cererii pentru fiecare produs;
- Evoluția viitoare a cererii;
- Particularități geografice, gradul de dezvoltare al infrastructurii;
- Costurile de transport și de depozitare;
Acțiunea conjugată a acestor factori de influență condiționează alegerea unui canal de
distribuție sau altul și, în cadrul acestuia, găsirea amplasamentului optim al viitorului depozit,
țînând seama de necesitatea minimizării costurilor de depozitare, alături de asigurarea
următoarelor cerințe principale:
15
 - Stabilirea celor mai scurte și mai rapide cai de vehicular a mărfurilor;
- Respectarea principiului territorial, prin stabilirea judicioasă a zonei de
aprovizionare;
- Localizarea depozitului în zona special amenajată în perimetrul fiecărui oraș;
Sarcinile esențiale ale unui depozit de distribuție sunt:
• Recepția mărfurilor
• Controlul și stocajul lor;
• Pregătirea comenzilor, ambalarea mărfurilor și livrarea acestora către beneficiar;
Primele două, recepția și stocajul, corespund circuitului primar sau circuitului de stocaj.A
treia sarcina, livrarea mărfurilor, corespunde circuitului secundar sau circuitului de
service.organizarea depozitului trebuie astfel făcută încât cele două circuite să nu se suprapună.

16
Subiectul II Studiul analitic Studiu de caz: Analiza depozitului Wal-Mart
Un tip de depozit care are o amplasare foarte bine gândită este un centru de distribuție .
Acesta este strategic localizat pentru accesul transporturilor, de obicei lângă autostrăzile
interstatale. Un astfel de centru poate servi drept punct de consolidare pentru alte depozite
existente în sistem. Sucesul foarte mare avut de lanțul de magazine Wal-Mart și Duckwell-Alco,
este datorat centrelor sofisticate de distribuție care aprovizionează magazinele lor. De fapt, după
cum s-a notat în Marketing Action Memo, cheia prețurilor joase de comercializare a produselor
celor de la Wal-Mart, este rețeaua eficientă de centre de distribuție, depozite, care servesc
magazinele lor aflate pe o rază de 250 km.
Rețeaua Wal-Mart, condusă de Sam Walton, a crescut de la câteva buticuri situate în
Arkansas, la un întreg lanț ce se întinde pe 35 state și cuprinde 1400 de magazine universale,
peste 120 de cluburi Sam’sWholesale și 3 hypermarketuri. Wal-Mart are vânzări anuale de peste
25 Miliarde $.
Sam Walton datorează cea mai mare parte a profitului și a creșterii în vânzări,
marketingului de distribuție „hub-and-spoke”. Că majoritatea comercianților, Wal-Mart susține
că primele 3 lucruri care trebuiesc luate în considerare pentru a avea succes în această afacere
sunt locația, locația și locația. Și acum urmează cea mai mare surpriză: Wal-Mart este în
principal interesată de amplasarea depozitelor. „Ceilalți construiesc depozite pentru a furniza
produse outletelor existente, însă Walton a adus o schimbare de 180° în acest sens. A construit
înțial un depozit gigantic, după care a amplasat magazine în jurul lui”, a relatat revista Forbes.
Astăzi, aproximativ 77% din necesarul de aprovizionare al maganizelor, este furnizat de
13 centre de distribuție.
Sistemul de distribuție este în mod constant actualizat, deși costurile de distribuție se află
acum la un nivel care se crede a fi inferior standardului în această industrie. Aprovizonarea
magazinelor a căror număr crește în fiecare luna, este un test continuu pentru sistemul de
distribuție al celor de la Wal-Mart.
Deciziile de amplasare a depozitelor au un impact direct asupra capacității sistemului
logistic de a oferi nivelul dorit de servire a clienților și costurile totale. În continuare, sunt
analizate variantele clasice de amplasare a depozitelor și metodele ce pot fi utilizate pentru
poziționarea spațială a unui depozit sau a unei rețele de depozite.

TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT este o firmă privată româno-suedeză

a cărei activitate de bază este distribuirea produselor fabricate pe platformele industriale
EUROPEAN DRINKS, SCANDIC DISTILLERIES şi EUROPEAN FOOD.
Logistica de depozitare (Warehousing)

17
 a) Responsabil – funcţii, legături cu alte departamente
De depozitarea mărfii se ocupă gestionarul, care este şi şeful depozitului de mărfuri.
Primirea mărfurilor se face în baza facturilor fiscale şi a avizelor de însoţire a mărfii.
Recepţia mărfurilor se efectuează astfel: fabrica producătoare livrează marfa cu ajutorul
tirurilor care o aduc la depozit. Aici gestionarul asistă la depozitarea ei şi o gestionează. La
primirea mărfii persoanele de la Biroul Facturi întocmesc notele de recepţie şi constatare de
diferenţe.
b) Spaţii de depozitare – descriere, amplasare, configuraţie
Depozitul Transilvania General Import-Export este localizat în zona Metalurgiei, în
oraşul Iaşi. Depozitul este amplasat în incinta unui vechi mare depozit din Iaşi, al unei companii
care l-a dat spre închiriere. Nu tot spaţiul intră în posesia Transilvania General Import-Export
Iaşi, acesteia revenindu-i doar 10.000 m², în aceeaşi clădire desfăşurându-şi activitatea şi alţi
distribuitori din judeţ.
Forma depozitului deţinut de punctul de lucru din Iaşi este dreptunghiulară şi sugestiv
denumită un „labirint de paleţi”; este construit din cărămidă şi are acoperiş din tablă ondulată.
Nu există spaţii de depozitare special amenajate pentru fiecare grupă de mărfuri în parte, iar
depozitarea se face în funcţie de primirea produselor de la centrul din Oradea.
Depozitarea mărfii este realizată pe paleţi aflaţi pe trei nivele, fiecare dintre aceşti paleţi
având produsele organizate pe patru nivele, fiind repartizate în funcţie de cantitate şi sortiment.
Cu toate acestea, pentru o mai uşoară manipulare a mărfurilor, depozitarea se rezumă în general
la două nivele.
Păstrarea mărfurilor se face în spaţii aerisite, ferite de razele soarelui, de căldură şi
îngheţ, astfel încât produsele să poată fi păstrate între parametrii normali.
Conform standardului european ISO 9001, depozitarea mărfurilor se realizează ţinându-
se cont de normele de siguranţă igienico-sanitare; depozitul este prevăzut cu sisteme de aerisire
şi de iluminat. Pentru siguranţa consumatorilor, SANIPIDUL inspectează locaţia lunar.
Aprovizionarea cu mărfuri se face pe o singură intrare, iar încărcarea în mijloacele de
transport care o vor distribui clienţilor se realizează prin cele două ieşiri.
Acestă modalitate de amenajare este specifică tuturor depozitelor Grupului European
Drinks&Food din ţară, pentru o mai bună gestiune a comenzilor şi pentru o mai bună organizare.
Depozitarea mărfii este realizată pe paleţi aflaţi pe trei nivele, fiecare dintre aceşti paleţi
având produse organizate pe patru nivele, fiind repartizate în funcţie de cantitate şi sortiment. Cu
toate acestea, pentru o mai uşoară manipulare a mărfurilor, depozitarea se rezumă în general la
două nivele.
Concluzii
18
1. Rolul și dezvoltarea depozitelor de mărfuri trebuiesc aprofundate țînând cont de
necesitățile actuale și de viitor ale economiei naționale, pornind de la concluziile unei
ample și exigențe analize a rețelei de depozite existente, concomitent cu aplicarea
rezultatelor pozitive, rod al tendințelor moderne care se manifestă pe plan mondial în
acest domeniu.
2. Odată cu evoluția timpului depozitele au primit o conotație și o importanță mult mai mare
datorită fluxului de marfă care se produce și satisfacerii necesităților clientilor.
3. Locația este importantă deoarece depozitul trebuie să fie amplasat cât mai comod atât
pentru producător cât și pentru toți intermediarii, pentru a satisface cât mai ușor nevoile
clientului, cu cheltueli minime.
4. Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a produselor
la locul și timpul solicitate de către client;
5. În cazul studiului practic am observat cât de important este să fie amplasat într-o locație
potrivită și ce importanță are acest lucru pentru proprietar, comerciant.
6. Amplasarea depozitelor reprezintă un aspect foarte important în relațiile client –
producător, comerciant, consumatori.

19
 Bibliografie:

1. Costescu Dorinela, Roşca Mircea Augustin – « Platforme logistice – solutii eficiente

pentru economisirea de resurse si reducerea efectelor poluante », Buletinul AGIR nr.
1/2007
2. Carmen Balan, Logistica-parte integranta a lantului de aprovizionare-livrare, Uranus,
2006;
3. Donald J. Bowersox, David J. Closs, Logistical Management.The Integrated Supply
Chain Process, The McGraw-Hill Companies, 1996;
4. Eric N. Berkowitz, Roger A. Kerin, Steven W. Hartley, William Rudelius, Marketing,
Third Edition, Irwin, 1992;
5. Philip Kotler, Principles of Marketing, Third Edition, Prentice Hall, 1980
6. Philip Kotler, Kevin Lane Keller, Marketing Management/12e, Prentice Hall, 2006
7. Ronald H. Ballou, Business Logistics/ Supply Chain Management/ Fifth Edition,
Prentice Hall, 2004;
8. Ronald H. Ballou, Business Logistics Management/ Third Edition, Prentice Hall, 1992;

20