UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE MARKETING ȘI TURISM

STUDIU INDIVIDUAL
la disciplina „Logistica”
Tema:„Logistica depozitelor”

A elaborat : Ceapa Andreea, MK1901

Damaschin Nichita, MK1901
Coordonator științific: Guja Anatol

Chișinău 2020
 CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………..3
Capitolul I. Caracteristicile generale ale depozitelor………………………..………….4
1.1 Evoluția conceptului de depozitare………………………………………..………..4-5
1.2 Rolul și funcțiile depozitelor…………………………………………………………6-7
1.3 Clasificarea depozitelor………………………………………………………………8-9
Capitolul II. Proiectarea interioară și amplasarea depozitelor…………….………....10
2.1 Amplasarea depozitelor…………………………………………………………...10-11
2.2 Amenajarea interioară a depozitelor…………………………………………….11-14
Concluzii și recomandări…………………………………………………………….…..15
Bibliografie…………………………………………………………………….………….16

2
 INTRODUCERE

Astăzi, departamentele logistice sunt prezente în mai toate organigramele companiilor din
întreaga lume. Dar, în ciuda creşterii aparente a importanţei logisticii în structura organizatorică,
mulţi directori executivi percep încă simplist rolul logisticii, considerând că această activitate
constă numai în livrarea produsului. Indiferent de domeniul ei de activitate, oirce organizație
trebuie să îndeplineasca rolul rotației materialelor. Logistica este funcția responsabilă pentru
această mișcare, defapt pentru toate aspectele mișcarii și depozitării materialelor, a drumului lor
de la primul furnizor până la ultimul client [1].
Specialiştii din departamentele de logistică au rolul de a convinge superiorii că, logistica
definită ca procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor
şi produselor finite, creează valoare adăugată şi jucă un rol important în creşterea profitului
companiei [2].
Un sondaj efectuat în rândul principalelor ţări din UE, a identificat următoarea structură a
costurilor logistice totale: de transport 41 %, de stocuri 23 %, de depozitare 21 % şi
administrative 15 %. Practicienii au constatat apariţia unor conflicte intraorganizaţionale, printre
care se includ cele dintre: gestiunea stocurilor şi transport, depozitare şi transport, ambalarea de
protecţie, transport şi depozitare, transport şi marketing si gestiunea stocurilor şi producţie [5].
În concluzie, depozitul are un rol cheie în strategia logistică a firmei. Acesta este, de obicei,
punctul în care organizația reușește sau nu să-și respecte promisiunile de vânzare și reprezintă
ultima șansa de corectare semnificativă a neajunsurilor. Dacă este proiectat, planificat, organizat
și condus în mod corespunzator, un depozit poate să ridice nivelul de servire, reducând în acelasi
timp costurile și stocurile.
In sistemul logistic al organizaţiei, depozitareamărfurilor include un ansamblu de activităţi
desusţinere, care ajuta la îndeplinirea obiectivelor de servire a clienţilor. Perspectiva asupra
roluluisi funcţiilor depozitului a înregistrat mutaţiiconsiderabile in ultimele decenii.
Gama deciziilor adoptate de logisticieni in privinţa depozitelor demărfuri include stabilirea
numărului depozitelor,determinarea amplasamentului, dimensionareadepozitelor si configurarea
internă a depozitului.

 
3
 1. Evoluţia conceptului de depozitare
Prezenţa depozitelor în sistemul logistic este considerată o necesitate de numeroase firme.
Definiţia tipică asociată conceptului de depozit subliniază că, în esenţă, acesta este un spaţiu de
păstrare a stocurilor de mărfuri. Depozitul a fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un
loc special destinat pentru adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin consimţământul
reciproc al deponentului şi depozitarului.

Conceptul de depozitare s-a modificat substanţial pe parcursul secolului XX. Iniţial, depozitarea
a fost considerată o activitate necesară în procesul distribuţiei, dar generatoare de costuri. În
prima jumatate a secolului, perspectiva asupra depozitării, în domeniul conceptual şi practic, a
fost caracterizată de următoarele aspecte:

•caracterul static. Rolul depozitului constă în păstrarea mărfurilor. Materiile prime, rnaterialele şi
produsele finite erau menţinute o durată îndelungată, până când erau solicitate de clienţi. Funcţia
depozitului era de a asigura concordanţa, sub aspect temporal, dintre cerere şi ofertă.

•necorelarea cu alte activităţi logistice. Atenţia utilizatorilor de spaţii de depozitare era focalizată
numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate.

•preocupările limitate pentru creşterea eficacităţii. Eforturile de îmbunătăţire a eficacităţii

activităţilor erau orientate prioritar spre producţie. Crearea depozitelor condiţiona succesul firmei
pe piaţă, dar ameliorarea operaţiunilor din interiorul depozitului nu era privită ca o necesitate.
Interesul manifestat pentru noi proceduri de păstrare şi manipulare, pentru o mai bună utilizare a
spaţiilor era limitat.

•accentul pe resursele umane. Întrucât forţa de muncă era o resursă necostisitoare, depozitarea
presupune realizarea manuală a majorităţii covârşitoare a activităţilor. Încărcarea şi descărcarea
mărfurilor, manipularea lor în interiorul depozitelor erau realizate manual.
După cel de-al doilea război mondial, mutaţiile din domeniul producţiei şi distribuţiei au
avut ca efect o nouă atitudine faţă de depozitarea mărfurilor. Creşterea eficienţei depozitelor a
devenit treptat o preocupare pentru tot mai mulţi manageri.
Perfecţionarea tehnicilor de programare a producţiei şi a metodelor de previziune s-a
repercutat în mod direct asupra politicii referitoare la stocuri şi la depozitare. Menţinerea unui
nivel înalt al stocurilor nu mai reprezenta o opţiune justă, în condiţiile în care capacitatea firmei
de a estima cererea s-a îmbunătăţit, iar timpul necesar pentru producţie s-a diminuat, datorită
bunei corelări a activităţilor de fabricaţie. Scăderea nivelului stocurilor necesare a determinat
reanalizarea numărului depozitelor utilizate de producători. Au apărut depozitele regionale care
permiteau acoperirea unei arii teritoriale extinse.

4
 În domeniul comercial, depozitele au dobândit o nouă importanţă. În comerţul cu ridicata şi
cu amănuntul, numeroase firme utilizau câte un depozit dedicat fiecărui teritoriu de vânzare
distinct. Ca rezultat al creşterii exigenţelor consumatorilor finali şi al diversificării producţiei,
detailiştii se orientează spre constituirea unui sortiment cât mai variat. Numeroşi comerciali cu
amănuntul nu puteau beneficia de condiţii favorabile de preţ al mărfurilor şi tarife de transport
avantajoase, datorită cantităţilor mici pe care le comandau. Angrosiştii s-au dovedit o verigă
necesară în circuitul mărfurilor, ca urmare a serviciilor de depozitare oferite. Se aprovizionau în
cantităţi mari de la producători, divizau loturile de dimensiuni mari şi creau o structură
sortimentală adaptată solicitărilor detailiştilor.
Progresele realizate în domeniul depozitării, la nivelul comerţului cu ridicata, au fost o sursa
de inspiraţie pentru producători, în vederea reducerii costurilor de păstrare şi manipulare a
materialelor şi a componentelor. Unii producători care dispuneau de mai multe unităţi de
fabricaţie, distribuite pe o arie teritorială amplă, au aplicat conceptul de depozit localizat
strategic. Numărul depozitelor a scăzut datorită unei operaţiuni de consolidare. Un depozit
localizat favorabil a luat locul spaţiilor de depozitare existente la fiecare unitate de producţie.
Materialele, componentele erau cumpărate în loturi mari, la preţuri avantajoase, erau menţinute
în depozit şi livrate unităţilor de fabricaţie ale firmei, în funcţie de programul de producţie. În
privinţa produselor finite, depozitele producătorilor au început să asigure livrarea unui mix de
produse (sortiment complet) direct la client, în condiţiile consolidării transportului.
Comerţul cu amănuntul a fost marcat în anii '80 de crearea depozitelor de distribuţie
centrale, ale marilor detailişti. Producătorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor
centrale ale detailiştilor, fără a mai fi necesar să dispună de spaţii proprii de depozitare, pentru
livrarea directă la unităţile locale din lanţurile detailiste. De la depozitele centrale, mărfurile erau
livrate la magazine.canalele de marketing. Depozitul multi-ţări este fie un depozit de tranzit, fie
un depozit clasic de stocare.
Depozitarea modernă nu mai echivalează cu păstrarea mărfurilor în spaţii speciale, pe o
perioadă îndelungată. Operatori specializaţi în domeniul depozitării oferă o gama variată de
servicii adiacente depozitării, cum sunt: facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenţa stocurilor,
crearea de pachete promoţionale, transportul pe o arie teritorială amplă, etc.

În anii '60 şi '70, specialiştii în domeniul depozitării au pus accentul pe necesitatea promovării
tehnologiilor noi, pentru îmbunătăţirea operaţiunilor desfăşurate. În anii '80 atenţia s-a îndreptat
spre îmbunătăţirea configuraţiei depozitului şi a tehnicilor de manipulare a mărfurilor. În ultimul
deceniu al secolului XX cuvintele cheie au devenit flexibilitatea depozitării în raport cu
schimbările pieţei şi utilizarea eficientă a tehnologiei informaţionale.

5
 2.Rolul și funcțiile depozitelor
Formarea si pastrarea unor stocuri de marfuri in activitatea comerciala reprezinta un
fenomen necesar si inevitabil, deoarece fara stocuri nu poate exista circulatia marfurilor.
Necesitatea obiectiva a stocurilor de marfuri determina si necesitatea si existenta obiectiva a
depozitelor de marfuri. Existenta stocurilor si a depozitelor pentru pastrarea lor este determinata
de particularitatile productiei, consumului, circulatiei, precum si particularitatile cailor de
transport.
Rolul important al depozitelor de distribuţie rezultă din următoarele considerente:
 Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a produselor
la locul şi timpul solicitate de către client;
 Depozitele de distribuţie, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare;
 Transporturile în cantităţi de masă sunt mai ieftine decât transporturile mici; expedierea
în cantităţi mari se face pe distanţe mari producător-depozit de distribuţie; expedierea de cantităţi
mici poate să se limiteze pe distanţe mici.
Principalele funcţii ale unui depozit comercial sunt:
 Depozitarea şi păstrarea mărfurilor, care asigură continuitatea aprovizionării
consumatorilor individuali şi industriali, în condiţiile existenţei unor diferenţe temporale între
producţie şi consum, datorate fenomenului de sezonalitate şi de dispersie spaţială diferită. Sub
aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, în practică există următoarele variante:
- Depozitarea pe termen lung. În cazul unei producţii sau unui consum concentrate în
limitele unui sezon, depozitul poate menţine produsele necesare pentru satisfacerea
cererii la momentul potrivit. De asemenea, produsele alimentare supuse unui proces de
învechire sunt păstrate pe durată îndelungată.
- Depozitarea sezonieră. În cazul unui cererii sezoniere, este adesea mult mai profitabilă
apelarea la depozite apropiate de pieţele strategice, care sunt aprovizionate de la
depozitul central al firmei, cu puţin timp înainte de începerea sezonului. După
terminarea sezonului, mărfurile rămase sunt returnate la depozitul central.
- Depozitarea temporară. Produsele sunt menţinute în depozit până la realizarea unor
livrări care utilizează complet capacitatea mijloacelor de transport. Depozitele de
distribuţie facilitează circulaţia produselor, fără să realizeze o depozitare pe termen
lung.
 Consolidarea livrărilor, respectiv condiţionarea şi porţionarea ( dozarea ) mărfurilor, în
vederea constituirii unei oferte adaptate diferitelor categorii de clienţi. Produsele primite de la
mai multe surse sunt reunite în vederea livrării către client, prin intermediul unui singur

6
transport. Funcţia de consolidare este necesară în situaţiile în care cantităţile necesare clientului
din fiecare sursă sunt prea mici pentru a justifica transporturi individuale. Sursele pot fi unităţile
de fabricaţie ale aceluiaşi producător sau firme producătoare diferite. Avantajele consolidării
sunt: obţinerea unor tarife de transport mai mici, prin livrarea unor cantităţi mari de produse
către client; reducerea costurilor totale de distribuţie pentru fiecare producător, comparativ cu
situaţia în care ar fi distribuit mărfurile în mod individual; descongestionarea platformei de
descărcare a clientului.
 Formarea sortimentului comercial prin corelare cu necesităţile ferme ale comerţului de
detail. Această funcţie este întâlnită sub două variante, în funcţie de sursa de provenienţă a
produselor:
- unităţile de producţie ale aceleiaşi firme. Depozitul primeşte mărfurile de la mai multe
fabrici ale producătorului şi livrează clienţilor o combinaţie de produse. Mărfurile sunt
sortate, pentru a îndeplini solicitările fiecărui client sau pieţe ţintă, în privinţa structurii
sortimentale;
- firme diferite. Depozitul creează combinaţii de produse în mod anticipat faţă de
comenzile clienţilor. Sortimentul include mai multe linii de produse de la diverşi
furnizori. Avantajele oferite clienţilor sunt: reducerea numărului furnizorilor cu care
trebuie să stabilească relaţii fiecare client; costuri de transport mai mici decât în cazul
aprovizionării de către fiecare client, în mod individual, de la furnizor;
 Transportarea şi ambalarea mărfurilor, fără de care nu este posibilă participarea la
întregul lanţ de distribuţie, deplasarea bunurilor în interiorul depozitului;
 Prestarea de servicii cu valoare adăugată. Cele mai obişnuite servicii care constau în
adăugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea şi etichetarea mărfurilor. Avantajele
principale sunt: satisfacerea cerinţelor clienţilor în privinţa ambalării şi etichetării; reducerea
riscului datorită finalizării ambalării şi etichetării în funcţie de comenzile primite; scăderea
nivelului stocului necesar, în condiţiile în care acelaşi produs primit de la furnizori este utilizat
pentru realizarea unor configuraţii adaptate cerinţelor clienţilor. Alte servicii legate de ambalare
constau în : ambalarea promoţională, repaletizarea mărfurilor, îmbutelierea anumitor produse
livrate în vrac de furnizori.
,Din perspectiva acestor funcţii, un proces tehnologic complet, la nivelul unui depozit,
prezintă următoarele trăsături:
 Este un proces de producţie care a fost împins în sfera comerţului;
 Este caracterizat printr-un grad înalt de concentrare, care asigură posibilitatea
raţionalizării prin mecanizarea şi automatizarea operaţiilor.

7
  Presupune înzestrarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat acelor operaţiuni
care se aproprie de unele procese industriale ( ambalare, sortare, instalaţii de frig).

Clasificarea depozitelor

Diversitatea sortimentului de mărfuri, existenţa diferitelor forme de verigi comerciale,

dar şi de funcţii de depozitare, determină activitatea următoarelor tipuri de depozite:
• depozite de colectare - primesc partiţii relativ mici de mărfuri, le acumulează şi formează
din ele partiţii mari, spre a le expedia altor unităţi. Funcţia principală - concentrarea
stocurilor de mărfuri livrate de diverşi furnizori;
• depozite de repartizare - primesc cantităţi mari de mărfuri, le transformă în partizi
mici şi le livrează ulterior beneficiarilor;
• depozite de tranzit şi transbordare - sunt puţine la număr, amplasate pe lângă staţiile
de cale ferată, în porturi, aeroporturi etc. Sunt destinate pentru păstrarea provizorie a mărfurilor;
• depozite pentru păstrarea sezonieră şi de lungă durată - sunt construcţii obişnuite sau
depozite frigorifice sau silozuri pentru păstrarea cartofilor, fructelor, legumelor, a căror
producţie este sezonieră.
După sortimentul de mărfuri care fac obiectul operaţiunilor de păstrare, depozitele se
clasifică astfel:
- depozite strict specializate (păstrează un singur articol: sare, cartofi, ulei etc.);
- specializate (păstrează şi livrează o grupă de mărfuri: textile, încălţăminte, blănuri etc.);
- combinate, care pot fi generale, de produse alimentare sau generale, de produse
nealimentare;
- mixte, unde se păstrează produse alimentare şi nealimentare, dar în încăperi separate.
Depozitele specializate şi strict specializate, deşi în unele cazuri necesită investiţii şi
cheltuieli de exploatare mai mari, creează, prin modul de construcţie şi dotare, condiţii mai
bune de păstrare şi prelucrare a mărfurilor. Comparativ cu depozitele specializate, depozitele
generale şi combinate sunt mai eficiente din punct de vedere economic.
Specializarea depozitelor se face şi după particularităţile de construcţie şi dotare cu utilaje.
Conform acestui criteriu, deosebim:
- depozite speciale (depozite frigorifice, depozite de petrol, silozurile de cereale);
- depozite generale - sunt destinate pentru păstrarea mărfurilor, care nu necesită un regim
special de păstrare.
După felul construcţiei clădirii de depozit, deosebim:
- depozite închise (terestre, subterane, semisubterane) pentru vinuri, cartofi, petrol;
8
 - depozite semideschise materiale de construcţii
− depozite deschise şi mărfuri de uz casnic
După forma de folosire, distingem:
• depozite în exploatare individuală (aparţin şi sunt la dispoziţia unei singure
întreprinderi);
• depozite de exploatare comună (aparţin unor întreprinderi de depozitare specializate,
care oferă în arendă spaţii de depozitare şi prestează servicii de prelucrare a mărfurilor).
Aceste depozite sunt răspândite în ţările cu economii dezvoltate.
Având în vedere necesitatea de diversificare a sortimentului de mărfuri în
comerţ,capacităţile de depozitare existente în Republica Moldova prezintă rezerve de creştere şi
modernizare.
Dezvoltarea şi modernizarea depozitelor de mărfuri poate fi realizată doar prin îndeplinirea mai
multor sarcini:
- folosirea raţională a capacităţilor de depozitare existente (paletizarea, containerizarea
încărcăturilor, automatizarea etc.);
- perfecţionarea si îmbunătăţirea procesului de păstrare a mărfurilor;
- ameliorarea gradului de înzestrare tehnică a depozitelor;
- accelerarea vitezei de rotaţie a mărfurilor;
- perfecţionarea metodelor de conducere prin aplicarea raţională a diviziunii muncii;
- elaborarea unor proiecte-tip, fundamentate ştiinţific, pentru construirea şi amenajarea de noi

depozite.
Construcţia şi exploatarea depozitelor în perspectivă ridică o serie de probleme legate de
profilul şi dimensiunile depozitelor.
Aşa, de exemplu, organizarea depozitelor specializate se rezolvă de fiecare întreprindere în
funcţie de condiţiile şi necesităţile locale.
Întotdeauna construcţia şi exploatarea depozitelor trebuie să fie justificată din punct de vedere
economic.
Depozitele de mare capacitate oferă o serie de avantaje comparativ cu depozitele de mică
capacitate, precum:
- cheltuieli de construcţie şi exploatare mai mici şi eficienţă mai mare a investiţiilor;
- posibilităţi de mecanizare-automatizare;
- condiţii optimale de păstrare a mărfurilor;
- reducerea cheltuielilor de transport datorită primirii mărfurilor în cantităţi vagonabile.

9
 Din punct de vedere constructiv şi funcţional tendinţele ar fi în direcţia dezvoltării depozitelor
de mare capacitate, realizate din construcţii uşoare, de o înălţime de la 6-7 m, 10-17 m până la 30
m, dotate cu instalaţii automate de manipulare şi stivuire a mărfurilor care reduc preţul construcţiei
cu circa 20 la sută.

Amplasarea depozitelor

Amplasarea si numarul depozitelor depinde de locatia publicului tinta catre care se adreseaza
produsele companiei, sursele care produc aceste bunuri, precum si rutele existente pentru
transport. Trebuie luate in considerare volumele de produse carepleaca spre toate directiile si
realizat un echilibru intre costurile totale si beneficiileaduse de amplasarea unui depozit intr-un
anumit loc. Un tip de depozit care are oamplasare foarte bine gandita este un centru de distributie
. Acesta este strategic localizat pentru accesul transporturilor, de obicei langa autostrazile
interstatale. Un astfel de centru poate servi drept punct de consolidare pentru alte depozite
existente in sistem. Sucesul foarte mare avut de lantul de magazine Wal-Mart si Duckwell-Alco,
este datorat centrelor sofisticate de distributie care aprovizioneaza magazinele lor. De fapt, dupa
cum s-a notat in Marketing Action Memo, cheia preturilor joase de comercializare a produselor
celor de la Wal-Mart, este reteaua eficienta de centre de distributie, depozite, care servesc
magazinele lor aflate pe oraza de 250 km.
Un depozit va fi stabilit pe un anumit amplasament, numai daca genereaza efecte favorabile
in domeniul marketingului si vanzarilor si reduce costurile totale. In mod traditional, variantele
au fost clasificate astfel:
a) Amplasarea in functie de piata Aceasta varianta presupune localizarea depozitului in
apropierea clientilor cheie. Aria geografica servita de depozit depinde de o serie de factori, de
exemplu de viteza livrarilor,marimea comenzii medii si costul unitar al livrarii totale.
Amplasarea unui depozit in functie de piata se justifica atunci cand constituie modalitatea de a
oferi clientilor un sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Un depozit amplasat in
proximitatea clientilor indeplineste functia de creare a unei structuri sortimentale, pe baza
marfurilor provenite din surse multiple. Produsele sunt primite de la furnizori in transporturi
consolidate, efectuate pe distante mari.
b) Amplasarea in functie de productie. Depozitul este plasat in apropierea unitatilor de
fabricatie ale unei firme producatoare. Functiile principale pe care le indeplineste sunt
combinarea produselor si consolidarea livrarilor.Apelarea la un astfel de depozit este necesara in
cazul in care fiecare unitate de fabricatie este specializata in realizarea unui anumit produs, iar
clientii solicita un sortiment complet. Printre avantajele specifice se inscriu urmatoarele:
10
facilitarea obtinerii de catre client a unui sortiment constituit din produse fabricate de diferite
unitati; reducerea costurilorde transport prin consolidarea livrarilor catre clienti; posibilitatea
clientilor de a comanda o cantitate mica din fiecare produs; simplificarea pentru client, a
operatiunilor de urmarire a livrarilor efectuate de furnizor, datorita primirii mai multor produse,
cu o singura factura.
c) Amplasarea intermediara. Spre deosebire de celelalte doua variante, nu pune accentual
pe proximitatea fata de clienti sau fata de unitatile de fabricatie ale producatorului. Depozitele
sunt pozitionate intre clienti si unitatile de productie. Functiile indeplinite sunt consolidarea si
crearea sortimentului. Aceasta varianta se aseamana cu amplasarea in functie de productie. La un
cost logistic scazut, se livreaza fiecarui client structura sortimentala dorita. Cercetarile pentru
stabilirea amplasamentului unor facilitati ( unitati de productie, depozite, magazine) au fost
deosebit de numeroase. Primele preocupari in acest domeniu dateaza de la inceputul secolului
XX.
Metodele de amplasare a depozitelor, dezvoltate prin aceste cercetari, pot fi clasificate in
functie de urmatoarele criterii :
 numarul depozitelor. Localizarea unui singur depozit este o problema cu totul
diferita de amplasarea mai multor depozite in acelasi timp. Metodele de amplasare a
unui depozit unic considera o problema simplificata,deoarece nu iau in considerare
distribuirea cererii pe mai multe depozite, efectele de consolidare a stocurilor si
costul depozitului.
 caracterul discret al alegerii.Unele metode exploreaza fiecare locatie posibila
existenta in spatiul continuu, si o va alege pe cea mai buna . Aceste metode poarta
denumirea de metode continue de amplasare. Spredeosebire de acestea, metodele
discrete permit selectarea amplasamentului dintr-o lista de alegeri posibile. In
practica, metodele discrete sunt mai frecvent utilizate, in special pentru amplasarea
mai multor depozite.
 gradul de agregare al datelor. Metodele care utilizeaza date cu grad mare de
agregare limiteaza amplasamentul la o arie geografica larga, de pilda o localitate. In
schimb, metodele bazate pe date cu grad mic de agregare permit diferentierea intre
doua amplasamente foarte apropiate, de exemplu separate doar de o strada.
 orizontul de timp. Apelarea la date referitoare la o singura perioada de timp( de
pilda, un an) este specifica metodelor statice. Amplasarea infunctie de evolutiile
estimate pentru mai multi ani se poate stabili cuajutorul metodelor dinamice.
Amenajarea interioară depozitelor

11
 În cadrul unui depozit comercial întâlnim un flux comercial compus din următoarele
procese: preluare-recepţie, depozitare-stocare, livrare. În general, pentru orice suprafaţă
comercială care întruneşte atributele unui depozit, fluxul tehnologic se compune din: intrare -
păstrare - depozitare - stocare - vânzare - livrare. Organizarea depozitului trebuie astfel făcută
încât cele două circuite, respectiv circuitul de stocaj, constituit din recepţie şi stocaj, şi circuitul
de service, constituit din livrarea mărfurilor, să nu se suprapună.
La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele elemente:
 Sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul nivelurilor pe care se
desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe de încărcare - descărcare;
 Condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de
temperatură şi umiditate, necesitatea accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de
operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării, asigurarea respectării ordinii
primul produs intrat - primul produs ieşit;
 Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a
ambalajelor de transport;
 Tipul de palete folosite.
Preluarea mărfurilor din spaţiile de depozitare are o mare importanţă datorită costurilor de
manipulare pe care le presupune. În principiu, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor
pentru constituirea comenzilor:
 Selecţia individuală. Produsele sunt prelucrate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit
loc din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de
expediere spre clienţi. Ulterior, este preluat un alt produs.
 Ruta de prelucrare. Personalul responsabil de manipularea mărfurilor parcurge în
depozit o anumită rută, care îi permite să preia mai multe produse, înainte de a se
îndrepta spre platforma de expediere. Numărul produselor preluate depinde de
caracteristicile acestora şi de capacitatea echipamentului de manipulare folosit.
 Aria repartizată pe lucrător. Fiecare membru al personalului depozitului este
responsabil de o anumită zonă. Pentru asamblarea comenzilor, aplică fie selecţia
individuală fie ruta de prelucrare, în aria atribuită.
Pentru aranjarea mărfurilor în depozit se aplică urătoarele criterii:
 Complementaritatea. Produsele care sunt folosite împreună în consum şi sunt solicitate
de clienţi în cadrul aceleiaşi comenzi vor fi amplasate în apropiere.

12
  Compatibilitatea. Aranjarea mărfurilor în depozit trebuie să ia în considerare
caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt cele care pot fi amplasate în
apropiere, fără a genera riscuri.
 Popularitatea. Utilizarea acestui criteriu are la bază diferenţele existente între produse în
privinţa vitezei de circulaţie. În cazul în care un produs cu circulaţie rapidă este preluat
din stoc în cantităţi mai mici decât cele în care este furnizat, se recomandă amplasarea lui
în apropierea punctelor de expediere către clienţi. În consecinţă, cu ocazia fiecărei
operaţiuni de preluare, distanţa pe care o vor parcurge astfel mărfurile va fi cea mai
scurtă.
 Mărimea. Potrivit acestui criteriu, mărfurile de dimensiuni mici se amplasează în
apropierea zonelor de expediţie. Se asigură în acest mod o densitate mare de produse în
proximitatea punctelor de livrare. Criteriul mărimii garantează cel mai mic cost de
manipulare doar în cazul în care produsele de dimensiuni mici sunt cele care au o
circulaţie rapidă.
O exploatare raţională a unui depozit se realizează prin respectarea următoarelor principii
generale:
 Depozitarea mărfurilor corespunzător proprietăţilor de utilizare;
 Alocarea unor spaţii izolate specializate, pentru mărfurile cu proprietăţi particulare
deosebite ( camere frigorifice, de uscare)
 Exploatarea, într-o concepţie tehnologică unitară, a întregii suprafeţe de depozitare;
 Utilizarea la maximum a capacităţilor de depozitare;
 Corelarea mobilierului de păstrare cu funcţiile principale pe care le îndeplineşte depozitul
respectiv;
 Asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor;
 Proiectarea şi construcţia depozitului în consens cu cerinţele de mecanizare a muncii.
În funcţie de amplasarea principalelor zone recepţie, depozitare, expediţie există trei variante de
flux al mărfurilor într-un depozit:
1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele,
fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului; - proces tehnologic liniar;
2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90o, când zonele de recepţie şi expediţie sunt
amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;- proces tehnologic în L;
3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180, când zonele de recepţie sunt amplasate pe
aceeaşi latură a depozitului. - proces tehnologic în U.
Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a oricărui depozit este format din:

13
  suprafaţa pentru păstrarea efectivă a mărfurilor, care are greutatea specifică cea mai mare
în suprafaţa totală a depozitului şi un rol principal în funcţionarea acestuia;
 suprafaţa auxiliară, menită a deservi operaţiunile adiacentei funcţiei principale a
depozitului, constituită din mai multe încăperi şi spaţii, în care au loc diferite operaţiuni:
dezambalare, recepţionarea mărfurilor, preambalarea produselor, păstrarea provizorie a
mărfurilor respinse la recepţie, laboratoare de analiză;
 suprafaţa administrativă şi cu caracter social;
 spaţiul de circulaţie - culoare, coridoare, spaţiul ocupat de scări, lift;
 spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii - stâlpi, coloane de susţinere, ziduri
interioare despărţitoare.
Este eficient şi recomandabil ca cea mai mare parte din suprafaţa totală a construcţiei să fie
rezervată încăperilor operative, respectiv între 80-90%. Din suprafaţa operativă a depozitului se
delimitează şi se separă aşa-numita suprafaţă utilă a depozitului. Ea se compune din.: încăperile
unde se păstrează efectiv mărfurile; suprafaţa trecerilor dintre stive, stelaje, respectiv trecerile pe
unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit.
Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale Exploatarea raţională a volumului util
al depozitelor, reducerea timpului necesar formării comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor,
presupune dotarea, pe de o parte, cu tipuri de mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne,
care au la bază paletizarea şi conteinerizarea mărfurilor, iar, pe de altă parte, cu tipuri de utilaje
comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizare proceselor de muncă specifice diferitelor
faze ale tehnologiei din depozite. Tipuri de mobilier şi utilaje comerciale
În funcţie de anumite caracteristici, dotările dintr-un depozit se clasifică în diferite grupe:
1. după natura lor:
 un sistem intern de recipiente, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt:
containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
 mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele şi utilajele mecanizate şi
automatizate; instalaţii de transport, de ambalare, sortare;
2. după funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite procese tehnologice:
 mijloace pentru depozitare: palete, recipiente, tancuri, silozuri;
 mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor: mijloace de ambalare, aparate de
control;
 mijloace pentru porţionare şi condiţionare: echipamente pentru dozare, maşini de măsurat,
tăiat, mijloace de ambalare;
 mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare, maşini de calibrare;

14
  mijloace pentru transport şi ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea rafturilor,
palete;
 mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, împachetare.
3. după locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:
 dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a
depozitului;
 dotări complementare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează capacitatea de
funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care asigură
depozitarea, mijloace care ajută la transportul intern.
Concluzii și recomandări

Succesul întreprinderilor se bazează tot mai mult pe eficacitatea logisticii lor, care s-a
transformat dintr-un simplu mijloc de acţiune într-un element esenţial al strategiei lor.
Existența depozitelor este legată de necesitatea menținerii stocurilor, Depozitarea este
considerată o activitate de susținere, care contribuie la îndeplinirea misiunii logistice de
asigurarea a produsului potrtivit, în locul potrivit și la momentul potrivit, în condițiile celei mai
mari contribuții la profitul firmei.
Rolul si dezvoltarea depozitelor de marfuri trebuiesc aprofundate tinand cont denecesitatile
actuale si de viitor ale economiei nationale, pornind de la concluziileunei ample si exigente
analize a retelei de depozite existente, concomitent cuaplicarea rezultatelor pozitive, rod al
tendintelor moderne care se manifesta pe planmondial in acest domeniu. 
Managementul Logisticii Depozitului a devenit una dintre cele mai complexe activități cu
care se confruntă companiile. Piața este caracterizată din ce în ce mai mult de o instabilitate
puternică, iar avantajul de a fi pregătit pentru aceste schimbări înseamnă economisire de timp,
bani și energie
Gestionarea corectă a depozitelor este crucială pentru creșterea productivității și eficienței
unei companii. De aceasta depind procese importante, precum controlul stocurilor, eficiența
operațiunilor de logistică internă, optimizarea stocării și fluxului de mărfuri. În plus, gestionarea
corectă a depozitelor evită pierderile, evenimentele neprevăzute și încetinirile care pot afecta
serios bilanțul companiei.
Pentru optimizarea spaţiului în depozit, exploatarea raţională a volumului util al depozitelor,
reducerea timpului necesar formării comenzilor, uşurarea muncii lucrătorilor, este necesară
dotarea depozitelor cu mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne care au la baza
paletizarea şi containerizarea mărfurilor, în funcţie de tipul de activitate şi gama de produse care
sunt vizate. Achiziţionarea de echipamente de manipulat aşa ca: transpalete manuale şi electrice,
15
stivuitoare etc. Iar pentru asigurarea stării favorabile de păstrare a mărfii, depozitul trebuie
asigurat cu o temperatură optimă de lucru, trebuie să fie bine luminat şi aerisit. Introducerea unui
management al depozitelor în întreprindere va permite: mărirea productivităţii; obţinerea unei
acurateţe de 99% asupra stocurilor; creşterea livrărilor la timp; optimizarea spaţiului din depozit;
reducerea pierderilor de materiale.

Bibliografie
1. https://administrare.info/economie/12373-amenajarea-interioar%C4%83-a-unui-
depozit
2. file:///C:/Users/Admin/Pictures/Tehnologiile%20comerciale%20si
%20logistica.pdf
3. file:///C:/Users/Admin/Pictures/LogisticaMelnicI.pdf
4. https://dokumen.tips/documents/depozitarea-marfurilor-tipologia-si-amplasarea-
depozitelordocx.html
5. https://vdocuments.mx/tehnologia-amenajarii-depozitului.html
6. https://www.scrigroup.com/tehnologie/merceologie/Evolutia-conceptului-de-
depozi73513.php
7. https://tutit.ro/rolul-si-functiile-depozitelor/

16