ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MARKETING

Amplasarea depozitelor şi aranjarea

mărfurilor

Studenţi:
Rolea Emanuela Sorina Iuliana
Răpan Mariana Alexandra
Grupa: 1733
Seria: B
An: II

2018
Cuprins
I. Prezentarea conceptuală a depozitelor ................................................................................................ 3
II. Strategia logistică a depozitelor ............................................................................................................ 4
III. Alegerea dimensiunii depozitului ..................................................................................................... 4
IV. Amplasarea depozitelor .................................................................................................................... 5
V. Principalele activităţi care au loc într-un depozit ................................................................................. 7
VI. Alte activităţi efectuate în depozite .................................................................................................. 7
VII. Obiectivele unui depozit ................................................................................................................... 8
VIII. Planul general al unui depozit........................................................................................................... 9
IX. Aranjarea mărfurilor în depozit ........................................................................................................ 9
Bibliografie .................................................................................................................................................. 12

2
 I. Prezentarea conceptuală a depozitelor
Depozitarea este considerată o activitate de susţinere, care contribuie la îndeplinirea misiunii
logistice de asigurare a produsului potrivit, în cantitatea şi de calitatea solicitată, în locul potrivit şi la
momentul potrivit, în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul firmei.

“Stocurile apar în orice punct al lanțului de aprovizionare, unde fluxul de materiale este
întrerupt. În majoritatea organizațiilor stocurile sunt păstrate în depozite.” (Waters, 2003, p.283)

Waters (2003, p.283) susţine că “în practică, aceste depozite ar putea fi câmpuri
deschise în care sunt încărcate materii prime precum cărbune, minereuri sau legume; sau cu
ajutorul facilităţilor sofisticate care oferă condițiile potrivite pentru materialele congelate sau
delicate; sau baze de date pentru deținerea stocurilor de informații. Pentru a simplifica lucrurile,
depozitele sunt un loc in care se stocheaza mărfurile.”

Oamenii folosesc un număr de termeni diferiți pentru depozite, cele mai comune
denumiri fiind centre de distribuție sau centre de logistică. Uneori descriu centrele de
distribuție ca fiind depozitarea mărfurilor finite în drum spre clienții finali, în timp ce centrele
logistice stochează un amestec mai larg de produse în diferite puncte din lanțul de aprovizionare.

Sunt folosite și alte nume, cum ar fi "centru de tranzit ", pentru a arăta că facilitatea
nu doar stochează materiale, ci face și o serie de alte lucrări. In final, termenul general "depozit"
acopera toate aceste facilități.

Waters ( 2003, p.283) susţine că “un depozit este orice locație unde stocurile de
materiale sunt păstrate în călătoria lor prin intermediul lanțurilor de aprovizionare. Pe lângă
depozitare, depozitele pot fi utilizate pentru o serie de alte activități.”

Realitatea este că fiecare organizație deține stocuri pentru a da un tampon între cerere
și ofertă. Atâta timp cât trebuie să dețină stocuri de materiale, au nevoie de depozite pentru a le
ține. Cele mai multe depozite sunt destinate pentru materiile prime colectate înainte de
operațiuni, iar produsele finite sunt distribuite clienților. Într-o măsură mai mică, stochează
munca în desfășurare, consumabile și piese de schimb.

Multe organizații folosesc depozitele ca locații convenabile pentru a face o serie de

locuri de muncă conexe. Evident, ele pot fi folosite pentru a inspecta, a sorta materialele și a
sparge vrac (a lua livrări mari și a le sparge în cantități mai mici). Acestea ar putea fi, de
asemenea, utilizate pentru finisarea produselor, etichetarea, ambalarea, pregătirea magazinelor
pentru comercianții cu amănuntul, efectuarea altor aspecte ale amânării, servirea inventarelor
gestionate de furnizori și așa mai departe. Tendința generală este ca depozitele să facă mai multe
sarcini, adăugând valoare pozitivă, în loc să fie doar un centru de depozitare.

3
 II. Strategia logistică a depozitelor

Waters (2003, p.284) susţine că “operațiunile de depozitare trebuie să contribuie la

strategia de logistică. Deci, managerii trebuie să analizeze această strategie, să proiecteze
depozite care să o susțină și apoi să conducă aceste depozite cât mai eficient posibil.”

Astfel, Waters (2003, p.284) realizează o listă cu paşii care trebuie urmaţi:

1. Analiza strategiei logistice - stabilirea contextului și găsirea a ceea ce trebuie să obtina

depozitul;
2. Să examineze operațiunile curente - pentru a vedea defectele și cum pot fi depășite acestea.
3. Proiectarea unei structuri de contur - găsirea celei mai bune locații principale, a numărului de
sub-depozite și așa mai departe;
4. Elaborarea unor planuri detaliate - găsirea mărimii instalațiilor, a stocurilor, a echipamentelor
de manipulare a materialelor, a sistemelor de dezvoltare, a angajaților, a nevoilor de transport
și așa mai departe;
5. Obținerea aprobarii finale - transmiterea planurilor managerilor de rang înalt pentru a
conveni asupra finanțării;
6. Finalizarea proiectarii clădirilor - achiziționarea de terenuri, alegerea contractorilor și
construirea;
7. Finalizarea proiectarii echipamentului - alegerea echipamentelor, furnizorilor și
cumpărătorilor;
8. Finalizarea proiectării sistemelor - proiectarea comenzii, controlul inventarului, facturarea,
localizarea mărfurilor, monitorizarea și toate celelalte sisteme necesare;
9. Amenajare - instalarea tuturor echipamentelor, sistemelor, personalului și testarea lor;
10. Deschiderea și primirea stocurilor - pentru a testa toate sistemele, a termina instruirea și a
începe operațiunile;
11. Rezolvarea tuturor problemelor minore - pentru a face lucrurile să meargă fără probleme;
12. Monitorizarea și controlul - asigurarea faptului că totul funcționează conform planificării,
măsurarea performanței, revizuirea schemelor de stimulare și așa mai departe.

III. Alegerea dimensiunii depozitului

Există o ierarhie a deciziilor, strategia conducând la o serie de decizii tactice și

operaționale. Dacă, de exemplu, strategia de afaceri se bazează pe un înalt nivel de servicii
pentru clienți, strategia logistică se va baza, probabil, pe mai multe depozite mai mici. Cel puțin
în principiu, depozitele situate în apropierea clienților pot oferi răspunsuri mai rapide și
niveluri mai bune de servicii. În afară de factorul evident al transferului total, există alți factori
importanți în alegerea celei mai bune dimensiuni pentru un depozit. Acestea includ:

o numărul de produse care utilizează depozitul

4
o tipul cererii pentru fiecare produs, cât variază, dimensiunea medie a comenzii și așa mai
departe
o caracteristicile fizice ale produselor, în special mărimea și greutatea
o condiții speciale de depozitare, cum ar fi controlul climatizării, ambalarea și așa mai departe
o vizarea nivelului de servicii pentru clienți
o timpii de plată de la furnizori promis clienților
o economii de scară
o tipul echipamentului de manipulare a materialelor
o structura depozitului și facilitățile aferente.

IV. Amplasarea depozitelor

Deciziile de amplasare a depozitelor au un impact direct asupra capacităţii sistemului

logistic de a oferi nivelul dorit de servire a clienţilor şi costurile totale.

Depozitele sunt costisitoare și necesită o planificare atentă. Strategia logistică stabilește

structura generală a lanțului de aprovizionare, inclusiv rolul depozitelor; deciziile privind locația
arată unde să deschidă depozitele; planurile de capacitate indică numărul de depozite de construit
și cea mai bună dimensiune pentru fiecare; gestionarea inventarului prezintă materialele de stocat
și cantitățile din fiecare stoc.

Numărul şi amplasarea depozitelor sunt determinate de coordonatele spaţiale ale

clienţilor şi unităţilor de producţie, precum şi de particularităţile produselor.

Un depozit va fi stabilit pe un anumit amplasament, numai dacă generează efecte

favorabile în domeniul marketingului şi vânzărilor şi reduce costurile totale.

1. Clasificarea variantelor de amplasare:

a) Amplasarea în funcţie de piaţă. Această variantă presupune localizarea depozitului în

apropierea clienţilor cheie. Avantajele pot fi: costurile de transport relativ mici, datorită
aprovizionării în cantităţi mari de la furnizori, sortimentul de produse variat, posibilitatea
aprovizionării fiecărui client şi reducerea timpului necesar pentru completarea stocului.

Ackerman şi Brewer sunt de părere că “cu cât depozitul sau centrul de distribuție este
mai apropiat de clienții săi, cu atât serviciul poate fi mai bun.” (2008, p.226)

b) Amplasarea în funcţie de producţie. Depozitul este amplasat în apropierea unităţilor de

fabricaţie ale unei firme producătoare. Apelarea la un astfel de depozit este necesară în cazul
în care fiecare unitate de fabricaţie este specializată în realizarea unui anumit produs, iar
clienţii solicită un sortiment complet. Avantajele acestui depozit sunt: reducerea costurilor de
transport prin consolidarea livrărilor către clienţi, posibilitatea clienţilor de a comanda o
cantitate mică din fiecare produs şi simplificarea urmăririi livrărilor de către clienţi.

5
c) Amplasarea intermediară. Depozitele sunt poziţionate între clienţi şi unităţile de producţie.
Funcţiile îndeplinite sunt consolidarea şi crearea sortimentului. La un cost logistic scăzut, se
livrează fiecărui client structura sortimentală dorită.

2. Metode de amplasare a unui singur depozit:

Metoda frecvent utilizată pentru stabilirea amplasamentului este metoda centrului de
gravitaţie, denumită şi metoda grilei. Cu ajutorul acestei metode, se poate determina
amplasamentul care asigură satisfacerea cererii clienţilor, în condiţiile celui mai mic cost total.

3. Metode de amplasare a mai multor depozite:

În cazul în care firma are nevoie de mai multe depozite, este necesar să se determine
numărul depozitelor care trebuie să facă parte din reţea, amplasarea lor, modul de repartizare al
clienţilor şi furnizorilor pe depozite, produsele care trebuie să fie stocate în fiecare depozit, etc.

4. Amplasamentul depozitelor se poate stabili cu ajutorul metodelor exacte şi a metodelor

de simulare

o Categoria metodelor exacte include metoda centrului de gravitaţie multiplu şi metodele

de programare liniară.

a) Metoda centrului de gravitaţie multiplu determină amplasamentele depozitelor care

generează costul de transport minim. Soluţia de amplasare cea mai bună este cea care
minimizează costul total.
b) Metoda programării liniare - cu ajutorul ei se determină soluţia optimă, din mai multe
variante posibile, în condiţiile anumitor restricţii. Pentru rezolvarea problemelor de
programare liniară se folosesc pachete software specifice.

o Ca variante metodologice de programare liniară, pentru localizarea mai multor depozite, se

utilizează optimizarea reţelei şi programarea cu numere întregi mixtă.

a) Optimizarea reţelei consideră canalul de distribuţie o reţea alcatuită din noduri (în care se
află depozitele) şi arce (reprezentate de căile de transport). Obiectivul este de a minimiza
costurile variabile de producţie şi de transport, în condiţiile anumitor restricţii legate de
ofertă, cerere şi capacităţi.
b) Programarea cu numere întregi mixtă este o metodă mai complexă comparativ cu
optimizarea reţelei şi are un grad de aplicabilitate practică mai mare, deoarece reflectă
restricţiile existente în sistemele logistice reale.

o Pentru stabilirea amplasamentului mai multor depozite, în afară de metodele exacte, se pot
utiliza metodele de simulare. În esenţă, simularea se referă la studierea unui sistem dat cu
ajutorul unui sistem înlocuitor, cu care se află într-o relaţie de analogie. Descrierea precisă a
realităţii este principalul element de atractivitate al metodelor de simulare. Sub aspectul

6
 preciziei rezultatelor obţinute, metodele de simulare sunt clasificate în două tipuri distincte:
simulări fundamental matematic şi simulări euristice.
Comparativ cu metodele de optimizare, metodele de simulare sunt mai simple şi mai
puţin costisitoare. Fără a oferi o soluţie optimă, simularea permite încorporarea mai multor
detalii referitoare la clienţi, produse, depozite, mărimea loturilor livrate, faţă de metodele de
programare liniară.

V. Principalele activităţi care au loc într-un depozit

Principalele activităţi care au loc într-un depozit sunt:

o Primirea bunurilor de la furnizorilor din amonte

o Identificarea bunurilor, potrivirea acestora cu comenzile și găsirea destinației lor
o Descărcarea materialelor de la vehiculele de livrare
o Efectuarea oricăror verificări necesare privind cantitatea, calitatea și starea
o Modul de etichetare (de obicei cu coduri de bare) astfel încât să poată fi identificate
o Sortarea mărfurilor după cum este necesar
o Mutarea bunurilor în zona de depozitare în vrac
o Păstrarea lor în stoc până când este necesar
o Când este necesar, mutarea materialelor de la depozitul în vrac într-un magazin de colectare
mai mic
o Colectarea de materiale din acest magazin pentru a satisface comenzile
o Mutarea materialelor într-o zonă de triaj
o Asamblarea materialelor in comenzi
o Ambalarea după cum este necesar
o Incărcarea vehiculelor de livrare și expedierea comenzii
o Controlul tuturor sistemelor de comunicații și conexe, cum ar fi inventarul
o Control și finanțe.

VI. Alte activităţi efectuate în depozite

În mod tradițional, depozitele au fost considerate locuri de depozitare a bunurilor pe

termen lung. Rolul lor s-a schimbat deoarece acum, organizațiile încearcă să transfere rapid
materiale prin intermediul lanțului de aprovizionare. Ele sunt acum privite mai mult ca puncte de
așteptare prin care materialele se mișcă cât mai repede posibil.

De exemplu, depozitele sunt cel mai bun loc pentru sortarea materialelor, ambalarea și
consolidarea livrărilor. În cazul unui client care are nevoie de încărcături parțiale, de materiale
diferite de la diferiți furnizori, depozitele joacă un rol foarte important în preţul pe care îl plătesc.

7
 Sarcinile parțiale sunt cantități care nu pot umple transportul utilizat, astfel încât o
sarcină parțială ar putea fi o jumătate de container sau o parte dintr-un camion complet.
Operațiunile de transport sunt deseori împărțite în sarcină totală și sarcină parțială. Costurile
unitare sunt mai mari pentru sarcinile parțiale. Clientul are nevoie de mai multe încărcări
parțiale, astfel încât acesta poate reduce costurile prin consolidarea acestora în sarcină completă.
Apoi, toate sarcinile parțiale sunt livrate într-un depozit din apropierea furnizorilor, le
consolidează în încărcătură completă și plătesc costurile mai mici ale unui transport încărcat
complet.

În plus, costul de consolidare într-un depozit este mai mult decât recuperat din costul
redus al transportului. Acesta este modul în care transportatorii de mărfuri își fac banii.

O altă formă de consolidare are loc atunci când un producător realizează sau
achiziționează părți ale unui produs final în diferite locații. Apoi, poate aranja trimiterea tuturor
componentelor la un depozit care combină piesele în produsul final și aranjează livrarea către
clienți. Un producător de calculatoare, de exemplu, ar putea colecta într-un depozit central o
tastatură din Brazilia, software din SUA, un monitor din Marea Britanie, difuzoare din Taiwan și
caseta principală din Japonia și așa mai departe. Depozitul asamblează componentele în sisteme
finale și le livrează clienților.

VII. Obiectivele unui depozit

În general, obiectivele unui depozit sunt de a susține o funcție logistică mai largă, oferind
o combinație de servicii pentru clienți și costuri reduse. În mod specific, acestea sunt:

o asigurarea stocării necesare în punctele-cheie dintr-un lanț de aprovizionare

o asigurarea stocării sigure a fiecarui tip de material
o păstrarea tuturor materialelor în stare bună și cu pagube minime
o oferirea unui serviciu de relații cu clienții
o desfășurarea tuturor activităților necesare în mod eficient și cu costuri reduse
o obținerea unei productivități ridicate și a utilizării resurselor
o controlul tuturor mișcărilor de materiale în mod eficient și fără erori
o sortarea materialelor care sosesc și transferarea rapidă a acestora în stoc
o ridicarea materialelor care pleacă, transferarea rapidă a acestora din depozit și
consolidarea livrărilor
o posibilitatea de a stoca întreaga gamă de materiale necesare
o să fie suficient de flexibil pentru a face față în mod eficient variațiilor nivelului stocurilor
o permiterea unor condiții speciale, rotația stocurilor și așa mai departe
o acordarea de condiții de muncă sigure și respectarea reglementărilor.

8
 VIII. Planul general al unui depozit

Una dintre cele mai importante decizii în cadrul deţinerii unui depozit este aspectul
acestuia. Aceasta descrie aranjamentul fizic al rafturilor de depozitare, zonele de încărcare și
descărcare, echipamente, birouri, încăperi și toate celelalte facilități.

Acest lucru are un efect semnificativ asupra eficienței operațiunilor. Dacă un element
frecvent utilizat este stocat la distanță lungă de la punctele de livrare și de plecare, timpul este
irosit de fiecare dată când o unitate este pusă în sau preluată din magazine.

Fiecare supermarket se aseamană unui depozit. Materialele sunt livrate în spatele

supermarketului, sunt sortate și așezate pe rafturi în mijloc, apoi clienții aleg obiectele pe care le
doresc și le iau din față. Acest lucru sugerează că elementele esențiale dintr-un depozit sunt:

o un port de sosire sau un doc, în cazul în care mărfurile provenite de la furnizori sunt livrate,
verificate și sortate

o o zonă de depozitare, în care mărfurile sunt ținute în stoc

o un port de plecare sau un doc, unde comenzile clienților sunt asamblate și expediate

o un sistem de manipulare a materialelor, pentru mutarea mărfurilor

o un sistem de informații care înregistrează locația tuturor bunurilor, sosirilor de la furnizori,

plecărilor către clienți și alte informații relevante.

IX. Aranjarea mărfurilor în depozit

Principalele obiective urmărite în cadrul procesului de aranjare a produselor sunt

următoarele:
 minimizarea costurilor de manipulare;
 utilazarea la capacitate maxima a spaţiului de depozitare;
 îndeplinirea unor cerinţe referitoare la compatibilitatea produselor, preluarea mărfurilor
pentru asamblarea comenzilor, precum şi securitatea şi evitarea incendiilor.

Datorită costurilor de manipulare pe care le presupune, procesul de preluare a mărfurilor

din depozit are o mare importanţă. Astfel, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor pentru
asamblarea comenzilor:

 selecţia individuală – presupune preluarea produselor pe rând; adică dintr-un anumit loc
din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs şi adus pe platform de expediere
către client, după care se continua cu un alt produs.

9
  ruta de preluare – presupune parcurgerea de către personalul responsabil a unei anumite
rute, în urma căreia preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre platforma de
expediere.

 aria repartizată pe lucrător – fiecărui membru din personalul depozitului îi revine o

anumită zonă de care să fie responsabil.

Aranjarea mărfurilor în depozit necesită şi o serie de reguli, precum:

 complementaritate – amplasarea în apropiere a produselor care sunt folosite împreună în

consum şi care sunt solicitate de clienţi în cadrul aceleiaşi comenzi;

 compatibilitate – presupune a lua în considerare caracteristicile merceologice ale

mărfurilor, astfel produsele compatibile vor fi amplasate în apropiere, evitându-se
riscurile;

 popularitatea – atunci când un produs cu circulaţie rapidă este preluat în cantităţi mai
mici decât cele în care este furnizat, este recomandată amplasarea lui în apropierea
punctelor de expediere;

 mărimea – presupune amplasarea mărfurilor de dimensiuni mici în apropierea punctelor

de expediere.

Prin combinarea criteriilor popularitate şi mărime se poate determina un indice al

volumului comenzii. Acesta se calculează ca raport între volumul mediu necesar pentru stocarea
produsului (metri cubi) şi numărul mediu de comenzi zilnice care solicită acel produs.

Scopul indicelui este aranjarea produselor în depozit astfel încât cel mai mare volum
posibil de mărfuri să se deplaseze pe cea mai scurtă distanţă posibilă. Se recomandă ca
produsele cu un indice scăzut să fie amplasate în apropierea punctelor de expediere.

Un alt aspect care ajută la eficienţa operaţiunilor de manipulare este poziţionarea

stocurilor de produse în zonele atribuite fiecăruia. Această poziţionare se referă la modul în
care sunt amplasate paletele faţă de culoarele de acces, cel mai frecvent mod de poziţionare fiind
cel perpendicular.

Manipularea mărfurilor

De fiecare dată când un obiect este mutat, activitatea aceasta provoacă costuri
suplimentare şi creşte riscul de a deteriora mărfurile sau de a le pierde. De aceea, în depozitele
eficiente, frecvenţa mânuirii şi schimbării locaţiei mărfurilor este foarte redusă, iar mânuirea
necesară este cât mai eficient gândită.

10
 Elementele cheie pentru manipularea mărfurilor sunt în primul rand folosirea spaţiului în
mod eficient, renunţând la spaţiile goale, mutarea mărfurilor rapid pentru a reduce costurile şi
folosirea operaţiunilor eficiente.

Aspectul rafturilor

Tipul de bază al unei stocări reprezintă o zonă spaţioasă, care are un plan propriu marcat
pentru a uşura identificarea diferitelor locații.
Elementele voluminoase sau grele sunt puse într-o locație, probabil de un camion cu
stivuitor.
Următorul nivel de stocare utilizează rafturi construite în culoar, cu materiale dispuse pe
paleți. O problemă cu acest aranjament este că rafturile trebuie să fie scunde, astfel încât toate
materialele să fie la îndemână, iar culoarul să fie lung.
Unitățile mai mici sunt depozitate în recipiente dispuse pe rafturi mici, astfel încât
materialele să fie ușor de găsit și de îndepărtat.
Rafturile de fluxuri pot spori densitatea depozitării, făcând rafturile mult mai profunde.
Acestea sunt rafturi înclinate care sunt umplute din spate și când este scoasa o unitate din față,
toate unitățile rămase se deplasează înainte.
Alte opțiuni de stocare includ carusele orizontale (coșurile pe o pistă ovală care se rotesc
pentru a aduce materialele la un picker), carusele verticale (rafturi care se rotesc în sus și în jos
pentru a aduce materialele la îndemână), suporturi pentru articole de îmbrăcăminte, silozuri și
rezervoare pentru fluide, și un sortiment vast de alte aranjamente.
Depozitarea mărfurilor într-un depozit este aproape inevitabil aranjată pe culoare. Pentru
a reduce suprafața de teren necesară, aceste culoare pot fi destul de mari.
În practică, detaliile aspectului sunt determinate de clădirea existentă, opiniile
arhitectului, înălțimea sau o anumită constrângere fizică. În cadrul acestor constrângeri,
managerii de depozit încearcă să proiecteze cel mai bun aspect pentru rafturi. Acest lucru
depinde, în mare măsură, de tipul de mărfuri depozitate și de echipamentele de manipulare
utilizate. Dacă mărfurile sunt mici și ușoare, cum ar fi cutiile de pastile, acestea pot fi mișcate
manual, iar depozitul trebuie să aibă rafturi mici și să fie suficient de mic pentru a putea merge
pe jos. Dacă mărfurile sunt mari și grele, cum ar fi motoarele, au nevoie de echipamente de
manipulare mai grele, cum ar fi macaralele și stivuitoarele. Apoi culoarul trebuie să fie suficient
de mare pentru ca aceștia să poată manevra marfa.

11
Bibliografie

1. Bălan, C. (2006) Logistica (Ediţia a III-a). Bucureşti: Editura Uranus.

2. Waters, D. (2003) Logistics. An Introduction to Supply Chain Management. New York:
Palgrave Macmillan.
3. Brewer, A.M., Button, K.J., Hensher, D.A. (2008) Handbook of logistics and supply-
chain management (Third Edition). United Kingdom: Emerald Group Publishing
Limited.
4. Şerbulescu, L., Pistol, M.Gh. Şi Creţoiu, R.I. (2010) Logistica mărfurilor. Bucureşti:
Editura Fundaţiei România de Mâine.
5. Posea, C. (2005) Managementul logisticii firmei. Bucureşti: Editura Fundaţiei România
de Mâine.

12