FIȘĂ DE DOCUMENTARE

AMPLASAREA DEPOZITELOR DE MARFURI

Criteriul de baza in amplasarea geografica a unui depozit il reprezinta organizarea rationala a

vehicularii produselor, care sa conduca la circuite cat mai scurte ale distributiei marfurilor.
Asupra modalitatilor de vehiculare a marfurilor actioneaza un complex de factori legati
nemijlocit de participantii la procesul de distributie a marfurilor, respectiv: producatorul, distribuitorii,
transportatorii, consumatorul (utilizatorul).
Repartizarea teritoriala a productiei bunurilor, in general, a bunurilor de consum in particular,
influenteaza, intr-o mare masura, fluxurile de marfuri, intensitatea si directia acestora, distantele parcurse
si normele de realizare a miscarii marfurilor.
Repartizarea teritoriala a consumului.
Spre deosebire de productie, care inregistreaza un anumit grad de concentrare teritoriala,
consumul se realizeaza in absolut toate localitatile tarii. Dar cum localitatile difera intre ele prin marime si
profil economico-social, cererea de bunuri de consum manifesta deosebiri semnificative in profil
teritorial.
Dezvoltarea si organizarea transporturilor.
Laturile principale ale activitatii de transport, formele si conditiile de realizare a vehicularii
marfurilor sunt:
1. gradul de dezvoltare a relatiei de transport; o retea de cai de comunicatie dezvoltata asigura
deplasarea marfurilor de la producator la consumator, cu cheltuieli de transport mai reduse;
2. gradul de dotare al statiilor CF (pentru vehicularea mecanizata a containerelor);
3. mijloacele de transport utilizate (tipul, nivelul tehnic, starea de functionare), influenteaza, de
asemenea, viteza de deplasare, conditiile de transport, cheltuielile de transport etc.;
4. organizarea activitatii comerciale, caracterizata prin nivelul de dezvoltare si de modernizare a
bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale si sistemul de relatii pe care
comertul le intretine cu ceilalti participanti la procesul de distributie al marfurilor.
Actiunea conjugata a acestor factori de influenta conditioneaza alegerea unui canal de distributie
sau altul si, in cadrul acestuia, gasirea amplasamentului optim al viitorului depozit, tinand seama de
necesitatea minimalizarii costurilor de depozitare, concomitent cu asigurarea urmatoarelor cerinte
principale:
1. stabilirea celor mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;
2. respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasa a zonei de aprovizionare;
3. localizarea depozitului in zona special amenajata in perimetrul fiecarui oras (schitele de
sistematizare teritoriala prevad o zona distincta, destinata amplasamentelor de depozite, de obicei
in vecinatatea platformelor industriale de la periferia localitatilor, pentru a exista posibilitatea
racordarii lesnicioase la arterele rutiere si la calea ferata).
 FIȘĂ DE DOCUMENTARE
DIMENSIUNILE DEPOZITULUI COMERCIAL

Pentru dimensionarea optima a unui depozit de marfuri se iau in vedere urmatorii factori
de influenta:
1. volumul, structura si oscilatiile sezoniere rulajului anual al marfurilor din depozit;
2. stocurile de marfuri medii si maxime, stabilite anual, pe grupe de marfuri;
3. sisteme de pastrare a marfurilor in depozit (stive, stelaje si vrac);
4. nivelul de inzestrare tehnica preconizat;
5. particularitatile constructive ale unui depozit.
Stabilirea marimii suprafetei utile a unui depozit se determina pe baza numarului de
palete conventionale necesare pastrarii marfurilor folosind formula:

in care:
Np      – numar palete;
Smax  – stocul maxim de marfuri pastrate in depozit;
Q       – incarcarea orientativa pe o paleta.

in care:
D  – volumul anual al desfacerilor de marfuri prin depozit;
V  – viteza de circulatie a marfurilor (timpul mediu cat sta un lot de marfa in depozit);
Z  – numarul de zile pentru care se calculeaza stocul maxim (360 zile);
K – coeficientul de neuniformitate al intrarilor si livrarilor de marfuri (K=1,2-1,4).

Numarul de palete conventionale constituie un indicator sintetic de exprimare a

capacitatii depozitelor, el stand la baza tipizarii acestora. In conditiile promovarii pe scara larga a
paletizarii (ca principiu fundamental al introducerii procesului tehnic in comert) specialistii
considera ca numarul de palete conventionale este indicatorul cel mai potrivit pentru
dimensionarea suprafetei unui depozit. Cunoscand acest indicator, posibilitatile de utilizare a
depozitului la normativele de spatii referitoare la diferitele utilitati necesare (cai de circulatie,
suprafete destinate receptionarii expeditiei proceselor tehnice etc.), proiectantii au dimensionat
diferite “modele-tip” pentru suprafata de depozitare (pe cele trei mari destinatii – pastrare,
primire, livrare).
Capacitatea globala a unui depozit, dimensionata prin prisma indeplinirii functiilor
principale ale acestuia, este definita prin conjugarea atributelor a trei capacitati partiale:
1. capacitatea de preluare a marfurilor;
2. capacitatea de depozitare a marfurilor;
3. capacitatea de livrare a marfurilor.
Aceste capacitati se masoara prin cantitatea maxima de marfuri ce pot fi preluate,
depozitate sau livrate intr-o unitate de timp bine determinata (ora, zi, an), cu resursele proprii de
munca; se exprima in diferite unitati de masura (numar, m3, kilogram sau unitati monetare pe
unitatea de timp aleasa).
Capacitatile partiale sunt influentate de diferite procese care, la randul lor, sunt masurate
prin alte capacitati secundare, cum ar fi: capacitatea de transport, capacitatea de ansamblu,
capacitatea de depozitare intermediara.
Aprecierea gradului real de utilizare a suprafetelor si spatiilor de depozitare se realizeaza prin
intermediul urmatorilor coeficienti:
Coeficientul de utilizare a suprafetei (CUS) calculat pe baza formulei:

Coeficientul de utilizare al inaltimii (CUH) calculat ca un raport intre:

Coeficientul de utilizare a volumului de depozitare (CUV), dat de relatia:

Suprafata principala si, corespunzator, volumul principal de depozitare reprezinta partea de spatii
utilizata efectiv pentru depozitarea marfurilor, inclusiv suprafetele necesare pentru manipularea
marfurilor.
 Fișă de documentare

Mobilierul şi utilajele comerciale din depozit

Tipuri de mobilier şi utilaje comerciale

În funcţie de anumite caracteristici, dotările dintr-un depozit se clasifică în diferite grupe:

1. după natura lor:

1. un sistem intern de recipiente, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt:

containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
2. mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele şi utilajele mecanizate şi
automatizate; instalaţii de transport, de ambalare, sortare;

1. după funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite procese tehnologice:

1. mijloace pentru depozitare: palete, recipiente, tancuri, silozuri;

2. mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor: mijloace de ambalare, aparate de
control;
3. mijloace pentru porţionare şi condiţionare: echipamente pentru dozare, maşini de
măsurat, tăiat, mijloace de ambalare;
4. mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare, maşini de calibrare;
5. mijloace pentru transport şi ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea
rafturilor, palete;
6. mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, împachetare.

3. după locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:

7. dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a

depozitului;
8. dotări complementare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează capacitatea
de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care asigură
depozitarea, mijloace care ajută la transportul intern.