SISTEMUL DE PRODUCTIE N CRESTEREA ANIMALELOR

Sistemul de productie n cresterea animalelor de!inire" tipuri de sisteme" componente Cresterea animalelor constituie, alaturi de cultivarea plantelor, a doua componen ta a activitatii din agricultura. Rolul sau este important, iar nivelul de dezvoltare atins este o trasatura a unei agriculturi moderne, apta sa satisfaca cerintele de produse animaliere ale diferitelor categorii de consumatori. Agricultura tarilor dezvoltate se caracterizeaza printr-o pondere nsemnata a productiei obtinute din cresterea animalelor, schimbndu-se n favoarea sa raportul n care se afla cu productia vegetala. Ameliorarea consumului populatiei, cresterea disponibilitatilor de proteina de origine animala si a ponderii acesteia n consum sunt nemijlocit legate de dezvoltarea zootehniei. n tara noastra e ista conditii pentru sporirea efectivelor de animale, pentru cresterea potentialului lor productiv, prin activitati de selectie si ameliora re a raselor, si pentru asezarea acestei ramuri pe principii tehnologice recomandate de stiinta agricola. Resursele care privesc acest domeniu ale agriculturii apartin, n urma noii structuri a proprietatii, unor categorii diferite de ntreprinzatori! e ploatatii familiale, societati comerciale agricole de diferite feluri, societati agricole etc. "rocesul de creare a noilor structuri agrare a fost nsotit de diminuarea efectivelor de animale, de lichidare a unor unitati care functionau nainte de #$$%, preponderente n numarul total de animale din diferite specii fiind, acum, e ploatatii familiale . n aceste conditii, devine necesara, pentru a mbunatati rezultatele de productie si economice, articularea diferitelor elemente care intervin, n vederea crearii unor sisteme de productie corespunzatoare si ncadrarea lor n economia diferitelor e ploatatii. &tructura e ploatatiilor din agricultura'tipuri, amplasare etc.( si elementele din mediul economic ne ofera imaginea multitudinii de factori care influenteaza alegerea,organizarea si functionarea unui sistem de productie . )ricum, el reprezinta o combinare convenabila dintre factori si produse de origine animala, care sa se regaseasca benefic n rezultatele de productie si economico-financiare obtinute. &istemele de productie si efectivele pe care le detin e ploatatiile agricole n noile conditii sunt desigur, diferite,ncepnd cu cresterea animalelor n e ploatatii familiale,recurgndu-se la sistemul traditional, denumit, uneori, si sistem casnic '#( , cu toate ca, asa cum se va vedea , cel putin potrivit unor pareri, pentru aceste e ploatatii toate activitatile desfasurate'vegetale, de crestere a animalelor etc.( sunt cuprinse ntr-un singur sistem, trecnd prin sistemele traditionale modernizate si ajungndu-se la cele industriale'reconsiderate, n ultimul timp,n anumite privinte(. n e ploatatiile familiale, pe cunoscutul principiu al diversificarii activitatii, se cresc numeroase specii, dar numarul de animale din fiecare este redus. "e de o parte, se urmareste satisfacerea unor nevoi proprii, inclusiv n ceea ce priveste forta
#

de tractiune, iar pe de alta parte e ista surse de furajare variate. &e folosesc, pentru furajare, produse secundare din cultura plantelor, cunoscute, nsa, prin valoarea lor nutritiva scazuta. *ucrurile merg, n foarte multe cazuri, la voia ntmplarii, nu se urmaresc rezultatele 'sporul zilnic n greutate vie sau pe o anumita perioada, costul +ilogramului de spor, eficienta economica(, n general, nu se aplic a elemente de ordin economic,ceea ce poate conduce la o risipa de furaje, de munca etc. ,ste vorba de un sistem de crestere n care predomina, n ceea ce priveste ntretinerea, furajarea, reproductia si sanatatea animalelor, elemente traditionale practicate de-a lungul timpului. Renvierea unor lucruri de mult disparute n alte tari este atributul esential al acestui tip de crestere a animalelor. *ocul detinut de gospodariile individuale, n ceea ce priveste efectivele totale de animale crescute, impune masuri de mbunatatire a activitatii lor si, n general, de creare a unor ferme familiale crescatoare de animale, care sa livreze produse si animale vii, n mod constant, catre diferiti integratori. Acestui sistem i se poate adauga cresterea animalelor pentru agrement de catre persoane care nu sunt producatori agricoli, n ntelesulstrict al acestei categorii de ntreprinzatori. -esigur ca livrarile sporadice de produse animale si animale vii, cum se ntmpla, acum, n cazul multor e ploatatii familiale, nu pot contribui la crearea filierelor agroalimentare. &unt necesare sporirile de efective, concentrari de capitaluri pentru modernizarea sistemului de crestere, mbunatatirea furajarii si a conditiilor sanitarveterinare. &istemul traditional, caru ia i s-au adaugat elemente de modernizare, se caracterizeaza prin ! investitii reduse; cresterea unui numar nu prea mare de animale; dotarea materiala nu se ridica la un nivel deosebit; procesele de munca sunt putin mecanizate . &ub aceasta forma el poate prezenta interes pentru e ploatatiile familiale, ca o treapta spre cresterea moderna a animalelor 'daca nu cumva ntreprinzatorii n domeniu, nu vor trece direct la sisteme avansate, practicate n tari cu agricultura dezvoltata(. Cresterea animalelor n tara noastra a cunoscut n ultimii .%-/% de ani, aplicarea tehnologiilor de tip industrial, n special,la porcine, la pasari, dar si la alte specii si categorii de animale. Aceste tehnologii prezinta o serie de caracteristici! concentrarea unor efective mari de animale n ferme si n unitati; organizarea productiei si a reproductiei n flux; investitii mari; mecanizarea si chiar automatizarea unor procese de munca; cresterea calificarii fortei de munca;
0

 productivitate a muncii ridicata, comparabila, ca nivel, cu cea din industrie (de altfel, sistemul si trage denumirea din faptul ca prezinta trasaturi ale productiei industriale:continuitatea proceselor de munca, a obtinerii si a livrarii produselor etc.); desfasurarea unor activitati de cercetare; organizarea distincta a diferitelor faze ale ciclului de productie; efectuarea de ncrucisari industriale; asigurarea alimentatiei animalelor pe baza de furaje combinate; n ansamblul sau este un sistem intensiv. 1ai cu seama, sistemul industrial poate fi! n flux continuu si cu circuit nchis si n flux continuu si cu circuit deschis. n cazul circuitului nchis, ferma, societate etc. se ocupa de toate fazele ciclului de productie, ncepnd cu monta si gestatia,pna la obtinerea 2produsului finit3. Acest mod de organizare a activitatii prezinta avantajul ca stadiile ciclului de productie se afla sub aceeasi coordonare si responsabilitate, e istnd interes si preocupari pentru a se realiza corespunzator, rezultatele obtinute, n stadiul final, fiind influentate si de ceea ce se ntmpla n cele precedente. &istemul n flu continuu si cu circuit deschis presupune o fragmentare a flu ului tehnologic, fermele ocupndu-se fiecare de unul din stadii. , ista deci o anumita specializare, ea genernd unele avantaje. Calitatea activitatii, dirijarea diferitelor procese se realizeaza mai bine ca urmare a specializarii si pot constitui elemente favorizante ale cooperarii. 4u trebuie uitat nsa ca n cazul unui comple , de e emplu, de ngrasare a porcinelor, stadiul final va prelua materialul biologic al carui nivelul calitativ si potentialul productiv vor depinde de ceea ce au facut fermele aflate 2n amonte3. &e poate deduce ca ambele sisteme au att avantaje, ct si dezavantaje. &e apreciaza ca este bine sa se recurga la un circuit nchis, asigurndu-se o coordonare unitara, desi activitatea este mai greu de cuprins n procesul managerial. Caracterul de sistem nchis sau deschis este regasit si n cazul sistemului traditional modernizat de crestere a animalelor,materialul biologic asigurndu-se, dupa caz, din unitate sau din afara ei ' lipsind nsa continuitatea flu ului('#(. &istemul de crestere a animalelor are, la rndul sau, diferite componente 'subsisteme(, purtnd specificul domeniului, ntre ele e istnd relatii si determinnd, prin modul n care se satisfac cerintele lor 'ale subsistemelor(, rezultate finale! a) structura efectivelor de animale; b) asigurarea conditiilor de adapostire a animalelor, de adapare si de administrare a furajelor, ceea ce se regaseste sub denumirea de sistem de ntretinere a animalelor; c) organizarea reproductiei si a selectiei animalelor; d) stabilirea dimensiunii efectivelor e( alegerea celui mai potrivit sistem de alimentar Dimensiunea e!ecti#elor de animale

) problema mult dezbatura este cea a numarului de animale ce trebuie crescute ntr-o e ploatatie care organizeaza un sistem de productie n acest domeniu, nct rezultatele de productie si economice sa fie cele mai bune. "ractica din zootehnia noastra n anii de dinainte de #$$% a cunoscut o mare concentrare de efective de animale n fostele unitati agricole de stat si cooperatiste 'cooperative agricole de productie si asociatii economice intercooperatiste(. 4oile structuri agrare au produs mari transformari. "e de o parte, sau constituit e ploatatii familiale, n cazul fiecareia se creste, un numar redus de animale, de regula, din mai multe specii, iar pe de alta parte fostele unitati de stat, transformate n societati comerciale agricole pe actiuni, desi confruntate cu dificultati economice, mai cu seama cele fara baza furajera, supuse proceselor, dupa caz, de restructurare, de privatizare sau de lichidare mai concentreaza nca unele efective de animale. &unt, deci, doua situatii limita, ambele fiind greu de acceptat. &e pot crea filierele pe produs cu actuala distributie a efectivelor pe e ploatatiile familiale 5 "ot rezista economic societatile comerciale agricole pe actiuni care au datorii mari 5 &unt ntrebari la care raspunsul dat poate conduce spre o regndire a numarului de animale ce revine pe o e ploatatie. n acest sens, este de subliniat ca tarile cu agricultura dezvoltata nu au o zootehnie bazata pe e ploatatii care sa creasca animalele n conditii de felul celor ntlnite n e ploatatiile noastre 'marimea efectivelor, ntretinerea, modul de furajare etc.(, dar nici mari aglomerari de animale. -ezvoltarea zootehniei, integrarea ei n economia alimentara presupune, totusi, e istenta unor e ploatatii care cresc un numar mai mare de animale dect ceea ce e ista n marea majoritate a e ploatatiilor actuale, astfel nct sa se poata aplica tehnologii corespunzatoare n toate componentele lor, inclusiv n ceea ce priveste obtinerea produselor, privita prin prisma calitatii si a igienei acestora. 4umarul de animale crescute de o e ploatatie este influentat de o serie de factori! resursele unitatii, capacitatea de cazare, capitalul detinut, forta de munca existenta, gradul de mecanizare a proceselor de munca, posibilitatile de furajare si, nu n ultimul r nd, cererea manifestata pe piata fata de un produs sau altul. Aceste elemente fiind asigurate intervin, desigur, aspecte de ordin economic! costurile la care se obtin produsele, posibilitatile de desfacere a acestora etc. Cercetarile au evidentiat faptul ca dincolo de un anumit efectiv cheltuielile variabile sporesc mai rapid dect se reduc cele relativ constante, ceea ce duce la marirea costului de productie. 1ai mult, n conditiile n care se ajunge la un e cedent mare de produse de origine animala intervin anumite limitari ale productiei si, implicit, ale efectivelor . Cresterea nzestrarii tehnice si aplicarea tehnologiilor de tip industrial au determinat, la noi, n perioada precedenta, o sporire a efectivelor pe unitati, obtinndu-se anumite avantaje! adncirea specializarii, cantitati mai mari si omogene de produse, dirijarea unitara a unor procese de munca si de productie etc. &-a manifestat, nsa, actiunea contrara a unor factori! consumul ridicat de energie pentru aplicarea tehnologiilor, nivelul cheltuielilor pentru transportul furajelor, al celor pentru prevenirea si combaterea unor epizootii etc.
/

6nfluente limitative de ne neglijat n privinta concentrarii unui numar mare de animale ntr-o unitate e ercita si ! cresterea riscului de aparitie a unor epizootii (sunt necesare cheltuieli pentru tratamente preventive si curative); existenta unor dificultati privind evacuarea si depozitarea dejectiilor si cresterea costurilor generate de aceste procese; legata de aspectul precedent, se afla amplificarea pericolului de poluare a apelor, a aerului sau a solului . n optiunile privind efectivul de animale, care va fi crescut ntr-oe ploatatie, este necesar sa se cuantifice influentele negative ale unor astfel de factori. 1ai mult, se apreciaza ca sporirea efectivelor, care este nsotita de aplicarea unor tehnologii intensive, poate avea ca urmari! scaderea rezultatelor de productie, reducerea randamentelor medii si diminuarea fecunditatii, a natalitatii si a prolificitatii. 6mportanta stabilirii numarului rational de animale ce trebuie crescute de e ploatatia agricola, intervenind , desigur, deosebiri determinate de tipul acesteia, de specie si de sistemul de productie practicat, a condus la efectuarea de studii si proiectari. 6nfluenta dimensiunii efectivului de animale crescute de o e ploatatie asupra rezultatelor sale economice, celelalte conditii fiind date, fac ca, n procesul de utilizare a diferitelor metode de optimizare a acesteia, accentul sa cada pe studierea corelatiei dintre ea si nivelul unor indicatori de eficienta 'de e emplu! costul sau profitul pe hectolitrul de lapte, cheltuielile de productie pe cap de vaca furajata etc.(. &e recurge, n acest sens, la functiile de productie . -eci i reprezinta marimea diferitelor efective , iar 7i nivelul corespunzator al unor indicatori de felul celor de mai sus, atunci 7i este functie de i . &i n acest caz, se parcurg aceleasi etape ntlnite n utilizarea functiilor de productie pentru a surprinde legatura dintre indicatorii de potential 8 i 8 si cei de rezultate -7i, asa cum s-a procedat la studiul dimensiunii e ploatatiilor agricole 'numarul de animale n cazul unei e ploatatii specializate reda,de fapt,dimensiunea acesteia(. -esigur ca, se studiaza influenta efectivului asupra rezultatelor, dar, n practica, este usor de dedus ca pot interveni modificari si n cazul celei e ercitate de alti factori, care determina eficienta cresterii sau a e ploatarii unui anumit nr de animale. Criteriile care stau la baza acestei clasific9ri sunt ! : num9rul de animale din ferm9; : folosirea sau nu a p9<unatului, n cadrul tehnicilor de hr9nire a animalelor; : folosirea sau nu a resurselor furajere, mai ales de volum, cu valoare nutritiv9 mai sc9zut9 ! coceni, paie, vreji, resturi din gr9dinile de zarzavat, frunzare, alte resurse ocazionale etc. : gradul de dotare a fermei cu echipamente specifice e ploat9rii animalelor ! mulsul <i tunsul mecanic, administrarea furajelor <i a apei, evacuarea dejec=iilor, asigurarea factorilor de microclimat etc. : tipul de ras9 sau hibrid de animale care se cresc n ferme;
>

: tehnologiile folosite n asigurarea depist9rii, prevenirii <i combaterii bolilor la animale; : cre<terea animalelor numai n spa=ii nchise sau numai n aer liber sau prin combinarea celor dou9 modalit9=i; nivelul de performan=e tehnice urm9rit n e ploatarea zootehnic9 respectiv9 Sistemul de alimentatie Componentele sistemului de productie au, desigur, fiecare rolul sau, conditioneaza functionarea acestuia si determina rezultatele sale finale. ?ara a subestima vreunul dintre ele, se cuvine, totusi, sa remarcam importanta deosebita care revine, n sensul celor de mai sus, sistemului de alimentatie a animalelor. Alegerea unui sistem de alimentatie n functie de specie,categoria de animale, directia de crestere etc. este o problema care constituie obiectul unor serioase cercetari stiintifice n zootehniile dezvoltate, n care procesul este supus unor rigori si mentinut sub control, folosind metode si tehnici dintre cele mai moderne. &istemul de alimentatie influenteaza nu numai productia obtinuta , calitatea acesteia, sporul de crestere n greutate, dar si starea de sanatate a animalelor, precocitatea, prolificitatea etc. n plus, atentia acordata acestuia este determinata si de faptul ca furajele consumate contribuie, n mare masura, la formarea nivelului cheltuielilor de productie n cresterea si e ploatarea animalelor si al costului unitar al produselor, iar, de aici,influenta se e ercita asupra profitabilitatii produselor. ntlnim,cu acest prilej, un caz particular al utilizarii factorilor de productie 8 furajele, problemele de alocare, de combinare si de substituire fiindu-le specifice. 6mportant este ca, prin tot ceea ce se face n acest domeniu, sa se asigure un ridicat coeficient de conversie a furajelor n produse de origine animala, acesta depinznd att de volumul si calitatea furajelor administrate, ct si de rasele de animale utilizate. @n consum mare de furaje pe unitatea de produs 'de e emplu! pe +ilogramul de spor n greutate sau pe litrul de lapte( ridica costul produselor noastre si le face necompetitive n raport cu cele similare din alte tari. Repartizarea efectivelor de animale pe categorii de e ploatatii conduce la o mare varietate de atitudini referitoare la furajarea animalelor, mergnd de la cea traditionala, ntlnita n e ploatatiile familiale, pna la preocuparile de asigurare a unei furajari rationale, n cazul societatilor comerciale crescatoare de animale. , ploatatiile familiale folosesc furaje de volum, produsele secundare de la culturile de cmp, masa verde de pe pasuni si alte resurse, punndu-le n valoare prin cresterea animalelor . Aotusi, continutul lor n substante hranitoare, mai ales al productiei secundare, este redus, ceea ce poate face ca potentialul productiv al animalelor sa nu fie folosit la nivel ma im. Ameliorarea furajarii animalelor n aceste e ploatatii este mai mult dect necesara, ndrumarea la tehnica putnd avea consecinte benefice.Astfel,e tinderea unor culturi leguminoase perene ar constitui, n acest sens, o modalitate demna de luat n seama, renuntndu -se la fnuri obtinute prin cultivarea unor cereale! orz, ovaz, porumb.,ste vorba, de fapt, de mbunatatirea structurii culturilor
B

furajere si, desigur, de administrare n ratie a unor cantitati corespunzatoare de furaje concentrate. &istemul de alimentatie trebuie ales pe criterii stiintifice,asigurndu-se o structura rationala a acestuia, pregatirea si administrarea furajelor potrivit particularitatilor diferitelor specii si categorii de animale. -in punct de vedere tehnic si economic intereseaza marimea si costul ratiei administrate animalelor. !atia este redata prin cantitatile de furaje din diferite sortimente asigurate zilnic unui animal. "rin ratie se urmareste pe de o parte satisfacerea functiilor vitale ale animalului 'componenta de ntretinere a ratiei(, iar pe de alta parte obtinerea productiei 'componenta de productie a ratiei(. "rin marimea si prin structura ei, ratia poate conduce la realizarea unor randamente ridicate sau, dimpotriva, ajungndu-se chiar la risipa de furaje. &copul administrarii ratiei presupune cel putin doua aspecte! a( corelarea ei cu productia obtinuta (componenta de ntretinere se coreleaza cu greutatea animalelor) si b(optimizarea structurii ratiei furajere. Ct priveste primul aspect, el este un domeniu special de aplicare a functiilor de productie, de cost si de profit la studierea alocarii factorilor de productie. Administrarea furajelor peste o anumita limita, daca avem n vedere, de e emplu, vacile de lapte, nu mai duce la sporirea productiei 'potentialul productiv fiind dat(, furajele ori sunt eliminate, ori transformate n grasime. "roblemele de optim economic sunt specifice acestui domeniu, urmarindu-se obtinerea productiei la un cost care sa conduca la cel mai bun profit. )ptimizarea ratiei urmareste, ca ea sa aiba o structura corespunzatoare 'substante nutritive, saruri minerale, vitamine etc.( pentru o alimentatie echilibrata a animalelor n functie de specie, categoria de animale si directia de crestere si sa conduca la un cost minim 'avnd n vedere amintita problema a ponderii furajelor n totalul cheltuielilor de productie din cresterea animalelor(. Ratia optima presupune asigurarea furajelor pe care ea le contine 'alcatuirea ratiei dupa furajele e istente nu este cel mai potrivit mod de a actiona, poate numai n situatia n care, pe criterii stiintifice, se fac substituiri de furaje(. Speci!ica$ii pri#ind !ura%area : Ordinea introducerii furajelor n raie, de obicei, este! fibroase <i grosiere, suculente, concentrate, furaje de origine animal9, s9ruri minerale <i vitamine. : Pentru suine i psri 'baza alimenta=iei o constituie concentratele <i nutre=ul combinat( ordinea va fi! concentrate, suculente, fibroase, furaje de origine animal9 <i mineral9, precum <i vitamine. : La cabaline stomacul stratific9 furajele consumate - concentratele n mijloc <i fibroasele pe margini; de aceea ad9parea se face dup9 #-0 ore de la administrarea hranei uscate pentru ca aceasta s9 nu fie antrenat9 din stomac n intestinul sub=ire f9r9 a fi supus9 digestiei gastrice.
C

: Tainul! pentru adulte sunt suficiente 0-. tainuri pe zi; animalele recordiste adulte vor primi /-> tainuri pe zi; tineretul prime<te un num9r mare de tainuri, sc9znd treptat pe m9sura ce animalul nainteaz9 n vrst9. "sigurarea furajelor se poate face din productie proprie sauDsi prin cumparari 'furaje combinate si diferite reziduuri industriale(. Earietatea tipurilor de alimentatie aplicate n cresterea animalelor n tara noastra, care cuprind furaje diferite, inclusiv cele de volum 'productie secundara, furaje cultivate etc.( ridica problema depozitarii, pastrarii si a conservarii acestora. ,le sunt pastrate, mai cu seama n e ploatatiile familiale, n maniera traditionala, e istnd riscul producerii unor deprecieri datorita intemperiilor, ceea ce poate afecta sanatatea animalelor. Aehnologiile moderne recurg la masini de balotat care reusesc sa strnga fnul n baloti de mic volum, care sunt usor de depozitat si de pastrat. &i din acest punct de vedere, sunt necesare masuri tehnice si ndrumarea e ploatatiilor crescatoare de animale.

Importan$a economic& a cre'terii animalelor : ?urnizeaz9 produse alimentare indispensabile hr9nirii omului 'carne, lapte, ou9, miere(. : Contribuie la dezvoltarea ntregului sector al agriculturii. : Contribuie lam9rirea productivit9=ii muncii <i a eficien=ei economice. : "rodusele 'ln9, piei, pielicele, bl9nuri etc. constituie materia prim9 pentru industria u<oar9, confec=ii de mbr9c9minte <i nc9l=9minte( <i subprodusele 'snge, oase, intestine, p9r, glande cu secre=ie intern9( rezultate dup9 sacrificarea animalelor se valorific9.
F

: -etermin9 m9rirea randamentului economic n agricultur9 prin valorificarea produselor vegetale 'n concep=ia agriculturii ecologice(, ce nu pot fi folosite direct de om 'C>G(, ca! paiele, pleava, cocenii de porumb, vrejii leguminoaselor etc. : Animalele, valorific9 <i reziduuri industriale, ca! t9r=e, gozuri, turte, borhoturi, t9i=ei de sfecl9, <roturi, melas9 etc. : "entru a produce # +g de protein9 animal9 prin diferite produse sunt necesare urm9toarele suprafe=e! lapte F0 m0; ou9 FC m0; carne de pas9re #.F m0; carne de bovine >%% m0. : "roduc ngr9<9mintele naturale. : ?urnizeaz9 energie neconven=ional9 prin trac=iune, dejec=ii <i c9ldur9 biologic9. : ,fect social prin combaterea <omajului. : "roduc=ia <i produsele zootehnice sunt surse de e port.