UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ

ÎN AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ

Domeniul: INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN AGRICULTURĂ SI

DEZVOLTARE RURALĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL CALITĂTII ŞI INOVATIEI ÎN

DOMENIUL AGROALIMENTAR

Studiu restrans: Principii ale unor procese de

productie in domeniul agroalimentar

Student: Mitrea Silvia

INTRODUCERE

1
Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii
care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.

Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât  activităţi de fabricaţie
propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a noilor produse
etc.

Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale
angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra
materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse,
lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă.

Procesul de producţie este format din:

·        procesul tehnologic;

·        procesul de muncă.

Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se realizează un
produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât forma şi structura
cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.

Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra obiectelor
muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.

Pe lângă procesele de muncă în unele ramuri industriale există şi procese naturale în cadrul
cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali
(industria alimentară – procese de fermentaţie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului
etc.).

Ţinând seama de aceste componente, conceptul de proces de producţie mai poate fi definit prin
totalitatea proceselor de muncă, proceselor tehnologice şi a proceselor naturale ce concură la
obţinerea produselor sau la execuţia diferitelor lucrări sau servicii.

PROCESUL TEHNOLOGIC

2
•TEHNOLOGIE= totalitatea cunostintelor privind procesele si mijloacele folosite pentru
realizarea unei productii intr-un mod organizat si rational;

–Technos–mestesug
– Logos – stiinta

•PROCES= evolutia in timp si/sau in spatiu a unui sistem dat;

•PROCES TEHNOLOGIC= o serie de etapeparcurse de catre materiile prime pana la

transformarea acestora in produse finite.

MATERII PRIME PRODUSE FINITE

INTRARI IESIRI
PROCES
TEHNOLOGIC

“CUTIE NEAGRA”

PROCES IESIRI
INTRARI
TEHNOLOGIC

MATERII PRIME PRODUSE FINITE

3
Procesele tehnologice de bază sunt cele care contribuie direct la realizarea produselor finite, prin
transformarea intrărilor în ieșiri; acestea sunt "procese de transformare" care transformă resursele
de intrare în produse intermediare sau produse finite.

În cazul produselor predominant mecanice, procesele tehnologice sunt: elaborarea

semifabricatelor (prin turnare, forjare, sudare, formare etc.), procese de prelucrare, procese de
asamblare, procese de control etc.

Procesele auxiliare și procesele de servire asigură pregătirea, respectiv servirea proceselor de

bază; acestea includ de exemplu: transportul materialelor și produselor în procesul de producție,
fabricarea sculelor și dispozitivelor, repararea și întreținerea utilajelor tehnologice etc.

Procesele anexe constau în valorificarea resurselor reziduale rezultate în producție: colectarea

deșeurilor, regenerarea emulsiilor etc.

Oricat de complexar fi, un proces tehnologic este format dintr-o succesiune de operatii bazate pe procese
fizice si/sau chimice:

- Operatii de pregatire a materiilor prime (bazate pe fenomene fizice);

- Operatii de transformare moleculara(bazate pe fenomene chimice);

- Operatii de separare a produselor(bazate pe fenomene fizice).

Materii Produse
Procese fizice Procese Procese fizice
Prime Principale
de pregatire chimice de separare
Auxiliare Auxiliare

4
PROCESUL TEHNOLOGIC COMERCIAL

În consens cu definiţia dată tehnologiei în sens larg, procesul tehnologic comercial este format
din totalitatea operaţiilor concomitente sau succesive necesare asigurării obţinerii produsului
comercial. În procesul tehnologic comercial se creează relaţii de intercondiţionare între forţa de
muncă, respectiv între lucrătorii comerciali, mărfurile şi utilajele comerciale.

Obiectele muncii în comerţ pot fi: obiecte singulare; un asortiment de produse; unităţi de stocare.
Pentru a se ajunge la soluţii raţionale este nevoie de numeroase informaţii despre obiectele
muncii şi relaţiile lor în cadrul proceselor tehnologice.

Mijloacele de muncă sunt acele obiecte pe care omul le interpune între el şi obiectele muncii; în
această relaţie se utilizează proprietăţile mecanice, fizice, chimice ale obiectelor ca mijloc de
forţă asupra altor obiecte, cu un scop precis. În sens larg se cuprind şi clădirile sau orice fel de
amenajări destinate activităţii de comerţ.

Procesul tehnologic dintr-un magazin implică o analiză detaliată a procesului tehnologic al unui
magazin conducându-ne la constatarea că el reprezintă un sistem de activităţi principale şi
secundare desfăşurate într-o anumită ordine, mai mult sau mai puţin continuă şi în mod simultan.
În ultima instanţă se poate aprecia că tehnologia comercială reglementează desfăşurarea în
condiţii optime a diferitelor procese de muncă dintr-un magazin.

De remarcat totodată şi faptul că procesul principal este subsistem al tehnologiei comerciale a

unui magazin, proces ce se desfăşoară în sala de vânzare, el cuprinzând toate activităţile care
slujesc nemijlocit desfacerea mărfurilor în timp ce procesul secundar are ca spaţiu de realizare
suprafeţele auxiliare ale magazinului, destinate recepţionării, depozitării şi pregătirii mărfurilor
pentru vânzare, depozitării ambalajelor etc.

O importanţă deosebită o are folosirea tehnicii moderne de calcul şi trecerea la sisteme

automatizate de conducere. Nomenclatorul sortimental al mărfurilor comercializate pe piaţa
internă din fiecare ţară cu un comerţ avansat atinge sute de mii de denumiri iar populaţia
efectuează anual cumpărături însemnate. Aceasta determină în domeniul comerţului un asemenea
flux uriaş de informaţii ca în nici o altă ramură a economiei naţionale. De aceea, nu este
întâmplător faptul că în toate ţările dezvoltate primele maşini electronice de calcul au fost pentru
prima dată folosite tocmai în comerţ