UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI" IAŞI

FACULTATEA DE TEXTILE, PIELĂRIE ŞI MANAGEMENT INDUSTRIAL

Domeniul: Inginerie şi management
Specializarea: Inginerie economică industrială
Anul de studii: 2

INGINERIA PROCESELOR CHIMICE

Note de curs

Notă.
Studenţii primesc fiecare curs în avans faţă de ziua predării cursului, astfel încît fiecare student
este prezent în sală cu notele de curs în format tipărit.
Spaţiile goale şi figurile aparent incomplete vor fi completate de fiecare student în timpul
predării, cu relaţii, demonstraţii matematice, modele fizice, grafice etc.
Deoarece disciplinei îi sînt proprii demonstraţii matematice pe baza de modele fizice, care
trebuie efectuate în timpul susţinerii cursului, s- a considerat că acest mod de predare este
mai eficient, faţă de o prezentare în PowerPoint.

Anul universitar 2016 – 2017

1
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

INTRODUCERE. NOŢIUNI PRINCIPALE ŞI DEFINIŢII ÎN SFERA

INGINERIEI CHIMICE

Ingineria este un domeniu creativ al activităţii umane, materializat într-o disciplină de

studiu dar şi într-o profesiune, care se ocupă cu aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice,
precum şi a legilor naturii şi legilor fizicii, în scopul proiectării şi realizării practice de materiale,
structuri, utilaje, aparate, dispozitive, sisteme şi procese de fabricaţie, care răspund unui obiectiv
bine stabilit şi îndeplinesc criterii specifice. Domeniul larg al ingineriei cuprinde un număr mare
de subdomenii, divizate în funcţie de aria de aplicaţie şi de industria pe care o servesc.
Inginer – persoană cu înaltă calificare tehnică, care desfăşoară activităţi de: (1)
proiectare, organizare, planificare, conducere şi control a proceselor tehnologice de fabricaţie,
(2) de conducere a executării lucrărilor tehnice sau de exploatare a întreprinderilor industriale. În
sens larg, inginerul este acea persoană care trebuie să găsească soluţii fezabile la probleme
practice, în limita anumitor constrîngeri tehnice şi economice.
Ingineria chimică este acea ramură a ingineriei care, se ocupă cu proiectarea,
organizarea, operarea şi mentenanţa (întreţinerea) proceselor de obţinere a produselor chimice de
sinteză sau de prelucrare prin transformare chimică a unor materii prime, în vederea obţinerii de
materiale şi produse cu diverse întrebuinţări. Ingineria chimică (ca disciplină de studiu) şi
inginerii chimişti servesc o gamă largă de industrii şi domenii de activitate: industria
petrochimică, industria prelucrării mineralelor, industria farmaceutică, industria alimentară,
industria textilă şi de pielărie, biotehnologiile, medicina (vezi Fig.1.). Multe din progresele
tehnologice şi tehnologiile de vîrf se bazează pe cercetarea fundamentală şi aplicată din
domeniul chimiei. Deci, ingineria chimică nu înseamnă numai conducerea unor procese
tehnologice în vederea producţiei de bunuri materiale la nivel industrial, ci şi activitatea de
cercetare – dezvoltare (Research and Development, R & D).

Fig. 1. Ponderea şi structura industriei prelucrătoare în totalul activităţilor economice din

România (anul 2006) (www.bnr.ro/Ro/statistics/)
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

Denumirea de “inginerie chimică” este sinonimă cu “ingineria proceselor” sau cu

“ingineria proceselor chimice” (cu echivalentele din limba engleză:“chemical engineering”,
“process engineering”, “chemical process engineering”). Dealtfel, termenul de “proces”
deosebeşte industria chimică de celelalte industrii.
Revenind la definiţia dată anterior, ingineria chimică are ca obiect de studiu obţinerea de
substanţe şi materiale prin transformări care să aibă la bază un proces chimic. Din punctul de
vedere strict ştiinţific, procesul chimic trebuie să se bazeze pe o reacţie chimică, adică pe
transformarea unor reactanţi în produse de reacţie cu structuri chimice noi, diferite de ale
reactanţilor, pe baza unor modificări la nivel atomic sau molecular. În sens ingineresc, în clasa
proceselor chimice întră toate acele procese care însoţesc reacţia chimică propriu-zisă,
contribuind la obţinerea unui material/compus chimic pe scară industrială.

Proces tehnologic
Producţia materială din industria prelucrătoare se bazează pe prelucrarea organizată a
unor materiale, prin aplicarea unor procese tehnologice.
Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii ce se defăşoară simultan, succesiv sau
ciclic, într-o ordine logică, cu scopul de a transforma una sau mai multe materii prime în produse
finite sau semifabricate.
Prin operaţie se înţelege o etapă distinctă a unui proces tehnologic, un pas în drumul de la
materie primă la produsul finit. Fiecare operaţie marchează o transformare măsurabilă şi
controlabilă a materialelor care intervin în desfăşurarea procesului tehnologic. O operaţie este la
rândul său divizată în mai multe faze.
Reprezentările grafice ale proceselor tehnologice sînt instrumente de lucru indispensabile
în ingineria chimică. Literatura de specialitate defineşte mai multe tipuri de astfel de
reprezentări, în funcţie de complexitate şi de scopul căruia îi servesc.
Reprezentarea grafică, prin casete, a operaţiilor ce formează un proces tehnologic,
dispuse în succesiunea logică a desfăşurării temporale, se numeşte schema procesului tehnologic
sau schema de fabricaţie. Această reprezentare redă succint procesul tehnologic respectiv, motiv
pentru care se numeşte şi schemă bloc (Block Flow Diagram).
Dacă în locul casetelor se redau aparatele/utilajele (de obicei prin reprezentări simbolice
acceptate) în care au loc operaţiile respective, se obţine schiţa procesului tehnologic sau schiţa
de fabricaţie.
Reprezentarea detaliată a succesiunii operaţiilor tehnologice prin care trec materiile
prime, semifabricatele, subansamblele etc. în procesul de fabricaţie a unui produs sau de execuţie
a unei lucrări, în care se pun în evidenţă traseul materiei prime, produsele intermediare rezultate
din fiecare operaţie, condiţiile de lucru şi aportul energetic sau de materii auxiliare la fiecare
operaţie, aparatele/utilajele în care se desfăşoară fiecare operaţie etc, se numeşte flux tehnologic
sau diagrama fluxului tehnologic ( Process Flow Diagram, cu acronimul PFD sau Process
Flowsheet). Un proces tehnologic poate fi reprezentat şi sub forma unui tabel, caz în care
succesiunea şi durata operaţiilor, precum şi natura şi cantităţile de auxiliari de prelucrare pot fi
prezentaţi mult mai amănunţit decît într-un PFD obişnuit.
În anexa 1 sînt prezentate, în scop informativ, cîteva procese tehnologice. Identificaţi
modurile de reprezentare!
Termenul de procedeu se referă la modul concret, particular de realizare a unei operaţii,
şi prin extrapolare, a întregului proces tehnologic. Prin urmare, un proces tehnologic odată
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

conceput, nu rămîne neschimbat, ci este supus continuu modificărilor, datorită schimbării

procedeelor de fabricaţie, ce derivă din progresul tehnologic.
Prin fabricaţie înţelegem o formă particulară a unui proces tehnologic, ce rezultă din
adoptarea unor anumite procedee pentru realizarea operaţiilor.
Pentru fabricarea unui produs, se poate deci vorbi de un proces tehnologic – cadru, din
care derivă mai multe fabricaţii, în funcţie de varianta adoptată pentru realizarea operaţiilor.
Diversificarea fabricaţiilor se datorează dinamicii tot mai accelerate a progreselor ştiinţifice şi
tehnologice, care se reflectă direct la nivel industrial, prin perfecţionarea utilajelor existente sau
prin proiectarea unora cu totul noi, cu performanţe superioare din punct de vedere al
productivităţii, consumurilor energetice, calităţii produsului finit.

Metoda operaţiilor unitare în studiul ingineriei chimice

Operaţiile din tehnologiile specifice industriei chimice sînt de natură fizică, chimică sau
combinată.
Operaţiile chimice se bazează pe reacţii chimice, ce implică transformări la nivelul
speciilor moleculare, cu obţinerea de noi specii chimice.
Operaţiile fizice determină transformări la nivelul stării fizice a materialelor şi se bazează
pe procesele fizice fundamentale.
Operaţiile fizico-chimice au la bază simultan o transformare chimică şi un proces de
natură fizică.
Dacă se compară mai multe scheme de fabricaţie din sfera industriei chimice şi a
industriilor înrudite, se pot face următoarele observaţii, referitor la operaţii:
 un proces tehnologic, oricît de complicat, poate fi defalcat în operaţii distincte;
 operaţiile de natură chimică sînt în număr redus, dar constituie “ inima” procesului
tehnologic, deoarece marchează transformările esenţiale ale materiei prime;
 operaţiile de natură fizică însoţesc în mod necesar operaţiile ce au la bază reacţii
chimice şi deţin ponderea numerică, reprezentînd 80 – 90 % din totalul operaţiilor din fluxul
tehnologic complet;
 puţine din operaţiile fizice şi aparatele/utilajele aferente sînt particulare unei anumite
fabricaţii, marea majoritate a acestora fiind comune mai multor fabricaţii asemănătoare sau din
ramuri industriale complet diferite. (Ex.: operaţia de uscare, întâlnită în procesele de fabricaţie din
industria lemnului, a mterialelor de construcţii, industria medicamentelor, finisajul chimic textil, prelucrarea
chimică a pieilor, industria alimentară etc.)
Aceste operaţii se numesc operaţii tip sau operaţii unitare, iar utilajele în care acestea se
desfăşoară se numesc utilaje specifice sau utilaje tip.
Operaţiile unitare se bazează pe cele trei procese fizice fundamentale (cunoscute şi sub
numele de fenomene de transfer sau fenomene de transport):
1. Transfer de impuls (de moment sau cantitate de mişcare)
2. Transfer de căldură (de energie termică)
3. Transfer de masă (de substanţă)
Se poate face o clasificare a operaţiilor unitare, avînd drept criteriu procesul fizic
fundamental ce stă la baza desfăşurării operaţiei (vezi Tab. 1.)
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

Tab. 1. Clasificarea operaţiilor unitare

Procesul fizic
Operaţiile unitare Utilaje tip
fundamental
Transportul lichidelor Pompe
Comprimarea şi Ventilatoare
transportul gazelor Compresoare
Separarea Sedimentare Camere de desprăfuire
sistemelor Filtrare Filtre
Transfer de Operaţii eterogene Spălare Scrubere
impuls hidrodinamice gazoase
Separarea Sedimentare- Decantoare
sistemelor Decantare
eterogene lichide Filtrare Filtre
Centrifugare Separatoare centrifugale
Amestecarea în mediu lichid Agitatoare
Încălzirea Schimbătoare de căldură
Transfer de Răcirea Răcitoare
Operaţii termice
căldură Evaporarea Evaporatoare
Condensarea Condensatoare
Distilatoare şi
Distilarea şi rectificarea
coloane de rectificare
Extracţia lichid-lichid Extractoare
Extracţia lichid-solid Extractoare
Transfer de Operaţii de Absorbţia şi desorbţia Absorbere
masă difuziune
Adsorbţia şi desorbţia Adsorbere
Cristalizarea Cristalizoare
Sublimarea Sublimatoare
Uscarea Uscătoare

Observaţii:
 În mod real, majoritatea operaţiilor se bazează pe manifestarea simultană a două sau
chiar trei procese fizice fundamentale, dar operaţia este încadrată într-o anumită categorie în
funcţie de procesul fizic definitoriu, cel care contribuie în mod esenţial la realizarea operaţiei
respective.
 Termenii de operaţie şi proces (referindu-ne la un proces fizic fundamental) nu sînt
sinonimi: corect este să spunem că operaţia are la bază unul sau mai multe procese
fundamentale. Într-o accepţiune mai largă, se acceptă sinonimia dintre operaţie şi proces.
Dealtfel, în engleza americană termenul de ”process” este rezervat pentru operaţiile unitare.
Conceptul de operaţie unitară este legat de metoda operaţiilor unitare în studiul
ingineriei chimice.
În perioada sa de început, studiul ingineriei chimice se baza pe inventarierea şi
cunoaşterea individuală a proceselor tehnologice – cadru şi a fabricaţiilor derivate.
În ultimele decenii, industria chimică a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, mai ales
prin caracterul său arborescent: domeniile tradiţionale şi-au consolidat poziţia şi concomitent,
din acestea au apărut alte noi ramuri , din care în viitor se vor naşte subdomenii din ce în ce mai
îngust specializate. Din acest motiv, studiul industriei chimice prin fabricaţiile existente
(apreciate la cîteva sute de mii) a devenit practic imposibil, deoarece o evidenţă a tuturor
proceselor tehnologice individuale, pentru toate produsele industriei chimice, ar fi greu de
realizat şi gestionat. Metoda fabricaţiilor este adecvată pentru specializarea într-o anumită
ramură a industriei chimice.
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

Pentru pregătirea de bază a inginerilor chimişti, mai raţional şi mai fundamentat este
studiul industriei chimice prin studiul sistematizat al operaţiilor unitare (apreciate la cîteva zeci)
şi al utilajelor tip aferente, adică aplicînd metoda operaţiilor unitare. Prin această metodă, se
studiază separat fiecare operaţie tip utilizată în industria chimică, grupate pe criteriul procesului
fizic fundamental pe care se bazează.
Fiecare operaţie tip este studiată amănunţit prin:
(1) studiul teoretic al proceselor ce stau la baza operaţiei, pentru deducerea ecuaţiilor
matematice care corelează mărimile şi parametrii principali care intervin în operaţia respectivă;
(2) experimentarea la nivel de laborator şi pe instalaţia pilot;
(3) prelucrarea rezultatelor experimentale şi corelarea acestora cu relaţiile fundamentale
deduse anterior, în scopul obţinerii de ecuaţii necesare în proiectarea tehnologică;
(4) studiul tipurilor constructive de utilaje tip în care se poate realiza operaţia;
(5) stabilirea unor criterii tehnologice şi economice pentru alegerea celui mai indicat tip
constructiv de utilaj.
Studiul sistemic al operaţiilor unitare, combinat cu studiul analitic al acestora, constituie
baza de lucru pentru inginerii proiectanţi în special, dar şi pentru inginerii de proces, în
particular. O cunoaştere temeinică a operaţiilor tip, atît din punct de vedere teoretic, cît şi din
punctul de vedere al realizării practice, permite conducerea proceselor existente, dar şi
conceperea şi punerea în practică de noi fabricaţii.

Modalităţi de conducere a operaţiilor. Regimuri de funcţionare a

aparatelor şi utilajelor

O operaţie este discontinuă atunci cînd aparatul se încarcă cu o cantitate prestabilită de

materie primă (şarjă) care este prelucrată conform procesului tehnologic, masa de reacţie sau
produsul prelucrat este evacuat, aparatul este din nou încărcat şamd, adică lucrează în şarje. Un
utilaj în care se desfăşoară o operaţie discontinuă are funcţionare discontinuă (Fig.2). La o
operaţie discontinuă interesează: mărimea şarjei şi durata unui ciclu de funcţionare.
O operaţie decurge continuu atunci cînd atît alimentarea utilajului cu materie primă şi
utilităţi, cît şi evacuarea produsului principal şi a celor secundari se fac în mod continuu, fără
întreruperi. Utilajul “este traversat” de fluxuri de materiale şi fluxuri energetice (Fig.3). La o
operaţie continuă interesează: debitele materiale şi energetice şi durata de staţionare a
materialelor în aparat.
Un aparat sau o instalaţie funcţionează în regim staţionar atunci cînd în interiorul acestuia
nu se produc acumulări de materiale sau energetice. Aceasta implică: (1) funcţionarea continuă a
utilajului (alimentare şi evacuare fără întreruperi) şi (2) invarianţa locală a parametrilor de stare
(temperatura, presiune) şi a celor de funcţionare (viteze, debite concentraţii reactanţi etc).
Regimul staţionar este propriu utilajelor cu funcţionare continuă.
Un aparat funcţionează în regim nestaţionar atunci cînd în interiorul său se produc
acumulări de materiale sau de energie; aceasta implică variaţia în timp şi spaţiu a parametrilor ce
definesc procesul respectiv. În regim nestaţionar lucrează aparatele cu funcţionare discontinuă, la
care parametrii de stare variază în timp şi spaţiu pe durata unei şarje.
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

CAi→τi
CAf→τf

A (CAf)
A (CAi)
P (CP)

Fig. 2. Reactor cu funcţionare discontinuă Fig. 3. Reactor cu funcţionare continuă

Bilanţuri de materiale şi bilanţuri energetice

Bilanţul de materiale este o formă particulară a legii conservării materiei şi, pentru un
sistem dat, se exprimă astfel:

 Materiale existente   Materiale int rate sau generate   Materiale ieşite sau consumate   Materiale rămase
Diferenţa dintre materialele rămase şi cele pre-existente se numeşte acumulare (Ac) şi
reprezintă de fapt variaţia în timp a cantităţii de materiale din sistem:

Ac   Materiale rămase   Materiale existente 

  Materiale int rate sau generate   Materialeieşite sau consumate

Pentru regimul staţionar, acumularea este nulă (Ac = 0), ceea ce reduce bilanţul de
materiale la forma:

 Materiale int rate sau generate   Materiale ieşite sau consumate

Bilanţurile energetice reprezintă legea conservării energiei. Cel mai comun bilanţ
energetic este bilanţul termic, care în forma generală se scrie:

 Călduri existente   Călduri int rate sau generate   Călduri ieşite sau consumate   Călduri rămase
Variaţia în raport cu timpul a cantităţii de căldură din sistem se numeşte acumulare de
căldură, Aq:

Aq   Călduri rămase   Călduri existente

Pentru regimul staţionar, acumularea de căldură este nulă (Aq = 0) şi ecuaţia generală devine:

 Călduri int rate sau generate   Călduri ieşite sau consumate

!!! Mică completare importantă la definiţii

 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

Ingineria economică este un domeniu interdisciplinar, care reuneşte cunoştinţe de inginerie şi de

micro-economie. Rolul său principal este acela de a facilita luarea deciziilor care privesc aspectele
economice (din care cel mai important este oportunitatea unei investiţii) prin compararea pe baze
economice a diferitelor variante/alternative tehnologice care pot sta la baza investiţiei respective. Analiza
şi luarea deciziilor se bazează pe utilizarea unor tehnici specifice economiei, pornind de la analiza
fluxului de lichidităţi (cash-flow) şi ajungând până la analiza riscului, dar implică şi cunoştinţe de
inginerie în domeniul respectivei investiţii.

Anexă

Schema bloc a procesului tehnologic de obţinere a cărbunelui

brichetat

Schiţa procesului tehnologic de fabricare a hîrtiei

http://www.somes.ro/proces-tehnologic.php Somes S.A. Dej
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

Piele
INTRĂRI
INTRĂRI brută IEŞIRI
IEŞIRI POLUANTE
POLUANTE

Apă, surfactant, agent Înmuiere

Înmuiere Flote reziduale cu: salinitate,
alcalin, bactericid SS, CBO, CCO

Apă, var, sulfură H2S, NH3

Depărare-cenuşărire
Depărare-cenuşărire
Flote reziduale alcaline cu: sulfură, SS, CBO

Piele gelatină Operaţii

Operaţii mecanice
mecanice în
în Deşeuri piele (carne de
atelierul
atelierul preliminare
preliminare var), ştuţuitură

Apă, acizi, Flote epuizate cu: salinitate, SS, CBO,

enzime, săruri Decalcificare
Decalcificare -- CBOreziduale
sămăluire NH3
neutre sămăluire

Apă, acizi, sare Piclare

Piclare Flote reziduale cu: aciditate, salinitate

Apă, sare, crom, agent

alcalin Tăbăcire
Tăbăcire în
în crom
crom Flote reziduale acide cu: salinitate, Cr3+

Piele wet-blue Operaţii

Operaţii mecanice
mecanice în în Deşeuri solide cu conţinut de crom:
atelierul
atelierul tăbăcire
tăbăcire Fălţuitură, ştuţuitură

Apă, tanin, agent Finisare Flotă epuizată acidă cu: CCO, CBO, SS,
Finisare umedă
umedă
gresare, colorant etc.

Piele vopsită Finisare

Finisare uscată
uscată II Deşeuri piele cu crom: ştuţuitură

Ape spălare cu: SS, CBO, CCO

Vopsele de acoperire (paste) Finisare
Finisare uscată
uscată II
II
Emisii COV

Piele
finită

Legenda: Evacuări solide Evacuări lichide Evacuări gazoase

Preliminare Tăbăcire Finisaj umed Finisaj uscat

e

Diagrama de flux a procesului clasic de prelucrare a pieilor bovine

Tehnologie - cadru
 [Ingineria proceselor chimice - Curs 1]

CLIENT : Data: 11.2007

SORTIMENT : Piei ovine pentru haine Technician:
PROCES : Înmuiere – Cenuşărire Produse : BASF
(Proces cu Mollescal LS şi sulfură de Sodiu redusă) Telefon:
Origine material : piei ovine indigene conservate prin sărare Fax:
Grosime material : Proba Nr.:

Operaţie Reţeta/ Oferta auxiliari °C xx/oo Timp Observaţii / pH

Înmuiere 1 300 % apă 26 Agitare 2 ore
(haşpel) 0,1 % Eusapon OD 1: 3 oo
Scurs flota
Înmuiere 300 %Apa 26 Agitare 3 ore
2(haşpel) 0.5% Sodă calcinată
0.2 % Eusapon OD 1:3 oo
0.1 % Basozym S 20 Apoi agitare 10 min/ora
până dimineaţa
A doua zi scurs flota Control organoleptic
asupra pieilor
Centrifugare DACA EXISTA
POSIBILITATE!
Tundere blană in „----------------„
umed
Ştrecuire „----------------„
Coleire Preparare pastă de coleit (100 L) Pieile se ung şi se lasă
1.0 kg Mollescal LS 4 ore !
4.0 kg Sulfură de sodiu Control
22.5 kg var hidratat
0.1 kg Eusapon OD
Depărare Pieile se depărează Se cântăresc pieile !
manual pe boc
Cenuşărire 100 % Apă 26-28 xx 60 min
(butoi) 0.8 % Mollescal LS
oo
0.7 % Sulfura sodiu
oo
0.3 % Eusapon OD 1:3 xx 30 min agitare Control pH ~ 12.2
0.7 % Var hidratat 30 min static
30 min agitare
100 – 150 % Apă 26-28 15 min agitare
30 min static Control:pH>12
Se agită 10 min la 1 oră Timp de 14 -16 ore !
A doua zi control operaţie aspect piei, grad de
umflare,secţiune, pH
flotă,temperatura flotă
Spălare 200 – 250 % Apă 26-28 Agitare 15min Control piei curate, un
2x Scurs flotă aspect relaxat
Spălare 200 – 250 % Apă 25 Agitare 20 min
Sodă calcinată
Scurs flotă
Şeruire Se execută mecanic Se şeruiesc foarte uşor
Ştuţuire Se execută manual
Cântărire
oo - Produsele se dizolvă(diluează) ; xx - Produsele se dozează ca atare.