Analiză matematică, Cursul II

Capitolul III. Calcul diferenţial in Rk

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Derivabilitate
Considerăm un interval deschis D ⊂ R.
Definiţie
Spunem că o funcţie f : D ⊂ R → R are derivată ı̂n punctul a ∈ D
dacă există limita raportului incrementar, adică

f (x) − f (a)
∃ lim ∈ R. (1)
x→a x −a
Derivata funcţiei f ı̂n punctul a ∈ D se notează f 0 (a) şi este

def f (x) − f (a)

f 0 (a) = lim ∈R (2)
x→a x −a
Dacă limita (1) este finită, spunem că f este derivabilă ı̂n a.

Definiţie
Dacă f : D → R este derivabilă ı̂n orice punct al unei submulţimi
E ⊂ D, atunci spunem că f este derivabilă pe E . Funcţia care
fiecărui punct x ∈ E ı̂i asociază valoarea derivatei ı̂n x, adică
x 7→ f 0 (x), se numeşte derivata lui f pe mulţimea E şi se notează
cu f 0 , iar operaţia de obţinere a lui f 0 din f se numeşte derivare.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Definiţie
f : D ⊂ R → R are derivată la stânga ı̂n a ∈ D dacă există limita
la stânga a raportului incrementar, adică

f (x) − f (a)
∃ lim ∈ R, (3)
x%a x −a

numită derivata la stânga ı̂n a ∈ D a funcţiei f şi notată fs0 (a).

Dacă aceasta este finită, spunem că f este derivabilă la stângaı̂n a.

Definiţie
f : D ⊂ R → R are derivată la dreapta ı̂n a ∈ D dacă există limita
la dreapta a raportului incrementar, adică

f (x) − f (a)
∃ lim ∈ R, (4)
x&a x −a

numită derivata la dreapta ı̂n a ∈ D a funcţiei f şi notată fd0 (a).

Dacă aceasta este finită, spunem că f este derivabilă la dreapta ı̂n
a.
Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Teoremă
Dacă f : D ⊂ R → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ D, atunci este
derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n a ∈ D şi fs0 (a) = fd0 (a) = f 0 (a).
Reciproc, dacă f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n a ∈ D şi
fs0 (a) = fd0 (a), atunci f este derivabilă ı̂n a şi f 0 (a) = fs0 (a) = fd0 (a).

Propoziţie
Orice funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.

Observaţie
Reciproca nu este ı̂n general valabilă. Spre exemplu, funcţia |x|
este continuă ı̂n 0, dar nu este derivabilă ı̂n 0.

Definiţie
Se numeşte punct critic pentru f : D → R, orice punct ı̂n care f 0
se anulează.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Interpretarea geometrică a derivatei
Derivata funcţiei f : D ⊂ R → R ı̂ntr-un punct a ∈ D este egală cu
tangenta unghiului făcut de tangenta la grafic cu axa orizontală:

f 0 (a) = tg α,

Aplicaţii ale derivatei

În fizică derivatele se aplică la:
calculul vitezei
calculul acceleraţiei,
calculul intensităţii curentului electric ı̂ntr-un moment de timp.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Operaţii cu funcţii derivabile
Fie f , g : D ⊂ R → R derivabile ı̂ntr-un punct a ∈ D. Atunci:
Suma este derivabilă şi (f + g )0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a).
Produsul dintre f şi o constantă este derivabil şi
(αf )0 (a) = αf 0 (a), ∀α ∈ R.
Produsul dintre f şi g este derivabil şi
(fg )0 (a) = f 0 (a)g (a) +f (a)g 0
 (a).0
f f 0 (a)g (a)−f (a)g 0 (a)
Câtul este derivabil şi g (a) = g 2 (a)
.
f g
Dacă D ⊂ R → E ⊂ R → R, atunci compunerea funcţiilor
este derivabilă, şi (g ◦ f )0 (a) = g 0 (f (a))f 0 (a).

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Puncte de extrem
Definiţie
Fie f : D ⊂ R → R şi a ∈ D. Spunem că:
a este punct de maxim local pentru f dacă există o vecinătate
V ∈ V(a), a. ı̂. f (x) ≤ f (a), ∀x ∈ V ∩ D.
a este punct de minim local pentru f dacă există o vecinătate
V ∈ V(a), a. ı̂. f (x) ≥ f (a), ∀x ∈ V ∩ D.
Punctele de maxim şi minim local se numesc puncte de extrem
local, sau puncte de extrem relativ.

Definiţie
Spunem că:
a este punct de maxim global pentru f dacă
f (x) ≤ f (a), ∀x ∈ D.
a este punct de minim global pentru f dacă
f (x) ≥ f (a), ∀x ∈ D.
Punctele de maxim şi minim global se numesc puncte de extrem
global.
Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Teorema lui Fermat
Fie f : (a, b) → R şi fie c ∈ (a, b), un punct de extrem local. Dacă
f este derivabilă ı̂n c, atunci f 0 (c) = 0.

Observaţie
Reciproca nu este valabilă, adică există puncte ı̂n care se anulează
derivata, dar care nu sunt puncte de extrem local.

Exemplu
Pentru funcţia f : R → R, f (x) = x 3 , 0 este punct critic, dar nu
este punct de extrem.

Observaţie
Dacă funcţia f este derivabilă, atunci căutăm punctele de extrem
printre punctele critice.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Teorema lui Rolle
Fie f : [a, b] → R a. ı̂.
f continuă pe [a, b]
f derivabilă pe (a, b)
f (a) = f (b).
Atunci ∃ c ∈ (a, b) a. ı̂. f 0 (c) = 0.

Consecinţe ale teoremei lui Rolle

Între două rădăcini consecutive ale funcţiei există cel puţin o
rădăcină a derivatei.
Între două rădăcini consecutive ale derivatei există cel mult o
rădăcină a funcţiei.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Teorema lui Lagrange
Fie f : [a, b] → R a. ı̂.
f continuă pe [a, b]
f derivabilă pe (a, b)
Atunci ∃ c ∈ (a, b) a. ı̂. f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).

Formula Lagrange (formula mediei sau formula creşterilor finite)

f (b) − f (a)
= f 0 (c), c ∈ (a, b)
b−a

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange

Dacă f 0 (x) = 0, ∀x ∈ I ⊂ R ⇔ f = constant pe I .
Dacă f , g : I ⊂ R → R sunt derivabile pe I atunci
f 0 (x) = g 0 (x), ∀x ∈ I ⇔ f − g = constant pe I .
f este crescătoare pe I ⇔ f 0 (x) > 0, ∀x ∈ I .
f este descrescătoare pe I ⇔ f 0 (x) < 0, ∀x ∈ I .

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Derivate de ordin superior
Considerăm o funcţie f : D ⊂ R → R şi un punct a ∈ D.
Definiţie
Dacă funcţia f 0 există ı̂ntr-o vecinătate V (a) a punctului a şi dacă

f 0 (x) − f 0 (a)
∃ lim ,
x→a x −a
atunci această limită se numeşte derivata de ordinul doi a funcţiei
2
f ı̂n punctul a şi se notează cu f 00 (a) sau d dxf (a)
2 . Dacă ı̂n plus,
aceasta este finită, funcţia se numeşte funcţie derivabilă de ordinul
doi ı̂n a.

Definiţie
Dacă f este derivabilă de n − 1 ori pe o vecinătate V (a) şi dacă
f (n−1) este derivabilă ı̂n punctul a, atunci spunem că funcţia f este
derivabilă de n ori ı̂n punctul a.
Derivata de ordinul n a funcţiei f ı̂n punctul a este

def f (n−1) (x) − f (n−1) (a) n

not d f
f (n) (a) = lim (sau = (a)).
x→a x −a dx n
Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Operaţii cu funcţii de n ori derivabile
Fie f , g : D ⊂ R → R, funcţii derivabile de n ori ı̂ntr-un punct
a ∈ D. Atunci:
Suma este derivabilă de n ori ı̂n a şi
(f + g )(n) (a) = f (n) (a) + g (n) (a).
Produsul dintreP f şi g este derivabil de n ori ı̂n a şi
(fg )(n) (a) = ni=0 Cni f (n−i) (a)g i (a).

Definiţie
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ D.
Se numeşte polinom Taylor de ordin n ı̂n punctul a, polinomul:

f 0 (a) f 00 (a) f (n) (a)

Tn (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n .
1! 2! n!

Formula lui Taylor

Fie f : D ⊂ R → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ D.
Atunci:
f (x) = Tn (x) + Rn (x), ∀x ∈ D,
unde Rn se numeşte restul Taylor de ordin n.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Formula Taylor cu rest Peano
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ D.
Atunci există α : D → R continuă ı̂n a, cu α(a) = 0, a. ı̂.

f (x) = Tn (x) + α(x)(x − a)n , ∀x ∈ D.

Formula Taylor cu rest Lagrange

Fie f : D ⊂ R → R o funcţie derivabilă de n + 1 ori şi fie a ∈ D.
Atunci există c ∈ D situat ı̂ntre a şi x, a. ı̂.

f (n+1) (c)
f (x) = Tn (x) + (x − a)n+1 , ∀x ∈ D.
(n + 1)!

Observaţie
Dacă n = 0, formula se reduce la formula lui Lagrange:

f (x) = f (a) + f 0 (c)(x − a), ∀x ∈ D.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Din formula Taylor cu rest Lagrange, când a = 0, obţinem:
Formula Mac Laurin cu rest Lagrange
Fie D ⊂ R un interval care ı̂l conţine pe 0 şi fie f : D → R
derivabilă de n + 1 ori. Atunci există θ ∈ (0, 1) a. ı̂, ∀x ∈ D,

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (θx) n+1

f (x) = f (0)+ x+ x +· · ·+ x + x .
1! 2! n! (n + 1)!

Exemple
Cu formula ML obţinem, pentru θ ∈ (0, 1) :

x x2 xn e θx
ex = 1 + + + ··· + + x n+1 , ∀x ∈ R
1! 2! n! (n + 1)!

x x3 x 2n+1 x 2n+3
sinx = − + · · · + (−1)n + (−1)n+1 cos(θx)
1! 3! (2n + 1)! (2n + 3)!
x2 x4 x 2n x 2n+2
cosx = 1 − + + · · · + (−1)n + (−1)n+1 cos(θx)
2! 4! (2n)! (2n + 2)!
x2 xn (−1)n
ln(1 + x) = x − + · · · + (−1)n−1 + , x > −1.
2 n (n + 1)(1 + θx)n

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Caracterizarea punctelor de extrem local
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n a ∈ D şi
f 0 (a) = f 00 (a) = · · · = f (n−1) (a) = 0, iar f (n) (a) 6= 0. Atunci:
I. Dacă n este par, a este punct de extrem local şi anume:
1)punct de maxim dacă f (n) (a) < 0;
2)punct de minim dacă f (n) (a) > 0.
II. Dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem local.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Derivate parţiale pentru funcţii de mai multe variabile
Definiţie
Fie f : D ⊂ R2 → R, o funcţie de două variabile, (x, y ) 7→ f (x, y ).
Spunem că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu x ı̂n punctul
o
a = (a1 , a2 ) ∈ D, dacă

f (x, a2 ) − f (a1 , a2 )
∃ lim ,
x→a1 x − a1
şi aceasta este finită. Limita se mai sus se numeşte derivata
∂f
parţială a lui f ı̂n raport cu x şi se notează ∂x (a), fx0 (a), sau
∂x f (a).
Spunem că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu y ı̂n punctul
o
a = (a1 , a2 ) ∈ D, dacă

f (a1 , y ) − f (a1 , a2 )
∃ lim
y →a2 y − a2
şi aceasta este finită. Limita se mai sus se numeşte derivata
∂f
parţială a lui f ı̂n raport cu y şi se notează ∂y (a), fy0 (a),sau ∂y f (a).

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Definiţie
Fie f : D ⊂ Rn → R, o funcţie de n variabile,
(x1 , x2 , . . . , xn ) 7→ f (x1 , x2 , . . . , xn ). Spunem că f este derivabilă
o
parţial ı̂n raport cu xk ı̂n punctul a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D, dacă

f (a1 , . . . , ak−1 , xk , ak+1 , . . . , an ) − f (a1 , a2 , . . . , an )

∃ lim ,
xk →ak xk − ak
şi aceasta este finită. Limita se mai sus se numeşte derivata
∂f
parţială a lui f ı̂n raport cu variabila xk şi se notează ∂xk
(a),
0
fxk (a), sau ∂xk f (a).

Definiţie
Fie f : D ⊂ Rn → Rm , o funcţie vectorială,
(x1 , x2 , . . . , xn ) 7→ (f1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , x2 , . . . , xn )).
Spunem că f are derivată parţială ı̂n raport cu variabila xk ı̂n
o
punctul a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D, dacă toate componentele sale
scalare, f1 , . . . , fm au derivată parţială ı̂n raport cu xk ı̂n a.
Derivata parţială a lui f ı̂n raport cu xk este
∂f  ∂f
1 ∂fm 
(a) = (a), . . . , (a) .
∂xk ∂xk ∂xk
Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Definiţie
Fie f : D ⊂ Rn → Rm , o funcţie vectorială,
(x1 , x2 , . . . , xn ) 7→ (f1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , x2 , . . . , xn )). Dacă
f este derivabilă parţial ı̂n raport cu toate variabilele pe D, atunci
matricea Jacobiană este
 ∂f ∂f1 ∂f1

∂x
1
∂x . . . ∂xn
 ∂f21 ∂f22 ∂fn 
 ∂x1 ∂x2 . . . ∂x
Jf =  2 .

 ... ... ... ... 
∂fm ∂fm
∂x1 ∂x2 . . . ∂f m
∂xn

Matricea Jacobiană ı̂n punctul a este

 ∂f1 ∂f1 ∂f1 
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)
∂f2 ∂f2 ∂fn
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂x2 (a)
 
Ja f =  .
 
.. ..
 . ... ... . 
∂fm ∂fm ∂fm
∂x1 (a) ∂x2 (a) ... ∂xn (a)

şi se numeşte gradientul funcţiei f ı̂n a ( grad f (a) sau ∇f (a)).

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Particularizări:
Pentru m = 1, adică pentru f : D ⊂ Rn → R, care este
derivabilă parţial ı̂n raport cu toate variabilele ı̂n punctul a,
matricea Jacobiană ı̂n a se reduce la
 
∂f ∂f ∂f
Ja f = (a), (a), . . . , (a) = grad f (a).
∂x1 ∂x2 ∂xn

Pentru m = n, dacă f : D ⊂ Rn → Rn este derivabilă parţial

ı̂n raport cu toate variabilele ı̂n punctul a, matricea Jacobiană
este o matrice pătratică, având determinantul funcţional al
funcţiei f ı̂n a:
 ∂f1 ∂f1 ∂f1 
 ∂x (a) ∂x (a) . . . ∂x (a) 
 1 2 n
 2 (a) ∂f2 (a) . . . ∂fn (a) 

D(f1 , . . . , fn )  ∂x1 ∂x2 ∂x2
(a) =  ,

D(x1 , . . . , xn ) .
. .
.

 . ... ... . 

 ∂fn (a) ∂fn (a) . . . ∂fn (a) 
∂x1 ∂x2 ∂xn

numit şi Jacobianul lui f ı̂n a.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II
Derivate parţiale de ordin superior

Definiţie
∂f
Fie f : D ⊂ Rn → Rm , pentru care ∃ (x) , ∀x ∈ D.
∂xi
∂f
Dacă funcţia : D ⊂ Rn → Rm este derivabilă parţial ı̂n raport
∂xi
cu xj ı̂n punctul a ∈ D, atunci această derivată se numeşte
derivata parţială de ordinul al doilea ı̂n raport cu xi şi xj ı̂n punctul
a, şi o vom nota cu

∂2f
 
def ∂ ∂f def
(a) = (a) (sau = fx00i xj (a)).
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

În cazul i = j vom nota derivata de ordinul al doilea prin

∂2f 2
not ∂ f
(a) = (a)
∂xi ∂xi ∂xi2

∂2f
Derivata parţială cu i 6= j se va numi derivata parţială
∂xj ∂xi
mixtă de ordinul al doilea.

Teorema lui Schwarz

Dacă funcţia f : D ⊂ Rn → Rm admite derivatele parţiale mixte
∂2f ∂2f
şi , i 6= j ∈ {1, 2, ..., n}, finite pe o vecinătate
∂xj ∂xi ∂xi ∂xj
V (a) ⊂ D a punctului a şi acestea sunt continue ı̂n a, atunci

∂2f ∂2f
(a) = (a) .
∂xj ∂xi ∂xi ∂xj

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Derivatele parţiale de ordin superior q = 3, 4, ... se vor defini şi se
vor nota ı̂n mod analog cu cele de ordin 2.
Definition
Spunem că f : D ⊂ Rn → Rm este de clasă C k , k ≥ 1, pe
deschisul D, dacă f are derivate parţiale până la ordinul k inclusiv,
ı̂n raport cu toate variabilele x1 , ..., xn pe D şi toate derivatele
parţiale de ordinul k sunt continue pe D.

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II

Definiţie
Fie f : D ⊂ Rn → R, f ∈ C 2 (D), a ∈ D. Matricea hessiană (sau
hessiana) lui f ı̂n a este dată de

∂2f ∂2f ∂2f

 
 ∂x 2 (a) (a) ... (a) 
 1 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn 
 
 ∂2f ∂2f 2
∂ f 
 ∂x ∂x (a) (a) ... (a) 

Ha f =  2 1 ∂x22 ∂x2 ∂xn 

 
 .. .. .. 

 . . ... . 

 ∂2f ∂2f ∂2f 
(a) (a) n
(a)
∂xn ∂x1 ∂xn ∂x2 ∂xn

Observaţie
În condiţiile Teoremei lui Schwarz matricea hessiană este o matrice
simetrică deoarece elementele sale sunt
∂2f ∂2f
aij = (a) = (a) = aji .
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

Asist. dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul II