Modulul 5

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DE TEORIA MECANISMELOR

Privită ca disciplină de sine stătătoare, Teoria mecanismelor se

încadrează în categoria disciplinelor de cultură tehnică generală și
apelează la o serie de noțiuni fundamentale așa cum sunt ele definite în
continuare.
Maşina este un sistem tehnic sub forma unui complex de corpuri
materiale caracterizate prin mişcări determinate şi care are ca scop
executarea unui lucru mecanic util impus de procesul de producţie sau de
un proces de transformare a energiei sau de transmitere a informaţiilor. În
prima categorie sunt incluse mașinile de lucru care produc modificarea
proprietăţilor, stării, formei şi poziţiei materialului sau obiectului de
prelucrat așa cum sunt toate mașinile textile.
Mecanismul este o structură alcătuita din elemente sub forma unor
corpuri care posedă mişcări determinate în raport cu un element fix defint
batiu, având ca scop transmiterea sau transformarea mişcărilor.
Mecanismele se caracterizează prin continuitatea şi periodicitatea
mişcării elementelor sale componente mobile.
Dispozitivul este structurat dintr-un număr destul de limitat de corpuri
materiale ca și elemente componente având drepr scop îndeplinirea unei
funcţiuni bine determinate în structura instalaţiilor şi aparatelor. Spre
2 INGINERIE MECANICĂ

deosebire de mecanisme, dispozitivele nu au o mişcare continuă şi

periodică.
Agregatele sunt structuri complexe alcătuite din mai multe maşini,
mecanisme şi dispozitive, constituind un grup funcţional independent așa
cum sunt de exemplu, echipamentele textile de procesare în flux
continuu.
O maşină poate fi descompusă în grupe mari de mecanisme şi de
piese, fiecare cu rolul său funcţional bine determinat, denumite
ansamble. Ansamblele pot fi divizate în subansamble, fiecare
subansamblu constituind câte un mecanism sau căte o grupă de piese cu
rol funcţional mult limitat în raport cu ansamblul.
Această lucrare face referire numai la categoria mecanismelor
caracterizate de așa numitele cicluri de funcționare geometrice,
cinematice și energetice. Pe baza acestora, mecanismele pot fi studiate în
întreg ansamblul lor, în corelație cu elementele specifice structurii,
cinematicii, sintezei și dinamicii privite din perspectiva ciclurilor
funcționale, întrucât în anumite perioade de timp pozițiile elementelor
componente, parametrii cinematii ai acestor elemente sau a unor puncte
materiale din structura acestora și energiile dezvoltate de elementele în
mișcare recapătă aceleași valori. Ciclicitatea caracteristică funcționării
mecanismelor este imprimată de existența elementelor conducătoare
privite ca și elemente cinematice obligatorii pentru orice mecanism. În
felul acesta, printr-o succesiune logică a elementelor componente în
structura unui mecanism pot fi deosebite două categorii de elemente
cinematice: elemente conducătoare (cărora, în general, le este imprimată
mișcarea din partea unui motor electric, hidraulic, pneumatic) și elemente
conduse. Din această ultimă categorie fac parte elementele intermediare
care au rolul numai de transmitere a mișcării și elementele de lucru care
execută efectiv lucul mecanic util pentru care au fost concepute
mecanismele respective. În contextul celor menționate mai sus, la orele
 Modulul 5 3

de aplicații vor fi analizate atât din punct de vedere structural diferite

tipuri de mecanisme clasice (patrulaterul articulat plan, mainivela-piston,
culisa oscilantă) prin structurilor lor particulare specifice unor sitseme
tehnice din industria textilă așa cum sunt mecanismele acului, debitorului
întinzător de fir, apucătorului de la mașinile clasice pentru cusături de
suveică.
Din categoria elementelor componente obligatorii ale unui mecanism
face parte elemntul fix care este definit de obicei batiu. Mișcările tuturor
elementelor mobile din structura oricărui mecanism se raportează la acest
element fix.
Între elementele cinematice componente ale mecanismelor se
stabilește o serie de legături denumite cuple cinematice astfel încât
definiția uzuală pentru oricare cuplă cinematică este: legătura directă și
mobilă între două elemente cinematice.
În aceste condiții, privit din punct de vedere structural, mecanismul
este definit ca o înșiruire de elemente cinematice legate între ele prin
cuple cinematice, formând astfel contururi închise (atât din punct de
vedere geometric cât și din punct de vedere cinematic). Dacă nu se
formează acest contur închis, atunci apare noțiune de lanț cinematic.
În funcție de raportarea mișcărilor elementelor cinematice mobile din
structura mecanismelor la sisteme de axe de coordonate adoptate pentru
diverse studii, pot exista doua categorii de mecanisme: plane, când toate
elementele mobile execută mișcări în același plan, respectiv spațiale
atunci când există cel puțin o mișcare caracteristică unui elemente din
structură care se execută într-un plan diferit de al celorlalte elemente
componente mobile.
Există și alte criterii de clasificare a mecanismelor cum ar fi cel care ia
în considerare tipurile de cuple cinematice care intra în componenîa
mecanismelor respective, și anume: mecanisme cu bare articulate care
conțin numai cuple cinematice inferioare, mecanisme cu suprafețe
4 INGINERIE MECANICĂ

profilate care conțin în structură cuple cinematice superioare și

mecanisme cu contacte indirecte care conțin elemnte intermediare de
transmitere a mișcării așa cum sunt curelele și lațurile.
În general, studiul oricărui mecanism existent poate fi realizat prin
analiza sa, iar pentru un nou mecanism, prin sinteză care preia în mod
critic rezultatele diverselor analize efectuate în baza unor teme de
proiectare. În acest sens, analizele pot fi numerice, poziţionale,
structurale, cinematice, cinetostatice, dinamice. De cele mai multe ori,
analizele numerice se includ în analizele structurale, iar cele poziţionale
în analizele cinematice. Sinteza are ca scop determinarea lungimilor
tuturor elementelor cinematice, urmată de stabilirea formelor
constructive şi a secţiunilor critice din condiţii de rezistenţă. De regulă,
forma constructivă şi calculul de rezistenţă se realizează în cadrul
cursului Organe de Maşini sau la cursurile de specialitate care se ocupă
cu proiectarea unor utilaje tehnologice textile.