MECANISME ȘI ORGANE DE

MAȘINI

CURS 1

TITULAR DISCIPLINĂ

CONF. UNIV. DR. ING. IOAN MARIUS ALEXANDRESCU

 INTRODUCERE. Obiectul cursului
MECANISME și ORGANE DE MAȘINI
• disciplină care priveşte studiul construcţiilor de
maşini
• tratează probleme legate de calculul, proiectarea şi
studiul organelor componente ale unui
subansamblu sau ansamblu mecanic

Se studiază în strânsă legătură cu disciplinele:

• Studiul materialelor;
• Tratamente termice si termochimice;
• Precizia dimensională, de formă şi poziţie a
suprafeţelor;
• Rezistenţa materialelor;
• Tehnologia materialelor;
• Elemente de inginerie şi Tribologie.
 EI

Rezistenţ
a Mecanica
materialelor fluidelor

MOM

Discipline
Tehnologia
de
materialelor
specialitat
e

Discipline
de
specialitat
e

Fig. 1 Disciplina ,,Mecanisme și Organe de Mașini”

Ajută la înţelegerea componenţei şi funcţionării utilajelor şi maşinilor

incluse in liniile tehnologice ale domeniului specializării viitorilor
ingineri.
 TEMA DE PROIECTARE
Schema cinematică

Analiza sau calculul forţelor

Proiectarea organelor de maşini componente

la rezistenţă, rigiditate etc.

Elaborarea Limitele în Durata de Posibilitate

formei spaţiu şi exploatar de
exterioare greutate e execuţie
presupusă
Natura
piesei

Fig. 2 Proiectarea unei maşini sau mecanism trebuie sa

urmeze următoarea schemă
Observaţie: Nici una din treptele prezentate nu este independentă de celelalte, existând şi o legătură inversă
Noţiuni de bază
Mașina
complex de corpuri materiale, care posedă mișcări
determinate și care are ca scop executarea unui
lucru mecanic util cerut, legat de:
– procesul de lucru (producție),
– procesul de transformare a energiei
– procesul de transmitere a informațiilor.

• Mașini de lucru (ML)

produc modificarea proprietăților, stării, formei și
poziției materialului sau obiectului de prelucrat,de
ex.: mașini unelte, mașini de ridicat, mașini de
lucrat solul, bătătorul unei combine, agitatorul unei
centrifuge de lapte, mașină de sortarea deșeurilor.
• Mașini motoare (MM)
transformă diferite forme de energie: turbine,
motoare cu ardere internă, generatoare electrice,
motoare hidraulice etc.

• Mașini de transmitere a informațiilor (MTI)

permit transmiterea unor semnale de altă natură
decât cea mecanică: mașini de scris, tastatura și
discurile calculatoarelor, aparate Morse, tastatura
telefoanelor etc.

Productia industrială are rolul de a extrage şi transforma

materiile prime din natură, aflate deasupra sau în scoarța
pământului, în mașini, aparate și bunuri de consum.
Orice instalație mecanică modernă (IM) constă din:

DISPOZITIVE

IM
ML, MTI
MM

Maşină (M) Dispozitive (D)

MECANISME

comandă reglare

OM

Fig. 3 Componenţa instalaţiei mecanice

Mecanismul
este o reuniune de corpuri create artificial, care posedă mișcări determinate,
față de un element fix (batiul mașinii), având ca scop transmiterea sau
transformarea mișcărilor.
Mecanismele se caracterizează prin continuitatea și periodicitatea mișcării.

Dispozitivul
este constituit dintr-un grup restrâns de corpuri materiale cu un scop util pentru
îndeplinirea unei funcțiuni bine determinate la instalații și aparate. Spre
deosebire de mecanisme, dispozitivele nu au o mișcare continuă și periodică.
Agregatele
sunt complexe (reuniuni) de mașini, mecanisme și
dispozitive, constituind un grup funcțional
independent - în special motorul cu mașina de lucru,
pentru realizarea unei anumite lucrări sau operatiuni
tehnice, de ex.: agregat de sudare, combină de
cereale, mașină de prelucrat deșeuri, etc.

Ansamble
sunt grupe mari de mecanisme și de piese cu un rol
funcțional bine determinat în structura masinii
sunt divizate în subansamble, constituite din câte un
mecanism sau din câte o grupă de piese cu rol
funcțional mai limitat.
Maşina agregat
se compune din trei părţi: motorul, transmisia,
partea de lucru.
• Maşinile agregat care îndeplinesc toate
operaţiile fără intervenţia directă a omului se
numesc maşini-automate.
• Complexul de maşini-automate, care realizează
un proces tehnologic dat se numeşte linie
automată. Mai multe linii automate dirijate în
mod central formează o secţie automată sau
uzină automată.
ORGANELE DE MASINI (OM)
sunt părți constructive care, cu aceeași formă sau
ca formă asemănătoare, intră în compunerea
diferitelor mașini, agregate, mecanisme, putând fi
calculate și proiectate separat.

Disciplina Mecanisme şi organe de maşini se ocupa cu

• studiul structurii, cinematicii şi dinamicii

mecanismelor şi a maşinilor,
• studiul formei, metodelor de calcul şi de proiectare a
elementelor lor componente.

Nici o mașină nu poate funcționa corect, sigur și

economic dacă organele ei nu sunt calculate,
proiectate și executate în mod corespunzător.
 A. Din punct de vedere constructiv se întâlnesc
organe de maşini simple şi compuse.

• Organele de maşini simple sunt formate dintr-o piesă

prelucrată în mod corespunzător pentru a-şi îndeplini
rolul funcţional: şuruburi, pene, roţi dinţate, arbori etc.

• Organele de maşini compuse sunt formate din

asamblarea mai multor piese simple, care luate
separat nu îşi pot îndeplini rolul funcţional: rulmenţii,
lagărele cu alunecare, cuplele etc.

Oricare maşină sau aparat are în componenţa sa

organe de maşini mobile sau fixe.
 Fig. 4 Exemple de organe de maşini mobile şi fixe
•schema simplificată a motorului cu ardere internă (fig. 4 a),
•schema simplificată a unui aparat de măsură (fig. 4 b).

Pistonul 1, biela 2 şi manivela 3 sunt organe de maşini mobile, pe când

blocul motor, batiul şi scara gradată, notate cu 4 sunt organe de maşini
fixe, faţă de care organele de maşini mobile execută anumite mişcări.
 B. Din punct de vedere funcţional organele de
maşini se clasifică în

• organe de maşini de asamblare sau de fixare,

• organe de efectuare, conducere, transmitere şi
transformare a mişcării,
• organe pentru păstrarea şi conducerea fluidelor.

Organele de maşini de asamblare sau de fixare:

• organe de maşini demontabile: şurub, piuliţe, pene,
cleme etc;
• organe de maşini nedemontabile: nituri, ancore,
îmbinări nedemontabile;
• organe de legătură elastică: arcuri, balansiere,
resorturi etc.
 Organele de efectuare, conducere, transmitere şi
transformare a mişcării:
• organe de maşini în mişcare de rotaţie: arbori,
fusuri, osii, roţi, volanţi etc.;
• organe de maşini de rezemare şi conducere a
mişcării: lagăre cu alunecare, rulmenţi, ghidaje,
paliere etc.;
• organe de maşini pentru transmiterea mişcării de
rotaţie: angrenaje, roţi de fricţiune, roţi de curea,
roţi de lanţ etc.;
• organe de maşini de legătură pentru mişcarea de
rotaţie: cuplaje rigide, elastice, curele, ambreiaje,
lanţuri, cabluri de transmisie etc.
Organele pentru păstrarea şi conducerea fluidelor:

• organe de maşini de depozitare şi de obturare:

rezervoare, supape, sertare, cepuri, vane,
garnituri etc.;

• organe de conducere: conducte, fitinguri, piese

fasonate etc.
C. Din punct de vedere al domeniului de utilizare,
organele de maşini se clasifică în organe de maşini
generale, şi organe de maşini speciale.
• Legătura între două organe de maşini care execută
o mişcare unul în raport cu celălalt se realizează
printr-o cuplă cinematică.
• Dacă contactul dintre cele două organe de maşini
este după o linie sau punct cupla cinematică este
superioară, iar dacă contactul este după o
suprafaţă, cupla cinematică se numeşte inferioară.
• Organele de maşini legate între ele prin cuple
cinematice formează un lanţ cinematic.
• Când lanţul cinematic are un organ de maşină fix în
raport cu care celelalte organe de maşini execută o
mişcare definită poartă denumirea de mecanism.
 BIBLIOGRAFIE CURS
• [1] ALEXANDRESCU, I.M., Aspecte tribologice privind lagarele cu alunecare. Editura
Risoprint, Cluj Napoca, 2008

• [2] ALEXANDRESCU, I.M., Elemente de inginerie mecanică. Editura UTPRESS, Cluj

Napoca, 2016

• [3] CHIŞIU, AL., ş.a., Organe de maşini. Bucureşti, Ediţia a II-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1981

• [4] COTEȚIU, R.I., ALEXANDRESCU, I.M., Organe de mașini, Vol. II, Ediție revizuită și
completată, Editura UTPRESS, Cluj- Napoca, 2020;

• [5] COTEŢIU, R. I., Organe de maşini. Vol. I, Baia Mare, Editura ISO, 1999

• [6] DĂSCĂLESCU, A., ALEXANDRESCU, I.M., AutoCAD Comenzi 2D. Elemente de

proiectare. Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2020

• [7] DOBRE, G., Organe de maşini. Vol. I, Bucureşti, Editura BREN, 2002

• [8] GAFIŢANU, M., Organe de maşini. Bucureşti, Editura Tehnică, 1983

• [9] RĂDULESCU. GH. Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. vol.I si II, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1981.