PREFAŢĂ

Lucrarea de față se adresează în special studenților și absolvenților

instituțiilor de învățământ superior profil mecanic, la elaborarea acesteia
ținându-se cont și de programa analitică specifică învățământului superior
tehnic.
Pe această cale, dorim să aducem mulțumiri colegului nostru conf. univ.
dr. ing. Amado Ștefan din Academia Tehnică Militară “Ferdinand I” care, prin
sfaturile aduse, a contribuit la realizarea unei lucrări de calitate.
Volumul este structurat în treisprezece capitole, urmărindu-se parcurgerea
graduală a noțiunilor de bază din domeniul organelor de mașini astfel încât în
ansamblu, să acopere o parte din cultura tehnică necesară fiecărui inginer de
profil.
Pentru o mai bună aprofundare, în prima partea a lucrării sunt prezentate
noțiuni privind definirea organelor de mașini (ca subansamble aflate în
componența mașinilor și mecanismelor), importanța acestora, condițiile
funcționale impuse, precum și principalele tipuri de solicitări la care acestea sunt
supuse.
Dacă în primele două capitole sunt definite organele de mașini fiind
tratate condițiile funcționale și factorii care influențează rezistența la oboseală a
acestora, în următoarele patru capitole sunt clasificate osiile și arborii
prezentându-se materialele și tehnologiile de fabricație ale acestora, elemente
privind calculul și construcția osiilor, transmisiile prin curele late, precum și
lagărele radiale de alunecare și respectiv, lagărele cu frecare de rostogolire.
În capitolele 7, 8 și 9 din lucrare, sunt descrise principalele tipuri de
asamblări, continuându-se în următoarele trei capitole cu definirea, clasificarea

3
și detalierea principalelor caracteristici specifice angrenajelor cilindrice cu dinți
drepți, angrenajelor cilindrice cu dinți înclinați, și angrenajelor conice
concurente.
Ultimul capitol tratează cuplajele ca organe de mașini, pornind de la
definirea și clasificarea acestora.
Ne exprimăm speranța că această carte, prin modul în care a fost
structurată, va fi de un real sprijin utilizatorilor din domeniul tehnico-ingineresc.

Autorii

4
 CUPRINS

Prefaţă............................................................................................................ 5
Cuprins .......................................................................................................... 7
1. Organe de mașini. Prezentare ............................................................... ..9
2. Solicitări variabile ................................................................................. 15
3. Osii și arbori ......................................................................................... 31
4. Transmisii prin curele late .................................................................... 43
5. Lagăre radiale de alunecare .................................................................. 59
6. Lagăre cu frecare de rostogolire ........................................................... 65
7. Asamblări între butuci și arbori ............................................................77
8. Asamblări prin șuruburi.....................................................................89
9. Asamblări elastice (arcuri)..................................................................113
10. Angrenaje cilindrice cu dinți drepți.....................................................137
11. Angrenaje cilindrice cu dinți înclinați.................................................159
12. Angrenaje conice concurente..............................................................167
13. Cuplaje.................................................................................................199
Bibliografie................................................................................................209

5
6
 1

ORGANE DE MAȘINI. PREZENTARE

1.1 Noțiuni introductive

1.1.1 Definiție
Organele de mașini sunt piese sau subansamble cu rol funcțional bine
determinat, care intră în componențamașinilorșimecanismelorși care, datorită
formei lor asemănătoare, pot fi calculate separat [1], [8].

1.1.2 Relații matematice

Lucrul mecanic elementar al forței F când punctul de aplicație are
deplasarea elementară d r , este dat de relația:

  
d L F  F  d r  Fx  d x  Fy  d y  Fz  d z  F  d r  cos F ,d r  (1.1)

dL 0  
dacă Fd̂ r formează un unghi ascuțit;

dL 0 dacă  Fd̂ r  ;

dL 0 dacă  Fd̂ r  formează un unghi obtuz.

Deplasarea elementară a punctului de aplicație al forței se produce pe

direcția și în sensul vitezei.
d r  v  d t   v0   r   d t (1.2)
unde:

v0  viteza absolută a originii sistemului local (legat de corp) față de
sistemul de referință fix;
  viteza unghiulară a corpului față de sistemul fix;

r  vectorul de poziție al punctului de acțiune al forței față de sistemul
local.

7
 d L  F   v0   r  d t  F  r0  d t  F    r  d t 
d r0 (1.3)
F  d t  F    r  d t.
dt

 
F   r  r  F      r  F   (1.4)

  
 r  F  r  F  .  (1.5)

Dar:
r  F  M0 F .   (1.6)

d
 . (1.7)
dt
De unde:
d
 
dL F  F 
d r0
dt
 dt  M0 F   
dt
 dt . (1.8)

Simplificând cu d t vom obține:

 
d L F  F  d r0  M 0 F  d    (1.9)
unde:
d r0 reprezintă deplasarea elementară a originii sistemului mobil (translația);
d   rotirea elementară orientată (în sensul vitezei unghiulare) a corpului
(și implicit a sistemului mobil) în jurul direcției vectorului  (a
axei de rotație).
Se cunoaște:
- în cazul punctului material:

P
dL F    F dr  F v (1.10)
dt dt
- în cazul corpurilor:

   F  d r0  M 0  F   d   F  v
dL F
P
dt dt
0  
 M0 F   (1.11)

În cazul corpurilor care au o mișcare de rotație cu axă fixă (ex: arbori),

neexistând translație, vom avea:

 
d L F  M0, (1.12)

8
iar dacă momentul și viteza unghiulară au aceeași direcție, avem:
M0  d
P . (1.13)
dt

1.1.3 Condiții funcționale impuse organelor de mașini

Organele de mașini trebuie să îndeplinească următoarele condiții
funcționale:
 să corespundă funcţional scopului pentru care au fost proiectate;
 să reziste la solicitările la care sunt supuse;
 să aibă rigiditatea necesară;
 să aibă anduranţa necesară;
 să nu se încălzească excesiv;
 să aibă masă minimă;
 să fie executate din materialul adecvat şi să aibă rugozitatea necesară;
 să fie tehnologice, adică să poată fi prelucrate uşor;
 să corespundă standardelor în vigoare (dacă este cazul!);
 să permită un service uşor;
 să poată fi ridicate şi transportate;
 să fie estetice;
 să aibă preţ de cost redus (economicitate).

1.2 Calculul organelor de mașini la solicitări variabile

Asupra organelor de mașini pot acționa următoarele tipuri de sarcini:
 Statice;
 Dinamice, care pot fi: – aplicate prin șoc;
– cu variație ciclică (solicitări ciclice);
– cu variație oarecare.
În cazul solicitărilor ciclice, rezistența la rupere a materialului deci
implicit a piesei scade datorită apariției fenomenului de oboseală.
Oboseala este un fenomen complex care apare ca urmare a concentrării
locale a eforturilor.
Mărimea care caracterizează comportarea materialelor la oboseală poartă
denumirea de rezistență la oboseală.
Factori de care depinde rezistența la oboseală:

9
  forma organelor de mașini;
 rezistența organelor de mașini.
Spre exemplu, defectele structurale sau variațiile bruște ale formei piesei,
produc o amplificare a eforturilor unitare, având ca efect depășirea punctuală a
rezistenței la rupere. Aceasta duce la apariția microfisurilor, microfisuri care se
măresc cu fiecare ciclu, în final rezultând ruperea piesei.
De aceea, pentru determinarea rezistenței admisibile, este necesară
cunoașterea formei și dimensiunilor piesei.
În acest caz, calculul de rezistență la solicitări variabile, se va efectua
după următorul algoritm:
1. Se realizează dimensionarea preliminară a organului de maşină (pe
baza unei rezistenţe admisibile aproximative, stabilită după o anumită
metodologie);
2. Se stabileşte coeficientul de siguranţă necesar pentru organul de
maşină ce trebuie calculat;
3. Se calculează coeficientul de siguranţă efectiv;
4. Se compară coeficientul de siguranţă efectiv cu cel necesar, astfel încât
să fie îndeplinită condiția cef  cnec .
În cazul în care condiția de mai sus nu este îndeplinită, se modifică forma
piesei astfel încât efectele de concentrare să se micșoreze, indicându-se și
tratamentele la care trebuie supusă piesa (termice, mecanice, de suprafață, etc.),
astfel încât să rezulte îmbunătățirea rezistenței la oboseală.
În final, se verifică din nou dacă este îndeplinită condiția cef  cnec
pentru noua formă și noile dimensiuni.
1.2.1 Cicluri de solicitări variabile
Avem următoarea reprezentare[17],[29]:

Fig. 1.1 Solicitarea variabilă

unde:  a  amplitudinea tensiunii;

 max  tensiunea maximă;
10
  m  tensiunea medie;
 min  tensiunea minimă.

Vom avea:
max  min
m  (1.14)
2
max  m  a (1.15)
min  m  a . (1.16)
Amplitudinea ciclului de solicitare a este dată de relația:

max  min
a  . (1.17)
2
În cazul tensiunilor tangențiale, în loc de m avem m :

max  min
m  . (1.18)
2
Coeficientul de asimetrie al ciclului R este dat de relația:
min
R . (1.19)
max
În funcţiede valoarea sa, ciclurile se pot clasifica după cum urmează:

Pentru: R  1 ciclu alternant simetric;

R 1 solicitare statică;
R0 ciclu pulsator;
R   1,0  ciclu alternant;
R   0,1 1,   cicluri oscilante.

În fig. 1.2 sunt exemplificate câteva tipuri de cicluri [3], [18], [29].

11
 a) (  max   min ;  m  0 ; a  max ; R  1 )

b) ( min  0 ; max  0 ; 0  R  1 )

max
c) ( min  0 ; max  0 ; m  a  ; R  0)
2
Fig. 1.2 a) ciclu alternant simetric; b) ciclu alternant asimetric;
c) ciclu pulsator

12
 2

SOLICITĂRI VARIABILE

2.1 Rezistența la solicitări variabile (oboseală)

2.1.1 Considerații generale
 Rezistența la oboseală se determină experimental;
 Epruvetele se încarcă pe rând cu sarcini din ce în ce mai mici, dar
păstrând același ciclu  R  ct. , notându-se numărul de cicluri până la rupere;

 Se reprezintă grafic     N  , obținându-se o curbă ce poartă

denumirea de diagrama Wöhler [18], avândo asimptotă la   max L . S-a notat
cu N, numărul de cicluri.

Valoarea efortului  pentru care epruveta rezistă la un număr

max L
nedefinit de cicluri, poartă denumirea de rezistență la oboseală a epruvetei la
solicitarea cu ciclul de tip R (  R  max L ).

Fig. 2.1 Diagrama Wöhler

La materialele la care nu se evidenţiază asimptota (aliaje neferoase, mase

plastice, etc.), se foloseşte un număr de cicluri de bază convenţional N 0  5  10 .
7

13
 Situaţia este valabilă şi pentru oţelurile de mare duritate  HB  350 
supuse solicitării de contact.

Fig. 2.2 Proba metalografică a unui material

rupt la oboseală [20]

În funcție de natura solicitării, rezistenţa la oboseală se notează astfel:

 Pentru ciclul alternant simetric: 1 , 1 deoarece R  1 ;
 Pentru ciclul pulsator: 0 , 0 , deoarece în acest caz avem R  0 ;
 Pentru un ciclu oarecare:  R ,  R , coeficientul de asimetrie fiind R
(oarecare).
Rezistenţele la oboseală pentru:
– ciclul alternant simetric sunt cele mai mici;
– pentru ciclul pulsator au valori intermediare;
– pentru solicitarea statică sunt cele mai mari.
Metalele au cele mai mari rezistenţe la încovoiere, valori medii la
întindere-compresiune şi cele mai mici la răsucire.

2.1.2 Diagrama rezistențelor la oboseală

Trebuia găsită o metodă analitică pentru a vedea răspunsul comportării
materialului la oboseală, astfel încât a fost creată diagrama rezistențelor la
oboseală. Cea mai cunoscută este diagrama în coordonate m , v .

14
 În mod real, punctul care reprezintă rezistența la oboseală se află situat pe
arcul AC, conform fig. 2.3, care reprezintă diagrama rezistențelor la oboseală.
Se determină experimental cele trei puncte (A, B și C), astfel:
 Punctului A îi corespunde 1 , deci rezistența în cazul ciclului alternant
simetric;
 Punctului B îi corespunde 0 , deci rezistența în cazul unui ciclu pulsator;
 Punctului C îi corespunde 1 , deci rezistența în cazul ciclului static.
Comportarea unui material la oboseală depinde de felul (tipul) ciclului de
solicitare. Pentru a cunoaşte modul în care se comportă un material la toate
tipurile de solicitări ciclice se face o reprezentare grafică a rezistenţei la
oboseală în funcţie acestea (R).

Fig. 2.3 Diagrama rezistenţelor la oboseală în schematizarea Serensen

Fiecare punct al curbei AC reprezintă un ciclu limită.

Punctele din interior (D) reprezintă solicitări nepericuloase iar cele din
exterior (F), solicitări periculoase ce duc la rupere.
Se disting trei cicluri particulare, şi anume:
 Ciclul alternant simetric (punctul A), de coordonate:
 mL  0 , vL   max L   1 . (2.1)
 Ciclul pulsator (punctul B) de coordonate:

mL  vL 
max L o
2 2

 ,   45 .  (2.2)

  45 , vL  mL , rezultă: (2.3)

 Solicitarea statică (punctul C) unde avem:

15
 vL  0 , mL  r ,c  1 (2.4)
mediu  v , (2.5)
întrucât:
max  min
m  (2.6)
2
și
max  min
 v . (2.7)
2
Relația (2.5) devine:
max  min max  min
 (2.8)
2 2
dar
min  0 (ciclu pulsator) (2.9)
Ținând cont de relația (2.9) și înlocuind în relațiile (2.8) obținem:
max 0
 m  v   (2.10)
2 2
 Pentru solicitarea statică (punctul B) avem:
vL  0 ,
mL  r ,c  1 .
Se observă că toate punctele de pe o dreaptă ce trece prin origine reprezintă
cicluri asemenea, adică sunt supuse aceluiași tip de solicitare la oboseală, (au
acelașiR).
v
tg   (2.11)
m
max  min   min
știind că: v  și m  max
2 2
și înlocuindu-le în relația (2.11) obținem:
v max   min max 1  min max  1  R
tg      . (2.12)
m max   min  max 1   min  max  1  R

16
 În afară de reprezentarea diagramei rezistențelor în schematizarea
Södeberg, în care arcul AC este asimilat cu un segment AC, mai poate fi
întâlnită schematizarea Serensen, în care arcul AC este înlocuit cu o linie frântă
ABC, pentru construcția acesteia din urmă fiind necesară și încercarea la ciclul
pulsator.
Cunoaşterea completă a comportării unui material la solicitări variabile
impune construirea diagramelor pentru toate felurile de solicitări (încovoiere,
întindere, răsucire, etc.).

2.1.3 Rezistența la oboseală limitată

Există situaţii în care din anumite motive durata de funcţionare a unui
organ de maşină este limitată, acesta putând să ajungă la numărul de cicluri
N  NB .

În aceste situaţii, pentru rezistenţa admisibilă la oboseală admitem o

valoare   RN mai mare decât în cazul în care durata de viaţă ar fi fost
nelimitată  R .
Utilizând o diagramă Wöhler trasată în coordonate semilogaritmice, vom
obține:

logN

Fig. 2.4 Diagrama Wöhler în coordonate semilogaritmice

Pentru a determina valoarea   RN este necesară cunoaşterea curbei

   N  .
Experimental s-a determinat o dependenţă exponenţială de forma
1m
N 
 RN  R  B  ,
 N 

17
unde: m  cotangenta unghiului de înclinare a ramurii descendente a curbei
Wöhler în coordonate semilogaritmice.
S-au determinat următoarele valori pentru m:
 m  9 12 pentru N B  106 4 106 şi epruvete netede;
 m  6 10 pentru N B  106 4 106 şi epruvete cu concentratori;
 m  6 10 pentru N B  6 106 107 şi îmbinări prin strângere.
Se recomandă:

m  9 şi N B  5  106 pentru secţiuni mijlocii;

N B  5  107 pentru secţiuni mari.

2.1.4 Factori care influențează rezistența la oboseală

S-a constatat că rezistenţa la oboseală este influenţată de numeroşi factori
printre care:
 concentrarea eforturilor unitare;
 dimensiunile piesei;
 calitatea suprafeţeiși a tratamentelor de suprafaţă aplicate;
 temperatura;
 suprasolicitările.

 Concentrarea eforturilor unitare

Amplificarea eforturilor unitare este produsă de modificările bruşte ale
formei piesei (salt de diametre, găuri, crestături, colţuri, canale de pană, filete, etc.).
Cauzele concentrării eforturilor poartă denumirea de concentratori.
Influenţa concentratorilor este luată în considerare prin intermediul
coeficientului efectiv de concentrare.
Se face diferența între coeficienţii de concentrare de la solicitările statice
şi cei de la solicitările dinamice.
În cazul solicitărilor statice se defineşte concentratorul de efort cu ajutorul
relației:
max
K  (2.13)
n
respectiv:

18
 max
K  , (2.14)
n
în care:
 max , max  eforturile unitare maxime din dreptul concentratorului;
n , n  valorile nominale ale eforturilor calculate cu ajutorul relaţiilor
teoretice din rezistenţa materialelor.

Pentru:
- materialele cu proprietăţi plastice accentuate (oţel moale, cupru,
aluminiu, etc.),  K  1
- materialele fragile  K  1.
În general, se va considera  K  1,5 .
În cazul solicitărilor dinamice coeficientul de concentrare este definit prin
relaţiile:
R
K  (2.15)
 RK
respectiv,
R
K  (2.16)
 RK
unde:
 R ,  R – se referă la o epruvetă netedă fără concentrator;
 RK ,  RK – se referă la aceeaşi epruvetă netedă, dar cu concentrator.

Valoarea coeficientului efectiv de concentrare la solicitări variabile se

poate determina şi cu relaţia:
K,   1  k   k  1 (2.17)
unde:
k  coeficientul de sensibilitate al materialului la solicitări variabile.

Exemple de reprezentare grafică a coeficienților efectivi de concentrare

sunt date în fig. 2.5.

19
 Fig. 2.5 Coeficientul de concentrare K  la racordări [21]

 Influența dimensiunilor piesei

Creşterea dimensiunilor piesei duce la scăderea rezistenţei la oboseală a
acesteia.
O piesă mai mare are o suprafaţă mai mare, ceea ce determină o creştere a
probabilităţii prezenţei defectelor de suprafaţă rezultând posibile amorse ale
microfisurilor, determinând iniţierea ruperii prin oboseală.
Influenţa dimensiunilor piesei se introduce în calcul prin coeficientul
dimensional  definit de relaţia:
  1  d
 (2.18)
  1  d 0
respectiv,
 1K d
K  (2.19)
 1K d0
unde:

  1  d 0 este rezistenţa la oboseală a unei epruvete netede cu diametrul

d0  6 10 mm ,

20
  1 d  rezistenţa la oboseală a unei epruvete netede cu diametrul
oarecare d;
 1K d  rezistenţa la oboseală a unei epruvete crestate cu diametrul
0

d0  6 10 mm ;
 1K d  rezistenţa la oboseală a unei epruvete crestate cu diametrul
oarecare d.
Valorile factorului dimensional se stabilesc pe baza graficelor ca în
fig. 2.6:

Fig. 2.6 Exemple de valori ale factorului dimensional  [22]:

1) oțeluri carbon, fără concentratori de tensiuni;
2) oțeluri carbon cu concentratori moderați și oțeluri aliate fără concentratori;
3) oțeluri aliate în piese cu concentratori moderați;
4) oțeluri aliate în piese cu concentratori puternici

 Influența calităţii suprafeţei şi tratamentelor superficiale

Calitatea suprafeţeiinfluențează rezistenţa la oboseală.
Urmele de la prelucrarea mecanică, grăunţii metalici distruşi ca urmare a
prelucrării, solicitarea straturilor superficiale în cazul încovoierii sau torsiunii,
sunt factori care influențează calitatea suprafeţei și implicit, rezistența la
oboseală.
Pentru mărirea rezistenţei la oboseală se folosesc următoarele procedee:
- Prelucrarea fină a suprafeţelor (rectificarea, lustruirea, etc.);
- Tratamente termice şi termochimice (călire, cementare, nitrurare);
- Tratamente superficiale mecanice (rularea cu role, ecruisare cu jet de
alice, etc.).

21
 Se folosesc: cromarea, nichelarea, cuprarea, zincarea, cadmierea,
acoperirea cu straturi de mase plastice, etc.
Coeficientul de calitate al suprafeţei  , este un produs al coeficienţilor
care semnifică influenţa unor factori singulari:
   0 1 2 8 (2.20)

unde  0 semnifică influenţa rugozităţii suprafeţei.

Fig. 2.7 Exemple de valori pentru coeficientul de calitate al suprafețelor [22]:

1) suprafețe lustruite; 2), 3) suprafețe prelucrate prin strunjire fină, respectiv
degroșare; 4), 5) suprafețe supuse coroziunii în apă dulce, respectiv sărată

 1p
0  (2.21)
 1

unde:  1p – rezistenţa la oboseală a epruvetei rugoase,

1 – rezistenţa la oboseală a epruvetei lustruite,
 0 – influența rugozității
1 – influenţa călirii superficiale,
 2 – influenţa nitrurării,
 3 – influența cementării,
 4 – influența cianurării,
 5 – influența ecruisării cu jet de alice, etc.
În literatura de specialitate sunt date valorile coeficienţilor de influenţă
pentru toţi factorii enumeraţi.
22
  Influența temperaturii
Rezistenţa la oboseală este afectată negativ de temperaturile ridicate
precum şi de cele scăzute.


La oţelurile obişnuite rezistenţa scade puţin la început 100  200 C 
apoi creşte sensibil între 300  400 C , şi scade din nou foarte mult în intervalul
de temperatură 500  600 C .
La oţelurile aliate cu r  900 N mm rezistenţa se reduce pe măsură ce
2

creşte temperatura, ajungând până la 27% pentru intervalul 500  600 C .

În cazul aliajelor forjabile de duraluminiu, rezistenţa la oboseală ajunge să
se diminueze cu 70% la temperatura de 260 C .
La temperaturi scăzute, creşte foarte mult coeficientul de concentrare a
eforturilor, ceea ce înseamnă o scădere apreciabilă a rezistenţei la oboseală.
 Influența suprasolicitărilor
Suprasolicitările de scurtă durată nu influenţează rezistenţa la oboseală.
Pentru perioade scurte poate fi depăşită valoarea rezistenţei la oboseală,
fără a se produce efecte defavorabile.

2.1.5 Mijloace folosite pentru mărirea rezistenței la oboseală

- Mărirea rezistenţei la oboseală se poate face prin intermediul factorilor
de influenţă.
- Importanţa cea mai mare o au concentratorii de eforturi dar şi starea
suprafeţei, pentru aceasta din urmă apelându-se la tratamentele de
suprafaţă.
Soluţiile constructive care reduc concentrarea de eforturi şi măresc
rezistenţa la oboseală au la bază racordările [23]:

Fig. 2.8 Soluţii de realizare a racordărilor

23
 Fig. 2.9 Desenul tehnic al unei piese cu racordări [24]

2.1.6 Rezistențe admisibile și coeficienți de siguranță

Siguranţa este proprietatea unui organ de maşină de a-şi exercita normal
funcţia, fără întreruperi, cu o întreţinere minimă.
În sens restrânssiguranţa este proprietatea unui organ de maşină de a
funcţiona fără întreruperi.
Știința care se ocupă cu studiul siguranței în serviciu al organelor de
mașini se numește fiabilitate.
Calculul de dimensionare și verificare preliminară la rezistenţă a
organelor de maşini se face pebaza solicitărilor şi a rezistenţelor admisibile.
Valorile rezistenţelor admisibile se determină prin raportul dintre
rezistenţa limită la solicitarea respectivă a epruvetei şi coeficientul de siguranţă
admis sau calculat.
Metode de determinare a rezistenţelor admisibile:
1. tabelară;
2. prin calcul (metoda analitică).

1. Metoda tabelară
Are la bază valoarea admisă a coeficientului de siguranţă pentru diferite
materiale şi solicitări simple, statice sau variabile.
Există tabele cu rezistenţe admisibile pentru cele trei cazuri mai importante
de solicitări: solicitarea statică (cazul I), solicitarea pulsatoare (cazul II) şi
alternant simetrică (cazul III).

24
 2. Metoda analitică (conduce la rezultate mai apropiate cazurilor reale)
Are la bază folosirea unui coeficient de siguranţă global (K) a cărui valoare
se calculează în mod diferenţiat, prin luarea în considerare a tuturor factorilor
care intervin în proiectarea, construcţia şi exploatarea organului de maşină.

Coeficientul de siguranţă global este dat de raportul dintre   R epruv ,

adică efortul unitar critic al epruvetei (rezistenţa la rupere, limita de curgere, sau
rezistenţa la oboseală la ciclul limită asemenea celui real din piesă) şi
 aR piesă , adică efortul unitar admisibil maxim din piesă (rezistenţa
admisibilă a piesei).
  R epruv  mL  vL epruv
K  . (2.22)
 aR piesa  ma  va piesa
În literatură, modul de calcul al coeficientului de siguranţă global se
indică astfel:
K 1  K f  Kc  K r  Kt  KT (2.23)
unde:
K f  factorul de siguranţă (se va considera K f  1);

K c  factorul de calcul (se va considera K c  K  );

1
K r  factorul de recepţie ( K r  );

1
K t  factorul tehnologic Kt  ;


KT ține cont de modificare caracteristicilor oţelului la t  300 C .

Cu aceste expresii se pot determina rezistenţele admisibile pentru

solicitările statică respectiv alternant simetrică.

25
 2.1.7 Solicitarea statică și alternant simetrică
Fie diagrama rezistenţelor la oboseală Sodeberg din fig. 2.10:

Fig. 2.10 Diagrama rezistențelor la oboseală în schematizarea Sodeberg

Linia AB reprezintă locul geometric al ciclurilor limită al epruvetei şi este

definită de eforturile critice 1 , respectiv 1 .
Dacă K 1 şi K 1 sunt coeficienţii de siguranţă globali pentru solicitările
statică și respectiv, alternant simetrică, avem:
1
K 1  (2.24)
 a 1
și
1
K 1  . (2.25)
 a 1
De unde rezultă că rezistenţele admisibile respective sunt:
1 1 
 a 1  ,  a 1  ,  a 1  1 (2.26)
K 1 K 1 K 1
în care:
 1  limitade rupere (curgere) la solicitarea staticăa epruvetei;
 a 1  rezistența admisibilă la solicitarea staticăa epruvetei;
 1  rezistenţa la oboseală a epruvetei la ciclul alternant simetric;
 a 1  rezistența admisibilă a epruvetei pentru un ciclu alternant
simetric.
Rezistenţele   a 1 ,   a 1 definesc dreapta AB care reprezintă locul
geometric al ciclurilor limită admisibile pentru piesă.

26
 2.1.8 Rezistența la oboseală pentru un ciclu orarecare
Cu ajutorul schematizării Sodeberg din figura 2.10, se poate determina
formula de calcul a rezistenţei admisibile pentru un ciclu oarecare, care este dată
de relația:
2  a 1   a 1
 a  R  . (2.27)
1  R    a 1  1  R    a 1
Coeficientul de siguranță efectiv
Pentru cazul schematizării Sodeberg (fig. 2.10), coeficientul de siguranţă
efectiv este dat de relația:
  R piesa mL  vL
cef  c   (2.28)
 max piesa m  v
sau:
1
cef   c (2.29)
K  v m

    1  1
În cazul solicitărilor compuse, similar se calculează un coeficient efectiv
pentru solicitările tangenţiale:
1
c  . (2.30)
K  V m

   1 1
Coeficientul de siguranţă total se va calcula cu relaţia:
c  c
cef  . (2.31)
c2  c2
În cazul ciclurilor simetrice relaţiile se simplifică deoarece  m  0 , iar în
cazul solicitării statice v  0 .
Dacă se utilizează schematizarea Serensen (fig. 2.3) formula de calcul a
coeficientului de siguranţă efectiv este:
1
cef  (2.32)
K  v
    m
    1
unde:
21  0
  . (2.33)
0

27
Dacă nu se cunosc datele pentru ciclul pulsator se pot admite valorile:

   0,05 şi    0 pentru oţeluri cu r   350 555  N mm 2 ;

   0,1 şi    0,05 pentru oţeluri cu r   650 750  N mm2 ;

   0,15 şi    0,1 pentru oţeluri cu crom-nichel.

28
 3

OSII ȘI ARBORI

3.1 Definiții
Axele (osiile) sunt organe de maşini care susţin şi centrează organe
rotitoare sau oscilante la care solicitarea principală şi caracteristică este
încovoierea.

Termenul de ,,ax” este general, iar cel de osie se dă axelor vehiculelor.

Arborii sunt organe de maşini care se reazemă pe lagăre prin

intermediul lagărelor (cu alunecare sau rostogolire), susţin alte organe
montate pe ei şi au rolul principal de a transmite momente de torsiune,
fiind solicitați atât la încovoiere cât și la torsiune.
Deşi solicitările la încovoiere pot fi uneori mari, ceea ce caracterizează şi
deosebeşte arborii de osii, este solicitarea acestora la torsiune.
Elementele componente ale arborilor sunt următoarele, fiind prezentate și
în fig. 3.1[14]:
 corpul arborelui (a);
 porțiunile de calare (zonele pe care se montează organele de mașini
susținute de arbori),(b);
 porțiunile de reazem, numite și fusurile arborelui (c).

Fig. 3.1 Structura arborilor

29
 3.2 Clasificarea osiilor şi arborilor
Clasificarea osiilor şi arborilor se face după următoarele criterii
funcționale:
1. formă;
2. condiții funcționale;
3. poziție.
1. După formă:
 Axa geometrică: – dreaptă;
– curbată.

 Secțiune: – plină;
– inelară.
2. După condiții funcționale:
 Mișcarea la osii: – fixă;
– oscilantă;
– rotativă.
 Rezemare: – static determinată;
– static nedeterminată.
 Încărcare: – între reazeme;
– în afara reazemelor.
 Solicitare: – încovoiere (la osii);
– în principal la torsiune;
–- la torsiune și încovoiere.
 Comportare la vibrații: – arbori rigizi;
– arbori elastici.
3. După poziție:
 În transmisie: – arbori principali;
– arbori secundari;
– arbori intermediari.
 Față de fluxul de energie: – arbori motori;
– arbori conduși.
 În spațiu: – orizontală;
– verticală;
– înclinată.
30
 Osiile drepte – cu utilizarea cea mai largă la maşini şi aparate de ridicat,
vagoane, locomotive etc.
Osiile curbate ˗ sunt folosite în special la autovehicule.
Folosirea osiilor şi arborilor cu secţiunea inelară este avantajoasă,
deoarece duce la reducerea greutăţii.
Osiile fixe se deosebesc de cele rotitoare. Axele fixe sunt solicitate static
sau după un ciclu pulsator, iar cele rotitoare după ciclu alternant.

3.3 Materiale şi tehnologii de fabricaţie

În funcţie de condiţiile de solicitare şi de lucru, osiile şi arborii se pot
realiza din următoarele materiale [14]:
–oţeluri carbon pentru solicitări uşoare;
–oţeluri carbon de calitate cu tratament termic de îmbunătăţire pentru
solicitări mediicu cerinţe de durabilitate pentru fusuri;
–oţeluri aliate de îmbunătăţire pentru solicitări mari și foarte marisau
când se impun restricţii deosebite de gabarit şi greutate;
–oţeluri carbon de cementare când se impun condiţii de duritate
ridicată;
–fonte în cazul dimensiunilor mari şi formelor mai complicate.
Tehnologia de fabricaţie este determinată de seria de fabricaţie, de rolul
funcţional şi de dimensiunile osiilor şi arborilor.
Pentru serie mică, osiile şi arborii de dimensiuni mici se fabrică din bare
laminate cu forjare ulterioară sau prelucrare mecanică directă, iar osiile şi
arborii de dimensiuni mari se fabrică prin forjare din lingouri.
La serii mari şi de masă, pentru osii şi arbori de dimensiuni mici, se
foloseşte forjarea în matriţe. Osiile şi arborii din fontă se obţin prin turnare cu
prelucrare mecanică ulterioară.
Fusurile se supun în general tratamentului termic de călire superficială.
După tratament, axul se prelucrează: corpul se strunjeşte brut, părţile de
calare se strunjesc fin, iar fusurile se strunjesc fin și se rectifică.
La alegerea materialelor, trebuie să se aibă în vedere următoarele:
a) Folosirea oţelurilor de mare rezistenţă impune evitarea sau cel puţin
reducerea concentratorilor de tensiuni.

31
 b) Utilizarea oţelurilor de mare rezistenţă nu este raţională în cazul
osiilor şi arborilor la care capacitatea portantă este limitată de rigiditate.
c) Pentru a mări capacitatea portantă a axelor şi arborilor, trebuie
mărită, în primul rând, rezistenţa acestora la oboseală.

3.4 Calculul şi construcţia osiilor (axelor)

Etapele de calcul ale osiilor în succesiunea lor logică sunt:
1. Stabilirea schemei de calcul;
2. Calculul reacţiunilor în lagăre;
3. Trasarea diagramei momentelor încovoietoare;
4. Alegerea materialului şi stabilirea valorii rezistenţei admisibile.

Tabelul 3.1 – Rezistenţe admisibile pentru predimensionarea osiilor şi arborilor

r  a  R ,  N mm 2 
 

 a 1   a 0  a 1
Materialul  N mm 2 
 

400 130 70 40
500 170 75 45
Oţel carbon
600 200 95 55
700 230 110 65
800 270 130 75
Oţel aliat
900 330 150 90
400 100 50 30
Oţel turnat
500 120 70 40

Observaţie: Valorile din cele trei coloane corespund celor trei tipuri ce
cicluri: static, pulsator şi alternant simetric.

3.4.1 Determinarea diametrului corespunzător momentului

încovoietor maxim
– PentruBARE(profil circular) cu diametrul d:
M i max
 (3.1)
Wmin
dar:

32
 Ix
Wmin 
r
d 4
2
I x I x 2I x 64 d 4 d 3
Wmin     2  (3.2)
r d d d 64d 32
2
unde: M i max – momentul încovoietor maxim;
Wmin – modulul de rezistență polar minim;
I x – momentul de inerție axial.
Tensiunea maximă de încovoiere este dată de relația:
M i max M i max d M i max 32M i max
max        a  R
Wmin Ix 2 d 3 d 3
32
de unde rezultă:
32 M i max
d3 . (3.3)
  a  R

– Pentru ȚEVI(profil tubular) cu secţiune inelară cu diametrul exterior D

și diametrul interior d:
În mod asemănător cu cele demonstrate în cazul barelor, avem:
M i max M i max  rmax M i max
 max    
Wmin Ix  D4  d 4  D 
64 2
M i max 64 M i max D 32 M i max D
  
   
.
 D4  d 4 2  D 4
 d 4  d 4 
2 D 4  1  4 
64 D  D 
Se notează:
d 32 M i max
 și obținem:     a  R .
D 
D3 1   4 
rezultă:
32 M i max
D3 (3.4)

 1  4
 
a R

33
 Pentru osiile cu secțiune tubulară de la maşinile unelte se recomandă
  0,3 0,8 , iar pentru osiile turnate 20  0,5  D  d   60 mm .
Similar se calculează diametrele fusurilor, cu valorile momentului
încovoietor din dreptul umerilor.

3.4.2 Verificarea la solicitări variabile (oboseală)

Se face numai în secţiunile unde există concentrări de tensiune importante
calculându-se coeficientul de siguranţă efectiv.
Pentru osii solicitate static acesta se calculează cu relaţia:
1
c (3.5)
i max
În cazul solicitărilor variabile se calculează cu formula:
1
cef  . (3.6)
k  v  m
 
   1 1
Valorile necesare ale coeficienţilor de siguranţă sunt aceleaşi ca şi în cazul
arborilor.

3.5 Calculul şi construcţia arborilor drepţi

Etapele de calcul (în succesiunea logică) necesare pentru construcția
arborilor drepți, sunt:
 predimensionarea, printr-un calcul simplificat;
 proiectarea provizorie, pe baza datelor obţinute la predimensionare
şi a celorlalte condiţii constructive;
 verificarea la solicitări variabile (oboseală);
 verificarea deformaţiilor;
 verificarea la turaţie critică (vibrații).

3.5.1 Predimensionarea arborilor

 Predimensionarea arborilor doar la solicitarea de torsiune
Condiţia de rezistenţă la solicitarea de torsiune este dată de relația:
Mt
t max    a  R (3.7)
W p min

34
 d 3
unde, modulul de rezistenţă polar pentru secţiunea circulară este , iar pentru
16
d1
secţiunea inelară   d 3 1  4  16 , în care   .
d
Rezultă diametrul minim necesar:
 pentru arbori de secţiune circulară:

Mt
d  1,72 3 (3.8)
 a  R
 pentru arbori de secţiune inelară:
Mt
D  1,72 3 (3.9)
 a  R 1   4

în care momentul de torsiune M t este dat de relaţia:
P
M t  106  Nmm ,

Preprezentând puterea de transmis, măsurată în  Kw  , iar  fiind viteza
unghiulară măsurată în  rad s .
Se consideră că tensiunea admisibilă ia valorile  a  R  12 35  ,
 N mm 2  .
 

 Predimensionarea arborilor la torsiune și încovoiere

Predimensionarea arborilor cu luarea în considerare atât a solicitării de

torsiune, cât şi a celei de încovoiere efectuează parcurgând mai multe etape.

1. Se stabilește schema de calcul.

Predimensionarea arborilor la torsiune şi încovoiere impune cunoaşterea,

în primul rând a schemei de calcul, adică cunoaşterea momentului de torsiune
cât şi mărimea, direcţia şi poziţia forţelor ce solicită arborele, în scopul
determinării momentelor încovoietoare.
Momentul de torsiune, mărimea şi direcţia forţelor care încarcă arborii se
pot determina pe baza datelor iniţiale de proiectare.

35
 Precizarea poziţiei forţelor ce acționează pe arbori impune însă
cunoaşterea distanţei dintre reazeme.
Distanţa dintre reazeme depinde de numărul roţilor care se montează pe
arbori, de lungimea părţilor de calare (lungimea butucilor) şi de lungimea
fusurilor.
Deoarece lungimea părţilor de calare şi a fusurilor depinde de diametrul
arborelui, se face iniţial un calcul al secţiunii arborelui numai la torsiune, cu o
rezistenţă admisibilă redusă (ca la osii) fiind stabilit astfel diametrul aproximativ
al arborelui şi în funcţie de acesta, se determină lungimea fusurilor si a părţilor
de calare.
Lungimea fusurilor se determină astfel:

c  1, 2 2,0   d ,când arborele este sprijinit în lagăre cu alunecare;

c   0,3 1,0   d , când arborele este sprijinit cu rulmenţi.
La stabilirea lungimii fusului trebuie să se ţină seama şi de spaţiul necesar
pentru dispozitivul de etanşare.

Pentru lungimea părţilor de calare se recomandă c  1,2 2,0   d .

• Forţele active şi reacţiunile din reazeme se consideră simplificat sub
forma unor forţe concentrate pe mijlocul tronsoanelor respective - excepţie în
cazul lagărelor de alunecare lungi – la care reacţiunea se consideră concentrată
la 0,5 d f de la racordarea fusului cu arborele ( d f  diametrul fusului).

2.Se calculează reacţiunile din reazeme, momentele încovoietoare în mai

multe secţiuni şi se trasează curba de variaţie a momentelor încovoietoare
pentru fiecare din cele două plane.
3.Se determină momentul încovoietor rezultant prin adunarea geometrică
a momentelor încovoietoare şi se desenează curba aferentă.
Dacă: M i h  momentul încovoietor într-o secţiune în planul orizontal;
M i y  momentul încovoietor în aceeași secţiune în planul vertical.
Momentul încovoietor rezultant va fi dat de relația [14]:

M i rez  M i2h  M i v 2 . (3.10)

4.Se calculează momentele de torsiune şi se reprezintă grafic curba de
variaţie de-a lungul arborelui.
36
 5.Se determină momentul încovoietor echivalent.
La arbori se aplică cel mai frecvent Teoria a III-a de rupere (ipoteza
solicitărilor tangenţiale maxime):

   Mt  .
2
M ech  M irez
2
(3.11)

unde  este un coeficient care ţine seama de modul de variaţie a solicitărilor de

torsiune şi de încovoiere.

În calcul, se va considera   0,75

2

  coeficient ce depinde de tipul solicitărilor

De obicei, încovoierea este alternant simetrică iar torsiunea pulsatorie.

Valorile coeficientului  sunt date de relaţiile următoare:
  a  1
 pentru M i alternant simetric iar M t pulsator,
 a  0
  a  1
 pentru M i alternant simetric iar M t constant,
  a  1
  1 pentru M i şi M t alternant simetrice.

3.5.2 Forma constructivă a arborilor

Spre exemplificare în fig. 3.2 este reprezentat în secţiune un reductor
cilindric orizontal într-o singură treaptă, în tabelul 3.2 fiind prezentate
recomandările privind relaţiile de calcul pentru diferiţi parametrii geometrici
necesari proiectării sistemului tehnic considerat. Aceşti parametrii geometrici se
adoptă astfel încât să se obţină o transmisie mecanică cât mai compactă, ceea ce
conferă o serie de avantaje: gabarit redus, rigiditate crescută a arborilor,
economie de materiale şi manoperă, fiabilitate ridicată, etc.
Distanţa dintre axele de rotaţie ale celor doi arbori, notată cu a, rezultă din
calculele de rezistenţă efectuate anterior la angrenajul cilindric exterior.

37
 Fig. 3.2 Reprezentarea în secțiune a unui reductor [19]

Tabelul 3.2
Nr.
crt. Mărimea Simbol Relaţia de calcul
1 Distanţa de la roţi la perete e e  10 15  mm

2 Distanţa dintre roţi f f  10 15  mm

La ungerea cu ulei din baie:

3 Distanţa de la rulment la perete h1 h1   5 10  mm

La ungerea cu unsoare h1 depinde de
lăţimea dispozitivului de etanşare
4 Distanţa între roţi şi arbore g g  20 mm
Distanţa de la piesa în consolă la
5 1 1  15 20  mm
perete
Lungimea părţii de calare a piesei
6 2 2  1, 2 1,5  d
în consolă
7 Înălţimea capacului 3 Depinde de tipul capacului
Distanţa de la piesa în consolă la
8 4 4 b 2 3  1  2 2
reazem
Distanţa între rulmenţii roţilor în
9  l’    2,0 3,0  d
consolă

În general, în vederea preluării forțelor axiale din angrenaje, arborele se

fixează axial într-un singur rulment, lăsând celuilalt rulment posibilitatea
deplasării axiale.

38
 3.5.3 Verificarea arborilor la solicitări variabile (oboseală)
Verificarea se face calculând coeficientul de siguranţă efectiv şi
comparându-l cu cel considerat admisibil pentru cazul dat.
Deoarece arborele este supus la încovoiere şi torsiune, se va calcula
coeficientul de siguranţă efectiv compus:
c  c
cef  (3.12)
c2  c2
unde: c  coeficientul de siguranţă la încovoiere;
c  coeficientul de siguranţă la torsiune.

Modulele de rezistenţă ale arborilor cu canale de pană se pot calcula cu

precizie suficientă cu următoarele relaţii:
 pentru secţiuni cu un singur canal de pană:

  d 3 bt  d  t    d 3 bt  d  t 
2 2
W  ; Wp   (3.13)
32 2d 16 2d
 pentru secţiuni cu două canale de pană:

  d 3 bt  d  t    d 3 bt  d  t 
2 2
W  ; Wp   (3.14)
32 d 16 d
unde:
b  lăţimea canalului de pană;
t  adâncimea canalului de pană.

Arborii cu porțiuni de caneluri se pot verifica la oboseală (cu o oarecare

aproximaţie) fără a ţine cont de concentrarea tensiunilor dar introducând în
calcul diametrul interior al canelurilor.

39
 4

TRANSMISII PRIN CURELE LATE

4.1 Geometria transmisiei

Schematic şi principial, geometria transmisiei prin curele late este
prezentată în fig. 4.1:

Fig. 4.1 Geometria transmisiei

Unghiurile de înfăşurare ale curelei pe cele două roţi sunt date de

relațiile:
1     . şi respectiv,
2     .

pentru unghiul  fiind valabile relaţiile [15]:

 D  D1
sin  2 (4.1)
2 2A
 2
4 A2   D2  D1  .
2
cos  (4.1)
2 2A
Lungimea curelei se determină cu relaţia:
 180    180   
L   D1    D2  2 A cos (4.3)
2 180 2 180 2

unde, dacă înlocuim cos cu (4.2) obţinem:
2

40
 2
   D  D1 
L    D2  D1     D2  D1   2 A 1   2  (4.4)
2 360  2A 
sau dacă dezvoltăm radicalul în serie şi păstrăm doar primii termeni [14]:

  D  D1 
L   D2  D1   2 A  2
2
. (4.5)
2 4A
Se recomandă ca distanța minimă dintre axele celor două roți de curea să
respecte condiția:
Amin  1,5....2    D1  D2  . (4.6)

4.2 Forțele din curele

Momentul de torsiune la arborele roţii motoare se poate scrie:
D1 D
M t1  Fu   F2  F1  1 (4.7)
2 2
în care Fu reprezintă forţa utilă.
În ramura condusă (slăbită) a curelei vom avea forţa F1 , şi respectiv
forţa F2 în ramura conducătoare.
Pentru a stabili relaţia dintre ele vom scrie echilibrul unei porţiuni de
curea de extindere unghiulară d  .

Fig. 4.2 Echilibrul unei porțiuni elementare de curea, cu unghiul la centru d

41
 Scriind echilibrul forţelor pe axele de coordonate se obţine:

 Pe axa Ox :
d d
d F f  F cos   F  d F  cos (4.8)
2 2
d d d
d F f  F cos  F cos  d F cos (4.9)
2 2 2
d
d F f  d F cos . (4.10)
2
d
Considerând cos  1, relația (4.10) devine:
2
d Ff  d F . (4.11)
 Pe axa Oy :

d d
d N   F  d F  sin  F sin (4.12)
2 2
d d d
d N  F sin  d F sin  F sin (4.13)
2 2 2
d d
d N  2 F sin  d F sin (4.14)
2 2
dar,
d
d F sin  0. (4.15)
2
Înlocuind relația de mai sus în (4.14) vom obține:
d
d N  2 F sin . (4.16)
2
d d
Unghiul fiind mic, se poate aproxima sin  .
2 2
rezultă:
d
d N  2 F sin (4.17)
2
d N  Fd  . (4.18)
Deci, am obținut:

42
 d N  Fd  , d F f  d F

Se cunoaște:
d F f  d N (4.19)
rezultă:

d F f  Fd  (4.20)
sau:
d F  Fd  (4.21)
dF
 d  (4.22)
F

ln F F2
F1   0 , unde   unghiul de înfășurare (4.23)

F2
 e (4.24)
F1
sau:

F2  F1 e (Legea lui Euler). (4.25)

cum:

Fu  F2  F1 , avem:
F1  F2  Fu , înlocuind cu relaţia (4.25) obţinem:

F1  F1  e  Fu de unde,


Fu  F1  e  1 
rezultă:
Fu
F1 
 
(4.26)
e  1
şi respectiv:
Fu  e
F2  (4.27)
e 

1

43
 4.3 Tensiuni în curele
În secţiunea curelei există mai multe solicitări care contribuie la starea
locală de tensiuni. Astfel, forţele F1 şi F2 produc tensiuni de întindere, dar vor
apare şi tensiuni datorate solicitărilor produse de forţa centrifugă precum şi
tensiuni datorate încovoierii curelei pe roata de curea.

4.3.1 Tensiuni de întindere [14]:

F1 F2 Fu
t1  t 2  u 
Ac , Ac , Ac
de unde rezultă:
F1  Ac  t1 , F2  Ac  t 2 , Fu  Ac  u
În acest caz, din relaţia (4.26)
Fu
F1 
e 

1
rezultă:

Fu   Ac  t1  F1  e  1   şi respectiv, din relaţia (4.27)

Fu  e
F2 
e 
1 
rezultă:

Fu  e  F2  e  1  
Egalând relaţiile funcţie de Fu obţinem:

e 
.
1

u  1 e  1   2  e
(4.28)

Se defineşte coeficientul de utilizareal curelei:


u


e  1
.
 (4.29)
2 e

44
 4.3.2 Tensiuni generate de forța centrifugă

Fig. 4.3 Efectul forței centrifuge

 
F   Ac R  d    R  2  Ac v 2 (4.30)
g g
de unde,tensiunea produsă de forţa centrifugă va fi
F  2
c   v . (4.31)
Ac g
4.3.3 Încovoierea curelei
Fie o porţiune elementară de curea de extindere unghiulară d.

Fig. 4.4 Încovoierea curelei

Lungimea fibrei medii (nedeformată) este:

 
0   R  d . (4.32)
 2

45
 Fibra exterioară (întinsă) are lungimea:
  R   d  (4.33)
Alungirea relativă este dată de relația:

 d 
 0
 2  . (4.34)
  D
 R  d
0
 2

Deoarece 𝛿 ≪ 𝐷 se poate accepta   .
D
Tensiunea produsă în secţiunea curelei este dată de relaţia:


i    E  E . (4.35)
D

4.4 Funcţionarea curelei în regim real

Se consideră cureaua încărcată şi rulând cu viteza v.
Fie F1 respectiv F2 forţele din ramurile curelei în mişcare.
F1  F1   F ; F2  F2   F (unde  F este datorat forţelor centrifuge)
În acest caz, Legea lui Euler se scrie astfel:

 F2   F    F1   F  e (4.36)

Folosind exprimarea în funcţie de forţa utilă se poate scrie expresia
forţelor F1 şi F2 :
Fu
F1  
 F , (4.37)
e 1
respectiv
Fu e
F2     F . (4.38)
e 1
şi imediat apoi tensiunile produse în ramurile curelei:
tu
t1   c (4.39)
e  1
tu e
t2   c (4.40)
e  1

46
 e  1
   t 2  t1  v .
tu (4.41)
e

4.5 Efortul unitar total din curea

Fig. 4.5 Eforturi unitare în curele

e
tot max  tu   c  i . (4.42)
e 1

4.6 Întinderea iniţială a curelei

Relaţia Poinsole:
F1  F2
F1  F2  2 F0 sau încă F0  (4.43)
2
sau:
Fu F
F2  F0  , F1  F0  u (4.44)
2 2
Forţa iniţială devine:

Fu e  1
F0   F . (4.45)
2 e  1
Tensiunea iniţială din curea este:
tu e  1  2
t 0   v (4.46)
2 e  1 2

47
 4.7 Alunecarea elastică a curelei
Între punctele B şi C din fig. 4.5 efortul unitar de tracţiune variază de la
t 2 la t1 . Alungirile specifice în aceste puncte sunt diferite, dacă am fixa
punctul B, cureaua s-ar alungi, punctul C ”deplasându-se” spre dreapta figurii.
Aceasta poartă denumirea de alunecare elastică a curelei.
Raportul real de transmitere va fi:
D2  
i12  (4.47)
 D1   1   
Distribuţia alunecărilor elastice este prezentată în fig. 4.6.

Fig. 4.6 Distribuţia alunecărilor elastice

4.8 Durabilitatea curelei

Puterea capabilă a fi transmisă de curea se poate scrie:

e  1
P  Fu  v  tu  Ac  v   t 2  t1  Acv  t 2   Acv . (4.48)
e
Ne interesează modul în care variază puterea transmisă cu viteza de lucru
a curelei.
Pentru v  0 evident, vom avea P  0 .
La limita de patinare avem:
 2
2t  t1  v (4.49)
g
Vom putea scrie:
g
v  v0  t 2 (4.50)


48
 Înlocuind relația (4.33) în relația (4.31),derivând în raport cu viteza şi
anulând derivata, se va determina viteza optimă de lucru a curelei (din punct de
vedere al puterii maxime transmise):
P    2  e  1    2  e  1
  t 2  v   Ac v    t 2  3 v   Ac  0 (4.51)
v v  g  e   g  e
adică:
g
v t 2 (4.52)
3
în care:

Fu reprezintă forța utilă;

v  viteza curelei;
  greutatea specifică a curelei;
tu  tensiunea de tracțiune utilă;
t1  tensiunea de întindere în punctul B (conform fig. 4.5);
t 2  tensiunea de întindere în punctul C (conform fig. 4.5);
Ac  aria secțiunii curelei.

4.9 Frecvenţa încovoierilor curelei

Efortul unitar dintr-o secţiune oarecare a curelei este variabil în timp,
acesta modificându-se în funcţie de poziţia în care se află secţiunea la un
moment dat. Acest fapt produce oboseala curelei.
Durabilitatea curelei este dependentă de frecvenţa încovoierilor.
Pentru o transmisie paralelă deschisă, cureaua va parcurge o distanţă egală
cu lungimea sa L şi va efectua 2 încovoieri, (câte una la trecerea peste fiecare
roată).
Frecvenţa încovoierilor curelei va fi dată de:
2v
fv 
L
1 s (4.53)

Dacă transmisia are z roţi vom avea:

fv 
zv
L
 L  m v m s (4.54)

Pentru o durabilitate normală se impune f v  3 5

49
 4.10 Randamentul transmisiei prin curele
Randamentul global al unei transmisii prin curele este estimat la valoarea:
tot  0,92 0,98 .
4.11 Dimensiunile secţiunii curelei
Există două metode de determinare a dimensiunilor secţiunii curelei:
 Metoda de calcul pe baza rezistenței la rupere;
 Metoda de calcul pe baza rezistenței utile admisibile.

4.11.1 Metoda de calcul pe baza rezistenţei de rupere

Efortul unitar maxim din curea este dat de relația:
e  2 h
max  F  v  E . [N/mm2]
 

(4.55)
e  1 b  h 100 g Dmin

Pentru dimensionare, se înlocuieşte  max prin valoarea admisibilă

r
 a1 t  , în care  r este rezistenţa la rupere a materialului curelei iar c
c
reprezintă coeficientul de siguranţă, unde c  4...8 .
Astfel, pentru o valoare a lui h stabilită anterior, lăţimea curelei va fi:

F e
b . [N/mm2] (4.56)
  h 
 
h e  1  a 1 t  v2  E
Dmin 
 100 g

Valoarea obţinută se rotunjeşte la o valoare apropiată standardizată.

Există o variantă care se obţine prin introducerea efortului util:
F
u  . (4.57)
bh

Dacă admitem  max    a 1 t , obţinem:

e  1   h 
u     a 1 t  v2  E   ua . (4.58)
e  100 g Dmin 

unde,  ua  rezistența utilă admisibilă a curelei.

50
 Din (4.56) rezultă lăţimea b a curelei conform relației:

F
b . (4.59)
h  u

Metoda de calcul pe baza rezistenţei la rupere prezintă o serie de

dezavantaje:
 nu se ţine cont de alunecarea elastică a curelei;
 coeficientul de frecare depinde de factori ce nu pot fi luaţi în calcul.

4.11.1 Metoda de calcul pe baza rezistenţei utile admisibile

Metoda se bazează pe capacitatea de încărcare a curelei şi permite
transmiterea forţei periferice F cu randament ridicat, cu un mers liniştit şi în
siguranţă, evitând patinarea. Aceste condiţii sunt îndeplinite când coeficientul de
tracţiune are valoarea optimă   0 . În acest punct de funcţionare, lăţimea
curelei rezultă imediat din relaţia:
F
ua  . (4.60)
bh
Valorile coeficientului de tracţiune şi al tensiunii utile scad odată cu
micşorarea diametrului roţii de curea. Experimental s-a stabilit o relaţie între
diametrul roţii mici, grosimea curelei şi rezistenţa utilă admisibilă:
h
ua  a  w . (4.61)
Dmin

În tabelul 4.1 sunt date valorile lui a şi w pentru o transmisie deschisă,

  180 , viteza curelei v  10 m/s, o sarcină uniformă şi un efort iniţial de
întindere în curea 0  1,6 , 0  1,8 respectiv 0  2,0 N/mm2.

Observaţie:
Pentru calculul transmisiilor care funcţionează în condiţii diferite de cele
pentru care a fost stabilită relaţia u 0 se vor corecta valorile cu ajutorul unor
coeficienţi de corecţie obţinându-se astfel o valoare corectă pentru ua :

ua  u 0  c0  c  cv  cs . (4.62)

51
 Tabelul 4.1
0 [N/mm2] h
w
Natura curelei 1,6 1,8 2,0 2
[N/mm ] Dmin
a [N/mm2]
Piele 2,7 2,9 3,1 30 1/35
Pânză cauciucată 2,3 2,5 2,7 10 1/40
ţesut 2 2,1 2,2 15 1/30
Bumbac
cusut - 2,3 - 20 1/50

Diametrele minime ale roţilor de curea sunt date tabelul 4.2.

Tabelul 4.2
Tipul curelei h [mm] Nr. de inserţii Dmin [mm]
3 100
3,5 125
4 160
simple 4,5 - 180
5 200
5,5 225
Curele din 6 250
piele 7,5 360
8 400
duble 8,5 450
9 - 500
9,5 560
10 630
3,2 2 100
4,8 3 160
6,4 4 225
b  300 mm 8 5 280
Curele din pânză 9,6 6 360
cauciucată 11,2 7 450
8 5 320
9,6 6 400
b >300 mm 11,2 7 500
12,8 8 630
14,4 9 800
5,6 4 280
Curele din bumbac 8 6 450
11 8 710
4 4 112
Curele din bumbac ţesute 6,5 6 200
8,5 8 320

52
 Coeficientul c0 ţine cont de condiţiile de întindere ale curelei şi de
dispunere ale transmisiei şi este dat în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3

Tipul transmisiei

0 60   60 80   80 90

Deschisă cu autoîntindere 1 1 1
Deschisă cu întindere periodică 1 0,9 0,8
Transmisii încrucişate 0,9 0,8 0,7
Transmisii semiîncrucişate şi în unghi 0,8 0,7 0,6

4.12 Coeficientul de frecare

Coeficientul de frecare este o mărime dificil de evaluat, el depinzând de
foarte mulţi factori printre care, cei mai importanți sunt: presiunea specifică
dintre roată şi curea, temperatura, umiditatea, dar mai ales de viteza.
Coeficientul de frecare crește cu viteza de lucru a curelei și se poate
determina astfel:
 pentru curele din piele tăbăcite vegetal:   0,22  0,012 v
 pentru curele din piele tăbăcite cu crom:   0,33  0,012 v
 pentru curele din bumbac şi lână:   0,3  0,012 v
 pentru curele din pânză cauciucată:   0,35  0,012 v

4.13 Forţele care încarcă arborii

Forţele care apar în transmisia cu curele încarcă arborii şi lagărele. Pentru
dimensionarea acestor organe este necesară cunoaşterea valorilor acestor forţe.
Forţa care încarcă arborele se calculează cu uşurinţă ținând cont de
notațiile din figura 4.7.

Fig. 4.7 Forţele care încarcă arborii

53
 Valoarea rezultantei Q a forțelor care acționează în ramurile curelei se
determină cu relația:

Q  S12  S22  2S1S2 cos  . (4.63)

unde, ținând cont de sensul de mișcare al arborilor, avem:

S1  forța din ramura conducătoare;

S 2  forța din ramura condusă.

Unghiul  dintre rezultanta Q și linia centrelor se va determina cu ajutorul

relației:

 S1  S2  sin
tg   2  S1  S2 tg  . (4.64)

 S1  S2  cos S1  S2 2
2

54
 5

LAGĂRE RADIALE DE ALUNECARE

5.1 Noțiuni introductive

5.1.1 Definiție
Lagărele sunt organe de maşini pe care se reazemă arborii prin
intermediul fusurilor.

5.1.2 Clasificare
a) După felul frecării: -frecare de alunecare
- frecare de rostogolire
b) După direcţia reacţiunii: - radiale
- axiale (crapodine)
- mixte (radial axiale sau axial-radiale)
c) După direcţia reacţiunii şi poziţia fusului:
- radiale - de capăt
- intermediare

- axiale - de capăt - superior

- inferior
- intermediare
- combinate - frontale
- intermediare
d) După forma fusului:
- radiale - cilindrice
- conice
- sferice
- axiale - cu suprafaţă de contact circulară
- cu suprafaţă de contact inelară
- cu suprafață sferică
- cu suprafaţă inelară multiplă combinate
55
 5.2 Utilizarea lagărelor de alunecare
a) arbori rapizi şi încărcaţi cu sarcini mari;
b) lagăre de ghidare cu precizie ridicată;
c) arbori de dimensiuni mari şi foarte grei;
d) în cazul existenţei unor şocuri şi vibraţii puternice (la motoare);
e) lagăre ce trebuiesc secţionate din condiţia de montaj (paliere,
manetoane);
f) lagăre cu dimensiuni axiale foarte mici;
g) lagăre care lucrează în condiţii speciale (medii corozive, apă, etc.).

5.3 Condiții impuse lagărelor de alunecare

a) să aibă rezistenţa şi rigiditatea necesară;
b) să asigure contactul pe toată lungimea fusului;
c) să asigure condiţii pentru o întreţinere şi ungere uşoară;
d) să permită reglarea jocurilor;
e) să asigure radiaţia căldurii;
f) suzinetul să se uzeze mai uşor decât fusul;
g) dilatarea fusului şi a cuzinetului să fie comparabilă.

5.4 Frecarea de alunecare

În funcţie de cantitatea de lubrefiant dintre fus şi cuzinet, frecarea de
alunecare poate fi:
a) Uscată – suprafeţe perfect uscate, F f    F . Este o frecare pur
teoretică.
b) Semiuscată – există straturi aderente de grăsimi, aer,etc. Se întâlneşte
la frâne, ambreiaje, etc.
c) Limitată – există o peliculă fină de lubrefiant ( h  0,1 m ),
rugozităţile nu sunt acoperite. Se întâlneşte în regimul de pornire al motoarelor.
d) Semifluidă – există un film de lubrefiant întrerupt.
e) Fluidă – există dezvoltat un film complet, frecarea ascultă de legea lui
Newton: d F    dv d A .
dn

56
 5.5 Formele constructive ale lagărelor
Există o mare diversitate de forme constructive de lagăre.
În principiu toate au un fus, un cuzinet (bucşă) dintr-un material
antifricţiune (bronz, fontă, teflon) precum şi un corp (care poate face parte din
carcasă) [11].
Schematic, un lagăr de alunecare este prezentat în fig. 5.1:

Corp
Cuzinet(Bz)

Fig.5.1 Lagărul cilindric radial

5.6 Calculul lagărului

Condiţii impuse:
- lagărul trebuie să suporte sarcina aplicată;
- presiunea între fus şi cuzinet să nu depăşească valoarea admisibilă
 p  pa  ;
- temperatura de regim să nu depăşească valoarea admisă.
5.6.1 Calculul de rezistență

F
d

Fig.5.2 Scema de calcul

Tensiunea la încovoiere a fusului este data de relația [11]:

Mi F  d 3
R   dar Wmin  . (5.1)
Wmin 2Wmin 32
Rezultă:
Mi F 16 F
R    . (5.2)
Wmin d 3
d 3
2
32
57
 l
Se cunoaşte că   , unde  este coeficentul de lăţime al lagărului.
d
Vom avea:

16 F 16 F
R   . (5.3)
πd 3
πd  d 2

16 F
R  λ   aR . (5.4)
πd 2
de unde:
16λF
d . (5.5)
π aR
Pentru secţiuni inelare vom avea:

16λF
d . (5.6)
 
π 1  ξ 4  aR

unde ξ  d , d  diametrul interior al fusului inelar;

D
D  diametrul exterior al fusului inelar.

Valorile coeficientului de lăţime sunt    0,3 0,5  1,2 1,8   în

cazul cuzinetului rigid, respectiv   1,8 2,5  în cazul cuzinetului oscilant.

5.6.2 Calculul lagărului la presiunea de contact

Se admite o valoare medie a presiunii pe suprafaţa proiectată a fusului,
astfel:
F F
pma   . (5.7)
S d
de unde:
F   d  pma  pma   d 2. (5.8)
d
Dar  λ . Rezultă:
d

F  pma   d 2  pma  λ  d 2 . (5.9)

d

F
de unde: d . (5.10)
λ  pma

58
 5.6.3 Condiţia de echiportanţă. Solicitarea periculoasă
Pornim de la relaţia:
16 F
R  λ . (5.11)
πd 2
rezultă:
πd 2
F . (5.12)
16λ
l
dar,   de unde, înlocuind în (5.12) obținem:
D
πd 2 πd 3 aR
F  aR  . (5.13)
16 16
d
se cunoaște: F   d  pma (5.14)
πd 3 aR
se poate scrie: F   d  pma  . (5.15)
16
adică: 16 2
 pma  π  d 2   aR . (5.16)
 2 π   aR
 2  . (5.17)
 cr
d 16 pma

rezultă:

  π   aR
   . (5.18)
 d cr 16 pma

Se disting următoarele situaţii:

a) Dacă avem    cr , avem echiportanţă şi lagărul se poate calcula la
oricare dintre solicitări;
b) Dacă avem    cr , va fi periculoasă presiunea de contactşi vom
F
calcula lagărul cu relaţia d  ;
λ p ma

c) Dacă avem    cr , va fi periculoasă solicitarea de încovoiereşi vom

16  λ  F
calcula lagărul cu relaţia d  .
π  σ aR 

59
 5.6.4 Calculul lagărului la încălzire
Căldura produsă prin frecare este egală cu puterea pierdută prin frecare în
unitatea de timp.
Pentru a compara din punct de vedere al încălzirii două lagăre se
utilizează puterea piredută prin frecare specifică [11]:
Ppf μ  F v
Ppfs   . (5.19)
d d
d πnd
știm că: vω  , m / s (5.20)
2 60
π μ  F  n
rezultă: Ppfs  . (5.21)
60
Valoarea astfel obținută se compară cu valorile admisibile date în
literatură.
Există încă o metodă de verificare la încălzire, numită metoda “  pm v a ”:
μ  F v
se poate scrie: Ppfs     pm  . (5.22)
d

adică se pot compara produsele  pmv  cu  pmv a în loc să să fie comparate

puterile pierdute prin frecare specifice.
În literatură sunt date valorile produselor  pm v a pentru diverse perechi de
materiale fus-cuzinet.

60
 6

LAGĂRE CU FRECARE DE ROSTOGOLIRE

6.1 Noțiuni introductive

6.1.1 Definiție
Lagărele cu frecare de rostogolire (lagărele cu rulmenţi), sunt acele
lagăre la care frecarea de alunecare este înlocuită cu frecarea de rostogolire
prin montarea între fus şi corpul lagărului a unui organ special numit
rulment.

6.1.2 Avantajele lagărelor cu rulmenţi

- coeficient de frecare mic    0,015 0,008 ;
- materiale uzuale de fabricare (oţel slab aliat cu crom);
- joc radial mic  0,005 0,06  ;
- necesită lubrifiant puţin;
- înlocuirea este uşoară;
- necesită un fus scurt;
- lagărul are o întreţinere uşoară.

6.1.3 Dezavantajele lagărelor cu rulmenţi

- necesită o prelucrare precisă la fus şi la carcasă;
- diametrul exterior este mai mare;
- sunt sensibili la vibraţii;
- rezistenţă limitată la turaţii ridicate.

6.1.4 Domenii de utilizare

- maşini cu rezistenţe mari la pornire;
- maşini cu opriri şi porniri dese;
- lagăre la care nu este admisă uzura;
- lagăre care lucrează la turaţii medii;
61
 - lagăre fără şocuri şi vibraţii.

6.2 Construcția rulmenților

Un rulment complet se compune dintr-un inel exterior și un inel
interior pe care se găsesc căile de rulare, din colivie și din corpurile de
rostogolire [12].

Fig.6.1 Elementele constructuve și principale ale unui rulment

Sarcinile se transmit între cele două inele (interior şi exterior) prin

intermediul corpurilor de rostogolire.
La unii rulmenţi unul sau ambele inele pot lipsi, căile de rulare fiind
dispuse pe fus sau pe carcasă. La unele montaje inelul interior se roteşte
împreună cu arborele iar cel exterior este fix, acesta fiind montat în carcasă, iar
la altele, inelul interior împreună cu fusul sunt fixe, inelul exterior montat în
roată fiind mobil [7].

Corpurile de rostogolirepot fi:

- Bile;
- Role cilindrice scurte  d  2,5 ;
- Role cilindrice lungi   2,5  ;
d
- Role conice;
- Role butoi;
- Ace (role cilindrice cu d  5mm ,  d 
4 .

62
 Colivia se construieşte dintr-o bucată sau din două bucăţi îmbinate între
ele şi are rolul de a distanţa şi centra corpurile de rulare împiedicând contactul
direct dintre acestea.
Există două variante constructive de colivii, din tablă şi masive:
- Colivile din tablă sunt mai ieftine şi asigură o ungere mai bună.
- Coliviile masive sunt mai scumpe dar au o rezistenţă mai mare şi sunt
folosite la turaţii şi forţe axiale mari.

6.3 Clasificarea rulmenților

Rulmenții se clasifică astfel:
1. După direcţia sarcinii principale:
- Rulmenţi radiali (fig.6.2 a);
- Rulmenţi radial-axiali (fig.6.2 b);
- Rulmenţi axial-radiali;
- Rulmenţi axiali (fig.6.2 c);

2. După forma corpurilor de rulare:

- Rulmenţi cu bile;
- Rulmenţi cu role cilindrice;
- Rulmenţi cu role conice;
- Rulmenţi cu role butoi;
- Rulmenţi cu ace.

3. După numărul de rânduri de corpuri de rulare:

- Pe un rând (cu un rând de corpuri de rulare);
- Pe două rânduri sau mai multe rânduri de corpuri de rulare.

a) b)
Fig.6.2 Tipuri de rulmenţi:
a) radiali cu bile pe un rând; b) radiali cu bile pe două rânduri

63
Fig.6.3 Tipuri uzuale de rulmenţi [27],[28]

64
 6.4 Simbolizarea rulmenților
În România, simbolizarea rulmenților este standardizată conform
STAS1679-88.

Seria de dimensiuni
T B D d c p z
Tipul rulmentului

Simbolul seriei Simbol suplimentar

Simbol de bază

Fig.6.4 Simbolizarea rulmenţilor:

T = tipul rulmentului; B și D reprezintă seria de dimensiuni; d = alezajul;
c,p,z = sufixe ce reprezintă diferitele modalități de construcție a rulmentului

Prin simbol se specifică:

- Mărimea rulmentului;
- Seria rulmentului;
- Tipul rulmentului;
- Caracteristici speciale ale rulmentului;
- Gradul de precizie al rulmentului.

După diametrul exterior D, seriile de diametre au simbolul 0,1 4 .

Privitor la lăţimea rulmentului, se disting următoarele serii de lăţimi:
foarte îngustă, îngustă, normală, lată şi foarte lată.
Simbolul lăţimii se scrie primul, urmat de simbolul diametrului exterior.
Seria de dimensiuni are întotdeauna două cifre.
De exemplu, seria de dimensiuni “23” înseamnă seria de lăţimi normală –
simbol 2, seria de diametre – mijlocie, simbol 3.
Simbolurile suplimentare cuprind informaţii despre particularităţile
constructive ale rulmentului.

6.5 Repartizarea sarcinii pe corpurile de rostogolire

La rulmenţii radiali şi radiali-axiali sarcina radială este suportată numai de
jumătate din numărul corpurilor de rostogolire, cele care se află în zona
încărcată a rulmentului.

65
 Fig.6.5 Distribuţia sarcinii pe corpurile de rulare

Se consideră că asupra bilelor acţionează forţele F0 , F1 , , Fn , unde F0

reprezintă forţa maximă.
Fie ,2 , ,n unghiul de poziţie al bilelor faţă de direcţia sarcinii radiale
Fr . Unghiul γ este dat de relaţia:
360
 . (6.1)
z
în care z este numărul total de bile ale rulmentului.
Se consideră totodată că n  90 .
Ecuaţia de echilibru a sarcinii radiale este dată de relația:
Fr  F0  2 F1 cos γ  2 F2 cos  2γ   ...  2 Fn cos  nγ  (6.2)
Sub acţiunea sarcinii Fr datorită deformaţiilor, inelul interior are
deplasarea  0 produsă de F0 . În locurile de contact ale celorlalte bile vom
avea deformaţiile  1 ,  2 ,…  n . Între ele, din considerente geometrice există
relaţiile:
δi  δ 0 cos  iγ  (6.3)
Conform teoriei lui Hertz legătura forţă-deformaţie este de relația:
δi  c  Fi 2 3 (6.4)
Se poate scrie:

66
 δ0  cF02 3
δ1  δ 0 cos γ  c  F12/3
δ 2  δ0 cos  2γ   c  F22/3 (6.5)
.............................
 n   0 cos  n   c  Fn2/3

de unde rezultă:
2/3
δ0 δ0 F 
  0 
δ1 δ0 cos γ  F1 
2/3
δ0 δ0 F 
  0 
δ 2 δ0 cos  2γ   F2  (6.6)
.............................
2/3
δ0 δ0 F 
  0 
δ n δ0 cos  nγ   Fn 

sau:
F12/3 F22/3 Fn2/3
F 2/3
    (6.7)
cos γ cos  2γ  cos  nγ 
0

adică:
F1  F0  cos γ 
2/3

F2  F0  cos 2γ 
2/3

(6.8)
.............................
Fn  F0  cos nγ 
2/3

Din condiţia de echilibru şi din relaţiile (6.8) se poate scrie acum:

Fr
F0  n
(6.9)
1  2  cos iγ 
5/2

i 1

Înmulţind şi împărţind partea dreaptă a ecuaţiei (6.9) cu numărul bilelor

z şi notând:
z
K n
(6.10)
1  2  cos  iγ  
5/2

i 1

se obţine în final:
Fr
F0  K (6.11)
z

67
 Pentru numere de bile cuprinse în limite uzuale (z=10, 15 sau 20)
corespund respectiv valorile   36 ,   24 şi   18 iar pentru K se obţin
valorile 4,38, 4,37 și respectiv 4,36. În medie, se poate lua K  4,37 .
În acest caz forţa maximă F0 este dată de relația:
Fr
F0  4,37 (6.12)
z
Dacă se ține cont şi de jocuri, şi de deformaţiile inelelor, se poate admite:
Fr
F0  5 (6.13)
z
Rezolvând ecuaţiile (6.8)şi (6.12)rezultă:
Fr
Fi  4,37 cos3/2  iγ  (6.14)
z

6.6 Durabilitatea rulmenților

Sarcinile care încarcă rulmenţii sunt de regulă mult mai mici decât cele
care ar putea produce ruperea unuia dintre elementele componente ale acestora.
Distrugerea suprafeţelor de contact a rulmenţilor poate fi produsă de uzura
datorată frecărilor de alunecare, de impurităţile cu caracter abraziv, de execuţia
necorespunzătoare, de fenomene electrice, etc.
O cauză de distrugere inevitabilă este oboseala care, după un timp mai
scurt sau mai lung, depinzând de sarcină şi de turaţie, apare pe căile de rulare şi
pe corpurile de rostogolire ca urmare a tensiunilor de contact variabile din cauza
rotirii rulmentului.
Încercările practice au arătat că la un grup de rulmenţi aparent identici,
supuşi la aceleaşi sarcini, se obţin diferenţe mari între durabilităţile acestora.
Doar în industria aeronautică se impune o siguranţă de 100%.
Durabilitatea poate fi exprimată în milioane de rotaţii ˗ L , sau în ore de
funcţionare ˗ Lh . Între ele există relaţia (6.15):

106 L
Lh  , (6.15)
60n
unde: n - reprezintă turaţia, [rot/min];
L – reprezintă numărul de turații.

60 Lh  n 6 Lh  n
Rezultă: L  . (6.16)
106 105
68
 Legea durabilităţii rulmenţilor
Cercetările practice au arătat că între durabilităţile nominale L1 și L2 sub
acţiunea forţelor F1 și F2 există practic relaţia (6.17):

L1 F1
 . (6.17)
L2 F2
Această relaţie se poate scrie sub forma:
1 1
 
F1  L1 p
 F2  L2 p
 ...  C  const. (6.18)
unde C este sarcina pentru care durabilitatea este de un milion de rotaţii dacă
durabilităţile L1 și L2 sunt exprimate în milioane de rotaţii.
În acest caz legea durabilităţii se poate scrie:
p
C
L  . (6.19)
F
unde p este un coeficient ce are valoarea 3 pentru rulmenții cu bile și valoarea
10/3 (3,33) pentru rulmenții cu role.
Constanta C se numeşte capacitate de încărcare dinamică de bază şi este o
sarcină pur radială (sau pur axială), de valoare şi direcţie constante, sub efectul
căreia, 90% din rulmenţii unui lot aparent identici, cu inelul interior rotitor, ating
durabilitatea de bază de un milion de rotaţii.
Legea durabilităţii se poate scrie:
fL
CF . (6.20)
fn
f L fiind factorul de durabilitate iar f n factorul de turaţie.

6.7 Sarcina dinamică echivalentă

În condiţii reale, sarcina care se aplică unui rulment diferă de cea
teoretică, necesară pentru a putea utiliza formulele stabilite anterior.
Rulmenţii sunt supuşi simultan atât unor forţe radiale cât şi unor forţe
axiale, sarcina putând fi constantă sau cu şocuri, putându-se roti inelul interior
sau cel exterior, etc.Toţi aceşti factori influenţează durabilitatea rulmenţilor.
Pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali, cu excepţia rulmenţilor radiali cu
role cilindrice încărcaţi cu sarcină combinată, sarcina dinamică echivalentă se

69
determină cu relaţia (6.21):

Fe  XVFr  YFa . (6.21)

în care:

X este un coeficient pentru transformarea sarcinii locale în sarcină

circumferenţială;
V reprezintă coeficientul de rotaţie ( V  1 când se roteşte inelul interior,
V  1,2 când se roteşte inelul exterior);
Y este coeficientul forţei axiale;
Fr reprezintă sarcina radială;
Fa reprezintă sarcina axială.

6.8 Realizarea lagărelor cu rulmenți

Forma constructivă a lagărelor cu rulmenţi trebuie să permită rotirea
uşoară a arborilor, fără joc sau cu jocuri axiale foarte mici, să elimine
posibilităţile de apariţie a unor forţe suplimentare în lagăre ca urmare a
existenţei câmpurilor de toleranţă şi a lanţurilor de dimensiuni (fig.6.6).
Aceste deziderate se realizează prin respectarea strictă a ajustajelor, prin
realizarea unor dispozitive de reglare a jocului axial precum şi prin respectarea
regulii rulmentului conducător, ceea ce presupune fixarea axială doar la un capăt
al arborelui (rulmentul conducător), celălalt capăt fiind liber la poziţionarea
axială (la inelul fix).

70
 Rulment Rulment Rulment Rulment Rulment Rulment
conducător condus conducător oscilant condus oscilant conducător condus radial cu
radial cu bile radial cu bile cu role butoi cu role butoi radial cu bile role cilindrice

Rulment Rulment Rulment Rulment condus Rulment Rulment

conducător oscilant condus radial cu conducător radial- radial cu role conducător radial cu condus radial cu
dublu cu role butoi role cilindrice axial cu bile pe cilindrice bile cu contact în role cilindrice
două rînduri 4 puncte + radial cu
role cilindrice

Rulmenti Rulment Rulment Rulment

conducători condus conducător condus
radial-axiali radial cu role radial cu role radial cu role
cu role conice cilindrice cilindrice cilindrice

Fig.6.6 Moduri de realizare a lagărelor cu rulmenţi

(regula lagărului conducător-condus)

71
 7

ASAMBLĂRI ÎNTRE BUTUCI ȘI ARBORI

7.1 Noțiuni introductive

7.1.1 Definiție
Asamblările între butuci şi arborisunt asamblări demontabile formate
dintr-o piesă cuprinzătoare (butuc) şi o piesă cuprinsă (arbore).

7.1.2 Utilizare
 pentru fixarea roţilor sau a altor organe de maşini pe arbori în scopul
transmiterii momentelor de torsiune, şi / sau a forţelor axiale;
– asigurarea împotriva deplasărilor relative axiale sau unghiulare;
– ca elemente de siguranţă la suprasarcini;
– împotriva desfacerii în timpul funcţionării.

7.1.3 Clasificare
Asamblările între butuci şi arbori se clasifică în principal după:
 natura elementului intermediar de îmbinare;
 modul de transmitere a sarcinilor.

7.1.4 Recomandări de utilizare

Alegerea şi utilizarea unui anume tip de asamblare depinde de:
 natura şi caracterul încărcării (forţă sau moment de torsiune, static sau
dinamic);
 tipul asamblării (fix sau cu posibilităţi de deplasare axială sau
unghiulară);
 frecvenţa demontării;
 alte cerinte funcţionale şi constructive (importanţă, destinaţie, gabarit,
acces, preţ de cost, tehnologie de fabricaţie etc).

72
Fig.7.1 Clasificarea asamblărilor arbore-butuc

73
 7.2 Asamblări prin formă
7.2.1 Definiție
Asamblările prin formă sunt asamblările care folosesc pentru
transmiterea sarcinilor, fie elemente intermediare (pene, ştifturi), fie elemente
care fac corp comun cu piesele asamblate cuplate reciproc (caneluri, profile
speciale), fără să apară forţe de strângere, fiind solicitate la răsucire, forfecare,
strivire (contact) sau încovoiere.
Materiale:
Elementele intermediare de asamblare se fabrică în genaral din oţeluri
carbon (OL50, OL60) fără tratamente termice, sau oţeluri carbon de calitate
pentru îmbunătăţire (OLC35, OLC45).
Pentru asamblările ce lucrează în condiţii deosebite de mediu (agresiv) sau
în cazul unor gabarite impuse, se pot utiliza şi: oţeluri inoxidabile, refractare,
oţeluri cu caracteristici superioare sau aliaje neferoase.

7.2.2 Asamblări cu știfturi și bolțuri

Ştifturile şi bolţurile sunt organe de maşini ce servesc la constituirea
asamblărilor demontabile cu utilizări dintre cele mai diverse.
Ştifturile sunt în general organe de maşini standardizate şi foarte variate
ca formă: ştifturi cilindrice netede, ştifturi cilindrice crestate, ştifturi filetate cu
locaş hexagonal, ştifturi filetate cu cap de surubelniţă, ştifturi filetate cu
autoblocare, ştifturi conice netede, ştifturi conice crestate, ştifturi elasice.
Bolţurile sunt de formă cilindrică: bolţuri cu cap şi bolţuri fără cap.
Asamblările cu ştifturi și bolţuri servesc pentru:
 transmiterea de sarcini relativ mici (ştifturi longitudinale şi
transversale);
 realizarea de articulaţtii (ştifturi cilindrice, bolţuri);
 asigurare şi fixare (ştifturi cilindrice sau conice ştemuite, ştifturi
filetate);
 asigurarea poziţiei reciproce corecte în cazul montărilor şi demontărilor
repetate;
 ca elemente de siguranţă (ştifturi filetate la asamblările cu pană sau la
asamblările filetate).
Datorită marii varietăţi de forme constructive a ştifturilor şi bolţurilor,
există o mare diversitate de asamblări de acest tip.
74
 Fig.7.2 Asamblări de formă prin stifturi:
a) ştift transversal; b) ştift transversal elastic; c) ştift longitudinal;
d) ştift transversal filetat

Tensiunea nominală de forfecare din ştift este dată de relația:

τ  4M  τt
(7.1)
n d af

πd  2
3
s

în care:
af este tensiunea admisibilă la forfecare; τ af
  0, 2 0,3 σ 0,2 .

0,2 = limita de curgere a materialului ştiftului.

75
 Ştiftul transversal elastic

Ff - forţa de forfecare minimă pentru o secţiune sau două secțiuni de

forfecare astfel încât condiţia de rezistenţă poate fi formulată după cum
urmează:

2M t
- pentru o secțiune de forfecare: F f  . (7.2)
d
Mt
- pentru două secțiuni de forfecare: F f  . (7.3)
d
F
Coeficientul de siguranță al îmbinării este: c  . (7.4)
Ft
Tensiunile de contact nominale sunt [34]:
Mt
- între știft și butuc: nsb   as . (7.5)
sd  d  s 
în care:  as – tensiunea admisibilă la strivire a materialului ştiftului;

 as  0,2 , unde c  2 4, pentru asamblări fixe.
c

În cazul asamblărilor mobile,  as  10 13 MPa.

6M t
- între știft și arbore: nsa   as . (7.6)
dsd 2

Ştiftul longitudinal
2M t
- Tensiunea nominală de forfecare din știft, este: nf   af . (7.7)
dd s
4M t
- Tensiunea nominală de contact, este: ns   as . (7.8)
dd s

Ştift transversal filetat nepătruns

8M t
- Tensiunea nominală de forfecare din știft, este: nf   af . (7.9)
dd s 2

Bolţul de articulaţie este cel mai utilizat element pentru astfel de îmbinări,
fiind solicitat la forfecare, strivire şi încovoiere.
76
 Fig.7.3 Asamblare de formă prin bolţ (de articulaţie)

 Tensiunea nominală de forfecare din bolţ:

2F
τ nf   τ af . (7.10)
πd 2

 Tensiunea nominală de contact:

F
dintre bolț și tijă: nst   as . (7.11)
d
F
dintre bolț și furcă: nsf   as . (7.12)
2db

 Tensiunea nominală de încovoiere(ţinând cont de sarcina uniform

distribuită):

F
Mi  3  2b  4 F  3  2b 
 ni   8    ai n . (7.13)
Wb d3 d3
32

unde: Mi este momentul încovoietor maxim;

Wb este modulul de rezistenţă axial al bolţului;
 ai n este tensiunea admisibilă la încovoiere a materialului bolţului

77
 Ştifturile de siguranţă
Sunt folosite la asamblări care transmit o anumită solicitare (forţă sau
moment de torsiune), şi care la depăşirea acesteia se distrug anulând asamblarea.
Cele mai utilizate asamblări cu ştift de siguranţă sunt acelea la care ştiftul
se foarfecă. Se utilizează la cuplajele de siguranţă (limitatoare de moment de
torsiune).
Bucşele se verifică la solicitarea de contact, în timp ce ştiftul se verifică la
solicitarea de forfecare:
cs M t
F 4c M
nf   rz2  s2 t  af . (7.14)
A d s d s rz
4
în care: F – forța de forfecare pe un ştift;
A – aria de forfecare a ştiftului;
cs– coeficient de sarcină; cs  1 3 , se adoptă cs = 1,25;
af – tensiunea admisibilă la forfecare; af = K∙r (K este tabelat).

Fig.7.4 Cuplaj de siguranţă cu flanşe

78
 Fig.7.5 Cuplaj de siguranţă cu manşon

7.2.3 Asamblări cu pene transversale fără strângere

Penele transversale fără strângere servesc pentru asamblarea a două piese
coaxiale. Pana are o formă paralelipipedică în secţiune, având muchiile rotunjite.

Fig.7.6 Asamblări cu pene transversale fără strângere

a) pene transversale fără strângere; b) asigurarea a două piese îmbinate;
c) asamblare tip tijă-manşon

Materiale:
Pentru penele transversale fără strângere se folosesc oţeluri carbon (OL50,
OL60, OL70) fără tratamente termice, oţeluri carbon de calitate pentru
îmbunătăţire (OLC35, OLC45), sau dupa caz, oţeluri aliate cu caracteristici
superioare de rezistenţă.

79
 Calculul de verificare:
Penele transversale fără strângere sunt solicitate la:

Mi FD 3FD
- încovoiere: ni   2
  ai . (7.15)
W bh 4bh2
8
6
F
- forfecare: nf   af . (7.16)
2bh
- strivire (contact):
F
- între manșon-pană: nsm   . (7.17)
 D  d  b as
F
- între arbore-pană: nsa   as . (7.18)
db
în care:
Mi- momentul încovoietor maxim;
W - modulul de rezistență axial al penei.

Tensiunile admisibile de mai sus se pot determina aproximativ ţinând cont

de relaţiile:
0,2
ai  . (7.19)
c
unde: c  1,45 1,80

af   0,2 0,3 0,2

iar as  0,80,2

7.2.4 Asamblări cu arbori profilați

La aceste tipuri de asamblări, arborele şi butucul au profile conjugate care
nu fac posibilă rotirea relativă a arborelui faţă de butuc.
După formă, asamblările cu arbori profilaţi, pot fi:
a. Asamblări cu arbori canelaţi (caneluri);
b. Asamblări cu arbori poligonali.
80
 Asamblări cu arbori canelaţi
La asamblarile canelate, atât arborii cat și butucii au prevatute la periferia
zonei îmbinate proeminenţe şi canale care se îmbină reciproc (profile
conjugate).
Utilizări ale asamblărilor cu arbori canelaţi:
 Pentru transmiterea de sarcini mari, cu asigurarea coaxialităţii
elementelor şi în condiţii de gabarite restrânse (cutii de viteze, roţi cu deplasare
axială, etc).

Clasificarea asamblărilor cu arbori canelaţi:

După forma canelurilor:
 cu profil dreptunghiular;
 cu profil triunghiular;
 cu profil în evolventă.
După modul în care se realizează centrarea canelurilor:
 interioară (pe diametrul interior al canelurii arborelui);
 exterioară (pe diametrul exterior al canelurii arborelui);
 laterală (pe flancurile canelurilor).
După tipul asamblării:
 fixă;
 mobilă (cu posibilitati de deplasare axială).
Canelurile dreptunghiulare sunt, din punct de vedere tehnologic, cel mai
simplu de executat (având flancurile paralele cu planul median al acesteia),
motiv pentru care sunt cele mai utilizate.
Canelurile triunghiulare, cu o bună rezistenţă la oboseala de încovoiere,
sunt recomamdate pentru îmbinări fixe ce transmit momente mari, cu şocuri.
Canelurile în evolventă au o rezistenţă sporită la oboseală, cu centrare pe
flancuri (recomandată pentru transmiterea momentelor cu schimbări dese de
sens şi şocuri) se utilizează în construcţia de autovehicule (cutii de viteze,
mecanisme precise).

81
 Fig.7.7 Profiluri de caneluri:
a) caneluri dreptunghiulare (serie ușoară); b) caneluri dreptunghiulare (serie
mijlocie); c) caneluri dreptunghiulare (serie grea); e) caneluri triunghiulare;
f) caneluri în evolventă.

82
 Elemente de calcul
În cazul asamblărilor cu caneluri transmiterea momentelor de torsiune
se face prin contactul lateral al flancurilor, deci solicitarea de contact este
predominantă.
Iniţial, se determină fie din condiţia de rezistenţă la încovoiere sau
răsucire (sau ambele), fie constructiv, diametrul arborelui (butucului) în zona
îmbinării. Ulterior, se adoptă tipul de canelură.
Lungimea canelurii rezultă din condiția de rezistenţă la contact (strivire):
2M t
nec  . (7.20)
 z  rm  s  cos   as
în care:  reprezintă coeficientul de neuniformitate a repartiţiei sarcinii pe
caneluri(   0,75 pentru caneluri dreptunghiulare şi evolventice);
  0,50 pentru caneluri triunghiulare;
z = numărul total de caneluri;
rm= raza medie:
Dd
rm  pentru caneluri dreptunghiulare; (7.21)
4
d  di
rm  e pentru caneluri triunghiulare; (7.22)
4
d
rm  pentru caneluri evolventice, (7.23)
2
s – înălţimea de contact (s = h1):
Dd
s  2 g pentru caneluri dreptunghiulare; (7.24)
2
d  De
s e pentru caneluri triunghiulare. (7.25)
2
 – unghiul flancului, [grd]:
  0 , pentru caneluri dreptunghiulare;
  60 , pentru unele caneluri triunghiulare.
0,2
 as – tensiunea admisibilă de contact: as  . (7.26)
c
în care c este coeficientul de siguranţă caracterizat de următoarele valori:
c  2 3 , pentru sarcini statice, asamblări fixe;
c  3 4 , pentru sarcini dinamice, asamblări fixe;
c  4 5 , pentru sarcini dinamice, asamblări mobile.

83
 8

ASAMBLĂRI PRIN ȘURUBURI

8.1 Clasificare
Asamblarea prin şuruburi poate fi considerată ca fiind una dintre cele
mai vechi metode de asamblare.
Asamblările prin șuruburi se clasifică astfel:

nestrânse sub sarcină

- fără strângere iniţială
strânse sub sarcină

nestrânse sub sarcină

- cu strângere iniţială
strânse sub sarcină

Dacă strângerea se face sub sarcină, corpul şurubului este solicitat la

întindere de către sarcină şi la răsucire de către momentul forţelor de frecare
dintre spirele filetului şurubului şi piuliţă [2].

Fig. 8.1 Exemple de asamblări prin şuruburi[30]

84
 Fig.8.2 Părțile componente ale unei asamblări filetate:
1) șurubul (piesa filetată la exterior); 2) piulița (piesa filetată la interior)

Fig.8.3 Reprezentarea unei asamblari filetate[31]

Strângerea pieselor se face între capul şurubului şi piuliţă. Corpul

şurubului este de obicei cilindric dar poate fi şi conic.
Filetul reprezintă locul geometric al unei suprafeţe plane (de diferite
forme) care se deplasează de-a lungul unei elice înfăşurată pe corpul şurubului
astfel încât una din laturile suprafeţei să fie mereu tangentă la cilindrul de bază.
Se obţine o prismă poligonală (triunghiulară în cazul din figură) înfăşurată
pe cilindrul care constituie filetul.
Distanţa dintre două puncte ale elicei situate pe aceiaşi generatoare este
constantă şi se numeşte pasul elicei (p).
Unghiul format de elicea desfăşurată cu orizontala,  , determină
înclinarea elicei.

85
 Fig. 8.4 Generarea filetului: a) elicea directoare; b) spira filetului

Se observă că avem:
p
tg  . (8.1)
D
unde:
p este pasul şurubului;
D = diametrul şurubului.

Elicea de pe cilindru se numeşte elice directoare, iar profilul a,b,c – profil

generator.
În cazul în care pe cilindrul de bază sunt trasate două sau mai multe elici,
va lua naştere un filet cu două sau mai multe începuturi.
Dacă elicea este înfăşurată de la stânga la dreapta se spune că filetul este
pe dreapta, iar când este înfăşurată de la dreapta la stânga se spune că filetul este
pe stânga.
În mod normal, filetul se execută pe dreapta şi numai în cazuri de excepţie
pe stânga. Elementele geometrice caracteristice unui filet sunt prezentate în
fig. 8.5 [7]:

Fig. 8.5 Geometria filetului (metric)[32]

86
 S-au făcut notațiile:
d = diametrul exterior al şurubului, acesta fiind și diametrul nominal;
d1 = diametrul interior al filetului (care corespunde cilindrului de bază şi
delimitează fundul filetului);
d  d1
d2  este diametrul mediu al filetului; (8.2)
2
p = pasul filetului;
H = înălţimea teoretică a filetului egală cu înălţimea profilului generator;
d  d1
H1  este înălţimea reală a filetului; (8.3)
2
H 2 = înălţimea utilă a filetului ( H 2  H  a ); (8.4)
α  unghiul de vârf al filetului;
  unghiul de înclinare al spirei filetului.

Criteriul principal de clasificare a filetelor este funcție de rolul funcţional,

deosebindu-se astfel următoarele tipuri de filete:
 de fixare (de strângere);
 de strângere şi etanşare;
 de mişcare;
 cu destinaţie specială.
Pentru a se asigura interschimbabilitatea, filetele sunt standardizate.

8.1.1 Filete de strângere

Din această categorie fac parte următoarele tipuri de filete [7]:

a) Filetul metric


Acesta este generat de un profil triunghiular echilateral   60  având
înălţimea teoretică H=0,8660p.

H
Vârful filetului şurubului este tăiat la distanţa iar vârful piuliţei la
8
H
distanţa faţă de vârful profilului teoretic. Între vârful filetului piuliţei şi
4
H
fundul filetului şurubului există jocul radial a  .Forma poate fi teşită plan
16
sau rotunjită.
87
 Filetul metric se execută cu pas normal sau cu pas fin (piese solicitate
dinamic sau tubulare cu perţi subţiri).
La filetul metric normal, pentru fiecare diametru al şurubului standardul
stabileşte pasul normal, din şirul de paşi standardizaţi.

b) Filetul în ţoli (Whitworth)

Filetul Whitworth are secţiunea spirei sub forma unui triunghi isoscel cu
unghiul la vârf de 55 .
Acest tip de filet nu se foloseştela construcţiile noi ci doar ca filet de
înlocuire. Pasul filetului se precizează sub forma numărului de paşi pe inch:
25,4
p . (8.5)
z
c) Filetul conic
Filetul conic poate fi metric sau în ţoli, fiind înfăşurat pe un corp de bază
de formă tronconică.
Pasul se măsoară paralel cu generatoarea conului (pas aparent), pasul
nominal fiind dat de relaţia:

p  pa cos . (8.6)
2
unde unghiul  este unghiul conicităţii:
1  Dd
 2tg  . (8.7)
K 2 S
Filetele conice sunt utilizate atunci când, în paralel cu strângerea, este
nevoie şi de etanşare.
Asamblarea se face rapid, cu un număr mic de răsuciri ale şurubului şi se
utilizează în special la asamblarea ţevilor (prăjini de foraj), a armăturilor,
dopurilor, ungătoarelor, etc.

8.1.2 Filete de mișcare

Din categoria filetelor de mişcare fac parte următoarele filete [7]:
a) Filetul pătrat
Are adâncimea şi înălţimea profilului egale cu jumătatea pasului.

88
 Fig.8.6 Filetul pătrat[25]

Filetul pătrat se execută cu pas mare, cu pas normal şi cu pas fin. După o
perioadă de folosire, acesta se uzează şi capătă un joc axial care nu poate să fie
eliminat decât prin înlocuirea piuliţei.
Dintre toate tipurile de filete de mişcare, filetul pătrat are randamentul cel
mai mare.

b) Filetul trapezoidal
Filetul trapezoidal este generat de un profil cu forma unui trapez rezultat din
teşirea vârfurilor unui triunghi isoscel cu unghiul de vârf de 30 , baza egală cu
pasul p şi înălţimea H  1,866 p .
Randamentul filetului trapezoidal este mai mic decât la filetul pătrat.

Fig.8.7 Filetul trapezoidal [25]

c) Filetul fierăstrău
Filetul fierăstrău este o combinaţie între filetul trapezoidal şi cel pătrat,
combinând avantajele celor două. Se alege faţa pătrată pentru sensul de cursă
activă (cu sarcină mare).

89
 Fig.8.8 Filetul fierăstrău [25]

d) Filete cu destinaţie specială

Din această categorie face parte filetul rotund a cărui formă este
constituită din arce de cerc racordate cu linii drepte, astfel încât liniile
flancurilor formează unghiuri de 30 .
Are joc la fund şi la vârf, iar dar dacă este destinat etanşării este lipsit de
joc.
Filetele cu destinaţie specială se utilizează la asamblările supuse la sarcini
dinamice mari sau cu înşurubări şi deşurubări frecvente într-un mediu murdar
(cuplele vagoanelor de cale ferată, a locomotivelor, armături pentru incendiu,
tuburi izolante de protecţie etanşe, armături hidraulice, siguranţe electrice, etc.).

Fig.8.9 Filetul rotund[25]

8.2 Sistemul de forțe și randamentul din asamblările

filetate
Fie un şurub cu filet pătrat. Se desfăşoară spira după diametrul mediu d2
obţinându-se un plan înclinat cu unghiul  m faţă de orizontală [3].

90
 Fig.8.10 Forţele din şurub

Înşurubarea piuliţei (reprezentată prin elementul m) înseamnă practic

urcarea unei greutăţi F pe planul înclinat.
Forţa motoare este H. Se alege un sistem de coordonate cu axa Ox de-a
lungul liniei de cea mai mare pantă a planului şi cu axa Oy de-a lungul normalei
la plan.

a) b)
Fig.8.11 Forţele din şurub la înşurubare (a) şi la deşurubare (b), [33]

Scriind echilibrul forţelor în sistemul de coordonate ales, conform

reprezentării din figura de mai sus, se găseşte:

Ft  cos α 2  F0  sin α 2  F f . sau

Ft  cos α 2  F0  sin α 2  μN . și (8.8)

N  Ft  sin α 2  F0  cos α 2 . (8.9)

91
 Înlocuind relația (8.9) în relația (8.8), se va obține:
Ft  cos α 2  F0  sin α 2  μFt  sin α 2  μF0  cos α 2 (8.10)

Ft  cos α 2  μ sin α 2   F0  sin α 2  μ cos α 2  (8.11)

de unde:
sin α 2  μ cos α 2 tg α 2  μ
F  F  F (8.12)
t 0
cos α 2  μ sin α 2 0
1  μ  tg α 2

Dacă notăm μ  tgφ , în final se poate scrie:

Ft  F0  tg  α 2  φ  (8.13)

Se observă că Ft este o forţă tangenţială aplicată piuliţei la diametrul d2.

În cazul deşurubării, se schimbă sensul forţei de frecare precum şi semnul
termenilor care care conţin μ ,iar relația (8.13) devine:

Ft  F0  tg  α 2  φ  (8.14)

Relaţiile obţinute sunt valabile pentru filetul pătrat.

Dacă se neglijează unghiul de înclinare al planului înclinat, forţa de
frecare va fi produsă de sarcina F0 ce poate fi considerată normală pe flancul
filetului N  F0  :

F f  μF0 (8.15)

În cazul filetelor ascuţite  α  0  , forţa de frecare este determinată de

forţa normală de contact (fig.8.12, reprezentarea b):

a) b)
Fig.8.12 Forţa normală din şurub

92
 Se observă că:
F
F f  μN  μ  μ F . (8.16)
α
cos
2

unde s-a notat:


  . (8.17)

cos
2
 se numeşte coeficient de frecare de calcul.
Corespuzător vom avea şi un unghi de frecare de calcul :   arctg .
Prin urmare, acesta include efectul înclinării flancului filetului, însemnând
o mărire a coeficientului de frecare.
În cazul filetului triunghiular metric avem:

   1,18 (8.18)
cos30
În cazul filetului Whitworth avem:


   1,12 (8.19)
cos 27 30

Înlocuind în relaţiile (8.13) şi (8.14) cu  în loc de  , vom avea:

Ft  F0  tg  α 2  φ'  . (8.20)
respectiv:

Ft  F0  tg  α 2  φ'  . (8.21)

8.3 Condiția de autofrânare

În cazul şuruburilor de strâgere sau de strângere-etanşare, asamblarea nu
trebuie să se desfacă singură (sub efectul forţei F0), adică filetul să asigure
autofrânarea.
Condiţia este îndeplinită dacă la deşurubare se acţionează cu o forţă
Ft '  0.

93
 8.4 Calculul șuruburilor din asamblările fără strângere
inițială
Asamblările fără strângere iniţială se folosesc foarte rar în construcţia de
maşini. Cel mai semnificativ exemplu este cârligul de sarcină de la o macara.

8.4.1 Calculul șuruburilor care se strâng fără sarcină

Ipoteze de calcul [2]:
1) Forţa exterioară se consideră în axa şurubului;
2) Sarcina se repartizează uniform pe spire;
F
3) Forţa ce revine unei spire se repartizează uniform pe suprafaţa
z
de contact a acesteia.
Solicitările care apar sunt [2]:
 Întinderea corpului şurubului;
 Strivirea suprafeţei spirei aflată în contact;
 Încovoierea spirei;
 Forfecarea spirei.

a) Diametrul corpului şurubului:

Din condiţia de întindere a corpului şurubului ( de diametru d1 !) se poate
scrie:
F
t     a  (8.22)
d12 t

4
4F
de unde d1  . (8.23)
  a  t

Corespunzător valorii obţinute se precizează şurubul standardizat.

b) Înălţimea piuliţei:
Se vor examina pe rând solicitările la care este supus filetul piuliţei şi se
vor compara acestea cu solicitarea de întindere a corpului şurubului.
Punând condiţia de echiportanţă a corpului şurubului cu filetul piuliţei se
va obţine o piuliţă cu o înălţime suficientă, care să reziste la aceiaşi sarcină ca şi
corpul şurubului.

94
 c) Strivirea spirei:
Se consideră suprafaţa proiectată a spirei de formă inelară:

Fig.8.13 Strivirea spirei

Avem:
F
s    a 1s . (8.24)
zd 2 H 2
unde:
d2 = diametrul mediu;
H2 = înălţimea de contact a spirelor;
z = numărul spirelor în contact.
În acest caz, înălţimea piuliţei va fi dată de relația:
m  pz  0,79d . (8.25)
d) Încovoierea spirei:
Din reprezentarea grafică de la strivirea spirei rezultă că spira
(considerată o grindă dreaptă încastrată) este supusă la un moment de încovoiere
dat de relaţia:
F  H2 
Mi    a . (8.26)
z 2 
Zona de încastrare este dreptunghiulară, de dimensiuni h, d1 .
Modulul de rezistenţă la încovoiere va fi:

95
 πd1  h
Wmin  . (8.27)
6
Dar condiţia de rezistenţă este impusă de relaţia:

Mi
 max   ( a ) 1 (8.28)
W min

Înlocuind, rezultă:
F  H2 
  a
   
 a 1 .
z 2 (8.29)
d1h 2

6
Pentru filetul metric conform relației 8.4 se consideră:
H 2  H1  a. (8.30)
unde:
H1  0,649 p
a  0,054 p
h  0,85 p
rezultă:
0,7225 d1
F  zp  a 1 . (8.31)
0,35 6
Scriind condiţia de echiportanţă a corpului şurubului la întindere şi a
spirei la încovoiere se obţine:

0,7225 d1 d12

zp   a 1   a 1t . (8.32)
0,35 6 4
Admiţând pentru material aceeaşi rezistenţă la întindere şi la încovoiere,
se obţine:
m  zp  0,58d . (8.33)

Având în vedere rezultatele găsite, avem justificarea faptului că

standardul stabileşte înălţimea piuliţei conform relaţiei:
m  zp  0,8d . (8.34)
Dacă piuliţa este din alt material, de rezistenţă inferioară şurubului, se va
modifica înălţimea necesară. Astfel, în cazul fontei sau bronzului se admite:

96
 m  1,3d . (8.35)

Fig.8.14 Cazul filetului pătrat

Cazul filetului pătrat:

În cazul filetului pătrat, calculul de încovoiere duce la o valoare mai mare
a înălţimii piuliţei decât la filetul triunghiular.
Rezultă:
m  zp  1,5d1. (8.36)
sau:
m  1,2d . (8.37)

8.4.2 Calculul șuruburilor care se strâng sub sarcină

La strângerea sub sarcină, corpul şurubului este solicitat suplimentar la
răsucire de cuplul forţelor de frecare dintre spire.
Deoarece forţa H acţionează la diametrul d2 ,momentul de frecare este :
d2 d
M t1  H  F  tg m    2 . (8.38)
2 2
Pentru şuruburile de strângere se poate considera:

tg  m     0,17. (8.39)
d2
şi  r2  0,55d1. (8.40)
2
Rezultă :
M t1  0,0935 Fd1. (8.41)

Efortul unitar de răsucire corespunzător este:

97
 M t1 0,0935Fd1
t    0,37t . (8.42)
Wp d13
16
Întrucât avem o solicitare compusă, după teoria energiei potențiale de
deformaţie, vom avea solicitarea echivalentă:

e  t2  3t2  t 1  3  0,37 2 . (8.43)

sau în final:
e  1,2t . (8.44)
Deoarece coeficientul de frecare poate varia în limite largi, se recomandă:

e  1,25 1,35  t . (8.45)

În concluzie, calculul şurubului strâns sub sarcină se poate face la
întindere simplă pentru o forţă de calcul cu 25 35% mai mare decât cea reală
din exploatare.

8.5 Asamblări prin șuruburi cu strângere inițială

Asamblările prin şuruburi cu strângere iniţială sunt caracterizate prin
forţa de strângere iniţială F0 creată în şurub şi în piesele strânse, înainte de
aplicarea forţei de lucru F (exemplu: capacele rezervoarelor sub presiune).

8.5.1 Distribuția forței între elementele asamblării

În fig.8.15 este prezentat modul de montare al capacului unui rezervor sub
presiune:
- În fig.8.15 a, piuliţa este strânsă cu mâna, nu există presiune în rezervor;
- În fig.8.15 b, şurubul este stâns astfel încât apare forţa iniţială F0 , în
rezervor nu există presiune. Piesele s-au deformat cu  p, iar şurubul s-a
alungit cu  s ;
- În fig.8.15 c, s-a introdus presiune în rezervor şi apare forţa de lucru F
care împinge capacul rezervorului în sus, slăbind piesele, astfel încît acestea
rămân comprimate doar cu  'p . În acest caz, şurubul se alungeşte suplimentar
cu o alungire egală cu slăbirea pieselor:  '
s  '
p.

98
 Corpul şurubului este supus la o forţă totală Ft . Aceasta este mai mică
decât suma dintre forţa iniţială F0 şi patrea din forţa de lucru care revine unui
şurub.

Fig.8.15 Asamblarea cu strângere iniţială

 Forţa de strângere aplicată pieselor scade de la F0 la F0' ;

 Se observă că Ft  F0  F , adică forţa de lucru aplicată capacului nu se
transmite în totalitate şuruburilor;
 Dacă forţa de lucru este variabilă între F  0 şi F , forţa din şurub se
modifică cu cantitatea Fz ;
 Componenta Fz se numeşte componenta variabilă şi ea este responsabilă
de oboseala asamblării.
Mărimile C s şi C p sunt rigidităţile şurubului, respectiv ale pachetului de
piese strânse. Inversul acestora reprezintă elasticităţile pieselor respective.
Cs 1
Fz  F F . (8.46)
Cs  C p Cp
1
Cs
Relaţia ne arată că pentru a avea un comportament bun la oboseală, este
necesar să avem un şurub elastic şi piese rigide.
Menţinerea etanşeităţii are loc atunci când scăderea forţei iniţiale de
strângere este minimă, fiind valabilă relaţia:
F
F0  F0  . (8.47)
Cp
1
Cs
Pentru păstrarea etanşeităţii este necesar să avem un şurub rigid şi piese

99
elastice. Acest lucru se realizează prin introducerea de garnituri între cele două
piese strânse.

8.5.2 Momentul de înșurubare

Momentul de înşurubare este momentul aplicat la cheie , adică:
M ins  QL. (8.48)
unde:
Q este forţa exterioară, (de regulă forţa manuală a muncitorului);
L = lungimea cheii.

Momentul de înşurubare este echilibrat de:

M t1 ˗ momentul necesar pentru deplasarea piuliţei pe elice, cu
considerarea frecării dintre spire ˗ adică momentul forţei H ;
M t 2 ˗ momentul datorat frecării piuliţei de suprafaţa de reazem.

Fig.8.15 Momentul de frecare al piuliţei de suprafaţa de reazem

Valoarea momentului M t1 se determină cu relaţia:

d2
 F0tg m   
d2
M t1  H 2
. (8.49)
2
Momentul M t 2 al forţei de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem
este dat de relația:
1
M t 2  F0 S 2  D2 tg .
3 3
(8.50)
3 S D
dar,
M t 2  0,8 F0  d  tg . (8.51)

100
 Expresia finală a momentului de înşurubare este dată de relaţia:

 d 
M ins  F0 tg m    2  0,8d  tg1  . (8.52)
 2 

8.5.3 Algoritmul de calcul al șuruburilor din asamblările cu

strângere inițială
Date iniţiale: forţa F şi diametrul de montaj al şuruburilor Dm .
Se determină:
 tipul filetului şi materialul şurubului şi al piuliţei;
 numărul de şuruburi i;
F
forţa de exploatare pe un şurub: F1  . (8.53)
i
Observaţii:
- dacă nu se impune etanşarea, se consideră: F   0,25 0,5  F1. (8.54)
  1,5 F1.
- pentru asamblările cu etanşare putem considera F01 (8.55)
Forţa totală din şurub se determină cu relaţia:
  F1.
Ft1  F01 (8.56)

Forţa de calculcare ţine cont de solicitarea suplimentară de răsucire:

Fc1  1,3Ft1 , dacă strângerea se face sub sarcina exterioară F1 ,
Fc1  1,3F01  Fz , dacă strângerea se face fără sarcină.

Diametrul părţii filetate a şurubului este dat de relaţia:

4 Fc1
d1  . (8.57)
  a t 1

şi se alege şurubul standardizat.

Rezistenţa admisibilă la întindere din relația (8.57) se calculează astfel:

1,15 c
 a 1t  . (8.58)
K 1

Calculul rigidităţilor reale ale şurubului şi a pachetului de piese C s , C p :

 Recalcularea forţei iniţiale de strângere:

101
 Cs
F01  Ft1  F1 . (8.59)
Cs  C p

 Efortul unitar echivalent este dat de relaţia:

e  t2  32 . (8.60)

Se calculează coeficientul de siguranţă efectiv faţă de limita de curgere:
c
cc   ca . (8.61)
e
( ca  1,251,75 pentru calcule precise, ca  1,752,5 pentru şuruburi cu
d  14 mm, ca  2,5  3 pentru şuruburi cu d  14 mm).

8.6 Solicitări suplimentare în șuruburi

8.6.1 Solicitarea prin șoc
La solicitarea prin şoc, o mare parte din energia de şoc se transformă în
lucru mecanic de deformaţie.
Energia de şoc se poate exprima prin relaţia:
 2s
Ws  LspVs  As Ls . (8.62)
2 Es

de unde, tensiunea datorată şocului este dată de relația:

2 EsWs
s  . (8.63)
As Ls
unde:
Lsp este lucrul specific de deformare a şurubului [N/mm2];
As = aria secțiunii transversale;
Ls = lungimea afectată de șoc (lungimea șurubului);
As Ls = volumul;
Vs = partea din volumul şurubului care se deformează sub acţiunea
şocului;
Es = modulul de elasticitate la şoc.

102
 8.6.2 Solicitarea prin încovoiere
Dacă suprafeţele de aşezare a piuliţei şi a capului şurubului nu sunt
perepndiculare pe axa şurubului, în corpul acestuia apar eforturi unitare
suplimentare de încovoiere.
Pot exista următoarele situaţii:

Fig.8.16 Solicitarea de încovoiere a şuruburilor

În prima situaţie (fig. 8.16a), la o strângere uşoară a piuliţei, rezemarea

piuliţei se face pe colţ, situaţia fiind similară cu cazul aplicării unei sarcini
excentrice.
La o strângere puternică (fig. 8.16b) se produce aşezarea completă a
piuliţei pe suprafaţa flanşelor.

8.7 Asamblări prin șuruburi supuse la sarcini

transversale
În cazul acestor asamblări,şuruburile sunt solicitate de forţe exterioare
care acţionează perpendicular pe axa lor.
După felul montajului există următoarele cazuri:
 şuruburi montate cu joc (fig. 8.17a), trecute liber prin găurile
flanşelor;
 şuruburi păsuite montate fără joc (fig. 8.17b).

103
 Fig.8.17 Asamblări cu şuruburi supuse la sarcini transversale

8.7.1 Șuruburi montate cu joc

În cazul montajului cu joc (fig. 8.17a), forţa de strângere F1 din şuruburi
presează flanşele producând o forţă de frecare F f  F1.
Momentul forţelor de frecare trebuie să fie mai mare decât momentul
cuplului transmis M t . Se poate scrie succesiv:
Ft1
F1  . (8.64)

Forţa transversală Ft1 ce revine unui şurub, derivată din momentul de
torsiune transmis şi este dată de relaţia:
2M t
F1  . (8.65)
i  D0
unde i reprezintă numărul de şuruburi iar D0 diametrul de montaj al şuruburilor.
Asamblarea fiind cu strângere, forţa de calcul ţine cont şi de răsucire,
astfel încât vom avea:
2M t
Fc1  1,3F1  1,3 . (8.66)
iD0
De unde, diametrul şurubului va fi dat de relaţia:

4 Fc1 8M t
d1   1,3 . (8.67)
  a 1t   iD0  a 1t

Această variantă constructivă duce la şuruburi cu dimensiune mai mare

decât a celor ajustate în găuri.
Se observă că dacă   0,2 vom avea:
Ft1
F1   5Ft1. (8.68)


104
 8.7.2 Șuruburi montate fără joc (păsuite)
Şuruburile sunt supuse la forfecare:
d 2 2 M t1
Ft1   a 1 f  . (8.69)
4 iD0
rezultă:
8 M t1
d . (8.70)
  iD0  a 1t

8.7.3 Șuruburi de mișcare

În categoria şuruburilor de mişcare intră următoarele două tipuri:
 şuruburi de mişcare cu rol cinematic, care transformă mişcarea de
rotaţie în mişcare de translaţie;
 şuruburi de forţă, care dezvoltă o sarcină axială mare (vinciuri,
prese cu şurub, şuruburi de reglare,etc).

8.7.3.1 Avantejele mecanismelor cu şurub de mişcare:

 construcţie şi execuţie simplă;
 posibilitatea de a transmite forţe mari;
d 2
 raport de transmitere mare: i  ;
p
 precizia şi uniformitatea mişcării (până la   m );
 funcţionare lină şi fără zgomot.

8.7.3.2 Dezavantajul mecanismelor cu şurub de mişcare

Principalul dezavantaj este dat de frecările mari care conduc la uzuri şi
randamente scăzute.
După mişcarea relativă pe care o are cuplul şurub-piuliţă, şuruburile de
mişcare se clasifică astfel:
 piuliţa–fixă, şurubul executînd o mişcare de rotaţie şi de translaţie
(vinciuri, prese);
 şurub fix –piuliţă, cu mişcare de rotaţie şi de translaţie;
 şurubul cu mişcare de rotaţie, în timp ce piuliţa efectuează o
mişcare de translaţie (strung);
 şurub cu mişcarea de translaţie iar piuliţa cu mişcare de rotaţie.

105
 9

ASAMBLĂRI ELASTICE (ARCURI)

9.1 Definiție
Arcurile sunt organe de maşini care prin forma lor şi prin calităţile de
elasticitate ale materialelor din care sunt executate, sub acţiunea forţelor
exterioare ajung la deformaţii relative mari, revenind la forma iniţială după
îndepărtarea acestor forţe.

9.2 Clasificare [4], [7]

a) După forma constructivă:
- arcuri elicoidale;
- arcuri bară de torsiune;
- arcuri spirale plane;
- arcuri în foi;
- arcuri inelare;
- arcuri disc;
- arcuri bloc.
b) După modul de acționare a sarcinii exterioare:
- arcuri de compresiune;
- arcuri de tracțiune;
- arcuri de torsiune;
- arcuri de încovoiere.
c) După solicitarea principală a materialului:
- arcuri solicitate la torsiune;
- arcuri solicitate la incovoiere;
- arcuri solicitate la tractiune-compresiune.
d) După natura materialului de execuție:
- arcuri metalice;
- arcuri nemetalice.

106
 e) După variația rigidității:
- cu rigiditate constantă;
- cu rigiditate variabilă (progresivă sau regresivă).
f) După forma secțiunii arcului:
- arcuri cu secțiune circulară,
- arcuri cu secțiune inelară,
- arcuri cu secțiune dreptunghiulară,
- arcuri cu secțiune profilată
- arcuri cu secțiune compusă.

9.3 Domenii de utilizare ale arcurilor

Principalele domenii care necesită utilizarea arcurilor, sunt:
- amortizarea șocurilor și vibrațiilor (la suspensiile
autovehiculelor, cuplaje elastice, fundația utilajelor etc.);
- acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor,
etc.), care apoi poate fi restituită treptat sau brusc;
- exercitarea unei forțe permanente, elastice (la cuplajele de
siguranță prin fricțiune, ambreiaje prin fricțiune etc.);
- reglarea sau limitarea forțelor (la prese, robinete de reglare etc.);
- măsurarea forțelor și momentelor, prin utilizarea dependenței
dintre sarcina exterioară si deformația arcului (la cântare, chei
dinamometrice, standuri de încercare, etc.);
- modificarea frecvenței proprii a unor sisteme mecanice.

9.4 Materiale utilizate

Materialele utilizate în construcția arcurilor se aleg astfel încât să
îndeplinească o serie de condiții generale cum ar fi:
- rezistența ridicată la rupere,
- limita ridicată de elasticitate,
- rezistența mare la oboseală, etc.

Materialele feroase dedicate construcției arcurilor sunt oțelurile. Mărcile

de oțeluri pentru arcuri sunt standardizate.
Materialele neferoase se folosesc, de regulă, la arcuri care lucrează în
câmpuri electrostatice, pentru care se dorește lipsa proprietăților magnetice.
Materialele nemetalice utilizate la arcuri sunt cauciucul, pluta, etc.
107
 9.5 Caracteristica elastică
Caracteristica elastică a unui arc reprezintă dependența dintre sarcina
exterioară (forță sau moment de torsiune) care acționează asupra sa și
deformația elastică pe direcția sarcinii.
În funcție de tipul sarcinii exterioare, caracteristica elastică se poate
exprima printr-una din expresiile:
F  F   . (9.1)
sau

M t  M t  . (9.2)

unde: δ reprezintă deformația liniară a arcului pe direcția forței F (săgeata);

θ este deformația unghiulară a arcului pe direcția momentului de
torsiune Mt (rotirea).

a b

Fig. 9.1 Caracteristici elastice liniare[26]

Panta caracteristicii elastice a arcului indică rigiditatea c a arcului, care se

determină cu una din relațiile:
F
c  tg   . (9.3)


sau
Mt
c  tg  . (9.4)


108
 Caracteristica elastică liniară este specifică doar la arcurile care lucrează
fără frecare, executate din materiale care respectă legea lui Hooke. Aceste arcuri
sunt caracterizate de rigiditate constantă (c = constant).
Energia de deformațieacumulată este egală, în absența frecărilor, cu
lucrul mecanic al forței care a provocat deformația.
Expresiile lucrului mecanic de deformație sunt:

1 1
L  F   c2 . (9.5)
2 2
sau
1 1
L  M t   c2 . (9.5)
2 2
Deși arcurile cu caracteristica elastică liniară (rigiditate constantă) sunt
cele mai întâlnite, în practică se utilizează și arcuri cu rigiditate variabilă, la care
caracteristica elastică este neliniară [4].

Fig. 9.2 Caracteristici elastice neliniare[26]

Rigiditatea acestor arcuri se exprimă printr-una din relațiile:

F
c  tg    ct. (9.7)

sau
M t
c  tg   ct. (9.8)

Caracteristicile cu rigiditate progresivă au panta crescătoare, iar
caracteristicile cu rigiditate regresivă au panta descrescătoare.

109
 Lucrul mecanic de deformație al arcurilor cu caracteristica elastică neliniară
se exprimă cu ajutorul uneia din relațiile:
n
L  F . (9.9)
0
sau
n
L  M t . (9.10)
0

Caracteristica elastică la descărcare se suprapune exact peste caracteristica

elastică de la încărcare doar dacă nu există frecări între elementele componente.

Fig. 9.3 Caracteristica elastică cu “histerezis”[26]

Datorită acestui fenomen, arcurile care prezintă o caracteristică elastică cu

„histerezis” au capacitate mai mare de amortizare a șocurilor și vibrațiilor.

9.6 Arcuri elicoidale

Arcurile elicoidale se obțin din sârme sau bare de diverse profile,
înfășurate pe o suprafață directoare.
Arcurile elicoidale se clasifică astfel:
a) După forma secțiunii spirei:
- cu secțiune rotundă;
- cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară.
b) După forma suprafetei directoare:
- arcuri cilindrice;
- arcuri conice;
- arcuri dublu conice;

110
 - arcuri paraboloidale;
- arcuri hiperboloidale;
- arcuri prismatice.
c) După modul de acționare a sarcinii:
- arcuri elicoidale de compresiune;
- arcuri elicoidale de tractiune;
- arcuri elicoidale de torsiune.

Fig. 9.4 Exemple de arcuri elicoidale[26]

9.6.1 Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune

Pentru arcurile elicoidale cilindrice de compresiune cu secţiunea spirei
rotundă, se fac următoarele notaţii pentru elementele caracteristice:
d  diametrul spirei;
Di  diametrul interior de înfăşurare;
Dm  diametrul mediu de înfăşurare;
D  diametrul exterior de înfăşurare;
t  pasul spirei;
H 0  lungimea arcului în stare liberă;
a0  unghiul de înclinare al spirei în stare liberă.

111
 Fig. 9.5 Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune.
Elemente geometrice [26]

Notaţii:
nt  numărul total de spire;
n  numărul de spire active (care participă la deformaţia elastică a
arcului);
nr  numărul de spire de reazem (de capăt).

Se cunoaşte:
nt  n  nr . (9.11)

9.6.1.1 Calculul de rezistență

Fig. 9.6 Descompunerea forței F, care acționează în axa arcului

112
 Forta F, care acţionează în axa arcului, se descompune în:
F cos α, perpendiculară pe planul spirei (determină solicitările de torsiune
Dm
date de momentul de torsiune M t  F cos   şi de forfecare (dată de forţa
2
taietoare T  F cos α );
F sin α, aflată în planul spirei - determină solicitările de încovoiere (dată
Dm
de momentul de încovoiere M t  F sin   ) şi de compresiune (dată de forţa
2
normală N  F cos α ).
Pentru cos α=1 şi sin α=0 se ia în considerare doar solicitarea de torsiune,
D
pentru care în acest caz este valabilă relaţia M t  F  m .
2
Tensiunea de torsiune care apare în spira arcului (considerată de forma unei
bare drepte) este dată de relația:
F D m

 M 2 8F D m
τ t max
t

πd
3

πd
3
(9.12)
W p min

16
Dm
Dacă notăm i  , unde i este indicele arcului, relaţia de mai sus devine:
d

F D m

τ  M t
 2 
8F D m

8Fi
(9.13)
t max 3 3 2
W p min πd πd πd
16
Verificarea arcului la solicitarea de torsiune se efectuează cu una din
relaţiile:
8FDm
τtmax  kτt  k  τ at . (9.14)
πd 3
sau:
8F  i
τtmax  kτt  k  τ at . (9.15)
πd 2
1,6
unde k este coeficientul de formă al arcului ( k  1 ).
i
Pentru dimensionarea spirei avem:

8kFDm 8kFi
d 3  . (9.16)
πτ at πτ at

113
 9.6.1.2 Calculul la deformații
Calculul la deformații (calculul de rigiditate) este specific arcurilor și
constă în determinarea deformației arcului, corespunzătoare unei anumite
încărcări.

Fig. 9.7 Schema de calcul la deformații pentru arcul elicoidal cilindric

de compresiune

Deformația arcului elicoidal cilindric de compresiune (săgeata) reprezintă

deplasarea punctului de aplicație al forței care îl încarcă, pe direcția acesteia.
Considerând spira arcului sub forma unei bare de lungime    Dm  n ,
răsucirea totală a spirei arcului este dată de relația:
Dm
F  π  n  Dm
Mt  2 16nFDm2
θ   . (9.17)
GIp πd 4 Gd 4
G
32
Deformația arcului este dată de relația:
Dm 8n  F  Dm3 8nFi
δθ   . (9.18)
2 Gd4 Gd
dar
Dm
i . (9.19)
d
rezultă:
Dm 8n  F  i 3  d 3 8nFi 3
δθ   . (9.20)
2 Gd4 Gd
unde:
n reprezintă numărul de spire active;
G – modulul de elasticitate transversal;
Ip – momentul de inerție polar al secțiunii spirei arcului.

114
 9.6.1.3 Caracterisitica elastică

Fig. 9.8 Caracteristica elastică a unui arc elicoidal cilindric de compresiune

Notaţiile folosite în definirea caracteristicii elastice a unui arc elicoidal

cilindric de compresiune sunt:
H0 - este lungimea arcului în stare liberă;
F1 - sarcina iniţială, de precomprimare (de montaj);
d1, H1 - săgeata, respectiv lungimea arcului montat pretensionat cu
forţa F1;
Fmax - sarcina maximă de funcţionare;
d max , H max - săgeata, respectiv lungimea arcului sub acţiunea forţei Fmax;
h - cursa de lucru a arcului;
Fb - sarcina limită de blocare a arcului;
db , H b - săgeata, respectiv lungimea arcului blocat (comprimat spiră pe
spiră).

Se recomanda: Fmax   0,8 0,9  Fb .

9.6.2 Arcuri elicoidale cilindrice de tracțiune

Arcul elicoidal de tracţiune preia o sarcină axială care tinde să îl întindă.
Sarcina se aplică prin intermediul unor ochiuri de prindere,
sau prin intermediul unor piese separate.
Spira arcului elicoidal de tracţiune este solicitată, în principal, la torsiune.

115
 Fig. 9.9 Sisteme de prindere a arcurilor cilindrice elicoidale de tracţiune [5], [6]

Teoretic, arcurile elicoidale cilindrice de tracțiune au caracteristica elastica

liniară [3].

Fig. 9.10 Caracteristica elastică a arcului elicoidal cilindric de tracţiune [5], [6]

Notațiile utilizate sunt:

Hc - reprezintă înălțimile ochiurilor de prindere;
H - lungimea activă a arcului în stare liberă;
H0 - lungimea arcului în stare liberă;
F1 - forța de montaj;
d1, H1 - săgeata, respectiv lungimea arcului montat, încărcat
cu forta F1;
Fmax - sarcina maximă de funcționare;
d max , H max - săgeata, respectiv lungimea arcului sub acțiunea
forței Fmax ;
116
 h - cursa de lucru a arcului;
Flim - sarcina limită de încărcare, sub acțiunea căreia
tensiunile din arc se apropie de limita de curgere a
materialului;
H lim - lungimea arcului sub acțiunea forței Flim,
deformațiile ulterioare impunându-se a fi limitate prin
limitatoare speciale.
În realitate, datorită imperfecțiunilor de montaj, apăsarea inițială dintre
spire nu este uniformă. Ca urmare, la începutul încărcării, caracteristica elastică
nu este liniară.

9.6.3 Arcuri elicoidale cilindrice de torsiune

Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune preiau un moment de torsiune
aplicat pe directia axei arcului.
Forma acestora este asemanatoare cu a arcurilor elicoidale cilindrice de
compresiune, cu deosebirea că, spirele de capăt sunt astfel îndoite încât să
permită fixarea la un capăt și aplicarea momentului de torsiune la celălalt capăt.

Fig. 9.11 Arc elicoidal cilindric de torsiune

Încărcarea arcului elicoidal cilindric de torsiune se face prin aplicarea unei

forțe F cu brațul R.

117
 9.6.3.1 Calculul de rezistență
Asupra spirei arcului acționează momentul de torsiune Mt, care se
descompune în două componente:
Mt cosα – perpendiculara pe planul spirei, determină solicitarea de
încovoiere a spirei);
Mt sinα – aflată în planul spirei, determină solicitarea de torsiune.
Pentru valori mici ale unghiului α, în calculul de rezistență se va lua în
considerare doar solicitarea de încovoiere, calcului de verificare a spirei
facându-se cu ajutorul relației:
Mi M
σimax  ki   32ki  t3  σ ai . (9.21)
Wz πd
unde ki reprezintă coeficientul de corecție a tensiunii de încovoiere, în funcție de
indicele arcului dat de relația [34]:
Dm
i . (9.22)
d
Valoarea lui σ ai (rezistența admisibilă la încovoiere), se stabilește în
funcție de rezistența admisibilă la torsiune, considerându-se:
σ ai  1, 25  τ at . (9.23)

Relatia de dimensionare a spirei arcului elicoidal cilindric de torsiune

este:
32ki M t
d 3 . (9.24)
πσ ai

9.6.3.2 Calculul la deformații

Se consideră spira arcului sub forma unei bare de lungime  π  Dm  n ,
încastrată la un capăt și încărcată cu momentul de încovoiere:

M i  M t  F  R. (9.25)

Relația de calcul a unghiului de rotire a arcului elicoidal cilindric de

torsiune, este:

Mi  M  π  n  Dm 64n  Dm  M t
θ  t  E . (9.26)
E  Ix πd 4
Gd 4
E
64

118
unde:
n  numărul de spire active;
E  modulul de elasticitate longitudinal al materialului arcului;
I z  momentul de inerție axial al secțiunii spirei arcului.

9.6.4 Arcul bară de torsiune

Definire și caracterizare:
- Este de forma unei bare încarcată cu un moment de torsiune.
- Se prezintă sub aspectul unei bare încastrate la un capat, încarcată cu o
forță aplicată prin intermediul unui levier la celalalt capăt sau ca o bară liberă,
încarcată la ambele capete cu forțe, prin intermediul unor leviere [3].

Fig. 9.12 Arcuri bară de torsiune

Secțiunea în cazul arcului bară de torsiune poate fi:

- rotundă inelară;
- pătrată;
- dreptunghiulară;
- hexagonal;
- compusă din mai multe bare rotunde;
- dintr-un pachet de lamele.
Cel mai frecvent se întâlnesc barele cu secțiune rotundă.
Acestea asigură uniformitatea distribuției tensiunii tangențiale și simplitate
tehnologică.
Avantajele arcurilor bară de torsiune sunt:
- dimensiuni de gabarit reduse;
- construcție simplă;
- montaj și întreținere ușoară;
- lipsa frecărilor interioare;
- tehnologie de execuție relativ simplă.

119
 Arcurile bară de torsiune se utilizează la suspensia autovehiculelor, cuplaje
elastice, chei dinamometrice, aparate de măsură, instalații de încărcare a standurilor
de încercare etc.

9.6.4.1 Calculul de rezistență

Verificarea la torsiune se face conform relației:
M t 16 F  a
τt    τ at . (9.27)
Wp πd 3
unde:
F  forța în funcție de care se determină momentul de torsiune;
a  brațul forței la care se aplică momentul M t  F  a.

Relația de dimensionare a arcului bară de torsiune este:

16 F  a
d 3 . (9.28)
π  τ at

9.6.4.2 Calculul la deformații

Calculul la deformații se efectuează pe baza relației:

Mt  32M t 
θ  . (9.29)
GIp Gπd4
unde:
 reprezintă lungimea de lucru a barei;
G  modulul de elasticitate transversal al materialului arcului;
I p  momentul de inerție polar al secțiunii arcului.

Dacă deformația este impusă, se poate determina lungimea necesară a arcului

aplicând relația:
Gπd4
 . (9.30)
32M t  θ

Caracteristica elastică a arcului bară de torsiune este liniară.

Capetele de încastrare și cele pe care se asamblează levierele pot fi:
- cu aplatizare, (fig. 9.13 a),
- cu contur hexagonal (fig. 9.13 b),
- cu contur pătrat (fig. 9.13 c),
- canelate (fig. 9.13 d).

120
 Între porțiunea de lucru - cu diametrul d - și capetele barei, se prevăd raze
de racordare mari astfel încât să se micșoreze concentratorul de tensiune și să se
mărească rezistența la oboseală.

Fig. 9.13 Elemente constructive ale arcurilor bară de torsiune

9.6.5 Arcuri spirale plane

Arcul spiral plan este întâlnit cu precădere la mecanisme orologice și
aparate de măsură.

Fig. 9.14 Arcul spiral plan (ansamblu)

1 - arcul spiral plan; 2 - arborele de încărcare;
3 - carcasa în care se încastrează capătul exterior al arcului.

121
 9.6.5.1 Calculul de rezistență
- Se efectuează la solicitarea de încovoiere, punând condiția M i  M t .
- Relația de verificare la solicitarea de încovoiere este:

M i 6M t
σi    σ ai . (9.31)
Wx b  h 2
unde:
b  reprezintă lățimea benzii,
h  grosimea benzii,
τ ai  rezistența admisibilă la încovoiere a materialului arcului.
Relația (9.31) poate fi rescrisă pentru dimensionarea arcului, sub forma:
6M t
b . (9.32)
h2  σ ai

9.6.5.2 Calculul la deformații

- Se efectuează utilizând relația:

Mi  Mi  12M i 
θ   . (9.33)
E  Ix bh 3
E  b  h3
E
12
în care:
 lungimea arcului;
E  modulul de elasticitate longitudinal al materialului arcului;
I x  momentul de inerție axial al secțiunii spirei arcului.
Relația de deformații a fost obținută prin asimilarea arcului spiral plan
desfășurat, cu o bară încastrată, încărcată cu un moment de încovoiere M i  M t .

9.6.6 Arcuri lamelare

Arcurile lamelare se prezintă în două forme constructive principale:
- dintr-o singură lamelă (monolamelare);
- din mai multe lamele suprapuse (arcuri în foi multiple).
Arcurile monolamelare se regăsesc, sub formă de lamelă încastrată
la un capăt și liberă la celalalt capăt.
Secțiunea lamelei este dreptunghiulară, cu grosimea h  ct.
122
 Fig. 9.15 Lamelă în secțiune

Arcurile lamelare se clasifică în funcție de forma lor, astfel:

a - arcuri dreptunghiulare

b - arcuri triunghiulare

c - arcuri trapezoidale

9.6.6.1 Calculul de rezistență

- Constă în limitarea tensiunii de încovoiere maximă în secțiunea de
încastrare a lamelei, conform relației:
M F
σ  i
  σ ai (9.34)
bh
i max 2
W x min

6
unde reprezintă lungimea activă a lamelei.
sau:
6F 
b . (9.35)
h 2  σ ai
Grosimea h a lamelei se adoptă din considerente constructive.

9.6.6.2 Calculul la deformații

Acest calcul are ca scop determinarea dependenței săgeții d la capătul
liber al arcului lamelar, sub acțiunea forței F, după următoarea relație de calcul:

δ  F  F  4F 
3 3 3
(9.36)
3E I 3E  bh E bh
3 3
x

12
unde E reprezintă modulul de elasticitate longitudinal al materialului arcului.

123
 9.6.7 Arcuri în foi
Arcurile foi sunt compuse din mai multe arcuri lamelare suprapuse, de
lungimi diferite, asamblate astfel încât toate să participe la deformație [3], [5], [6].
Acestea sunt frecvent utilizate la suspensia vehiculelor (rutiere si feroviare), în
construcția amortizoarelor, la tampoanele ascensoarelor, etc.

Fig. 9.16 Exemple constructive de arcuri în foi [5], [6]

9.6.8 Arcuri inelare

Arcurile inelare se obțin prin înserierea unor inele tronconice interioare sau
exterioare, asamblate alternant, cu contact pe suprafețele conice [5], [6]. Acestea
preiau o sarcină exterioară de compresiune, sub acțiunea căreia inelele interioare
tind să își micșoreze diametrul, comprimându-se, iar inelele exterioare tind să își
mărească diametrul, întinzându-se. Arcurile inelare se utilizează ca arcuri tampon,
la preluarea unor sarcini foarte mari, dar la care deformaţiile sunt relative mici.

124
 Fig. 9.17 Arcuri inelare[5], [6]

9.6.9 Arcuri disc

- Se utilizează acolo unde trebuiesc preluate șocuri rare și mari sau sarcini
statice foarte mari (fundația mașinilor grele, tampoanele unor vehicule etc.).
- Sub acțiunea forței exterioare F , arcul se deformează cu sageata d, în sensul
micșorării înălțimii h .

Fig. 9.18 Arcuri disc [5], [6]

125
 9.6.10 Arcuri din cauciuc
- Se utilizează în special pentru amortizarea socurilor si vibratiilor, la
suspensia vehiculelor sau instalatiilor.
- Pot fi realizate sub formă de blocuri sau prevăzute cu cavități.

Fig. 9.19 Arcuri bloc din cauciuc [5], [6]

Arcurile bloc, sunt realizate prin vulcanizarea cauciucului pe elementele

metalice.

Fig. 9.20 Arcuri cave din cauciuc[5], [6]

Arcurile cu cavități sunt prevăzute cu sisteme de centrare în structuri

rigide, cu rol de a împiedica deformația transversală asimetrică a arcului.

126
 10

ANGRENAJE CILINDRICE CU DINȚI DREPȚI

10.1 Definiție
Angrenajul este ansamblul format din două roţi dinţate aflate în contact
care transmit mişcarea şi momentul de torsiune de la un arbore conducător la un
arbore condus.

Puterea transmisă se poate scrie (în absența frecării):

P  M 1  ω1  M 2  ω2 . (10.1)
ω1
cum i12  , rezultă:
ω2
ω1 M 2
i12   . (10.2)
ω2 M 1

10.2 Clasificarea angrenajelor

Angrenajele, se clasifică în principal astfel [9], [10]:
a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi:
- angrenaje cu axe paralele (angrenaje cilindrice);
- angrenaje cu axe concurente (angrenaje conice);
- angrenaje cu axe încrucişate (angrenaje hipoide, melcate).
b) după forma dinţilor roţilor dinţate:
- dinţi drepţi;
- dinţi înclinaţi;
- dinţi în V, în W, în Z;
- dinţi curbi.
c) după poziţia relativă a suprafeţelor de rostogolire:
- angrenare exterioară;
- angrenare interioară.
127
 d) după profilul dinţilor:
- în evolventă;
- în cicloidă;
- în arc de cerc.

e) după modul de mişcare a axelor geometrice:

- angrenaje cu axe fixe;
- angrenaje cu axe mobile: planetare sau diferenţiale.

10.2.1 Angrenaje cu axe paralele

- Angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă

Evolventa este locul geometric al unui punct de pe o dreaptă care se

rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix, numit cerc de bază.

 Ecuaţia parametrică a evolventei:

Se exprimă în coordonate polare coordonatele punctului M.

Fig. 10.1 Generarea evolventei Fig. 10.2 Ecuaţia evolventei

128
 Pornind de la relaţia:
Rb
OT  R b  OM  cos α , rezultă: OM  r  . (10.3)
cos α
Ecuaţia evolventei este:

r R b
, unde parametrul este α
cos α
θ  tgα  α. (10.4)
unde unghiul θ  involută de α .
 Insensibilitatea evolventei:
Dacă nu se respectă distanţa iniţială dintre axe cele două corpuri cu profile
conjugate evolventice vor angrena totuşi corect, păstrându-se acelaşi raport de
transmitere.
 Cremaliera de referinţă şi cremaliera generatoare
Definirea angrenajului (roţilor) cu ajutorul unei cremaliere, sub denumirea
de cremalieră asociată.

Fig. 10.3 Cremaliera asociată

Cremaliera de referinţă defineşte angrenajul cu următoarele 4 mărimi

standardizate [9]:
- unghiul de înclinare al flancului α 0 ;
p0
- modulul danturii m  , ( p0 = pasul cremalierei);
π
- coeficientul de înălţime al capului dintelui f 0 ;
- coeficientul jocului la piciorul dintelui w0 .

129
 Cremaliera generatoare este data de negativul cremalierei de referinţă
(reprezintă forma sculei cu ajutorul căreia se poate prelucra o roată
dinţată).
- Înălţimea capului dintelui este mărită cu c0 pentru a prelucra jocul de
la baza dintelui uzinat.
- Vârful dintelui sculei este rotunjit cu raza r0 .

Fig. 10.4 Cremaliera de referinţă şi cremaliera generatoare

 Geometria roţilor dinţate

Reprezentarea schematică a roții dințate cilindrice cu dinți drepți :

Fig. 10.5 Detaliu de la vârful dintelui cremalierei generatoare

Cercul de divizare este cercul roţii pe care pasul danturii este egal cu
pasul cremalierei.
- Împarte dintele în cap şi picior (măsurate de la cercul de divizare)
sd  capul dintelui;
td  piciorul dintelui.

130
 Dacă în timpul prelucrării linia de referinţă a cremalierei generatoare este
tagentă la cercul de divizare roata se numeşte “roată zero” sau “roată
nemodificată”.
Lungimea cercului de divizare este dată de relația:

π  Dd  p0  z  π  m  z. (10.5)

Dd  m  z. (10.6)

unde: z  numărul de dinţi ai roţii;

m  modulul.

Modificarea danturilor
Pentru a obţine o capacitate portantă sporită şi caracteristici funcţionale
superioare se produc roţi dinţate cu dantura modificată.
Modificarea în plan frontal este cel mai des utilizată.

Modificarea unghiului de referinţă0

 Este frecvent folosită la angrenajele conice.
 La angrenajul cilindric mărirea unghiului de referinţă determină
micşorarea razei cercului de bază şi mărirea razei de curbură a profilului reduce
alunecările și se mărește randamentul.

Scurtarea dintelui
 Se realizează prin micşorarea valorii coeficientului de înălţime al
capului de referinţă.

Modificarea coeficientului jocului w0

 Se admit valori diferite de cele standardizate. Astfel chiar STAS-ul
admite valori de pînă la 0,35.

Modificarea grosimii dintelui

 Se face prin modificarea dinţilor sculei.
 Este frecvent folosită la angrenajele conice implicând utilizarea a două
scule complementare, una pentru pinion şi alta pentru roată.

131
 Fig. 10.6 Modificarea grosimii dintelui

Se realizează prin mărirea grosimii dinţilor pinionului şi subţierea în

aceiaşi măsură a dinților roţii.

Flancarea dintelui
 Se face în scopul micşorării şocurilor la intrarea în angrenare a
dinţilor, mai ales la viteze de lucru mari.

Modificarea axială a danturii

 Constă într-o uşoară bombare a dinţilor în scopul măririi capacităţii de
încărcare a angrenajului.
 Se elimină complet concentrarea eforturilor de la marginile dinţilor

Modificarea frontală fără modificarea cremalierei

 Se realizează prin modificarea poziţiei sculei în raport cu axa
semifabricatului.
 Dacă se îndepărteză scula faţă de axa semifabricatului cu distanţa
χ  ξ  m dantura se numeşte dantură plus. Dimensiunile roţii cresc faţă de
roata Zero resultă că forma dintelui în plan frontal se va modifica, fapt favorabil
la solicitarea de contact);
 Dacă se apropie scula de axa semifabricatului cu distanţa χ  ξ  m
se obţine o roată minus, ceea ce înseamnă dimensiuni mai mici, dinţi cu piciorul
mai subţire şi cu capul mai gros.

132
 10.3 Arcul dintelui pe cercul de divizare și la raza Rx
10.3.1 Arcul dintelui pe cercul de divizare
În cazul danturii zero cercul de divizare este tangent la linia de referinţă a
cremalierei (fig.10.7), şi vom avea plinul şi golul dintelui de mărime egală,
adică:

p0 π  m
sd  s0  td  t0   . (10.7)
2 2
Se mai cunoaște :
sd  2χ  tgα 0 . (10.8)

Dacă cremaliera generatoare a fost îndepărtată de axa semifabricatului

roţii cu distanţa χ  ξ  m (dantură plus) avem :
π 
sd  s0  2s  m   2ξ  tgα0  . (10.9)
2 
Golul dintelui pe cercul de divizare se obţine conform relației:
π  π 
td  p0  sd  π  m  m   2ξ  tgα0   m    2ξ  tgα0  . (10.10)
2  2 

Fig. 10.7 Arcul dintelui pe cercul de divizare

133
 10.3.2 Arcul dintelui la raza Rx
Pentru a studia modul în care angrenează două roţi dinţate este necesar să
cunoaştem:
- mărimea arcului plinului
- mărimea dintelui oricărei roţi la orice rază.
Condiţia teoretică de angrenare impune jocul de flanc nul.

Fig. 10.8 Arcul dintelui la raza Rx

Expresia golului dintelui la raza Rx este:

π  cos α0
t x  m    2ξ  tgα0  z  invα0  invα x  . (10.11)
2  cos α x

10.3.3 Jocul de flanc al dinților

Grosimile dinţilor s1 şi s2 se fac mai mici decât cele teoretice, pentru a

asigura un joc între flancuri.
Distanţa minimă dintre două flacuri este:
jn  j f cos α 0 . (10.12)

134
 Distanţa dintre axe devine:

Am
 z1  z2   A .
0 (10.13)
2
A0 se numeşte distanţă dintre axe de referinţă şi corespunde
angrenajelor zero şi zero deplasat.
Angrenajul deplasatare suma deplasărilor specifice diferită de zero:
ξ s  ξ1  ξ 2  0.

În cazul angrenajului deplasatdistanţa dintre axe A va fi dată de relația:

cos α0
A  A0 . (10.14)
cos α r
La angrenajul Plus distanţa dintre axe este mai mare decât ceea de la
angrenajul Zero  A  A0  .
 cos α0 
A  A  A0  A0   1 . (10.15)
 cos α r 
În calcule se foloseşte o mărime adimensională ce exprimă creşterea
specifică a distanţei dintre axe:
A  A0  cos α0 
λ0   . (10.16)
A0  cos α r 

10.4 Limitele angrenajului cilindric exterior cu dantură

dreaptă
10.4.1 Limitele generării danturii
 Raza de divizare este acea rază care nu depinde de parametrii
adimensionali ai cremalierei.
 Deplasarea profilului (roata generată) → să se încadreze între limita
inferioară la depăşirea căreia scula produce subtăierea acestuia la baza sa şi o
limită superioară a cărei depăşire produce ascuţirea dintelui.

135
 10.4.2 Subtăierea
Dacă cremaliera este prea apropiată de axa semifabricatului roţii,rezultă
Ru  Rb , ceea ce înseamnă că vârful rotunjit al dintelui cremalierei ar pătrunde
în baza dintelui prelucrat subtăindu-l, lucru imposibil.
Este suficientă condiţia: Ru  Rb .

Fig. 10.9 Subtăierea danturii

10.4.3 Ascuțirea dinților

Limita superioară a deplasării profilului este stabilită de ascuţirea dinţilor.
Deplasarea maximă aplicabilă → grosimea dintelui la cap = nulă.

10.4.4 Limitele angrenării

Angrenarea a două roţi dinţate generate cu cremaliera poate fi limitată de
interferenţă, de gradul de acoperire sau de jocul la capul dintelui.

10.4.5 Interferența
Este fenomenul de pătrundere teoretică al vârfului dintelui unei roţi în
dintele roţii conjugate.
Acest fapt nefiind posibil, angrenajul se va bloca. În unele cazuri
angrenajul funcţionează, dar cu şocuri, vibraţii şi uzură pronunţată.

136
 Există două feluri de interferenţă:
 Interferenţa primară;
 Interferenţa în zona de racordare.

10.4.5.1 Interferența primară

Angrenarea poate avea teoretic loc în interiorul segmentului T1T2 .

B1  punctul de început al angrenării. → Poziţia extremă posibilă pentru
B1 este coincidenţa sa cu punctul T1 .

Fig. 10.10 Interferenţa primară

10.4.5.2 Interferența în zona de racordare

La angrenare participă numai zona activă a flancului.
Angrenarea nu este corectă daacă zona activă se extinde şi în zona de
racordare, producându-se interferenţa în zona de racordare.

137
 Fig. 10.11 Interferenţa în zona de racordare

10.4.6 Gradul de acoperire

Continuitatea angrenării → înaitea ieşirii din angrenare a doi dinţi,
următorii să fi început deja angrenarea.
- Are loc când arcul de angrenare C1C1  pasul de rostogolire ;
'

- Arcul de angrenare se măsoară pe cercul de rostogolire de la intrarea şi

până la ieşirea dintelui din angrenare

Fig. 10.12 Gradul de acoperire

138
 10.4.7 Angrenarea singulară
Continuitatea angrenării fiind asigurată la un grad de acoperire
supraunitar, rezultă că intră în angrenare o pereche de dinţi înaintea ieşirii din
angrenare a perechii anterioare.

Fig. 10.13 Angrenarea singulară

Atunci când va intra în angrenarea următoare pereche în punctul B1

rezultă că, pe parcursul segmentului Gi Ge în angrenare se află o singură
pereche de dinţi, rezultă o angrenare singulară, ceea ce înseamnă că întreaga
sarcină este preluată de un singur dinte.

10.4.8 Jocul la capul dintelui

Angrenarea a două roţi dinţate impune existenţa unui anumit joc  c  la

capul dintelui.

Fig. 10.14 Jocul la capul dintelui

139
 În cazul angrenajului deplasat se obţine o distanţă dintre axe diferită de
ceea de referinţă A0 fapt care duce la apariția pericolului ca jocul să se anuleze,
ceea ce poate determina blocarea angrenajului.

10.5 Calculul de rezistență al angrenajului cilindric

exterior cu dantură dreaptă
Calculul de rezistență al angrenajului cilindric exterior cu dantură dreaptă
constă în determinarea dimensiunilor minime, a toleranţelor şi a condiţiilor de
ungere astfel încât să nu se deterioreze înainte de termenul de durabilitate impus.
Acest calcul se axează pe cauzele care pot provoca deteriorarea şi
scoaterea lor din funcţionare [9], [10].

10.5.1 Cauzele deteriorării angrenajelor

Pot fi grupate în două categorii:
 cauze care duc la ruperea dinţilor;
 cauze care duc la distrugerea flancurilor dinţilor.

10.5.1.1 Cauzele ruperii dinților [16]

 Ruperea prin oboseală

Este produsă de sarcina variabilă astfel:
 după ciclul pulsator în cazul roţii cu un singur sens;
 după un ciclu alternant în cazul rotirii în ambele sensuri.
Fisura începe în zona de racordare pe partea activă a dintelui, datorită
concentrării puternice de eforturi în zona de racordare.
Este favorizată de :
 pătrunderea lubrifiantului în microfisurile de pe partea întinsă a
dintelui în sarcină, cînd acestea se deschid ;
 defecte de material ;
 defecte de prelucrare ;
 defecte de tratament termic.

Ruperea prin oboseală reprezintă cauza principală de scoatere din uz a

angrenajelor cuflancuri dure şi a celor din mase plastice.

140
  Ruperea prin suprasarcini
Principalele cauze ale ruperii prin suprasarcini sunt:
 supraîncărcări ;
 şocuri.

10.5.1.2 Cauzele distrugerii flancurilor dinților

 Ciupirea flancurilor
Microfisurile în formă de evantai care apar la angrenajele închise în
carcase, solicitate la eforturi de contact mari pe flancurile active şi care prin
dezvoltarea în adâncime şi pe suprafaţă determină desprinderea de particule de
material sub formă de gropiţe de forma unor cratere poartă denumirea de
ciupirea flancurilor.
Apariţia continuă a ciupiturilor poartă denumirea de uzură prin ciupire
progresivă.

 Uzura abrazivă
Este rezultatul acţiunii particulelor dure care pătrund între flancurile în
contact sub sarcină, cu ungere semifluidă, semiuscată sau la limită.
 Apare mai ales la angrenajele deschise care funcţionează într-un mediu
impurificat cu substanţe abrazive ;
 Este cu atât mai intensă cu cât duritatea flancurilor şi vâscozitatea
lubrifiantului sunt mai reduse.

Se impune un număr mic de dinţi la pinion precum şi un material mai dur.

 Griparea dinţilor
Întreruperea filmului de lubrifiant, însoţită de o puternică degajare de
căldură urmată de sudura flancurilor celor doi dinţi reprezintă apariţia gripării.
Griparea este sub forma unei suduri cu adâncituri şi zgârieturi în direcţia
mişcării de alunecare, pornind din zone supuse concomitent la presiuni şi viteze
de alunecare mari.
 Se manifestă imediat, la punerea în funcţiune a angrenajului.
 Se evită prin utilizarea unor uleiuri speciale, cu vâscozitate mare, care
asigură lubrifierea într-o gamă largă de temperaturi.

141
  Exfolierea
Desprinderea unor straturi superficiale de material ca urmare a unor
tratamente termice necorespunzătoare poartă denumirea de exfoliere.

 Strivirea flancurilor
Deformarea plastică a profilelor fapt ce conduce la formarea în zona
angrenării a unor adâncituri pe dinţii roţii motoare şi a unor ieşituri pe dinţii
roţii conduse poartă denumirea de strivirea flancului.
Se produce la roţile dinţate cu flancuri moi, cu duritatea HB  200 , la o
ungere insuficientă şi la viteze periferice mari.

10.5.2 Materiale pentru roți dințate

Roţile dinţate pot fi fabricate din:
- materiale metalice feroase;
- materiale metalice neferoase;
- materiale plastice.
Oţelurile prezintă posibilităţi multiple datorate proprietăţilor acestora.

10.5.3 Forțele normale din angrenajul cilindric exterior cu

dinți drepți
Fie un angrenaj cilindric exterior cu dantura dreaptă care transmite
momentul de torsiune M t1 rotindu-se cu viteza unghiulară ω1.
De-a lungul normalei comune apare o forţă de reacţiune normală Fn .
Normala comună este linia de angrenare T1T2 , tangentă simultanla cele
două cercuri de bază. Dacă neglijăm forţele de frecare se poate scrie:
Pornind de la relația:
Db
M t  Fn  R  Fn  . (10.17)
2
Rezultă:
2 M t1
Fn  . (10.18)
Db1

142
 2 M t1 2 M t1 2 M t1
Fn    . (10.19)
Db1 Db1 cos α0 mz1 cos α0

Fig. 10.15 Forţele din angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă

Valorile componentelor forţei normale sunt:

2 M t1 2 M t1
Ft  Fn  cos α r   cos α r  . (10.20)
Dd 1 cos α0 Dr1

respectiv:
2 M t1
Fr  Ft1  tgα r   tgα r . (10.21)
Dr1

 Sarcina de calcul
 Este sarcina uniform distribuită pe lungimea de contact a dinţilor;
 Se exprimă prin intermediul unor coeficienţi.
Coeficientul de sarcină K se determină cu relaţia:
K  Kr  Kd . (10.22)

unde:
K r este coeficientul de repartizare a sarcinii pe lungimea dintelui,

143
 K d = coeficientul dinamic.

 Coeficientul de repartizare a sarcinii

Sarcina nu se repartizează uniform pe lungimea dinţilor.
Coeficientul de repartiţie al sarcinii este dat de relația:
pmax
Kr  . (10.23)
pmed

Datorită proprietăţii dinţilor de a se roda, angrenajele se împart îndouă

grupe:
 Angrenaje care nu se rodează (HB>350) ;
 Angrenaje care se rodează (HB<350).
În cazul rodării roţilor, valoarea K r se micşoreză faţă de valorile din tabel
conform relaţiei:

K r  0, 5  K r  1 . (10.24)

 Coeficientul dinamic
Coeficientul dinamic ia în considerare faptul că roata se roteşte neuniform
chiar şi când pinionul se roteşte uniform, fapt ce produce sarcini dinamice pe
dinte.
Datorită erorilor de execuţie, valoarea raportului de transmitere nu este
constantă.
Pentru calculul coeficientului dinamic K d , avem relația:

5,5  v
Kd  . [v] = m/s (10.25)
5,5

 Calculul dinţilor la rupere prin oboseală

Calculul dinților la rupere prin oboseală prezintă importanţă pentru
angrenajele din oţeluri cu duritate mare (HB > 350).

Etape:
- Stabilirea punctului de aplicaţie al forţei
- Determinarea secţiunii periclitate şi a tensiunilor reale din această
secţiune,
144
 - Stabilirea relaţiilor de calcul
- Determinarea rezistenţelor admisibile.
 Punctul de aplicaţie al forţei
Forţa Fn este dirijată de-a lungul liniei de angrenare, acţionând în vârful
dintelui în momentul intrării în angrenare.

Fig. 10.16 Calculul dinţilor la oboseală

Valoarea tensiunii maxime de încovoiere este dată de relaţia:

Fn
 max  . (10.26)
  m B cf

 Formule pentru verificare şi dimensionare la rupere prin oboseală

Distanţa dintre axe A se determină cu ajutorul relaţiei:

KM t1  i12  1 z1
2

A  0,53  3 . (10.27)
  c f 1   aR  cos 2  r

sau:
KM t1  i12  1 z1
2

A0  0,555  3 . (10.28)
 A  c f 1   aR

unde:
 aR [N/mm2] este rezistenţa admisibilă la oboseală;
A [mm] =distanţa dintre axe;
Mt1 [N.mm] = momentul de torsiune la arborele roţii motoare;

145
 B
A = coeficientul de lăţime al roţii (  A  );
A
i12 = raportul de transmitere.
 Calculul la solicitarea de contact
Pentru cazul contactului a doi cilindrii cu axele paralele, valoarea
tensiunii de contact maxime este dată de expresia [9]:

Fn  Eech
k  0, 418 . (10.29)
max
ech  B
în care
2 E1 E2
Eech  . (10.30)
E1  E2

E ech este modulul de elasticitate echivalent al celor două corpuri (E1 , E2),
B = lungimea cilindrilor,
 ech = raza de cubură echivalentă dată de relaţia:
1 1 1
  . (10.31)
ech 1  2
unde 1 şi  2 sunt razele de curbură (razele) celor doi cilindrii.

Fig. 10.17 Solicitarea de contact

Formulele de dimensionare funcție de distanța dintre axe, sunt:

 0,589  KM t1 E
A   i12  1    . (10.32)
  ak   A  i12  sin 2 r

146
 2
 345  KM t1 E
A0   i12  1   . (10.33)
  ak   A  i12

 Condiţia de echiportanţă. Numărul critic de dinţi

Echiportanţa se realizează atunci când angrenajul transmite acelaşi Mt1la

limită, atât din condiţia de oboseală la încovoiere cât şi din cea de la solicitarea
de contact.
Se pornește de la egalarea relațiilor:
Fn
 max  . (10.34)
  m B cf
și respectiv
Fn  Eech
k  0, 418 . (10.35)
max
ech  B

 z1 
Există graficul    f  z1  .
 cf1 cr

Dacă:
z1> z1cr solicitarea periculoasă este încovoierea;
z1< z1crsolicitarea periculoasă este contactul.

147
 11

ANGRENAJE CILINDRICE CU DINȚI ÎNCLINAȚI

11.1 Roata echivalentă. Forțele din angrenare

Roata echivalentă a unei roti dințate cu dantură înclinată este o roată
dințată virtuală cu dantură dreaptă evolventică și având raza de rostogolire egală
cu raza de curbură a unei elipse în punctul C, rezultate prin secționarea roții
reale cu dinți înclinați - definită prin cilindrul de rostogolire Cw, de diametru dw -
cu un plan N-N normal (perpendicular) pe flancul dintilor, fig. 11.1 [9].

Pentru a construi roata echivalentă a unei roți dințate cu dantură înclinată

se procedează în felul următor:
 prin intersecția planului de secționare N-N cu cilindrul de rostogolire a
roții dințate cu dantură inclinată (roata reală), rezultă o elipsă pentru care
semiaxa mare este definite de relația:

dw d
ae   . (11.1)
2cos b 2cos 
 axa mică a elipsei de secțiune se poate demonstra că este:
dw
be  . (11.2)
2
 raza de curbură a roții echivalente (indice n) se consideră că este egală
cu raza de curbura maximă a elipsei:
2
 dw 
 
ae  2 cos b 
2
dw d
max     wn . (11.3)
e
be dw 2 cos b
2
2
2
 numărul de dinți al roți echivalente (indice n) rezultă din relația:
d wn dw mt  z mt  z z
d wn  zn mn  zn      . (11.4)
mn mn cos b mn  cos b mt  cos   cos b cos3 
2 2 2

148
 − lățimea roții echivalente este data de:
b b
bn   . (11.5)
cos b cos 
unde: b reprezintă unghiul de înclinare al dintelui măsurat pe cilindrul de bază;
 este unghiul de înclinare a dintelui măsurat pe cilindrul de divizare.
Aproximația făcută este suficientă pentru calculele ingineresti. Ea
înlocuiește roata dințată reală cu dantura evolventică înclinată cu o roată dințată
fictivă cu dinți drepți evolventici având următoatele caracteristici:
 modulul, m = mn;
z
 numărul de dinți, zn> z, zn  ;
cos3 
 diametrele de rostogolire (dwn> dw) și de divizare
 d 
 dn   dn d ;
 cos 2  
b
 lățimea roții echivalente, bn   bn b;
cos 

Fig. 11.1 Roata echivalentă a unei roți dințate cu dinți înclinați

149
 11.2 Forțele din angrenare
În fig.11.1 este reprezentată roata dințată echivalentă (roata dințată fictivă
cu dinți drepți) a roții dințate cu dinți înclinați (roata dințată reală) și profilul
evolventic al unui dinte cu polul angrenării (C). În acest punct acționează forța
de normală contact Fn, care se descompune în două componentele [9]:
 forța radială Fr;
 forța tangențială echivalentă, Ftn care intervine în calcul doar prin cele
două componente ale sale, și anume:
 forța tangențială, Ft;
 forța axială, Fa.
Sensul forței normale pe dinte pentru roata condusă 2 este același cu cel
de rotație al roții 2. În consecință, sensul forței normale pe dinte pentru roata
conducătoare 1 este contrară cu sensul de rotație al roții 1.
Ținând seama de aceste precizări, se pot scrie următoarele relații
vectoriale relativ la forțele din angrenare [16]:
Fn1   Fn 2 . (11.6)
Fn  Fr  FtN . (11.7)
FtN  Fa  Ft . (11.8)
Fr1   Fr 2 . (11.9)
Ft1   Ft 2 . (11.10)
Fa1   Fa 2 . (11.11)
și având modulele:
- forța tangențială din agrenare:
2Tn1 2Tn 2 2Tn1 2Tn 2
Ft     . (11.12)
d w1 d w2 d1 d2
- forța tangențială echivalentă, Ftn din angrenare:
Ft F
FtN   t . (11.13)
cos  w cos 
- forța axială din angrenare:
Fa  Ft  tg  w  Ft  tg  . (11.14)
- forța radială din angrenare:
Fr  Ft  tg  w  Ft  tg  . (11.15)

150
 - forța normală pe dinte din angrenare:
FtN Ft Ft
Fn    . (11.16)
cos  nw cos  w  cos  nw cos   cos  nw

unde: d1, d2 reprezintă diametrul de divizare al rotii 1, respectiv al rotii 2;

nw este unghiul de angrenare în plan normal pe dinte măsurat pe cilindrul
de rostogolire al roții reale.
Pentru calculul de rezistență al angrenajelor la contact și la încovoiere, ca
și la angrenajele paralele cilindrice cu dinți drepți, se utilizează sarcina se calcul
a cărei valoare se obține din relațiile de mai sus prin amplificarea lor cu
coeficientții de calcul la contact, respectiv la încovoiere.

11.3 Calculul la solicitarea de contact a angrenajelor

paralele cilindrice cu dantură înclinată
evolventică
În cazul angrenajelor paralele cilindrice cu dantură înclinată flancul
dinților este constituit din suprafețe elicoidale. De aceea, formulele lui Hertz
pentru tensiunea de contact dintre două corpuri cilindrice nu se poate aplica
întocmai. Având în vedere asemănarea dintre formele profilului normal al roții
dințate cu dinți înclinați cu forma profilului roții cilindrice drepte echivalente,
condiția de rezistență la solicitările de contact se poate aplica angrenajului
paralel cilindric echivalent format din roțile dințate cilindrice cu dantură dreaptă
echivalente roților dințate cilindrice cu dantură înclinată.
Condiția de rezistență la solicitarea de contact de regim, la oboseală, este
similară cu cea de la roțile dințate cu dantură dreaptă:

K H  Tn1  i12  1
3
Z
H    HP . (11.17)
aw 2b  i12

unde: Z este factorul de influență global al solicitării de contact asupra condiției

de rezistență, determinat cu relația [16]:
Z  Z E  Z H  Z   Z . (11.18)

4cos 2 b
Z H este factorul de influență al formei zonei de contact Z H  ;
sin 2 tw

151
 Z - factorul de influență al înclinării danturii, Z   cos  ;
K H - factorul global de influență la solicitarea de contact;
Tn1 - momentul de torsiune nominal la roata 1;
i12 - raportul de transmitere al angrenajului;
b- lățimea danturii;
 HP - tensiunea admisibilă prescrisă la contact.

Dacă roțile dințate ale angrenajului sunt executate din materiale diferite
atunci HP = min (HP1, HP2).
Condiția de rezistență pentru solicitarea de contact în condiții de
suprasarcină este:
K H  Tmax1  i12  1
3
Z
 H max    HPst . (11.19)
aw 2b  i12

unde : Tmax1 - momentul de torsiune maxim la roata 1;

HP st - tensiunea admisibilă prescrisă la contact.
Dacă roțile dințate ale angrenajului sunt executate din materiale diferite
atunci HP st = min (HP st1, HP st2)
b
Dacă se cunoaște coeficientul axial al lățimii danturii,   , din
aw
relațiile de verificare de mai sus se pot deduce relații de dimensionare pentru
distanța dintre axe:
 pentru solicitarea de regim de oboseală:
2
 Z  K T
 aw ob   i12  1 3   H n1 . (11.20)
  HP  2 Ai12

 pentru solicitări în condiții de suprasarcină:

2
 Z  K H Tmax1
 aw ss   i12  1 3   . (11.21)
  HPst  2 Ai12

Distanța dintre axe este definite de:

aw  max  aw ob ,  aw ss  .

De regulă a w ob  a w s s , ceea ce reprezintă condiția de rezistență la

contact în regim de oboseală.

152
 11.4 Calculul la solicitarea de încovoiere a
angrenajelor paralele cilindrice cu dantură
înclinată evolventică
Deoarece s-a stabilit o echivalență între forma profilului normal al roții
dințate cu dinți înclinați și forma profilului roții cilindrice drepte echivalente,
condiția de rezistență la solicitările de încovoiere se poate aplica angrenajului
paralel cilindric echivalent format din roțile dințate cilindrice cu dantură dreaptă
echivalente roților dințate cilindrice cu dantură inclinată.
Condiția de rezistență la solicitarea de încovoiere de regim la oboseală
pentru roțile dințate cu dantura înclinată este similară cu cea de la roțile dințate
cu dantură dreaptă, cu deosebirea că m  mn:
K F  Ft
i   YFa . (11.22)
b  mn

unde: Y este factorul global de influență la solicitarea de încovoiere a dinților;

mn - modulul normal;

Y  YFa  YSa  Y  Y . (11.23)

unde:
YFa reprezintă factorul de formă al dinților roții dințate echivalente;
YSa este factorul de influență al efectului de concentrare a tensiunilor la
baza dinților roții dințate echivalente.
Condițiile de rezistență la încovoiere pentru cele două roți, ca și relațiile
de dimensionare pentru angrenajul paralel cilindric cu dantura inclinată sunt
similare cu cea de la danturile drepte în regim de oboseală:

K F  Ft K F
 F1   Y1   FP1 ;  F 2  F t  Y2   FP 2 ; (11.24)
b  mn b  mn

 pentru roata 1:

4 K F Tn1  Y 
mnob1    . (11.25)
z  a  i12  1   FP  1
3
2
1

 pentru roata 2:

4 K F Tn1  Y 
mnob2    . (11.26)
z  a  i12  1   FP  2
3
2
1

153
și în regim de suprasarcini:

 pentru roata 1:

4 K F Tmax  Y 
mnss1    . (11.27)
z  a  i12  1   FPst  1
3
2
1

 pentru roata 2:

4 K F Tmax  Y 
mnss2    . (11.28)
z  a  i12  1   FPst  2
3
2
1

Modulul angrenajului este definit de relația:

mn  max  mnob1 , mnob2 , mnss1 , mnss2  . (11.29)

154
 12

ANGRENAJE CONICE CONCURENTE

12.1 Definire și domenii de aplicare

Angrenajele conice concurente transmit mişcarea de rotaţie între arbori
a căror axe se intersectează închizând între ele un unghi  A . Roţile angrenajului
au formă conică şi de aceea aceste angrenaje poartă denumirea de angrenaje
conice.
Suprafeţele şi cercurile de rostogolire sunt două conuri care au vârful
comun în punctul de intersecţie O a celor două axe şi sunt tangente de-a lungul
generatoarei OP (fig.12.1).

Fig. 12.1 Conurile de rostogolire

Analizând figura 12.1, rezultă:

 A   r1   r 2 . (12.1)

unde  r1 ,  r 2 sunt semiunghiurile conurilor de rostogolire.

Unghiul dintre axe  A poate fi mai mic, egal sau mai mare decât 900.
Prezintă interes cazul special când conul de rostogolire al unei roţi devine un
disc, adică  r 2  900 (fig.12.2) [16].

155
 Fig.12.2. Suprafeţe de rostogolire speciale

Angrenajul poartă numele de angrenaj cu roată plană. Datorită formei sale

angrenajul conic poate fi introdus într-o sferă (fig.12.3).

Fig.12.3Definirea angrenajului conic

În planele Q1 şi Q2 perpendiculare pe axele conurilor se disting două cercuri

cu centrele în O1 şi O2 de raze Rr1 şi Rr 2 numite cercuri de rostogolire iar
punctul P este polul angrenării.

Rr1 R
Se poate scrie imediat R0   r2 . (12.2)
sin  r1 sin  r 2

În cazul angrenajului ortogonal raza sferei este:

R0  Rr21  Rr22 . (12.3)

156
 Raportul de transmitere.
Vitezele periferice ale punctului de rostogolire P de pe cele două roţi fiind
egale, raportul de transmitere va fi:
1 Rr 2 sin  r 2
i12    . (12.4)
2 Rr1 sin  r1

În cazul angrenajului zero şi zero deplasat, conurile de rostogolire coincid

cu cele de divizare şi prin urmare:
1 Rd 2 z2 sin  d 2
i12     . (12.5)
2 Rd 1 z1 sin  d 1

unde  d 1 şi  d 2 sunt semiunghiurile conurilor de divizare.

Întrucât  d 1   A   d 2 , scriind sin  d 1  sin  A cos  d 2  cos  A sin  d 2 şi
împărţind cu cos  d 1 se obţine:
sin  A
tg d 1  . (12.6)
i12  cos  A

În mod similar se obţine:

i12  sin  A
tg d 2  . (12.7)
1  i12  cos  A

Pentru angrenajul ortogonal (  A  900 ) se obţine:

1 1 
i12   , respectiv i12  1  tg d 2 (12.8)
2 tg d 1 2

Roata plană de referinţă. Roata plană generatoare.

Pentru a putea genera evolventă sferică cu ajutorul unei roţi plane, trebuie
definită forma evolventei sferice când una din roţi devine o roată plană.
Materializarea flancului dintelui roţii plane cu profil de evolventă
sferică este foarte dificilă. Acest fapt a determinat înlocuirea profilului de
evolventă sferică a dintelui roţii plane printr-un profil rectiliniu, uşor de
realizat practic (fig. 12.4b).
Înlocuirea profilului atrage o transformare a liniei de angrenare.

157
 Fig.12.4 Roata plană generatoare (RPG):
a) dantura sferică evolventică;b) dantura octoidală

Dantura roţilor se numeşte octoidală, datorită formei de opt a liniei de

angrenare. Două roţi dinţate cu dantură octoidală angrenează corect din punct de
vedere teoretic atât timp cât liniile lor de angrenare se suprapun perfect. Aceasta
se întâmplă dacă conurile de divizare coincid cu conurile de rostogolire.
Aceste angrenaje sunt sensibile la modificarea unghiului dintre axe. Din
această cauză, angrenajele conice se realizează numai sub forma angrenajelor
zero sau zero deplasate.
Roata plană cu dantură octoidală având aceeaşi proprietate ca şi
cremaliera angrenajelor cilindrice (dacă două roţi conice angrenează separat cu o
aceeaşi roată plană, angrenează și între ele, putând forma un angrenaj) este
folosită pentru definirea danturilor conice, sub forma roţii plane de referinţă.

Fig.12.5Geometria dinţilor roţii plane

În figura 12.5 este redat profilul dintelui roţii plane de referinţă de pe

cilindrul exterior desfăşurat în plan, iar în figura 12.6 secţiunile axială şi
transversală a roţilor plane de referinţă cu dinţi drepţi şi cu dinţi înclinaţi.
158
 Prin analogie cu angrenajele cilindrice, linia profilului roţii plane de
referinţă pe care grosimea dintelui este egală cu lărgimea golului şi faţă de care
se măsoară înălţimea capului şi piciorului dintelui, se numeşte linie de referinţă
(fig.12.5).
Planul care conţine linia de referinţă şi este perpendicular pe axa roţii
plane se numeşte plan de referinţă (fig.12.6).

Fig.12.6 Roata plană de referinţă

Mărimile standardizate ale roţii plane de referinţă sunt aceleaşi ca şi la

cremaliera angrenajelor cilindrice.

Angrenajul echivalent.

Dificultăţile studiului geometriei şi cinematicii angrenajelor conice pe o

suprafaţă sferică au impus o metodă aproximativă de profilare a dinţilor roţilor
conice. Se observă că suprafeţele frontale ale dinţilor situate între cercurile de
vârf şi de fund, formează pe sferă nişte zone sferice. Deoarece lăţimea acestor
zone sferice este mică în comparaţie cu raza R0 a sferei pe care se găsesc,
zonele sferice se pot înlocui prin nişte trunchiuri de con tangente la sferă în
punctele aparţinînd cercurilor Cd1 şi Cd2. Conurile pe suprafeţele cărora se vor
găsi suprafeţele frontale ale dinţilor pot fi construite în modul următor:

159
 Fig.12.7.Conurile frontale suplimentare

Cu cât raportul dintre raza sferei şi modulul danturii este mai mare, cu atât
eroarea ce se comite înlocuind forma sferică a suprafeţei frontale a dinţilor
printr-un trunchi de con va fi mai mică. Conurile cu vîrfurile în 0 1 şi O2 se
numesc conuri frontale sau suplimentare.
Construcţia profilelor suprafeţelor frontale ale dinţilor se poate face acum
cu aceleaşi procedee ca şi în cazul roţilor dinţate cilindrice, deoarece conurile
frontale se pot desfăşura în plan.

Fig.12.8 Angrenajul echivalent

Desfăşurînd aceste conuri şi construind pe cercurile de raze O 1P şi O 2 P

profilele dinţilor, în acelaşi mod ca la roţile cilindrice, se obţine un angrenaj
cilindric paralel, care este angrenajul echivalent al angrenajului conic (fig.12.8).
Angrenajul echivalent are dantura dreaptă sau înclinată, corespunzător
danturii angrenajului conic.
Întrucît la o roată dinţată conică mărimea razei de divizare depinde de
poziţia punctului P pe generatoarea de divizare, rezultă că se pot construi o
infinitate de angrenaje echivalente (exterior, interior, mediu etc.).

160
 Dantura angrenajului echivalent are acelaşi pas (modul) ca şi angrenajul
conic pe cercurile de divizare care sunt bazele conurilor frontale desfăşurate.
Pentru a evita confuziile, se indică totdeauna modulul maxim m pentru
angrenajul cu dantură dreaptă (standardizat) şi modulul maxim frontal mf pentru
angrenajul cu dantură înclinată.
Cu precizările de mai sus, se calculează elementele angrenajului
echivalent, pe baza relaţiilor stabilite pentru angrenajele cilindrice.
Altfel, din triunghiurile O1PO 1 şi O2 PO 2 (fig.12.8) rezultă razele de divizare
echivalente [16]:
Rd 1 Rd 2
Rd 1  ; Rd 2  (12.9)
cos  d 1 cos  d 2
Exprimând razele de divizare Rd ale roţilor angrenajului conic în funcţie
de modulul maxim şi de numerele de dinţi, razele de divizare echivalente devin:
mz1 mz2
Rd 1  ; Rd 2  (12.10)
2cos  d 1 2cos  d 2
Angrenajul echivalent având acelaşi modul ca și angrenajul conic se poate
scrie:
mz 1 mz
Rd 1  ; Rd 2   2 (12.11)
2 2
unde z1 şi z2 sînt numerele de dinţi ai roţilor dinţate echivalente.

Din relaţiile (12.10 ) şi (12.11 ) rezultă:

z1 z2
z 1  ; z 2  (12.12)
cos  d 1 cos  d 2
Raportul de transmitere al angrenajului echivalent va fi dat de relația:
z 2 z2 cos  d 1 sin  d 2 cos  d 1 tg d 2
i12     . (12.13)
z 1 z1 cos  d 2 sin  d 1 cos  d 2 tg d 1
care în cazul angrenajului conic ortogonal devine:
i12  i122 . (12.14)
Razele cercurilor de bază echivalente pentru angrenajul conic cu dantură
dreaptă sunt date de relațiile:
Rb 1  Rd  1 cos  0 ; Rb 2  Rd  2 cos  0 . (12.15)
și respectiv,
Rb 1  Rd 1 cos  0 f ; Rb 2  Rd 2 cos  0 f . (12.16)

161
în cazul angrenajului conic cu dantură înclinată sau curbă.
Distanţa dintre axele angrenajului echivalent rezultă ca sumă a razelor de
divizare echivalente:
A  Rd 1  Rd 2 . (12.17)

Toate concluziile care au rezultat din studiul angrenajului cilindric se

aplică şi la angrenajul echivalent al angrenajului conic.

12.2 Angrenajul conic cu dantură dreaptă

Calculul geometric al angrenajului conic cu dantură dreaptă

Calculul geometric are drept scop determinarea mărimilor geometrice

necesare pentru realizarea angrenajului, a unor mărimi pentru verificarea
dimensională şi a unor coeficienţi de calitate ai angrenajului, cum sunt gradul de
acoperire şi ascuţirea dinţilor. Acest calcul se efectuează pe baza mărimilor
normalizate ale roţii plane și a parametrilor principali ai angrenajului, având în
vedere clasa de precizie a acestuia.
Calculul geometric al angrenajului se execută după ce se face în prealabil
un calcul de rezistenţă pentru determinarea modulului maxim.
Rezultă de asemenea lăţimea danturii B şi numerele de dinţi z1 şi z2, care
permit alegerea deplasărilor specifice ale profilelor 1 şi 2. În funcţie de clasa de
precizie se stabilesc toleranţele angrenajului şi se calculează mărimile necesare
controlului dimensional.
La alegerea roţii plane de referinţă se ţine seama de particularităţile
maşinii pe care se va realiza dantura. Se preferă unghiul de referinţă 0 = 2o°.
Coeficientul de înălţime a capului dintelui se ia de obicei f0 =1, iar coeficientul
jocului la capul dintelui depinde de tipul maşinii de danturat.

Modificarea danturii conice.

Modificarea danturii angrenajului conic este impusă în general de aceleaşi
cauze ca şi la angrenajul cilindric, cu excepţia realizării unei distanţe dintre axe
dată.
Datorită particularităţilor generării danturii conice, (cu scule separate
pentru cele două flancuri ale dintelui), se disting două feluri de deplasări ale
profilului:
d) deplasare radială;
e) deplasare tangenţială.

162
 Fig.12.9 Generarea danturii zero

a) Deplasarea radială a profilului

Profilul dintelui roţii conice de pe conul frontal (suplimentar) exterior
desfăşurat în plan este aproximativ identic cu profilul unei roţi dinţate cilindrice
evolventice, care are raza de divizare egală cu lungimea generatoarei conului
frontal.
De asemenea, profilul dintelui roţii plane pe cilindrul frontal exterior
corespunde cremalierei de referinţă a roţilor dinţate cilindrice (fig.12.9).
Dacă profilul dintelui roţii plane generatoare pe cilindrul frontal exterior
este aşezat în aşa fel încât linia de referinţă a profilului este cuprinsă în planul de
divizare al roţii plane (fig.12.8), se generează o dantură conică zero.
În acest caz rezultă că:
- înălţimea capului de divizare a dintelui şi cea a piciorului dintelui sunt
egale cu cele de referinţă:
ad  a0  m  f 0 ; bd  b0  m  f 0  w0  . (12.18)

- diametrul de vârf al roţii este:

De  Dd  2a0 cos  d  m  z  2 f 0 cos  d  . (12.19)

- diametrul de fund:
Di  Dd  2b0 cos  d  m  z  2  f 0  w0  cos  d  . (12.20)

163
 - arcul de divizare al dintelui (arcul dintelui) este egal cu arcul de divizare
al golului (arcul golului) şi egal cu jumătatea pasului de referinţă:
 m
sd  td  . (12.21)
2

Dantura conică cu profil deplasat ia naştere atunci când linia de referinţă a

profilului roţii plane pe cilindrul frontal exterior este deplasată faţă de planul de
divizare.
În cazul unei deplasări pozitive (fig.12.9) rezultă:
- înălţimea capului de divizare a dintelui:
ad  a0    m  m  f 0    . (12.22)
- înălţimea piciorului de divizare:
bd  b0    m  m  f 0  w0    . (12.23)
- diametrul de vârf al roţii deplasate este:
De  Dd  2ad cos  d  m  z  2  f 0    cos  d  . (12.24)

iar diametrul de fund va fi dat de relația:

Di  Dd  2bd cos  d  m  z  2  f 0  w0    cos  d  . (12.25)

- arcul dintelui sd este diferit de arcul golului td şi are valoarea:

 
sd  m   2  tg 0  . (12.26)
2 

Fig.12.10 Dantura conică deplasată

164
 b) Deplasarea tangenţială a profilului
Aceasta constă în mutarea laterală a unuia din flancurile dinţilor roţii
plane generatoare. Astfel, prin deplasarea laterală a flancului într-un sens
(fig.12.11a), dintele devine mai gros decît cel nedeplasat, iar prin deplasarea în
sens contrar (fig.12.11b), dintele devine mai subţire.

Fig.12.11 Deplasarea tangenţială a profilului

Pentru ca două roţi conice să poată angrena fără modificarea unghiului

dintre axe, este necesar ca deplasarea tangenţială pozitivă (care duce la
îngroşarea dintelui) a unei roţi să fie riguros egală cu deplasarea tengenţială
negativă (care duce la subţierea dintelui) a roţii conice conjugate.
De obicei deplasarea tangenţială pozitivă se aplică roţii cu număr de dinţi
mai mic (pinionului).
Prin deplasarea tangenţială a profilului se mută profilul dintelui, dar el
rămâne neschimbat ca formă, în timp ce la deplasarea radială se foloseşte o altă
porţiune a evolventei (respectiv a profilului octoidal).
De aceea, deplasarea tangenţială poate îmbunătăţi numai rezistenţa la
încovoiere a dinţilor fără a modifica condiţiile geometrice ale angrenajului
(subtăiere, interferenţă, grad de acoperire, ascuţire etc.).
Deplasarea tangenţială a profilului se aplică şi în cazul cînd nu se face o
deplasare radială. De exemplu, folosind materiale diferite pentru pinion şi roată,
se pot realiza danturi de aceeaşi rezistenţă la încovoiere.
Câteodată, se aplică simultan deplasarea radială şi tangenţială a profilului,
realizându-se o dantură îmbunătăţită din mai multe puncte de vedere.
În cazul în care se aplică danturii atât o deplasare radială cât şi o deplasare
tangenţială, arcul de divizare al dintelui devine:

 
sd  m   2  tg 0    . (12.27)
2 
unde  reprezintă deplasarea tangenţială specifică.

165
 Modificarea danturii roţilor dinţate conice poate fi realizată şi prin
modificarea unghiului de referinţă al roţii plane.

Numărul de dinţi ai pinionului

Stabilirea numărului de dinţi ai pinionului se poate face după criteriul
evitării subtăierii. Numărul minim de dinţi care asigură prelucrarea fără
subtăiere a unei danturi zero se stabileşte pe baza angrenajului echivalent, în
funcţie de numărul de dinţi echivalent.
Conform teoriei angrenajelor cilindrice cu dantură exterioară dreaptă,
numărul minim de dinţi care se poate admite în cazul danturilor zero cu evitarea
subtăierii este:
2 f0
z min  . (12.28)
sin 2  0
Pentru unghiul de referinţă  0  20 şi notândf0 = l, se obţine z min  17.
În practică se admite z min  14 , având în vedere că şi la acest număr de
dinţi subtăierea încă nu este supărătoare.
Ţinând cont de relaţia (12.28) rezultă numărul minim de dinţi realizabil
fără subtăiere la o dantură conică dreaptă nedeplasată va fi dat de relația:

zmin  17 cos  d 1 (teoretic);

zmin  14 cos  d 1 (practic) (12.29)

În figura 12.12 este dată variaţia numărului minim de dinţi în funcţie de

semiunghiul conului de divizare  d .

Fig. 12.12 Numărul minim de dinţi

166
 Curba AA' reprezintă cazul teoretic, iar curba BB’ cazul admis încă în
practică.
Deci, dacă numărul de dinţi z ales se află pe linia AA’ sau deasupra
acestei linii, se poate realiza o dantură zero.
Dacă numărul de dinţi z se află sub linia BB', pinionul nu poate fi
prelucrat ca pinion zero decât cu subtăiere, pentru evitarea căreia trebuie să se
aplice profilului o deplasare pozitivă.
Deplasarea minimă pentru evitarea subtăierii, conform teoriei
angrenajelor cilindrice cu dantură exterioară dreapta este:
17  z 1
 min  (teoretic);
17
14  z 1
 min  (practic) (12.30)
14
Prin deplasarea pozitivă a profilului se micşorează arcul dintelui pe cercul
de vârf. Deplasarea specifică pozitivă a profilului pentru care arcul dintelui pe
cercul de vârf are o anumită valoare, rezultă din nomograma utilizată la
angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă, în care se intră cu numărul
echivalent de dinţi.
În mod practic, arcul dintelui pe cercul de vârf trebuie să fie se> 0,25 m.
Conform teoriei angrenajelor cilindrice, pentru realizarea unui angrenaj
conic zero deplasat trebuie îndeplinită condiţia:
z 1  z 2  2 z min . (12.31)

care cu luarea în considerare a relaţiilor (12.12), relația (12.31) devine:

z1 z2
  2 z min . (12.32)
cos  d 1 cos  d 2
sau
 z cos  d 1 
z1 1  2   2 z min cos  d 1. (12.33)
 z1 cos  d 2 

În cazul angrenajului ortogonal condiţia devine:

z1 1  i122   2 z min cos  d 1. (12.34)

La alegerea numărului de dinţi ai pinionului trebuie avute în vedere atât

condiţiile tehnologice cât şi condiţiile de rezistenţă şi de durabilitate a
angrenajului.
167
 Particularităţile jocului la capul dintelui
După felul jocului la capul dintelui, angrenajele conice pot fi:
- cu joc variabil la capul dintelui;
- cu joc constant la capul dintelui.

 Jocul variabil la capul dintelui.

În cazul angrenajelor cu joc variabil, conurile de divizare, conurile de vârf
şi cele de fund ale ambelor roţi au vârful comun, în punctul O, de intersecţie a
axelor (fig.12.13).
Dimensiunile dinţilor nu sînt aceleaşi de-a lungul lor.

Fig.12.13 Jocul variabil la capul dintelui.

Spre vârful conului scade atât înălţimea piciorului dintelui cât şi înălţimea
capului, în aceeaşi proporţie scăzând şi jocul la capul dintelui.
Conform figurii 12.11 rezultă:
- unghiul capului de divizare al dintelui:
ad 1 a
tg ed 1  ; tg ed 2  d 2 . (12.35)
G G
- unghiul piciorului de divizare al dintelui:
bd 1 b
tg id 1  ; tg id 2  d 2 . (12.36)
G G
- semiunghiurile conurilor de vîrf, care sunt necesare la strunjirea roţilor
conice:
 e1   d 1   ed 1 ;  e 2   d 2   ed 2 . (12.37)

168
 - semiunghiurile conurilor de fund, care sunt necesare la montarea roţilor
pe maşina de danturat:
 i1   d 1   id 1 ;  i 2   d 2   id 2 . (12.38)

În figura 12.14 este reprezentată o roată dinţată conică a unui angrenaj cu

joc la capul dintelui variabil.

Fig.12.14 Geometria roţii cu joc variabil

Distanţa IS este numită distanţă de sprijinire.

Relaţia pentru calculul acestei mărimi rezultă din figura 12.14:
De
I s  Ie  Ic  ctg e  I c . (12.39)
2
în care distanţa Ic se alege constructiv.
Deplasările axiale şi radiale duc la modificarea jocului la capul dintelui.
Dacă roata se deplasează axial spre punctul de intersecţie al axelor, sau radial în
sensul săgeţilor l'(fig.12.13), jocul se micşorează.
Cum jocul iniţial este mai mare la exterior şi mai mic spre vârful conului,
micşorarea jocului datorită deplasărilor influenţează defavorabil jocul real
tocmai unde acesta este mai mic, putând produce chiar blocarea angrenajului.

 Jocul constant la capul dintelui

Dezavantajele jocului variabil la capul dintelui pot fi înlăturate. În acest
scop, conul de vârf al unei roţi se realizează cu generatoarea paralelă cu
generatoarea conului de fund de la roata conjugată (fig.12.15).
Conurile de vârf ale celor două roţi au vârfurile în Oε1, respectiv în Oε2.
Datorită acestui fapt unghiul capului de divizare  ed al dintelui roţii din

169
angrenajul cu joc la capul dintelui constant este diferit de cel al dintelui cu joc
variabil determinat de relaţia anterioară.

Fig.12.15 Jocul constant la capul dintelui

Se observă însă că acest unghi este egal cu unghiul piciorului de divizare

al dintelui roţii conjugate  id .
Ca urmare, semiunghiurile conurilor de vârf ale roţilor angrenajului cu joc
constant se determină cu relaţiile:
 e1   d 1   id 2 ;

 e 2   d 2   id 1. (12.40)

Fig.12.16 Geometria roţii cu joc constant

170
 Conform figurii 12.16, celelalte mărimi geometrice se scriu uşor:
Dd
Is  ctg d  ad sin  d  I c . (12.41)
2
în care distanţa I c rezultă constructiv.
Datorită avantajelor menţionate se recomandă să se construiască
angrenaje cu jocul constant la capul dintelui.

Gradul de acoperire
Gradul de acoperire se determină pe baza angrenajului echivalent, format
din două roţi cilindrice cu dantură dreaptă, având unghiul de angrenare  0 ,
elementele geometrice ale acestuia fiind:
Rd
Rd  ; Re  Rd  ad . (12.42)
cos  d
Rb  Rd  cos  0 ; A  Rd  1  Rd  2 . (12.43)

Pe baza relaţiei stabilite la angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă

rezultă:

Re2 1  Rb2 1  Re2 2  Rb2 2  A sin  0

 . (12.44)
  m cos  0

Calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură dreaptă

Calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură dreaptă poate fi
făcut cu ajutorul relaţiilor stabilite la angrenajul cilindric cu dinţi drepţi în care
se înlocuiesc elementele angrenajului mediu echivalent al angrenajului conic.

Elementele angrenajului echivalent mediu

Pe baza figurii 12.16 se poate scrie:

Rd Rdm
 . (12.45)
G G  0,5B
Rdm
Notând  G  , din relaţia anterioară se poate scrie:
G  0,5B

Rdm  Rd 1  0, 5 G  . (12.46)

171
 Conform figurii 12.17, razele de divizare medii echivalente sunt date de
relația:
Rdm R
Rdm   d 1  0,5 G  . (12.47)
cos  d cos  d
Distanţa dintre axe a angrenajului mediu echivalent este:

 R R 
A m   d 1  d 1  1  0,5 G  . (12.48)
 cos  d 1 cos  d 2 
Dar cum Rd  G sin  d , relaţia anterioară devine:

A m  G 1  0, 5 G  tg d 1  tg d 2  . (12.49)

Fig.12.17 Angrenajul mediu echivalent. Forţele din angrenaj

Modulul angrenajului mediu este egal cu modulul mediu al angrenajului:

Ddm Dd
mm  mm   1  0,5 G  . (12.50)
z z
De unde rezultă în final:
mm  mm  m 1  0, 5 G  . (12.51)
Numărul de dinţi ai angrenajului echivalent z şi raportul de transmitere
echivalent se determină cu ajutorul relaţiilor stabilite anterior:

z1
z 1  . (12.52)
cos  d 1

172
respectiv
z2
z 2  . (12.53)
cos  d 2

iar
i12  tg d 2  ctg d 1. (12.54)

Forţele din angrenajul conic cu dantură dreaptă

Forţa de contact dintre flancurile active dinţilor poate fi considerată ca o
forţă concentrată Fn ,situată în planul median O 1O 2 , perpendiculară pe
generatoarea comună a conurilor de rostogolire (divizare), așa cum rezultă din
fig. 12.17. În plan, forţa Fn se descompune în două componente:

Ft  Fn  cos  0 . (12.55)
perpendiculară pe planul axelor roţilor în angrenare și

Fr  Ft  tg 0 . (12.56)

situată în planul axelor roţilor în angrenare.
Se observă că forţa Ft este forţă tangenţială atât pentru angrenajul real cât
şi pentru angrenajul echivalent, astfel că se poate scrie:

M t 1 M t 1
Ft   . (12.57)
Rdm1 Rdm 1
Prin urmare, momentul de torsiune la arbore al pinionului echivalent va fi:
Rdm 1 M t1
M t 1  M t 1  . (12.58)
Rdm1 cos  d 1
unde M t1 este momentul de torsiune la arborele pinionului conic.
Forţa Fr este radială numai pentru angrenajul echivalent şi se poate
descompune în alte două componente:
Fr1  Fr  cos  d 1  Ft  tg 0  cos  d 1. (12.59)
componentă perpendiculară pe axa pinionului ˗ deci forţă radială pentru pinion,
şi:
Fax1  Fr  sin  d 1  Ft  tg 0  sin  d 1. (12.60)
componentă paralelă cu axa pinionului – deci forţă axială pentru pinion.

173
 Similar, pentru roată vom avea:
Fr 2  Fr  cos  d 2  Ft  tg 0  cos  d 2 . (12.61)
Fax 2  Fr  sin  d 2  Ft  tg 0  sin  d 2 . (12.62)
În cazul unui angrenaj conic ortogonal vom avea  A  90 iar forţa radială
de la o roată va fi forţă axială pentru roata conjugată şi invers:
Fr1  Fax 2 ; Fax1  Fr 2 . (12.63)
Forţa tangenţială Ft se poate exprima uşor:
2 M t1 2 M t1
Ft   . (12.64)
Ddm1 Dd 1 1  0,5 G 

Cunoscând puterea P1 [KW] la arborele pinionului, momentul de torsiune M t1

se va calcula cu relația:
P1
M t1  106  N  mm  (12.65)
1

unde     n1 este viteza unghiulară de rotaţie a pinionului în [rad/sec], n1 fiind

30
turaţia pinionului exprimată în rotaţii pe minut.
Forţele calculate mai sus permit calculul danturii, arborilor şi a lagărelor
de susţinere a acestora.

Calculul de rezistenţă la rupere prin oboseală la încovoiere

În formula stabilită pentru calculul dinţilor la rupere prin oboseală la
încovoiere la angrenajul cilindric cu dantură exterioară dreptă vom înlocui
elementele angrenajului mediu echivalent:

0,68KM t1
 max  . (12.66)
m  z 1  B  c f  1
2
m

şi vom obţine:
0, 68KM t1
 max  . (12.67)
m2  z1 1  0,5 G   B  c f  1
2

Formula aceasta este o formulă de verificare, condiţia de rezistenţă fiind

 max  aR rezistenţa admisibilă  aR alegându-se în acelaşi mod ca şi la
angrenajul cilindric.

174
 Pentru dimensionare se va stabili o relaţie care ne oferă valoarea
generatoarei maxime de divizare G , aceasta caracterizând gabaritul
angrenajului.
Punând B   G  G şi exprimând modulul maxim în funcţie de lungimea
generatoarei de divizare G , găsim:

Dd 1 2G sin  d 1 2G sin  A
m    . (12.68)
z1 z1
12 12 
z1 i 2  2i cos   1 1/2
A 
sin  A
(s-a avut în vedere relaţia tg d 1  stabilită anterior).
i12  cos  A

Pentru calculul generatoarei de divizare maxime se va porni de la

următoarea relație:

G  0,555 3

KM t1 i122  2i12 cos  A  1 z1  . (12.69)
 G 1  0,5 G   sin 2  A  c f  1   aR
2

În cazul angrenajului ortogonal (  A  900 ), z1>z1cr vom avea:

G  0,555 3

KM t1 i122  1 z1  . (12.70)
 G 1  0,5 G   c f  1   aR
2

P1
unde K  K r  K d și M t1  106 ,  N  mm .
1

Pentru a se evita obţinerea unor dinţi prea lungi şi prea subţiri la capătul
dinspre vârful conului se limitează  G  0,3 .

Calculul de rezistenţă la tensiuni de contact

Procedând similar cazulului anterior, pentru angrenajul ortogonal cu

 0  20 cu roţile din oţel și z1<z1cr , vom avea:

  KM t1
  340
,  mm .
1/2
G  i122  1   (12.71)
 1  0,5 G    ak   G  i12
3

în care M t1 se introduce în  N  mm  iar  ak în  N / mm2  .

175
 Cunoscând lungimea generatoarei de divizare Gse determină modulul
maxim al danturii cu relaţia:
Dd 1 2G sin  d 1
m  . (12.72)
z1 z1
Modul nu trebuie să facă parte neapărat din şirul modulelor normalizate
însă se va da preferinţă acestora.

Numărul critic de dinţi

Considerând că avem un angrenaj ortogonal  0  20 cu roţile din oţel,
numărul critic de dinţi se calculează folosind relația:
1

z1cr 
 6,8 105
i 1
2
12  2

 aR
. (12.73)
c f 1 i12  ak2

Dacă z1  z1cr , solicitarea periculoasă este cea de contact, iar dacă z1  z1cr
solicitarea periculoasă va fi oboseala prin încovoiere.

12.3 Angrenaje conice cu dantură înclinată sau curbă

Calculul geometric al angrenajului conic cu dantură înclinată

Angrenajul conic cu dantură înclinată diferă de angrenajul conic cu

dantură dreaptă numai prin înclinarea dintelui faţă de generatoarea conului.
Această înclinare se traduce pe planul de rostogolire a roţii plane, prin înclinarea
liniei flancului dintelui faţă de raza acestei roţi. Liniile flancurilor dinţilor pe
planul de rostogolire al roţii plane sunt drepte tangente la un cerc de rază r, cu
centrul în centrul roţii plane (fig.12.18).

176
 Fig.12.18 Roata plană cu dantură înclinată

Spre deosebire de angrenajele cilindrice cu dantură înclinată la care se

lucrează cu modulul normal mn , la angrenajele conice cu dantură înclinată este
specific modulul frontal m f , pentru cercul de divizare de pe conul frontal
(suplimentar) exterior.

Unghiul de înclinare al dintelui

Unghiul de înclinare  este variabil de-a lungul dintelui, mărimea lui
depinzând de raza cercului care trece prin punctul unde se măsoară înclinarea.
Astfel, pentru punct oarecare X corespunzător cercului de rază R0 x ,
unghiul  dx rezultă din triunghiul OT ' X (fig.12.18):
r
sin  dx  . (12.74)
R0 x
iar pentru cercul de rază R0m se obţine :
r
sin  dm  . (12.75)
R0 m
Prin eliminarea razei r din relaţiile 12.74 și 12.75, rezultă unghiul de
înclinare  dx în funcţie de unghiul  dm :

177
 R0 m
sin  dx  sin  dm . (12.76)
R0 x
Pentru raza R0 x egală cu raza exterioară – maximă - R0 şi respectiv raza
interioară – minimă - R0 min , rezultă corespunzător:

- unghiul de înclinare exterior:

R0 m
sin  dmax  sin  dm . (12.77)
R0
- unghiul de înclinare interior:
R0 m
sin  dmin  sin  dm . (12.78)
R0min
Înclinarea minimă fiind la raza exterioară (pe conul frontal exterior) – iar
înclinarea maximă pe conul frontal interior adică:
d max
  dm   dmin . (12.79)
Cu creşterea unghiului de înclinare a dintelui funcţionarea devine mai
silenţioasă, în schimb cresc forţele axiale.
Sensul de înclinare al dintelui poate să fie dreapta sau stânga. Se
consideră că sensul de înclinare este dreapta când dinţii sunt înclinaţi în sensul
acelor ceasornicului, roata fiind privită dinspre vârful conului.
Sensul stânga este cel contrar sensului dreapta.
Unghiul de angrenare se alege de preferinţă  0 n  20 .

Angrenajul echivalent.Numărul minim de dinţi

Angrenajul echivalent al angrenajului conic cu dantură înclinată este un

angrenaj cilindric cu dantură înclinată, definit de elementele frontale.
Pentru un con frontal oarecare, razele de divizare ale roţilor rezultă direct
din relaţia (12.9):
Rdx
Rdx  . (12.80)
cos  d
Aplicînd apoi relaţiile stabilite la angrenajul cilindric cu dantură înclinată,
vom obţine angrenajul echivalent cilindric cu dantură dreaptă.
Astfel, razele de divizare ale roţilor echivalente cilindrice cu dantură
dreaptă vor avea expresia:

178
 Rdx
Rdx'  . (12.81)
cos  d  cos 2  dx
Ţinînd seama de legătura dintre modulul normal şi modulul frontal din relaţia
(12.12), rezultă numărul de dinţi ai roţii echivalente cu dantură dreaptă:
z
z'  . (12.82)
cos  d  cos3  dx
Numărul minim de dinţi prelucrabil fără subtăiere la o dantură zero conică
înclinată este dată de relația:
zmin  z' min cos  d cos3  dx  z0 cos  d cos 3  dx . (12.83)
unde z0  17 (teoretic) şi z0  14 (practic) este numărul minim de dinţi ai unei
roţi cilindrice cu dantură dreaptă, prelucrabili fără subtăiere cu scule având
profil de cremalieră.
Dacă  A  90 se va lua:

cos  d 1
i90  i12 . (12.84)
cos  d 2
şi se adoptă valoarea deplasării specifice  sau  corespunzătoare raportului de
transmitere calculat.

Gradul de acoperire
Gradul de acoperire al angrenajului conic cu dantură înclinată este mai
mare decât al angrenajului conic cu dantură dreaptă, deoarece intervine gradul
de acoperire suplimentar  s , datorită înclinării dintelui, astfel că:
t     s . (12.85)
Gradul de acoperire al profilului  se poate calcula pe baza angrenajului
echivalent, format din două roţi cilindrice cu dantură înclinată având unghiul de
angrenare  0 f şi unghiul de înclinare al dintelui  dmax , elementele geometrice ale
acestuia fiind:
Rd 1
Rd 1  ;
cos  d 1
Rd 2
Rd 2  ;
cos  d 2
Re 1  Rd  1 cos  0 f  ad 1 ;
Re 2  Rd  2 cos  0 f  ad 2 ;

179
 Rb 1  Rd  1 cos  0 f ;
Rb 2  Rd  2 cos  0 f ;
A  Rd  1  Rd  2

astfel că:
R e2 1  R b2 1  R e2 2  R b2 2  A sin  0 f
 . (12.86)
 m f cos  0 f

Cu suficientă aproximaţie gradul de acoperire  se poate determina și

direct, în funcţie de numărul de dinţi ai pinionului şi de unghiul de înclinare a
dintelui  dmax . Gradul de acoperire suplimentar, cu notaţiile din figura 12.7, va fi
dat de relația:
f
s  . (12.87)
pdf

Lungimea arcului f poate fi exprimată în funcţie de unghiul la centru  f :

2 R0 0
f  f. (12.88)
360

iar pasul frontal exterior, în funcţie de pasul unghiular  p va fi:

2 R0 0
pdf   p. (12.89)
360
Astfel, gradul de acoperire suplimentar devine:
f
 . (12.90)
p

Pasul unghiular  p se va determina ţinând seama de numărul de dinţi ai

roţii plane z0 , cu ajutorul relației:
360
p  . (12.91)
z0

Unghiul la centru  f rezultă din figura 12.7, fiind dat de:

 f   1  2 . (12.92)
unde unghiurile 1 şi 2 se determină cu ajutorul relaţiilor:
r r
cos 1  ;cos 2  ; r  R0min  sin  dm . (12.93)
R0 R0min

180
 Gradul de acoperire suplimentar se poate determina mai uşor, dar cu
oarecare aproximaţie, considerînd că triunghiul MNN1 din fig. 12.18 este
dreptunghic cu unghiul drept în N1 şi cu unghiul MNN1 egal cu  dm .
În acest caz se poate scrie:
MN1  NN1tg  dm sau f  B  tg  dm . (12.94)
gradul de acoperire suplimentar devine:

f B  tg  dm
s   . (12.95)
pdf   mf

Forţele în angrenajul conic cu dantură înclinată

Forţele din angrenajul conic cu dantură înclinată sau curbă se pot
determina pe baza angrenajului mediu echivalent, format din două roţi cilindrice
cu dantură înclinată, având unghiul de angrenare  0 f şi unghiul de înclinare al
dintelui  dm (fig. 12.19).

Fig.12.19 Forţele în angrenajul conic cu dantură înclinată

Conform celor stabilite la angrenajul cilindric cu dantură înclinată, asupra

angrenajului echivalent al angrenajului conic acţionează forţa tangenţială Ft ,
forţa radială Fr şi forţa axială Fax .
Se observă că forţa Ft este forţă tangenţială şi pentru angrenajul conic,
deci poate fi determinată cu relaţia:
181
 2 M t 1 2 M t 1
Ft   . (12.96)
Ddm1 Ddm 1
Ţinând seama de faptul că angrenajele conice se realizează numai sub
forma angrenajelor zero sau zero deplaste, conform relaţiilor stabilite la
angrenajul cilindric cu dantură înclinată rezultă:
Ft  Ft  tg 0 f ; Fax  Ft  tg  dm (12.97)
Proiectând forţele Fr şi Fax pe două direcţii perpendiculare - radială şi
axială rezultă:
Fr  Fr cos  d  Fax sin  d  Ft  tg 0 f cos  d  tg  dm sin  d  (12.98)

Ft  Fr sin  d  Fax cos  d  Ft  tg 0 f sin  d  tg  dm cos  d  (12.99)

Semnul  din formulele de mai sus se stabileşte pe baza tabelului 12.1.

Sensul cuplului care
acţionează asupra
roţii considerate
Tabelul 12.1
Semnul  din relațiile
Sensul
(12.97) și (12.98)
înclinării
dintelui În relația (12.97) În relația (12.98)

Dreapta - +
În sensul acelor de
ceasornic
Stânga  -

Dreapta + -
În sensul invers
acelor de ceasornic
Stânga - +

Sensul cuplului, care acţionează asupra roţii considerate se stabileşte

privind roata de la baza mare a conului către vârful acestuia.Nu trebuie pierdut
din vedere faptul că sensul acestui cuplu este opus sensului cuplului produs de
forţele tangenţiale care acţionează asupra roţilor.
Sensul de înclinare al dintelui – dreapta sau stânga – este cel precizat
anterior.
La angrenajele nereversibile, sensul de înclinare a dinţilor se alege astfel
încât forţa axială rezultantă să acţioneze dinspre vârful conului.

182
 Noţiuni privind calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură
înclinată sau curbă
Nu există o metodă precisă pentru calculului de rezistenţă al angrenajelor
conice cu dantură înclinată sau curbă.
Convenţional, calculul de rezistenţă se poate face şi pe baza relaţiilor
stabilite la angrenajul conic cu dantură dreaptă, cu următoarele observaţii:
a) la calculul de rezistenţă la rupere prin oboseală, coeficientul de formă al
dintelui se alege în funcţie de numărul echivalent de dinţi calculat cu relaţia
(12.100) corespunzător roţii cilindrice echivalente cu dantură dreaptă:
z
z  . (12.100)
cos  d cos3  dm
De asemenea, se vor avea în vedere şi celelalte observaţii făcute privind
valorile acestui coeficient în cazul în care se aplică danturii o deplasare
tangenţială  sau când f 0  1 .
b) în cazul calculului la tensiuni de contact, valorile  k şi G se vor înmulţi
1
cu factorul , unde:
v
v  va v dm v f . (12.101)
unde:
va - ţine seama de unghiul de angrenare de referinţă:
pentru  0  20 , va  1 ;
pentru  0  16 , va  0, 75 .
v dm - ţine cont de unghiul mediu de înclinare al dintelui:

v dm  0,114 200   dm . (12.102)

pentru roţile cu dantură zero, v dm  1, 20 .
vf - ţine seama de înălţimea capului de referinţă:
pentru: f 0  1, v f  1;
f 0  1, 25, v f  1,35;
f 0  0,8, v f  0,85.
c) numărul critic de dinţi se stabileşte la fel ca la angrenajul cu dantură
dreaptă, ţinând seama de înclinarea dintelui, obţinându-se:

183
  
1/2
z1cr i2 1  aR 3
 6,8 10 5 12
cos  dm . (12.103)
cf1 i122 2ak

Desenul de execuţie al unei roţi dinţate conice trebuie să cuprindă un număr

minim de informaţii necesare prelucrării şi controlului roţii fabricate.

184
 13

CUPLAJE

13.1 Definiție
Cuplajele sunt organe de maşini care au rolul de a prelua şi de a transmite
momentul şi puterea între doi arbori.
Avantajele cuplajelor constau în evitarea construirii unor arbori de
dimensiuni foarte mari.

13.2 Clasificare
După modul de funcţionare [5], [6]:
1. Cuplaje permanente:
a) fixe:
 cu manşon − dintr-o bucată;
 din două bucăţi;
 cu flanşe.
b) mobile:
 cuplaj Oldham;
 cuplaj cardanic;
 cuplaj cu element elastic – nemetalic;
– metalic.
2. Cuplaje intermitente:
a) comandate (decuplarea şi cuplarea se realizează pe
baza unei comenzi exterioare):
 cu contact rigid (cuplaj cu gheare);
 cu contact elastic (cu fricţiune).
b) automate (decuplarea şi cuplarea se face în funcţie de
viteză, sarcină sau sens de mişcare):
 cuplaj conic;
 cu sabot;
 cu discuri multiple.

185
 Cuplajele permanente sunt acele cuplaje la care realizarea legăturilor
dintre arbori se face numai în repaus prin demontarea elementelor de legatură
între elementele cuplate.
Cuplajele intermitente sunt acelea la care legătura dintre arbori sau/şi
desfacerea legăturii se poate face prin comenzi adecvate realizate din exterior
atât în repaus cât şi în sarcină.

Cuplare = acţiunea de legare temporară

Decuplare = desfacerea legăturilor.

Cuplajul este privit ca un element elastic cu amortizare, interpus între

maşina motoare şi maşina de lucru.

Fig. 13.1 Caracteristica cuplajelor

Rigiditatea (torsională) a cuplajului (notată k), este data de variaţia

momentului de răsucire transmis de cuplaj în funcţie de unghiul de rotire ,
conform relației:
dM r  
k    . (13.1)
d
Amortizarea cuplajului reprezintă dependenţa momentului de răsucire
transmis de cuplaj, de viteza de deformare:
d
Ma  c . (13.2)
dt
unde: c = coeficient de amortizare.

186
 Cuplajele permanente fixe sunt caracterizate de o rigiditate (torsională) k
foarte mare în raport cu rigiditatea de ansamblu a sistemului mecanic din care
face parte.
Cuplajele permanente elastice au o rigiditate (torsională) k mult mai mică
faţă de rigiditatea restului sistemului mecanic din care face parte, care în acest
caz se consideră rigid.
O mobilitate corespunzătoare facilitează funcţionarea ansamblului format
din doi arbori legaţi printr-un cuplaj.

Fig. 13.2 Abaterile posibile pentru montajul a 2 arbori

187
 13.3 Cuplaje permanente
13.3.1 Cuplaje fixe

a) Cuplajul manşon (dintr-o bucată)

- Este rigid si fix.
- Este format dintr-un singur manşon prin care se asamblează cele
două capete de arbori.
- Se utilizează la transmisii cu turaţie variabilă sau în regim de
cuplări repetate.

Fig. 13.3 Cuplajul manşon

Calcul: - verificarea condiţiilor de rezistenţă pentru capătul de arbore şi

manşon la solicitarea de răsucire cu momentul nominal Mr.
Condiţe:- egalarea momentelor de răsucire pentru capătul de arbore şi
manşon:
Mr  Mr .
ca m
(13.3)
adică:
Wca  ar ca  Wm  ar m . (13.4)
 d3  D4  d 4
 ar ca    ar m . (13.5)
16 16 D
Dacă se notează [13]:
 ar ca
k  ,k  2, 7. (13.6)
 ar m 
Considerând k  1 , avem:
4 3
d d
     k  1  0. (13.7)
D D

188
 Cunoscând valoarea k se poate determina xd  d D , unde:
5M rca
d . (13.8)
 ar ca
3

b) Cuplajul cu flanşe
- Cuplaj rigid şi fix, format din două semicuplaje, cu flanşe legate între
ele prin şuruburi păsuite.
Calculul de verificare se face la solicitarea de forfecare în secţiunea
şuruburilor de păsuire, punând condiţia:
F 2 M rc 8M rc
 nf      af . (13.9)
Af  d s  zDs d s2
2
zDs
4
unde: z - numărul de şuruburi;
Ds- diametrul de dispunere a şuruburilor.

Relaţia de verificare pentru diametrul şuruburilor de păsuire este:

8M rc
ds  . (13.10)
  z  Ds  af

Fig. 13.4 Cuplajul cu flanşe

13.3.2 Cuplaje mobile

a) Cuplajul cu element intermediar mobil (Oldham)
- Cuplaj rigid şi mobil.
- Se compune din două semicuplaje legate între ele prin două cuple de
translaţie (ghidaje) dispuse ortogonal şi un disc utilizat ca element
intermediar.

189
 Fig. 13.5 Cuplajul cu element intermediar mobil (cu disc intermediar)

b) Cuplajul cardanic (articulația Hooke)

- Este rigid şi mobil.
- Utilizat pentru cuplarea a doi arbori concurenţi sau paraleli.
- Întâlnit sub două forme: - cuplajul cardanic simplu;
- cuplajul cardanic compus.

Cuplajul cardanic simplu este constiutuit dintr-o articulaţie sferică pe baza

a două piese de forma unor furci şi o cruce cardanică.
Cuplajul cardanic compus, este format din două cuplaje cardanice simple
şi un arbore telescopic.

190
 Fig. 13.6 Scheme de cuplaje cardanice (simple şi compuse)

c) Cuplajul cu element elastic nemetalic

 Cuplaj elastic cu bolţuri
Cuplajul elastic cu bolţuri este compus din două semicuplaje care se
montează pe cele două capete de arbori.

Fig. 13.7 Cuplajul elastic cu bolţuri

191
 Calculul de verificare al cuplajului la solicitarea de încovoiere:
- Se consideră că forţa de încovoiere pe fiecare bolţ actionează la
mijlocul zonei de contact între acesta şi elementul elastic de cauciuc.
Forţa de forfecare pe un bolţ este:
2M rc
F . (13.11)
zDb
unde: z - numărul de bolţuri;
Db- diametrul de dispunere a bolţurilor.
Momentul ]ncovoietor este: M i  F  l. (13.12)
Verificarea la încovoiere a unui bolţ se face după relaţia:

M ic F  l 64 M rc  l
 ni      ai . (13.13)
Wb  d 3
 d 3  z  Db
32
Pentru un bolţ relaţia de dimensionare din condiţia de rezistenţă la
încovoiere este:
M rc  l
db  8 3 . (13.14)
 z  Ds   ai
Calculul de verificare: se consideră că forţa de încovoiere pe fiecare bolţ
solicită la strivire elementul elastic de cauciuc pe lungimea 2 l.
Relaţia de verificare a inelui de cauciuc la strivire este:
F F
 nk     ak . (13.15)
Astr   bi  Dc

unde:  ak este tensiunea admisibilă la contact pentru cauciuc;

Astr - aria de contact dintre inelul de cauciuc şi locaşul din semicuplaj.

 Cuplaj elastic cu rozetă (de cauciuc)

- Compus din două semicuplaje care se montează pe cele două capete de
arbori şi între care se interpune un element elasic de cauciuc de forma
unei rozete.
 Cuplajul elastic cu disc frontal
- Compus din două semicuplaje sub forma unor flanşe triunghiulare care
se montează pe cele două capete de arbori.

192
  Cuplajul elastic Periflex
- Compus din două semicuplaje legate intre ele cu printr-un element
elastic, care se montează pe cele două capete de arbori.

d) Cuplajul cu element elastic metalic

 Cuplajul cu arc şerpuit (Bibby)
- Este compus din două semicuplaje montate pe cele două capete de
arbori.
- Legatura dintre semicuplaje se realizează printr-un arc metalic şerpuit
trecut alternativ printre dinţii celor două danturi aşezate faţă în faţă.

Fig. 13.8 Cuplajul cu arc şerpuit (Bibby)

193
13.4 Cuplaje intermitente
13.4.1 Cuplaje comandate
 Cuplajul cu contact rigid (cu gheare)
Cuplarea se face din repaus sau la viteze mici.

Fig. 13.9 Cuplajul cu gheare

 Cuplaje intermitente cu fricţiune

- Ambreiajul prin fricţiune cu suprafeţe plane

Fig. 13.10 Ambreiajul prin fricţiune cu suprafeţe plane

1,2 - discuri; 3 - arc de compresie

194
 BIBLIOGRAFIE

1. * * * – Lexiconul tehnic român - vol. 10, Editura Tehnică, București, 1962.

2. Constantin V., Palade, V., – Organe de mașini și mecanisme - vol.I, Editura
Fundației Universitare „Dunărea de Jos din Galați”, Galați 2004.
3. Dima, M.I., – Organe de mașini, vol.I - partea I, Academia Militară,
București, 1980.
4. Dima, M.I., – Organe de mașini, vol.I – partea a II-a, Academia Militară,
București, 1982.
5. Gafițanu, M., – Organe de mașini - vol.I, Editura Tehnică, București, 1981.
6. Gafițanu, M., – Organe de mașini - vol.II, Editura Tehnică, București, 2002.
7. Pavelescu D., ș.a., – Organe de mașini, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1985.
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Organe_de_ma%C8%99ini – Organe de
mașini. Definiție, clasificare, domenii de utilizare.
9. http://documents.tips/documents/curs-mecanisme.html– Roșca, D., – Organe
de maşini şi mecanisme, Universitatea din Craiova, suport de curs,Craiova,
2008.
10. https://www.google.ro/search?q=mecanisme+cu+roti+dintate– Mecanisme
cu roți dințate.
11. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/LAGARE-DE-ALUNECARE
83875.php– Lagăre de alunecare.
12. https://www.schaeffler.ro/content.schaeffler.ro/ro/products_services/inafagp
roducts/rotativ_products/index.jsp– Rulmenți și lagăre de alunecare.
13. http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/Jula_Lates_2004/Cap5.pdf–
Cuplaje.
14. http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/Jula_Lates_2004/Cap4.pdf–
Arbori și Osii.
15. http://webbut.unitbv.ro/carti%20on-line/OM/JulaChisuLates/Col10.pdf –
Transmisii prin curele.
16. http://webbut.unitbv.ro/carti%20on-line/TM/Capitolul_1.pdf–Angrenaje.
17. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/RUPEREA-PRIN-SOLICITARE-
LA-OBO61973.php
18. http://utilajutcb.ro/uploads/docs/meca/curs_14.pdf
195
19. http://www.om.ugal.ro/om/biblioteca/Reductor%20de%20turatie%20cu%
20o%20treapta.pdf
20. http://www.mec.tuiasi.ro/ro/images/OMM/Lucrarea%202_Organe%20de%
20masini.Lucrari.pdf
21. http://www.mec.upt.ro/rezi/E2.pdf
22. http://www.mec.tuiasi.ro/RM2/capitole/Cap11.html
23. http://www.florinababei.eu/lectia_i_8.html
24. https://www.adseko.com/ad_page.php?id_ad=1363
25. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ASAMBLARI-FILETATE-SI-
TRANSMIS62929.php
26. http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/Jula_Lates_2004/Cap3.pdf
27. http://www.alphawest.ro/rulmenti/
28. http://biless.md/en/catalog/podshipniki
29. http://www.mec.upt.ro/rezi/Probleme_speciale_de_RM/Cap7%20Calculul%
20la%20solicitari%20variabile.pdf
30. http://omtr.pub.ro/didactic/om_tr_mrcf/as_demontabile.pdf
31. https://www.google.com/search?biw=1024&bih=503&tbm=isch&sa=1&ei=
UAmyXOqzFKSVlwSrwKxI&q=asamblari+filetate+desen+tehnic&oq=asa
mblari+filetate&gs_l=img.1.5.35i39j0i24l7.1289254.1292940..1298040...0.
32. https://www.mdmstandard.ro/wp-content/uploads/Filetul-teorie-si-
practica.pdf
33. http://cloud.kyme32.ro/userfiles/_Anul_1/Email/19_C13_asamblari_filetate.
pdf
34. http://www.om.ugal.ro/om/personal/Sorin%20Ciortan/desc/ifr/Carte_Aa_IF
R%20final_vol_I.pdf– Ștefănescu I., Spânu C., – Organe de mașinivol.I,
Galați, 2011.

196