Sunteți pe pagina 1din 103

ANTON DAVIDESCU

ORGANE DE MAŞINI
CURS DESTINAT STUDENŢILOR FACULTĂŢII DE
INSTALAŢII DIN U.T.C.B.

BUCUREŞTI- 2011
CUPRINS
NOŢIUNI INTRODUCTIVE……………………………………………... 4

1. OSII ŞI ARBORI………………………………………………………... 5

1.1. Definire; rol funcţional; materiale............................................................ 5


1.2. Calculul arborilor şi osiilor....................................................................... 7
1.2.1. Stabilirea regimurilor şi a categoriilor de solicitare ale arborilor şi
osiilor................................................................................................................ 8
1.2.2. Predimensionarea osiilor şi arborilor solicitaţi la încovoiere................. 10
1.2.3. Predimensionarea arborilor solicitaţi exclusiv la răsucire..................... 10
1.2.4. Predimensionarea arborilor supuşi solicitărilor compuse (încovoiere
cu răsucire)....................................................................................................... 11

2. LAGĂRE..................................................................................................... 13

2.1. Definire; clasificarea lagărelor………………………………………….. 13


2.2. Lagăre cu alunecare................................................................................... 14
2.2.1. Forme constructive ale fusurilor de alunecare………………………... 14
2.2.2. Calculul lagărelor cu alunecare radiale.................................................. 16
2.3. Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)………………………………………... 18
2.3.1. Clasificarea rulmenţilor ; variante constructive………………………. 19
2.3.2. Calculul rulmenţilor…………………………………………………... 21
2.3.3. Scheme de rezemare a arborilor(sau osiilor) prin intermediul lagărelor
de rostogolire.................................................................................................... 23

3. ASAMBLĂRI PRIN FILET……………………………………………. 26

3.1. Aspecte generale; clasificare…………………………………………… 26


3.2. Elementele geometrice ale filetelor; materiale utilizate la fabricarea
şuruburilor şi a piuliţelor................................................................................. 27
3.3. Frecarea şi condiţia de autofrânare........................................................... 29

4. ASAMBLĂRI CU PENE........................................................................... 34

4.1. Asamblări cu pene longitudinale fără strângere........................................ 34


4.2. Asamblări cu pene transversale fără strângere.......................................... 37

2
5. RECIPIENTE............................................................................................. 39

5.1. Definire; clasificare; elemente constructive.............................................. 39


5.2. Calculul grosimii mantalei pentru un recipient cu pereţi subţiri, solicitat
pe suprafaţa concavă........................................................................................ 42
5.3. Calculul învelişurilor cu pereţi groşi solicitate la interior........................ 47
5.4. Racorduri.................................................................................................. 49
5.5. Compensarea orificiilor............................................................................ 51
5.5.1. Calculul inelelor de compensare............................................................ 51
5.5.2. Calculul compensatorilor cu ştuţ îngroşat sau cu bucşe……………… 53

6. ARMĂTURI……………………………………………………………... 55

6.1. Armături de comandă…………………………………………………… 55


6.2. Armături de reţinere.................................................................................. 58
6.3. Armături de reglare................................................................................... 61
6.4. Armături de siguranţă…………………………………………………… 63

7. ETANŞĂRI………………………………………………………………. 65

7.1. Definire; clasificare................................................................................... 65


7.2. Etanşări cu contact direct.......................................................................... 65
7.3. Etanşări cu element intermediar................................................................ 66
7.3.1. Pentru suprafeţe aflate în mişcare relativă............................................. 66
7.3.2. Etanşări fixe…………………………………………………………... 68
7.4. Etanşări fără contact……………………………………………………. 70

ANEXE……………………………………………………………………… 72

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………… 103

3
NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Organul de maşină este o piesă simplă sau complexă, ce intră în componenţa


maşinilor, a instalaţiilor, având un rol funcţional şi constructiv bine determinat.
Fiecare organ de maşină poate fi studiat, proiectat şi executat în mod independent.

După destinaţie organele de maşini pot fi clasificate în:


• Organe de maşini de uz general
• Organe de maşini speciale
1. Organele de maşini de uz general:
• Organe de asmblare: şuruburi, piuliţe, ştifturi, bolţuri,
pene, arbori şi butuci canelaţi, arcuri.
• Organe pentru transmiterea mişcării:
o Organe auxiliare transmisiilor: osii şi arbori,
lagăre, cuplaje.
o Transmisii mecanice: transmisii prin curele, prin
lanţuri, angrenaje.
2. Organele de maşini speciale: cilindri de motor, pistoane, arbori
cotiţi, trolii, fitinguri, armături, recipiente, etc.

Disciplina “Organe de maşini” are drept obiectiv, stabilirea bazelor teoretice pentru
calculul şi construcţia organelor, ţinând cont de cerinţele funcţionale ale maşinii
(instalaţiei) din care acestea fac parte.

Etapele proiectării unui organ de maşină sunt următoarele:


• Stabilirea încărcărilor( forţe, momente) ce acţionează asupra organului,
precum şi a condiţiilor de lucru cele mai dezavantajoase.
• Stabilirea formei constructive şi a materialului, luând în considerare
cerinţele funcţionale, tehnologia de fabricare preconizată, standardele şi
normele specifice în vigoare.
• Determinarea rezistenţelor admisibile, luînd în considerare materialul
utilizat, forma piesei, tipul solicitării (statică sau variabilă), condiţiile de
exploatare.
• Calculul secţiunilor specifice (etapa de predimensionare).
• Calculul de verificare.
• Adoptarea unor dimensiuni standardizate
• Elaborarea desenului de execuţie a organului de maşină.

4
1.OSII ŞI ARBORI
1.1. Definire; rol funcţional; materiale

Osiile şi arborii sunt organe de maşini ce au rolul de a susţine organele aflate în


mişcare de rotaţie.

Osiile nu transmit şi momente de răsucire, fiind solicitate exclusiv la încovoiere.


Suplimentar, arborii au şi rol de transmitere a mişcării prin intermediul organelor
pe care le susţin (roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ, cuplaje, etc.). Prin urmare
arborii sunt supuşi unor solicitări complexe, de încovoiere şi răsucire.

Osiile (fig.1.1) pot fi clasificate (după gradul de mobilitate) în:


• Osii fixe
• Osii rotative (cele care se rotesc solidar cu organele de maşină fixate pe
acestea)

Arborii pot fi clasificaţi (după domeniul de utilizare) în:


• Arbori cu destinaţie generală (fig.1.2): sunt arbori drepţi, de regulă cu
secţiune cilindrică (netezi sau în trepte), arbori canelaţi, arbori pinion, etc.

5
• Arbori cu destinaţie specială: care în afară de rolurile de susţinere a
organelor de maşină şi de transmitere a momentelor de răsucire, au şi rolul
de a transforma mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie (arbori cotiţi,
arbori cu came, arbori cu excentric, etc.).

Arborele I: este solicitat la încovoiere şi răsucire pe tronsonul D-C şi exclusiv la


răsucire pe tronsonul C-B.
Arborele II: este solicitat la încovoiere pe trosonul A-C, la încovoire şi răsucire pe
tronsonul C-B şi exclusiv la răsucire pe tronsonul B-E.

Materialele utilizate la arbori şi osii sunt alese în funcţie de condiţiile de


funcţionare impuse şi de tehnologia de fabricare adoptată.
• La arborii supuşi solicitărilor uşoare şi medii se utilizează oţeluri carbon:
OL50, OL60, OL70 (SR500); aceste materiale nu necesită alte tratamente
termice în afară de normalizare.

6
• La arborii supuşi unor solicitări medii, dar care suplimentar trebuie să
îndeplinească cerinţe de duritate ridicată pentru unele suprafeţe, sunt
utilizate oţelurile carbon de calitate: OLC35, OLC45, OLC50 (SR880);
aceste oţeluri necesită un tratament termic de îmbunătăţire.
• La arborii puternic solicitaţi sunt utilizate oţelurile aliate: 41MoCr11,
40Cr10, 51VMnCr11 (SR791).
• În cazul arborilor de dimensiuni mari, având forme complexe, se utilizează
fonte cu grafit nodular: Fgn800, Fgn900, Fgn1000 (SR ISO 1083), precum şi
fontele maleabile perlitice: Fmp450, Fmp500, Fmp550 (SR ISO 5922).
Semifabricatele acestori arbori (realizaţi din fontă) se obţin prin turnare.

1.2. Calculul arborilor şi osiilor

Osiile şi arborii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:


• Condiţia de rezistenţă la solicitări:
σn ≤ σa
o
cn ≥ ca
unde: σ n -tensiunea nominală; σ a -tensiunea admisibilă; cn- coeficient
de siguranţă nominal; ca- coeficient de siguranţă admisibil.
• Condiţii de rigiditate: se referă la limitarea deformaţiilor de încovoiere
(săgeţi- f, sau unghiuri- ϕ ), precum şi a deformaţiilor la răsucire ( θ )
fn ≤ fa
o ϕn ≤ ϕa
θn ≤ θa
• Condiţii de stabilitate la vibraţii:
o Evitarea fenomenului de rezonanţă
o Limitarea de formaţiilor dinamice (cauzate de prezenţa vibraţiilor)
• Condiţii de stabilitate la flambaj.

Metodica de calcul presupune următoarele aproximări succesive: efectuarea unei


predimensionări urmată de proiectarea concretă, iar apoi efectuarea calculului de
verificare. În cursul efectuării calculului de verificare se poate creea situaţia de a
modifica dimensiunile stabilite anterior. Prin urmare, la proiectarea arborilor şi
osiilor se vor parcurge următoarele etape:
I. Stabilirea sarcinilor a modelului de calcul şi a regimurilor şi categoriilor
de solicitări.
II. Predimensionarea pe baza datelor iniţiale, folosind ipoteze şi calcule
simplificatoare. Calculul se face în toate secţiunile importante, stbilind
dimensiunile din condiţiile de rezistenţă la solicitările respective.
III. Proiectarea formei concrete pe baza dimensiunilor stabilite în etapa
anterioară, ţinând seama de următoarele criterii:

7
a. Dimensiunea adoptată trbuie să aibă o valoare superioară celei
calculate să aparţină seriei dimensiunilor nominale standardizate.
b. Cerinţe de asamblare.
c. Considerente tehnologice
d. Cerinţe impuse de tehnologia de montaj.
IV. Verificarea la alte condiţii: rezistenţa la oboseală, limitarea deformaţiilor,
verificarea la vibraţii, împiedicarea flambajului, etc.

1.2.1. Stabilirea regimurilor şi a categoriilor de solicitare ale arborilor şi


osiilor

În tabelul 1.1 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere


pentru osiile fixe.

În tabelul 1.2 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere


pentru osii mobile şi arbori, iar în tabelul 1.3 regimurile şi categoriile de solicitare
la răsucire pentru arbori.

8
9
1.2.2. Predimensionarea osiilor şi arborilor solicitaţi la încovoiere

Pentru fiecare secţiune, a arborelui sau osiei, se pune condiţia de rezistenţă la


solicitarea de încovoiere (relaţia de verificare):

Mi
σ ni = ≤ (σ ai )nσ (1.1)
W

unde: Mi[Nmm]- momentul încovoietor din secţiunea de calcul;


W[mm3]- modulul de rezistenţă axial;
(σai)nσ[N/mm2]- tensiunea admisibilă la încovoiere pentru categoria de
solicitare nσ.

În cazul secţiunilor circulare pline, de dimametru d, va rezulta:

π ⋅d3
W= ≅ 0,1 ⋅ d 3 (1.2)
32

În cazul secţiunilor inelare, cu diametrul interior d0, va rezulta:


π ⋅ ( d 3 − d 03 )
≅ 0,1 ⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) ; k =
d0
W= (1.3)
32 d

Înlocuind expresiile (1.2) respectiv (1.3) în (1.1) vor rezulta relaţiile de


predimensionare (1.4) şi (1.5) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la
secţiunile inelare:

10 ⋅ M i
d≥ (1.4)
(σ ai )nσ
3

10 ⋅ M i
d≥ (1.5)
(1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ
3

1.2.3. Predimensionarea arborilor solicitaţi exclusiv la răsucire

Pentru fiecare secţiune a arborelui, solicitată exclusiv la răsucire, se pune condiţia


de rezistenţă (relaţia de verificare):

Mr
τ nr = ≤ (τ ar )nτ (1.6)
Wp

unde: Mr[Nmm]- momentul de răsucire în secţiunea de calcul;

10
Wp[mm3]- modulul de rezistenţă polar;
(τar)nτ[N/mm2]- tensiunea admisibilă la răsucire pentru categoria de solicitare
nτ.
Modulul de reziztenţă polar, Wp, va avea următoarele expresii pentru secţiuni
circulare pline, (1.7), iar pentru secţiuni inelare (1.8):

π ⋅d3
Wp = ≅ 0, 2 ⋅ d 3 (1.7)
16
π ⋅ ( d 3 − d 03 )
Wp = ≅ 0, 2 ⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) (1.8)
16

Înlocuind expresiile (1.7) respectiv (1.8) în (1.6) vor rezulta relaţiile de


predimensionare (1.9) şi (1.10) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la
secţiunile inelare:

5⋅ Mr
d≥ (1.9)
(τ ar )nτ
3

5⋅ Mr
d≥ (1.10)
(1 − k 3 ) ⋅ (τ ar )nτ
3

1.2.4. Predimensionarea arborilor supuşi solicitărilor compuse (încovoiere cu


răsucire)

Solicitările compuse sunt cele mai des manifestate în cazul arborilor. Abordarea
acestui aspect presupune mai întâi stabilirea unei tensiuni echivalente la
încovoiere, σei. Aceasta, conform relaţiei de verificare, va fi comparată cu
tensiunea admisibilă la încovoiere:

σ ei = f (σ ni ,τ nr ) ≤ (σ ai )nσ (1.11)

“Rezistenţa materialelor” a stabilit mai multe ipoteze de rezistenţă la rupere. În


cazul oţelurilor, cea mai potrivită este ipoteza III-a (aplicabilă materialelor
tenace), conform acestei ipoteze va rezulta:

σ ei = σ ni2 + 4 ⋅ (α III'' ⋅τ nr )
2
(1.12)

M ei = M i2 + (α III ⋅ Mr )
'' 2
(1.13)

unde: α III'' - coeficient de corecţie corespunzător teoriei a III-a din rezistenţa


materialelor. Acesta se determină prin următoarea expresie:

11
(σ ai )nσ
α III'' = (1.14)
2 ⋅ (τ ar )nτ

Ţinând cont de relaţiile (1.11), (1.12) şi (1.13) va rezulta relaţia de verificare :

2 2
⎛M ⎞ ⎛ M ⎞
σ ei = ⎜ i ⎟ + 4 ⎜ α III'' ⋅ r ⎟ = ⋅ M i2 + (α III'' ⋅ M r ) = ei ≤ (σ ai )nσ
1 2 M
(1.15)
⎝W ⎠ ⎝ 2 ⋅W ⎠ W W

Dacă în această relaţie vom introduce expresiile modulului de rezistenţă axial (1.2)
respectiv (1.3), vor rezulta relaţiile de predimensionare (1.16) şi (1.17) utilizate la
secţiuni circulare pline, respectiv la secţiuni inelare :

10 ⋅ M ei
d≥ (1.16)
(σ ai )nσ
3

10 ⋅ M ei
d≥ (1.17)
(1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ
3

12
2.LAGĂRE
2.1. Definire; clasificarea lagărelor.

Lagărele sunt organe de maşini care preiau încărcările radiale şi axiale ale unui
arbore (sau osie), permiţând acestuia doar mişcare de rotaţie sau oscilaţie în jurul
axei sale şi totodată asigurând sprijinirea arborelui (sau osiei).

Lagărele pot fi clasificate utilizând mai multe criterii:


• După tipul frecării:
o Lagăre cu alunecare
o Lagăre cu rostogolire
• După direcţia sarcinii:
o Lagăre radiale
o Lagăre radial-axiale
o Lagăre axiale
• După regimul de frecare-ungere:
o Lagăre cu frecare uscat limită
o Lagăre cu frecare mixtă
o Lagăre cu frecare fluida

La lagărele cu alunecare rezemarea arborelui se realizează prin intermediul unei


cuple cinematice formată formată dintr-o porţiune a arborelui, numită fus de
alunecare, şi piesa de rezemare a lagărului, numită cuzinet (fig.2.1).

Lagărele cu rostogolire (rulmenţii) sunt organe de maşini care asigură sprijinirea


arborelui prin intermediul unor corpuri de rostogolire (bile sau role) plasate între
două elemente ale rulmentului, numite inele. Unul dintre inele se asamblează la
organul rotitor (arbore sau osie), iar celălalt la partea fixă (carcasa). În acest fel
mişcarea de rotaţie a arborelui este realizată prin frecare de rostogolire (fig.2.2).

13
2.2. Lagăre cu alunecare

Lagărele cu alunecare se utilizează mai rar (în comparaţie cu rulmenţii), şi numai


în anumite condiţii specifice cum ar fi:
• La încărcări specifice mari, atunci când funcţionarea are loc în prezenţa unor
şocuri şi vibraţii importante.
• La dimensiuni de montaj mari.
• În condiţii de montaj care necesită demontarea lagărului în plan radial ( de
exemplu la sprijinirea arborilor cotiţi).

2.2.1. Forme constructive ale fusurilor de alunecare

Fusurile radiale cilindrice ale arborilor, pot asigura (sau nu) şi sprijinirea axială a
arborelui. În funcţie de această posibilitate a sprijinirii axiale, putem distinge trei
variante constructive de fusuri :
a) Fus radial cilindric fără umeri (fig.2.3). În acest caz arborele are două grade
de libertate şi anume : rotaţia în jurul axei longitudinale şi deplasarea axială
spre stânga şi spre dreapta.
b) Fus radial cilindric cu un umăr de sprijin (fig.2.4). Şi la această soluţie
constructivă arborele are două grade de libertate : rotaţie în jurul axei şi
deplasare axială. Însă deplasarea axială se poate face într-un singur sens ( în
exemplul din fig.2.4 deplasarea axială a arborelui este posibilă numai spre
dreapta). Pentru a se realiza o sprijinire axială corectă este necesară
îndeplinirea condiţiei rc>rf ( rc- raza de racordare a cuzinetului; rf- raza de
racordare a fusului).
c) Fus radial cilindric cu doi umeri de sprijin (fig.2.5). În acest caz arborele
deţine un singur grad de libertate : rotaţie în jurul axei longitudinale.
Deplasările axiale sunt împiedicate de prezenţa celor doi umeri de sprijin.
Rezemarea axială corectă impune prezenţa unui joc axial ja=0,2…0,5mm.
Acest joc axial are rolul de a prelua efectele fenomenului termic, ce se
manifesta la orice cuplă cinematică.

14
15
2.2.2. Calculul lagărelor cu alunecare radiale

Dimensiunile fusurilor sunt cele care determină şi dimensiunile lagărelor. La


calculul fusurilor trebuiesc îndeplinite următoarele cerinţe (criterii):
1. Condiţia de asigurare a ungerii;
2. Condiţia de limitare a încălzirii;
3. Condiţia de rezistenţă;
4. Condiţia de bună rezemare.

Primele două condiţii pot fi tratate fie printr-un calcul simplificat (aproximativ), fie
utilizând un calcul foarte precis.
• La calculul simplificat este pusă condiţia ( pm ⋅ v )nom. ≤ ( p ⋅ v )adm. , unde
pm este presiunea medie fus/cuzinet, iar v reprezintă viteza
tangenţială a fusului. Acest calcul un ţine cont de diagramele reale
ale presiunii fus/cuzinet.
• La calculul exact se ţine cont de teoria hidrodinamică a ungerii,
algoritmul de calcul va asigura o funcţionare optimă, din punct de
vedere tribologic, a cuplei cinematice fus-cuzinet.

16
Condiţia de bună rezemare este determinată de limitarea deformării prin încovoiere
a arborelui pe reazeme. Deci va fi limitată săgeata unghiulară la îcovoiere a
arborelui, astfel încât să fie îndeplinită condiţia: ϕn < ϕa ( φn- săgeată nominală; φa-
săgeată admisibilă).

A. Calculul fusurilor de capăt din condiţia de rezistenţă

Considerând schema de încărcare a unui fus de capăt, din fig. 2.6, şi ţinând cont de
faptul că acesta este supus exclusiv la încovoiere, atunci poate fi scrisă condiţia de
verificare la rezistenţă:
σ ni ≤ σ ai (2.1)
Mi
σ ni = ≤ (σ ai )nσ (2.2)
W
l π ⋅d3
Dar: M i = R1 ⋅ ;W = ≅ 0,1⋅ d 3 (2.3)
2 32
Înlocuind relaţiile (2.3) în (2.2) va rezulta relaţia de predimensionare:
5 ⋅ R1 ⋅ l
d≥ (2.4)
(σ ai )nσ
3

l
Se poate ţine cont de valorile uzuale ale raportului: k = = 0,5...0,8. astfel încât
d
relaţia (2.4) permite determinarea celor două dimensiuni caracteristice ale unui
lagăr, lugimea fusului şi diametrul acestuia.

B. Calculul fusurilor intermediare din condiţia de rezistenţă

Fusurile intermediare sunt acelea care sunt solicitate la încovoiere şi răsucire, prin
urmare sunt supuse solicitărilor compuse. Dacă se analizează schema de încărcare
din fig.2.7, atunci este oportună condiţia de verificare la rezistenţă:

17
M ei
σ ei = ≤ (σ ai )nσ (2.5)
W
π ⋅d3 10 ⋅ M ei
Dar W = ≅ 0,1⋅ d 3 şi astfel σ ei = ≤ (σ ai )nσ (2.6)
32 d3
Momentul echivalent (respectând ipoteza a-III-a la rupere) se poate determina
utilizând expresia:

M ei = M i2 + (α III ⋅ Mr )
'' 2
(2.7)
Relaţia de predimensionare a fusului va avea forma:

10 ⋅ M ei
d≥ (2.8)
(σ ai )nσ
3

2.3. Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)

Lagărele cu rostogolire prezintă o serie de avantaje în raport cu cele de alunecare,


şi anume:
• Pierderi mai reduse prin frecare
• Pornire mai uşoară
• Dezvoltare de căldură mai redusă
• Fusurile arborilor nu se uzează
• Nu necesită rodaj
• Consum mic de lubrifiant
• Dimensiuni mici ale fusului (lungime)
• Tipizare la scară internaţională

18
2.3.1. Clasificarea rulmenţilor ; variante constructive

Se poate face o clasificare a rulmenţilor, utilizând următoarele criterii:


1. După direcţia sarcinilor preluate de rulment
a. Rulmenţi radiali (preiau încărcări radiale, dar şi axiale ce au valori
reduse)
b. Rulmenţi radiali-axiali
c. Rulmenţi axiali-radiali
d. Rulmenţi axiali
2. După forma corpurilor de rostogolire
a. Rulmenţi cu bile
b. Rulmenţi cu role cilindrice
c. Rulmenţi cu role conice
d. Rulmenţi cu role butoi
e. Rulmenţi cu ace (diametrul rolelor nu depăşeşte 5mm)
3. După numărul rândurilor corpurilor de rostogolire
a. Rulmenţi pe un rând
b. Rulmenţi pe două rânduri
c. Rulmenţi pe mai multe rânduri (foarte rari)

Rulmenţi radiali cu bile pe un rând


Aceşti rulmenţi (fig. 2.8) preiau în principal sarcini radiale (R) dar şi sarcini axiale
(A) cu valori mici (maximum 20% din valoarea sarcinilor radiale).

Rulmenţi radiali-axiali cu bile pe un rând


Căile de rulare ale acestor rulmenţi sunt mai adânci, permiţând preluarea unor
încărcări axiale mai mari decât la rulmenţii precedenţi, dar aceste sarcini axiale
sunt preluate numai într-un singur sens (fig. 2.9).

19
Rulmenţi radial-axiali cu role conice pe un rând
Corpurile de rostogolire au formă de trunchi de con, de asemenea căile de rulare
sunt tronconice (fig. 2.10). Aceşti rulmenţi preiau atât sarcini radiale cât şi sarcini
axiale mari (comparabile valoric cu cele radiale). Sarcinile axiale sunt preluat într-
un singur sens.

Rulmenţi axiali cu bile pe un rând


Corpurile de rostogolire (bilele) se rostogolesc între două căi de rulare prelucrate
pe suprafeţele frontale ale celor două inele. Inelul superior este rotitor (solidar cu
arborele) iar cel inferior este fix (solidar cu carcasa). Aceşti rulmenţi preiau numai
sarcini axiale (A), într-un singur sens (fig. 2.11).

20
Rulment radial-axial cu bile pe două rânduri
Acest tip de rulment(fig.2.12) este capabil de a prelua sarcini radiale mult mai mari
decât rulmenţii radiali-axiali cu bile pe un rând. Sarcinile axiale sunt comparabile
ca mărime cu cele radiale.

Fig.2.12 : Rulment radial axial cu bile pe


două rânduri

Rulment radial-oscilant cu bile pe două rânduri


La aceşti rulmenţi( fig.2.13) contactul dintre bile şi calea de rulare a inelului
exterior se realizează punctiform, deci sarcinile axiale preluate au valori mici.
Inelul interior faţă de cel exterior poate oscila, permiţând astfel preluarea
deformaţiilor de încovoiere ale arborelui. Săgeata unghiulară a deformaţiei la
încovoiere poate avea valori limită ϕ ≤ 2...30 .

2.3.2. Calculul rulmenţilor

A. Criteriul sarcinii statice admisibile


Una din cauzele de deteriorare a rulmenţilor este depăşirea locală a limitei de
curgere a materialului, situaţie ce poate produce striviri locale ale corpurilor de
rostogolire sau ale căilor de rulare. Se poate admite ca nefiind periculoasă o

21
deformaţie plastică ∆, în relaţie cu diametrul corpurilor de rostogolire, Dw, de
următoarea formă :
∆ ≤ 10−4 ⋅ Dw (2.9)
Din această condiţie se are în vedere limitarea încărcărilor la valori mai mici, cel
mult egale, cu acele sarcini care ar putea produce deformaţii periculoase. Această
relaţionare este de forma :
P0 ≤ C0 (2.10)
unde : P0(Fr,Fa)- sarcina statică echivalentă
C0- sarcina statică de bază.

Fig.2.13 : Rulment radial-oscilant cu bile pe două


rânduri

B. Criteriul durabilităţii la uzura de oboseală


Acest criteriu are la bază evitarea uzurii de oboseală de tip pitting (ciupituri),
pentru o anumită durabilitate dată, exprimată în ore de funcţionare (Lh).
Pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali durabilitatea nominală poate fi exprimată
prin:
p
⎛C ⎞
L10 = ⎜ r ⎟ (2.11)
⎝ Pr ⎠
unde:
• L10-durabilitatea nominală a rulmentului pentru o fiabilitate de 90%,
exprimată în milioane de rotaţii.
• Cr- sarcina radială dinamică de bază, determinată experimental.
• Pr- sarcina reală dinamică echivalentă, corespunzătoare încărcării lagărului:
Pr = X ⋅ Fr + Y ⋅ Fa , unde coeficienţii X şi Y au valorile indicate în SRISO 281-
1994 în funcţie de tipul rulmentului.

22
• p- exponent cu valorile: p=3 pentru rulmenţii cu bile; p=10/3 pentru
rulmenţii cu role.

Din relaţia (2.11) se poate determina sarcina radială dinamică necesară, Cnr:
1

Cnr = L10p ⋅ Pr (2.12)


Valoarea acestui parametru, pentru alegerea rulmentului, se compară cu CrSTAS:
CrSTAS ≥ Cnr (2.13)

2.3.3. Scheme de rezemare a arborilor(sau osiilor) prin intermediul lagărelor


de rostogolire.

O regulă importantă, ce necesită maximă atenţie, este următoarea: sprijinirea


axială a arborelui în ambele sensuri, trebuie să se realizeze într-un singur loc
pentru a se evita apariţia unor suprasolicitări, ce pot depăşi capacitatea nominală a
rulmentului.

Pot fi considerate următoarele categorii de rulmenţi:


1. Pentru rulmenţii radiali sau radiali –axiali:
¾ Categoria A: pot prelua sarcini axiale în ambele sensuri.
¾ Categoria B: pot prelua sarcini axiale într-un singur sens.
¾ Categoria C: nu pot prelua sarcini axiale.
2. Pentru rulmenţii axiali:
¾ Categoria D: pot prelua sarcini axiale în ambele sensuri.
¾ Categoria E: pot prelua sarcini axiale într-un singur sens.

Scheme de rezemare de tip I

La astfel de scheme de rezemare sarcinile axiale sunt preluate în ambele sensuri


într-un singur reazem. În figura 2.14 sunt prezentate şase variante derivate privind
schemele de tip I (schema I.1...schema I.6). În aceste scheme sunt utilizaţi rulmenţi
din categoriile: A,B,C şi D.

Scheme de rezemare de tip II

Sarcinile axiale sunt preluate tot în ambele sensuri, dar pe două reazeme diferite.
La aceste soluţii de rezemare este necesară existenţa unui joc axial
(jA=0,2...0,3mm) pentru compensarea dilatării liniare a arborelui. În lipsa unui
astfel de joc axial, prin dilatarea pe direcţie axială a arborelui, s-ar introduce
eforturi axiale suplimentare pe rulmenţi, conducând la scăderea fiabilităţii acestora.
În figura 2.15 sunt prezentate două variante derivate privind schemele de tip II
(schemele II.1 şi II.2). În aceste scheme sunt utilizaţi rulmenţi din categoria B.

23
Fig.2.14: Scheme a)schema I.1; b)schema I.2;
de rezemare de tip I c)schema I.3; d)schema I.4;
e)schema I.5; f)schema I.6.

24
Fig.2.15: Scheme de a)schema II.1; b)schema II.2.
rezemare de tip II

25
3. ASAMBLĂRI PRIN FILET
3.1 Aspecte generale; clasificare.

Organele de maşini pot fi asamblate între ele şi prin utilizarea filetelor.


Asamblările filetate fac parte din categoria asamblărilor demontabile. Una dintre
piese este prevăzută cu filet interior- întâlnită de cele mai multe ori sub formă de
piuliţă- iar cealaltă este prevăzută cu filet exterior- piesă care este întâlnită în multe
cazuri sub formă de şurub.

Elementul principal al unei asamblări filetate este filetul. Filetul este o nervură
elicoidală cu pas constant, dispusă pe o suprafaţă cilindrică (cel mai frecvent) sau
conică.

Un filet este generat de un profil oarecare, ce se deplasează pe o elice. Această


elice poartă numele de elice directoare , iar profilul ce generează filetul poartă
numele de profil generator. În unele cazuri filetele pot fi generate pe mai multe
elice paralele înfăşurate în acelaşi sens. Acestea sunt filetele cu mai multe
începuturi. În figura 3.1 este prezentată o elice cilindrică directoare, precum şi
elementele acesteia.

Înălţimea la care va ajunge elicea, după ce a efectuat o rotaţie completă, poartă


numele de pas, p (pasul elicei).
Unghiul de înclinare a spirei elicei, α, este unghiul pe care îl formează linia
elicoidală cu un plan perpendicular pe axa cilindrului de înfăşurare. Între p, α şi d
(diametrul cilidrului de înfăşurare) există relaţia:
p
tgα = (3.1)
π ⋅d

26
Clasificarea filetelor se poate face utilizând diferite criterii, unele dintre acestea
fiind prezentate în continuare:
1. După forma elicei directoare
a. Filete cilindrice
b. Filete conice
2. După sensul de înfăşurare a elicei
a. Filete pe dreapta
b. Filete pe stânga
3. După numărul de începuturi
a. Filete cu un început
b. Filete cu mai multe începuturi
4. După profilul generator
a. Filete cu profil triunghiular
b. Filete cu profil pătrat
c. Filete cu profil fierăstrău
d. Filete cu profil trapezoidal
e. Filete cu profil rotund
5. După mărimea pasului
a. Filete cu pas fin
b. Filete cu pas normal
c. Filete cu pas mare.

Utilizarea filetelor pe scară largă, drept soluţie de realizare a unei asamblări


demontabile, este legată de avantajele pe care le asigură acestea:
Gabarit redus.
Forţe de strângere mari în condiţiile unei forţe de acţionare
(forţa necesară realizării asamblării filetate) relativ redusă.
Asigurarea etanşării (la filetele pentru ţevi, filete conice,
semiunghiul conului de înfăşurare are valoarea 1047’24’’).
Tehnologie de execuţie simplă.

Dar asmblările filetate prezintă şi unele dezavantaje:


Filetul este un puternic concentrator de tensiune (la asamblările solicitate
dinamic trebuiesc luate măsuri privind rezistenţa materialului la uzura de
oboseală).
Există riscul de autodeşurubare la acele asamblări care funcţionează în
prezenţa vibraţiilor (trebuiesc luate măsuri suplimentare de împiedicare a
autodeşurubării- soluţii există).

3.2. Elementele geometrice ale filetelor; materiale utilizate la fabricarea


şuruburilor şi a piuliţelor.

Elementele geometrice ale filetelor sunt următoarele:

27
β- unghiul profilului filetului;
p- pasul filetului;
d- diametrul exterior al şurubului (diametrul nominal al asamblării filetate);
D- diametrul interior al piuliţei;
d2, D2- diametrul mediu al şurubului, respectiv al piuliţei;
d1, D1- diametrul interior minim al şurubului, respectiv exterior minim al
piuliţei;
H1, H2,- înălţimea totală, respectiv înălţimea utilă a filetului;
α- unghiul de înfăşurare al elicei.

În figura 3.2 sunt exemplificate aceste elemente geometrice pentru filete


triunghiulare, pătrate şi trapezoidale.

Materialele din care sunt fabricate şuruburile (în mod uzual) sunt oţelurile de
diferite mărci: nealiate, slab aliate sau aliate. Întrucât la şuruburi interesează în
special rezistenţa la rupere (σr) şi limita de curgere (σc), prin STAS 2700/3-89,
oţelurile au fost împărţite în grupe de caracteristici mecanice. Acestea sunt notate

28
prin intermediul a două grupe de cifre (despărţite de un punct). Marcajul imprimat
pe capul şurubului reprezintă grupa de caracteristici mecanice a oţelului din care
este fabricat şurubul. Aceste grupe sunt:

3.6; 4.6; 4.8; 5.6; 5.8; 6.8; 8.8; 10.9; 12.9

1 σ
Prima cifră exprimă ⋅ σ r [ MPa ] . A doua cifră exprimă 10 ⋅ c . De exemplu pentru
100 σr
grupa 5.6 , oţelul şurubului are σr=500[Mpa] iar σc=300[Mpa].
Piuliţele sunt executate de regulă din aceleaşi materiale ca şi şuruburile şi sunt
împărţite, de asemenea, în grupe de caracteristici mecanice (conform STAS
2700/4-89) după cum urmează:

04; 05; 4; 5; 6; 8; 10; 12

1
Numărul prin care este simbolizată grupa exprimă: ⋅ σ r [ MPa ] . Primele două
100
grupe ( 04 şi 05) sunt grupe cu portanţă moderată, nerecomandată asamblărilor
filetate supuse unor solicitări dinamice.

3.3. Frecarea şi condiţia de autofrânare

Un interes deosebit la asamblările cu filet, este acela al determinării momentelor


necesare strângerii (Mrs) şi desfacerii (Mrd) în legătură cu forţa axială (F- forţa de
strângere a şurubului) şi cu elementele geometrice ale filetului).

A. Determinarea momentului de frecare dintre şurub şi piuliţă

Deplasarea piuliţei faţă de şurub (alunecarea relativă între flancurile filetului


şurubului şi cele ale filetului piuliţei), poate fi modelată ca fiind deplasarea pe un
plan înclinat (desfăşurata plană a spirei mediane), a unui corp cu greutatea F,
deplasare produsă de aplicarea în plan orizontal a unei forţe Ft (forţă tangentă la
cilindrul median de diametru d2). Se consideră sarcina F ca fiind aplicată axial, şi
fiind preluată prin intermediul presiunii de contact, p, pe întreaga suprafaţă a
spirelor aflate în contact. Schematizarea contactului şurub-piuliţă este ilustrată în
figura 3.3.
Piuliţa se află în echilibru dacă este îndeplinită condiţia:
JJG JG JJG JJG
N + F + Ft + Ff = 0;(3.2)
Se poate considera poligonul forţelor pentru stângerea piuliţei (figura 3.4.b),
respectiv poligonul forţelor pentru desfacerea piuliţei (figura 3.4.a).
De la analiza grafică a celor două poligoane se va putea determina forţa tangenţială
necesară Ft pentru ambele situaţii: strângere Fts şi desfacere Ftd

29
Fts = F ⋅ tg (α 2 + ρ ) (3.3)
Fd = F ⋅ tg (α 2 − ρ ) (3.4)

Cunoscând astfel expresiile forţelor tangenţiale, se poate determina momentul de


răsucire pentru strângerea/desfacerea piuliţei utilizând relaţia:
d2 d
M rs , d = Fts ,d ⋅ = F ⋅ 2 ⋅ tg (α 2 ± ρ ) (3.5)
2 2
unde: - semnul (+) este utilizat la Mrs;
- semnul (-)este utilizat la Mrd;

30
- ρ este unghiul de frecare: µ=Ff/N=tgρ.
Informativ coeficientul de frecare µ=0,018…0,18 pentru contact lubrifiat iar
pentru contact nelubrifiat µ=0,15…0,38 în cazul cuplului de materiale oţel-oţel.

Aceste ipoteze de calcul sunt valide pentru filete la care flancurile profilului sunt
perpendiculare pe axa filetului (filet pătrat). În cazul filetelor cu flancuri înclinate
(triunghiular, trapezoidal, fierăstrău) este necesară o corecţie, iar pentru aceasta
vom considera schematizarea din figura 3.5.

Din analiza fig.3.5 se poate calcula forţa de frecare Ff' cu relaţia:


N
Ff' = FN ⋅ µ = ⋅ µ = µ' ⋅ N (3.6)
β
cos
2

în care µ - coeficient de frecare aparent.
µ
µ' = (3.7)
β
cos
2
Prin înlocuirea lui µ cu µ’ şi a lui ρ cu ρ’, se pot obţine din relaţiile (3.3),(3.4) şi
(3.5) expresiile forţelor tangenţiale necesare strângerii şi desfacerii (F’ts,d), precum
şi expresiile momentelor de răsucire (M’rs,d), în cazul filetelor cu flancuri înclinate
faţă de axă:
Fts' ,d = F ⋅ tg (α 2 ± ρ ' ) (3.8)
⋅ tg (α 2 ± ρ ' )
d2
M rs' , d = F ⋅ (3.9)
2

31
B. Condiţia de autofrânare

Dacă unghiul elicei, α2, are valori ridicate atunci piuliţa se poate deşuruba sub
acţiunea sarcinii F. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, va trebui ca forţa
tangenţială să aibă valoare suficient de mare (îmbinare filetată cu autofrânare).
Rezultă condiţia de autofrânare:
ρ ' ≥ α2 (3.10)
Această condiţie este valabilă numai pentru asamblări filetate solicitate static. În
cazul solicitărilor dinamice, chiar dacă este îndeplinită condiţia (3.10), asamblarea
se poate slăbi datorită influenţei şocurilor, vibraţiilor.

C. Momentul de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem

Momentul necesar strângerii piuliţei pe o suprafaţă de reazem, presupune


învingerea momentului de frecare din spirele asamblării, dar şi a momentului de
frecare dintre suprafaţa frontală a piuliţei şi suprafaţa de reazem.

Forţa axială de strângere, F, dă naştere unei presiuni de contact pe suprafaţa inelară


cuprinsă între piuliţă şi suprafaţa de sprijin. Presiunea de contact, p1, poate avea
expresia:
4⋅ F
p1 = (3.11)
π ⋅ ( D12 − d g2 )
Pentru analiza acestei situaţii poate fi studiată schema asamblării din figura 3.6.

32
Momentul de răsucire necesar învingerii frecării dintre piuliţă şi suprafaţa de
reazem, Mrr va fi:
D1
D1 / 2 2π
2π ⎛ r3 ⎞ 2 F D13 − d g3
M rr = ∫ ∫µ ⋅ p1 ⋅ r ⋅ dr ⋅ dϕ = µ2 ⋅ p1 ⋅ ϕ 0 ⋅ ⎜ ⎟ = ⋅ µ2 ⋅ 2
2
(3.12)
D1 − d g2
2
dg / 2 0 ⎝ 3 ⎠ dg 3
2

Momentul total de răsucire necesar strângerii sau desfacerii piuliţei va fi:


M trs , d = M rs ,d + M rr (3.13)

33
4. ASAMBLĂRI CU PENE

Pentru transmiterea momentului de torsiune de la arbore la elementele susţinute de


acesta (roţi dinţate, roţi de curea, cuplaje, etc), este necesară realizarea unei
asamblări demontabile de tip arbore-butuc.

La o astfel de asamblare, piesa cuprinsă este arborele iar piesa cuprinzătoare este
butucul.

După modul de transmitere a momentului de torsiune, asamblările arbore-butuc pot


fi clasificate în următoarele categorii:
1. Asamblări prin formă (pene longitudinale, pene transversale, caneluri);
2. Asamblări prin strângere (strângere pe con, inele tronconice, strângere
elastică propriuzisă);
3. Asamblări prin formă şi strângere (pene longitudinale sau transversale cu
strângere).

Alegerea unei anumite modalităţi de asamblare arbore-butuc ţine cont de de


următoarele criterii principale:
Mărimea şi caracterul încărcării;
Tipul asamblării (fixă sau cu posibilităţi de deplasare axială sau unghiulară);
Frecvenţa demontării.

4.1. Asamblări cu pene longitudinale fără strângere

Penele longitudinale sunt de două tipuri:


A. Pene paralele
B. Pene disc

A. Penele paralele au formă paralelipipedică, cu capete rotunde sau drepte


(fig.4.1). Sunt standardizate în trei forme: forma A- cu ambele capete rotunjite;
forma B- cu ambele capete drepte; forma C- cu un capăt rotunjit şi un capăt drept,
această formă fiind utilizată exclusiv la capetele de arbori.

Fig.4.1: Pene paralele a-forma A; b-forma B; c-forma C

34
Penele paralele se montează longitudinal, în canale executate în arbore şi în butuc.
Între faţa superioară a penei şi fundul canalului din butuc există un joc, datorat
dimensiunilor nominale diferite. Asamblarea cu pană paralelă (forma A) este
prezentată în figura 4.2.

Fig. 4.2: Asamblare cu pană paralelă forma A

Canalele din arbore pentru penele paralele forma A şi forma C se execută prin
frezare cu freză deget, iar cele pentru forma B se execută prin frezare cu ajutorul
frezelor disc. Canalul din butuc este deschis şi poate fi executat prin mortezare sau
broşare (la producţia de serie mare).

Penele paralele se execută din oţeluri carbon sau oţeluri carbon de calitate, având
rezistenţa la rupere σr=500...600MPa.

Momentul de torsiune se transmite între arbore şi pană, respectiv între pană şi


butuc, pana fiind solicitată la strivire şi forfecare.
Calculul penei presupune parcurgerea următoarelor două etape:
1. Predimensionarea penei din condiţia de contact (rezistenţă la strivire);
2. Verificarea penei alese, din condiţia de rezistenţă la forfecare.

1. Se aleg (din standard) dimensiunile secţiunii transversale ale penei: b- lăţimea


penei şi h-înălţimea penei. Aceste dimensiuni sunt alese în funcţie de valoarea
diametrului arborelui, d.
Utilizând ipoteza simplificatoare: t1=t2=h/2, va rezulta lungimea necesară a penei:

4 ⋅ Mt
lnec ≥ [mm] (4.1)
h ⋅ d ⋅ σ ak

35
unde: Mt[Nmm]- momentul de torsiune transmis de asamblarea arbore-butuc,
σak[MPa]- tensiunea admisibilă la strivire.
Se va adopta: lSTAS ≥ lnec .

2. Verificarea la forfecare a penei se face utilizând relaţia:

2 ⋅ Mt
τ nf = ≤ τ af (4.2)
b ⋅ lSTAS ⋅ d

unde: τnf[MPa]- tensiunea nominală la forfecare; τaf[MPa]- tensiunea admisibilă la


forfecare a penei.

B. Penele disc se obţin din secţionarea unui disc de grosime b şi diametru D pe


înălţime h (fig.4.3).

Fig.4.3: Pană disc

Aceste pene se utilizează la montarea butucilor, mai ales pe capete de arbore


cilindrice sau conice, deoarece este necesar un canal de pană adânc în arbore, canal
ce micşorează secţiunea arborelui şi introduce un concentrator de tensiune ridicat.
Penele disc sunt utilizate la transmiterea momentelor de torsiune mici sau atunci
când între arbore şi butuc se pot creea dezaxări unghiulare pe direcţie longitudinală
cu valori ridicate.

O asamblare cu pană disc este prezentată în figura 4.4.

Fig.4.4: Asamblare cu pană disc

36
Penele disc sunt solicitate, ca şi cele paralele, la strivire şi forfecare.

Calculul penelor disc presupune verificarea la strivire precum şi verificarea la


forfecare. Din standard se aleg dimensiunile penei: b, h, D şi t1 în funcţie de
diametrul arborelui, d.
Verificarea la strivire:
2 ⋅ Mt
σ nk = ≤ σ ak
d ⋅ D ⋅ ( h − t1 )
(4.3)

Verificarea la forfecare:
2 ⋅ Mt
τ nf = ≤ τ af (4.4)
d ⋅ D ⋅b

4.2. Asamblări cu pene transversale fără strângere

Penele transversale sunt perpendiculare pe axa pieselor care se asamblează şi între


care există tendinţa de deplasare relativă axială sau de rotaţie.

Materialele utilizate la fabricarea penelor transversale sunt:


Oţelurile carbon OL50, OL60 şi OL70 care nu necesită tratament termic
secundar;
Oţelurile carbon de calitate OLC35 şi OLC45 care sunt utilizate cu un
tratament termic de îmbunătăţire;
Uneori se folosesc şi oţeluri aliate.

Penele transversale au secţiuni dreptunghiulare (bxh) cu margini rotunjite. Forma


penei, pe direcţie longitudinală, poate fi trapez isoscel sau dreptunghi.

O asamblare cu pană transversală, utilizată la transmiterea momentului de torsiune,


este prezentată în figura 4.5.

Fig.4.5: Asamblare cu pană transversală ce transmite moment de torsiune

37
O asamblare cu pană transversală (asamblare tip tijă-manşon) pentru transmiterea
forţelor axiale este prezentată în figura 4.6.

Fig.4.6 : Asamblare tip tijă-manşon cu pană transversală

38
5. RECIPIENTE
5.1. Definire; clasificare; elemente constructive

Recipientele: învelişuri metalice sau nemetalice, care depozitează fluide în


condiţii de siguranţă a etanşării şi a rezistenţei.

Recipiente sub presiune: acele recipiente la care presiunea fluidului conţinut


depăşeşte presiunea atmosferică.

Prin faptul că un accident provocat de avarierea unui recipient sub presiune, din
varii cauze (proiectare greşită, fabricare defectuoasă, mentenanţă necores-
punzătoare, exploatare necorespunzătoare), poate conduce la urmări grave (pagube
materiale importante şi victime umane), este obligatorie (caracter de lege)
respectarea prescripţiilor tehnice ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul
Recipientelor Sub Presiune şi a Instalaţiilor de Ridicat). Normativul C4-ISCIR
reglementează proiectarea şi construcţia recipientelor sub presiune.

Clasificarea recipientelor se poate face după diferite criterii, câteva dintre acestea
(cele mai importante) fiind prezentate în continuare:
1. După poziţia de funcţionare
• Recipiente verticale
• Recipiente orizontale
2. După gradul de mobilitate
• Recipiente fixe (instalate pe reazeme fixe)
• Recipiente mobile (instalate pe o platformă mobilă)
δ
3. După raportul ∆ = (unde: δ-grosimea mantalei; Dn-diametrul mantalei)
Dn
• Recipiente cu pereţi subţiri: ∆ < 0,1
• Recipiente cu pereţi groşi: ∆ ≥ 0,1
4. După forma recipientului
• Recipiente cilindrice
• Recipiente conice
• Recipiente sferice
5. După suprafaţa pe care se exercită presiunea
• Recipiente solicitate pe suprafaţa concavă (la interior)
• Recipiente solicitate pe suprafaţa convexă (la exterior)
6. După tehnologia de execuţie
• Recipiente obţinute prin sudare (manta, funduri). Acestea sunt utilizate la
presiuni nominale, Pn[bar], de ordinul zecilor.
• Recipiente obţinute prin forjare. Acestea sunt utilizate la presiuni
nominale, Pn[bar], de ordinul sutelor.

39
• Recipiente cu manta multistrat. Mantaua este fabricată din elemente
inelare concentrice, asamblate între ele prin fretare. Aceste recipiente
sunt utilizate la presiuni înalte, de ordinul miilor de bari.

Elementele constructive ale recipientelor sunt următoarele (Fig.5.1 şi Fig.5.2):

Fig.5.1: Recipient vertical

Fig.5.2: Recipient orizontal

1. Mantaua recipientului -poz.1- (corpul recipientului) este executată din


tablă, prin roluire cu ajutorul unor valţuri. Obţinerea corpului cilindric este

40
finalizată prin sudarea pe generatoare (sudură cap la cap) a semifabricatului
Dn + s
roluit. Roluirea se face la rece dacă > 20 , unde s[mm] este grosimea tablei
2⋅s
D +s
iar Dn[mm] este diametrul interior al mantalei, sau la cald, dacă n ≤ 20 .
2⋅ s
Mantaua poate fi executată şi din virole, asamblate între ele prin sudură. Fiecare
virolă (element inelar) se obţine din tablă, prin roluire, sudată pe generatoare.
2. Fundurile recipientului –poz.2- (de regulă elipsoidale) pot fi obţinute din
tablă, debitată sub formă de disc, care apoi este ambutisat (procedeu de
deformare plastică) pentru a căpăta profilul eliptic. Pentru diametre mari
fundurile pot fi executate din tablă debitată în formă de segmente de cerc
(fig.5.3a) sau în formă de petale (fig.5.3b). Aceste elemente (segmente sau
petale) sunt deformate plastic prin ambutisare sau forjare iar apoi sunt
asamblate prin sudură, rezultând subansamblul sudat denumit fund.

Fig.5.3: Construcţia a-din segmente de cerc; b- din


fundurilor de recipient petale

3. Gura de verificare (sau gura de vizitare)-poz.3- are rolul de a permite


inspecţia interioară a recipientului. Gura de verificare are dimensiuni
standardizate (400...600 mm) şi este alcătuită dintr-un corp cilindric (sudat la
manta) şi un capac de închidere. Fixarea capacului la corpul gurii se face cu
şuruburi şi piuliţe, iar etanşarea capac-gură se realizează prin intermediul unei
garnituri de etanşare.
4. Sistemul de rezemare a recipientului –poz.4- este constituit din suporturi
de sprijin şi au rolul de a asigura stabilitatea poziţiei recipientului. Suporturile
de sprijin pot fi de tip picior ( 3 sau 4 picioare sudate la fundul inferior al
recipientului), pentru recipientele verticale, sau de tip şa (2 suporturi sudate la
manta), pentru recipientele orizontale.
5. Sistemul de ridicare –poz.5- este necesar manipulării recipientului la
operaţiile de tranport şi montaj. În cazul recipientelor verticale sunt utilizate trei
urechi de ridicare, sudate la fundul superior al recipientului. În cazul
recipientelor orizontale sunt utilizaţi patru butoni de ridicare, sudaţi câte doi la
extremităţile mantalei, poziţionaţi diametral opuşi.

41
6. Racorduri –poz.6. Racordurile sunt elementele de legătură ale recipentului
cu restul instalaţiei sau cu mediul înconjurător (racordul de aerisire, racordul de
golire, racordul supapei de siguranţă). De regulă racordul este alcătuit dintr-un
ştuţ tubular (ţeavă), ce are asamblat( prin sudură) la unul din capete o flanşe, iar
prin intermediul celuilat capăt este sudat la recipient (la manta sau la funduri).

5.2. Calculul grosimii mantalei pentru un recipient cu pereţi subţiri, solicitat


pe suprafaţa concavă

Recipientele cele mai răspândite, cilindrice sau sferice, au profile de rotaţie, adică
profile obţinute prin rotirea unei curbe (curbă meridiană) în jurul unei axe de
simetrie. Mantaua unui astfel de recipient poartă numele de înveliş de rotaţie.

Orice secţiune (perpendiculară pe axa de rotaţie) printr-un înveliş de rotaţie este un


cerc.

O ipoteză simplificatoare pentru calculul învelişului, este aceea de al considera cu


un comportament tip membrană, deci solicitat exclusiv la întindere. Se va aplica în
această situaţie teoria de membrană (distribuţia uniformă a tensiunilor pe grosimea
plăcii), utilizănd ecuaţiile Laplace.

Considerăm un model de calcul materializat de un înveliş de rotaţie solicitat pe


suprafaţa concavă, model prezentat în fig.5.4.

Fig.5.4: Înveliş de rotaţie


Cu ajutorul a două meridiane (m1, m2) şi a două paralele (p1, p2) se izolează un
element ABCD al învelişului (fig.5.5). Curba meridiană, BC, este curba principală,
are centrul de curbură O1 şi raza de curbură ρ1 ( rază ce aparţine planului vertical
O1BC). În planul O2AB (plan perpendicular pe O1BC şi care conţine o paralelă la
normala elementului ABCD) se află curba AB, ce are raza de curbură ρ 2 .

42
Fig.5.5: Suprafaţă elementară

Dacă notăm cu θ1 unghiul format între planul O2AB şi axa de rotaţie OO’, atunci
vor fi evidente expresiile:

BC = ρ1 ⋅ dθ1 ; AB = ρ 2 dθ 2 (5.1)
r = O2' B = ρ 2 ⋅ sin θ1 (5.2)

Prin izolarea elementului ABCD de înveliş şi introducerea tensiunilor longitudinale


σ 1 , precum şi a celor transversale σ 2 , se va obţine sistemul de forţe ce acţionează
asupra elementului. În centrul elementului acţionează forţa Fp iar pe feţele rezultate
prin decuparea elementului acţionează forţele Fσ 1 şi Fσ 2 .

Fσ 1 = σ 1 ⋅ δ ⋅ ρ 2 ⋅ dθ 2 ; Fσ 2 = σ 2 ⋅ δ ⋅ ρ1 ⋅ dθ1 ; Fp = p ⋅ ρ1 ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 (5.3)

Proiecţia acestor forţe pe direcţia normalei conduce la expresia:

dθ1 dθ
2 Fσ 1 ⋅ sin + 2 Fσ 2 sin 2 − Fp = 0 (5.4)
2 2
unde putem face aproximările:

43
dθ1 dθ1 dθ dθ
sin ≅ ;sin 2 ≅ 2 (5.5)
2 2 2 2

Înlocuind (5.3) şi (5.5) în (5.4) va rezulta:

σ 1 ⋅ δ ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 + σ 2 ⋅ δ ⋅ ρ1 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 − p ⋅ ρ1 ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 = 0 (5.6)

Această ecuaţie, în urma simplificărilor, devine (ec. Laplace):

σ1 σ 2 p
+ = (5.7)
ρ1 ρ 2 δ

În ec. Laplace, p este pozitiv când acţionează în sens opus centrului de curbură.
Când p are sensul spre centrul de curbură se va introduce în membrul drept al
ecuaţiei (5.7) semnul minus.

Pentru a obţine şi o a doua ecuaţie (necesară determinării celor două necunoscute


( σ 1 şi σ 2 ) vom studia corpul I obţinut prin secţionarea învelişului de rotaţie (din
fig.5.4) cu un plan perpendicular pe axa de rotaţie, plan de urmă EE’. Izolăm acest
corp, fig.5.6, prin introducerea Forţei Nσ 1 de expresie:

Nσ 1 = 2π ⋅ r ⋅ δ ⋅ σ 1
Proiecţia forţelor ce acţionează asupra corpului I (izolat) pe axa OO’ va conduce la
ecuaţia de echilibru:

2π ⋅ r ⋅ δ ⋅ σ 1 ⋅ sin θ1 − π ⋅ r 2 ⋅ p = 0 (5.8)
r⋅ p
σ1 = (5.9)
2δ ⋅ sin θ1

Utilizând expresia (5.2) în (5.9) va rezulta:

ρ2 ⋅ p
σ1 = (5.10)

44
Fig.5.6: Corpul I, izolat

Observaţii:
• σ1 şi σ2 au fost obţinute (rel. 5.7 şi 5.10) numai din condiţiile de echilibru,
neglijând deformaţiile.
• învelişul este supus unei stări plane de tensiuni (σ1 şi σ2). Cea de-a treia
tensiune σ3( pe direcţie normală) este σ3=−p (la interiorul elementului) se
neglijează întrucât recipientele cu pereţi subţiri se construiesc pentru
presiuni mici (de ordinul zecilor de bari) valori ce sunt inferioare cu cel
puţin un ordin de mărime decât tensiunile admisibile de rupere ale oţelurilor.

Cazul recipientelor cilindrice

Pentru recipiente cilindrice vom avea:

D
ρ1 = ∞; ρ 2 =
2

Astfel din relaţiile (5.10) şi (5.7) vor rezulta expresiile tensiunilor:

p⋅D
σ1 = (5.11)

45
p⋅D
σ2 = (5.12)

Se observă că σ 2 = 2 ⋅ σ 1 , deci îmbinările prin sudură aflate pe direcţii longitudinale


(paralele cu axa mantalei) sunt solicitate la valori duble faţă de cele tranversale.

Utilizând teoria IV din rezistenţa materialelor, tensiunea echivalentă este:

1⎡
σ ech = ( σ 1 − σ 2 ) + (σ 2 − σ 3 ) + (σ 3 − σ 1 ) ⎤
2 2 2
(5.13)
2⎣ ⎦

Întrucât σ3=0 atunci vom avea:

σ ech = σ 12 − σ 1 ⋅ σ 2 + σ 22 (5.14)

Utilizând expresiile (5.11) şi (5.12) în (5.13) se obţine:

3 p⋅D
σ ech = ⋅ ≤ ϕ ⋅ σ at (5.15)
4 δ

unde: ϕ este coeficientul de calitate a sudurii; σ at este tensiunea admisibilă de


rupere la tracţiune a oţelului din care este fabricat recipientul.

Dacă în (5.15) vom înlocui D (diametrul mediu) cu D=Di+δ, va rezulta relaţia de


dimensionare a recipientului cilindric(grosimea mantalei):

p ⋅ Di
δ≥ (5.16)
2,31 ⋅ ϕ ⋅ σ at − p

46
5.3. Calculul învelişurilor cu pereţi groşi solicitate la interior

În mod convenţional un înveliş este considerat cu pereţi groşi dacă este îndeplinită
condiţia:

δ = b − a ≥ 0, 2 ⋅ a (5.17)

unde: a- raza interioară a învelişului


b- raza exterioară a învelişului
δ- grosimea învelişului

Utilizarea recipientelor cu pereţi groşi este destinată exclusiv domeniului


presiunilor înalte.

Datorită simetriei axiale a învelişului, deci şi a încărcărilor, orice element inelar


decupat prin două plane perpendiculare pe axa tubului se comportă identic. Prin
urmare, determinarea stărilor de tensiuni constituie o problemă plană, problemă ce
poate fi studiată pe un in inel plan (fig.5.7), inel de lungime ( măsurată pe direcţia
axei învelişului) egală cu unitatea.

Fig.5.7: Starea de tensiuni dintr-un inel plan cu pereţi groşi

Alegând coordonatele polare r şi θ, pe feţele unui element infinitezimal


dA = r ⋅ dr ⋅ dθ se vor manifesta numai eforturile unitare normale: σr (pe direcţie
radială) şi σt ( pe direcţie tangenţială). Considerând presiunea exterioară nulă
(pe=0), din teoria vaselor cu pereţi groşi (ecuaţiile Lame) vor rezulta expresiile
acestor eforturi:

47
a 2 ⋅ pi ⎛ b 2 ⎞
σ r = 2 2 ⎜1 − 2 ⎟
b −a ⎝ r ⎠ (5.18)

a 2 ⋅ pi ⎛ b 2 ⎞
σ t = 2 2 ⎜1 + 2 ⎟
b −a ⎝ r ⎠ (5.19)

Prezintă interes studiul acestor eforturi pentru condiţiile limită. Astfel vom
considera valoarea minimă a razei r (cazul r = a ), respectiv valoarea maximă a
razei r (cazul r = b ).

Pentru valoarea minimă a razei r (r=a) vom avea:

σ r int = − pi
b2 + a 2
σ t int = 2 ⋅ pi (5.20)
b − a2

Pentru valoarea maximă a razei r (r=b) vor rezulta expresiile:

σ rext = 0
2 ⋅ a2
σ text = 2 ⋅ pi (5.21)
b − a2

Din analiza expresiilor (5.20) şi (5.21) se constată că efortul unitar normal pe


direcţie tangenţială, σt , are valoarea maximă pe suprafaţa interioară a învelişului
σ t max = σ t int .

Utilizând teoria I-a din rezistenţa materialelor, teoria tensiunii maxime, va rezulta
relaţia de verificare:

b2 + a 2
σ echiv = σ t max = 2 ⋅ pi ≤ σ at (5.22)
b − a2

unde: σ at - rezistenţa admisibilă de rupere la tracţiune.


Pentru o aplicaţie practică, unde se cunosc presiunea interioară, pi=Pn, diametrul
nominal al învelişului, Dn=2a, şi σ at , poate fi calculată grosimea învelişului
δ = b − a , prin utilizarea ecuaţiei (5.22).

48
5.4. Racorduri

Racordurile sunt elemente componente ale unui recipient şi au rolul de a face


legătura dintre recipient şi instalaţia din care face parte recipientul, sau legătura
recipientului cu aparate de siguranţă, de control ai unor parametri funcţionali, sau
cu mediul înconjurător.

Astfel un recipient este echipat cu un racord de intrare a fluidului, un racord de


ieşire, un racord de aerisire (montat la cota cea mai înaltă a recipientului) având
Dnaer=max(Dnintr.,Dniesire), un racord de golire, un racord al supapei de siguranţă, un
racord al manometrului, racorduri pentru indicatorul de nivel al fluidului din
recipient.

Din punct de vedere constructiv, racordurile utilizate la recipientele metalice pot fi:
• Racord tip ştuţ sudate lung (SSL)
• Racord tip ştuţ sudat scurt (SSS)

În mod uzual racordul SSL este alcătuit dintr-un ştuţ de oţel sudat la unul din
capete la recipient. La extremitatea opusă racordul poate fi prevăzut cu o flanşă
sudată la ştuţ (fig.5.8.a), sau pentru diametre mici, (Dn<50), cu un filet exterior
(fig.5.8.b).

Fig.5.8: Racorduri sudate lungi a-racord cu flanşă; b-racord cu filet

Pentru aceste două variante constructive, lungimea în consolă (l1) a ştuţului se


stabileşte în funcţie de grosimea recipientului de condiţiile de montaj. În cazul

49
ştuţurilor montate cu axa orizontală, trebuie să existe o depăşire interioară (l2=
3...5mm), cu rolul de a împiedica prelingerea condensului pe manta, fenomen care
ar putea provoca apariţia prematură a amorselor de coroziune.

Racordurile de tip ştuţ sudat lung, care au diametre nominale mici, se construiesc
cu nervuri de consolidare.

Racordurile SSS pot fi de tip mufă (fig.5.9.a) sau de tip bosaj (fig.5.9.b).
Racordurile tip mufă sunt prevăzute cu filet interior (filet de etanşare-G), iar
racordurile tip bosaj sunt alcătuite dintr-o piesă tubulară sudată la unul dintre
capete la recipient iar la celălalt capăt configurată ca şi o flanşă, cu deosebirea că
găurile de fixare sunt găuri filetate.

Fig.5.9: Racorduri sudate scurte a-racord tip mufă; b-racord tip bosaj

50
5.5. Compensarea orificiilor

Amplasarea racordurilor la un recipient este posibilă prin executarea unor perforări


(orificii) ale mantalei sau fundurilor recipientului. Amplasarea gurii de verificare
(vizitare) la recipient presupune de asemenea executarea unui alezaj străpuns în
mantaua recipientului.

Prin prezenţa acestor orificii se produce o scădere a rezistenţei mecanice a


recipientului, pe de o parte, dar şi apariţia unor concentratori de tensiune, însemnaţi
ca valoare (valori care pot depăşi chiar de cinci ori valoarea tensiunilor nominale),
pe de altă parte.

Soluţia care permite exploatarea în siguranţă a unui recipient este utilizarea unui
compensator local amplasat în zona afectată de prezenţa orificiului. Această zonă
este plasată în perimetrul unui dreptunghi ABCD (fig.5.10) avâd centrul pe axa
orificiului.

În general orificiile cu Dn>50 se compensează printr-un inel de compensare sudat


în zona orificiului, iar în cazul orificiilor cu Dn<50 se utilizează compensarea cu
ştuţ îngroşat sau cu bucşe.

5.5.1. Calculul inelelor de compensare

Se poate considera schiţa din figura 5.10, unde pentru amplasarea unui racord de
diametru “d” la mantaua unui recipient (manta de grosime “s”), a fost necesară
utilizarea unui compensator inelar (de diametru “Dc” şi grosime “h”).

Suprafaţa ce necesită compensare, de formă dreptunghiulară, A’B’C’D’ (fig.5.10)


a fost notată cu A0, iar suprafaţa compensatorului a fost notată cu Ac. Soluţia de
compensare este corectă (din punct de vedere al secţiunii de substituţie) dacă este
respectată condiţia:

Ac ≥ A0 (5.23)

Suprafaţa A0, dacă vom considera şi efectul uzării de coroziune, poate avea
următoarea expresie:

A0 = ( d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s (5.24)
unde: d-diametrul nominal al racordului;
c1- adaosul de coroziune;

51
φ- coeficientul de calitate a sudurii;
s- grosimea recipientului;

Fig.5.10: Compensator inelar

Suprafaţa compensatorului Ac se determină cu relaţia:

Ac = ⎡⎣ Dc − ( d + 2 ⋅ c1 ) ⎤⎦ ⋅ h (5.25)

unde: Dc- diametrul exterior al compensatorului inelar;


h- grosimea inelului de compensare;
Înlocuind (5.24) şi (5.25) în (5.23) va rezulta:

⎡⎣ Dc − ( d + 2 ⋅ c1 ) ⎤⎦ ⋅ h ≥ ( d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s (5.26)
ϕ ⋅ s ⋅ ( d + 2 ⋅ c1 )
Dc ≥ d + 2 ⋅ c1 + (5.27)
h

Dacă va fi neglijată coroziunea, deci c1=0, utilizând φ=0,85 şi adoptând h=s, atunci
va rezulta:

Dc ≥ 1,85 ⋅ d (5.28)

52
Întrucât în exploatare coroziunea nu poate fi neglijată ( c1 ≠ 0 ), în mod uzual se
utilizează un inel de compensare cu diametrul exterior:

Dc = 2 ⋅ d (5.29)

Inelul compensator se poate monta la exteriorul recipientului (soluţie uzuală) sau la


interior. Poate fi utilizată şi soluţia de consolidare (compensare) cu ajutorul a două
s
inele de compensare cu grosimea , unul sudat la exterior iar celălalt la interior.
2

5.5.2. Calculul compensatorilor cu ştuţ îngroşat sau cu bucşe

Fig.5.11: Compensare cu ştuţ îngroşat

Considerând schema de compensare din figura 5.11, şi admiţând că suprafaţa ce


trebuie compensată, A0, se determină cu relaţia (5.24), vom calcula suprafaţa
compensatorului, Ac' , utilizând expresia:

Ac' = 2 ⋅ ∆s ⋅ 3,5 ⋅ ( s − c1 ) = 7 ⋅ ∆s ⋅ ( s − c1 ) (5.30)

unde: ∆s=sb-st îngroşarea necesară;


sb- grosimea finală a bucşei;
st- grosimea iniţială a ştuţului
Din condiţia de compensare Ac' ≥ A0 va rezulta:

7 ⋅ ∆s ⋅ ( s − c1 ) ≥ (d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s (5.31)

53
(d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s
∆s ≥
7 ⋅ ( s − c1 ) (5.32)

Dacă presupunem c1=0 şi φ=0,85 va rezulta:

∆s ≥ 0,12 ⋅ d (5.33)

În mod uzual se utilizează o îngroşare de mărimea:

∆s = (0,15...0, 20) ⋅ d (5.34)

Această soluţie de compensare poate fi realizată fie prin utilizarea unui ştuţ cu
perete mai gros, faţă de cel normal, sau prin utilizarea unei bucşe speciale. Această
bucşe asigură o trecere treptată de la grosimea bucşei (majorată pentru
compensare) la grosimea ţevii cu care se racordează. Trecerea se poate face printr-
o conicitate (fig.5.12a) sau printr-o suprafaţă curbă (fig.5.12b).

Fig.5.12: Compensator tip bucşe a-conic; b-racordat

54
6. ARMĂTURI

Organele de maşini ce se montează pe conducte sau pe recipiente şi care au rol de


comandă, reglare, reţinere sau siguranţă a circulaţiei fluidului, poartă numele de
armături.
• Armăturile de comandă: au rolul de a modifica debitul fluidului la trecerea
acestuia prin armătură. Acest lucru se produce prin variaţia secţiunii de
trecere a fluidului, între o valoare minimă (egală cu zero) şi o valoare
maximă. Aceste armături se numesc şi robinete.
• Armăturile de reţinere: au rolul de a permite circulaţia fluidului numai
într-un singur sens (sunt cunoscute şi sub numele de supape de sens sau
clapete).
• Armăturile de reglare: sunt destinate menţinerii la valori prestabilite a unor
parametri funcţionali (presiune, temperatură, debit) ai fluidului. Aceste
armături reprezintă organele de execuţie ale unui circuit de automatizare.
• Armăturile de siguranţă: au rolul de a limita presiunea fluidului din circuit
la o valoare maximă (admisibilă).

6.1. Armături de comandă

Acestea sunt armăturile cele mai utilizate în domeniul lucrărilor de instalţii. Se


impun următoarele cerinţe principale:
a. poziţia “închis” a armăturii să asigure o blocare sigură a circulaţiei fluidului
prin armătură;
b. poziţia “deschis” a armăturii să introducă rezistenţe hidraulice minime,
referitor la circulaţia fluidului prin armătură;
c. să existe compatibilitate maximă între materialele armăturii şi fluidul
comandat de armătură;
d. rezistenţa mecanică a armăturii trebuie să fie în concordanţă cu solicitările la
care este supusă aceasta;
e. fiabilitate ridicată
f. cheltuieli minime de mentenanţă

Considerând poziţia relativă între direcţia de curgere a fluidului (prin armătură) şi


direcţia de deplasare a elementului de reglare, drept un criteriu de clasificare a
armăturilor de comandă, atunci putem deosebi trei tipuri de robinete:
1. Robinete cu ventil: elementul de reglare se deplasează
pe aceaşi direcţie cu fluidul.
2. Robinete cu sertar: elementul de reglare se deplasează
pe direcţie perpendiculară curgerii fluidului. Aceste
robinete poartă şi numele de “vane’.

55
3. Robinete cu cep: elementul de reglare se roteşte în jurul
axei sale, direcţia de circulaţie a fluidului prin robinet
este perpendiculară pe această axă. Un astfel de robinet
este cunoscut şi sub numele de “cana”.

1. Robinetele cu ventil

Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<250 bar, pentru diametre nominale
Dn< 300 mm şi temperaturi t< 5000C.
Ca avantaje ale acestor robinete pot fi menţionate: siguranţă în exploatare, cursă
mică a elementului de închidere, fiabilitate ridicată. Un singur dezavantaj major şi
anume: rezistenţă hidraulică ridicată.

În figura 6.1 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu ventil.

Fig.6.1. Robinet cu ventil: 1-roată de manevră; 2-tije filetată; 3-capac; 4- pres-


garnitură ; 5- garnitură de etanşare; 6-element de
închidere (ventil); 7-scaun; 8-corp robinet.

Corpul robinetului se obţine prin turnare din fontă sau oţel, poate avea formă
sferică sau elipsoidală. Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin
acţionarea ( prin rotire) roţii de manevră, care la rândul ei va roti tija filetată a
ventilului. Datorită cuplei cinematice şurub-piuliţă (aflate în partea superioară a
capacului) se va produce deplasarea pe verticală a elementului de închidere.

56
Deplasarea pe verticală a ventilului produce modificarea distanţei(deci a secţiunii)
dintre acesata şi scaun, prin urmare modificarea debitului fluidului.

2. Robinetele cu sertar

Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<100 bar, pentru diametre nominale
Dn< 1200 mm şi temperaturi t< 3000C.
Avantajele robinetelor cu sertar: rezistenţă hidraulică mică, reglare fină a
debitului, forţă de manevrare redusă. Dezavantaje: etanşare mai deficitară( faţă de
cele cu ventil), cursa sertarului mare, uzarea mai rapidă a suprafeţelor de etanşare,
cost mai ridicat.

În figura 6.2 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu sertar tip pană.

Fig.6.2. Robinet cu sertar 1-roată de manevră; 2-tijă filetată; 3-presgarnitură;


pană: 4-garnitură; 5-capac; 6-corp robinet; 7-element de
închidere (sertar).

Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin acţionarea roţii de manevră.


Aceasta va roti tija filetată, ce este cuplată cinematic cu sertarul printr-un
mecanism şurub-piuliţă, producând ridicarea sau coborârea sertarului.

57
3. Robinetele cu cep

Se utilizează la presiuni mici, Pn<6 bar, pentru diametre nominale mici Dn<50 mm.
Avantajele robinetelor cu cep: construcţie simplă, preţ de cost redus, bună
etanşeitate. Dezavantaje: riscul gripării cepului, uzură rapidă a suprafeţelor de
etanşare.

În figura 6.3 este reprezentată schematic construcţia unui robinet cu cep.

Fig.6.3. Robinet cu cep 1- cep tronconic; 2- corpul robinetului.

Aceste robinete au elementul de închidere (cepul) de formă tronconică. Cepul


tronconic este traversat de un orificiu perpendicular pe axa de rotaţie. Prin rotirea
cepului, se poate poziţiona acest orificiu (fereastră) perpendicular pe axa
longitudinală a robinetului (direcţia de curgere a fluidului): poziţia închis, sau în
coincidenţă cu axa longitudinală a robinetului: poziţia deschis.

6.2. Armături de reţinere

Armăturile de reţinere pot fi clasificate după următoarele criterii:


a. După forma elementului de reţinere:
- armături cu valvă
- armături cu ventil
- armături cu bilă
b. După cursa elementului de reţinere:
- armături cu cursă fixă
- armături cu cursă variabilă (reglabilă)

58
Rolul funcţional al armăturilor de reţinere este acela de a permite fluidului ce
traversează armătura, să circule numai într-un singur sens. După cum elementul de
reţinere poate fi: o valvă, un ventil sau o bilă, se pot diferenţia următoarele variante
constructive de armături de reţinere:

1. Armături de reţinere cu valvă

Elementul de reţinere (valva) are formă de taler (clapetă) şi poate oscila, prin
intermediul unui braţ, în jurul unei articulaţii fixe la corpul armăturii. La axul
clapetei poate fi fixată o pârghie ce are ataşată la cealaltă extremitate o greutate G.
Sub acţiunea acestei greutăţi clapeta este menţinută, cu forţă mai mare de etanşare,
închisă pe scaunul armăturii. Sub acţiunea presiunii fluidului clapeta se deschide
permiţând circulaţia fluidului într-un singur sens.

Avantajele acestei variante constructive: sunt sensibile la variaţii de presiune,


având un timp de răspuns bun, rezistenţa hidraulică este mică. Dezavantaje:
etanşare deficitară, mai ales la presiuni mici (soluţia: ataşarea pârghiei
suplimentare).

În figura 6.4 este prezentată schema constructivă a armăturii de reţinere cu valvă.

Fig. 6.4. Armătură de 1-capac; 2-braţul valvei; 3-valvă; 4-corpul armăturii.


reţinere cu valvă

59
2. Armături de reţinere cu ventil

Elementul de închidere este asemănător unui robinet cu ventil. Presiunea fluidului


acţionează asupra ventilului (pe suprafaţa inferioară a acestuia) deplasândul în sus
şi asfel eliberând secţiunea de trecere a fluidului. Atunci când fluidul acţionează în
sens invers, se creează o presiune cu sens descendent asupra ventilului care va
produce obturarea secţinii de trecere. În acest mod nu este posibilă traversarea
armăturii de către fluid decât într-un singur sens.

În figura 6.5 se prezintă schema constructivă a unei armături de reţinere cu ventil

Fig. 6.5. Armătură 1-capac; 2-ventil; 3-corpul armăturii.


de reţinere cu ventil

3. Armături de reţinere cu bilă

Elementul de reţinere este o bilă, care sub acţiunea greutăţii proprii obturează
secţiunea de trecere. Atunci când se manifestă presiune sub bilă, ea este împinsă în
ghidajul din capacul armăturii şi este degajată secţiunea de trecere. Prin acest mod
de acţiune al bilei, practic fluidul va circula prin armătură numai într-un singur
sens.

În figura 6.6 este prezentată schematic o armătură de reţinere cu bilă.

60
Fig. 6.6: Armătură 1-capac; 2-ghidajul bilei; 3-bilă; 4-scaun de
de reţinere cu bilă etanşare;4-corpul armăturii.

6.3. Armături de reglare

Armăturile de reglare fac parte componentă a unui sistem automat, ele


reprezentând organul de execuţie. Organul complex denumit armătură de reglare
este alcătuit din două subansamble de construcţie specială, anume organul de
reglare (OR) şi organul de comandă (OC).

Această armătură(fig.6.7) permite menţinerea debitului fluidului la valori


constante. Armătura primeşte de la sistemul de comandă un semnal de intrare (SI),
în cazul acestei armături, un semnal pneumatic. Organul de comandă, servomotorul
liniar cu membrană elastică, sub acţiunea semnalului de intrare va produce
deplasarea pe verticală a tijei ventilului (deplasare descendentă). Astfel organul de
reglare va micşora valoarea debitului ce este vehiculat prin armătură. Pentru
semnal de intrare nul, datorită resortului elicoidal de compresiune, membrana
elastică va avea poziţia cea mai ridicată, deci şi tija ventilului va avea aceiaşi
poziţie extremă, prin urmare debitul va avea valoarea maximă.

Un senzor de debit plasat în avalul armăturii de reglare monitorizează continuu


valoarea debitului, o transformă în semnal pneumatic, semnal ce se întoarce la
armătură. Datorită acestei bucle de răspuns este posibilă menţinerea unui
parametru funcţional al fluidului (în cazul prezentat, debitul) la valori constante
prin intermediul armăturilor de reglare.

61
În figura 6.7 este prezentată schema constructivă a unei armături de reglare cu
dublu ventil.

Fig. 6.7. Armătură de OC-organ de comandă cu servomotor liniar; OR-


reglare cu dublu ventil organ de reglare; 1-membrană elastică; 2-resort
elicoidal de compresiune;3-tija ventilului dublu

În figura 6.8 este prezentată schema de principiu a unei armaturi, de reglare a


debitului, cu clapetă.

Fig. 6.8. Armătură de reglare OC- organ de comandă; OM- organ de reglare;
cu clapetă SM- servomotor unghiular; 1- corp armătură;
2- clapetă(fluture).

62
Organul de comandă este un servomotor unghiular. Semnalul de intrare (SI) este
un semnal electric, ce comandă rotaţia axului servomotorului cu un anumit unghi.
Prin urmare, clapeta (ce aparţine organului de reglare-OR) va căpăta o anumită
poziţie, înclinată faţă de planul vertical, permiţând circulaţia fluidului cu un anumit
debit. Modificarea semnalului electric conduce implicit la modificarea debitului în
avalul armăturii.

6.4. Armături de siguranţă

Prezenţa unei armături de siguranţă în circuitul unei instalaţii sub presiune este
indispensabilă, sub aspectul exploatării în condiţii de securitate a acelei instalaţii,
fără producerea unei avarii din cauza depăşirii unor valori maxime pentru anumiţi
parametri funcţionali.

Referitor la armăturile de siguranţă ce limitează presiunea din instalaţie, supape de


siguranţă, acestea trebuie să răspundă următoarelor cerinţe principale:
• Să se deschidă la presiunea de reglare, astfel permiţând evacuarea unei
cantităţi de fluid din instalaţie, cu consecinţa: scăderea presiunii;
• La scăderea presiunii sub presiunea de reglare, armătura trebuie să se
închidă etanş;
• Să aibă grad înalt de sensibilitate(diferenţa dintre presiunea de închidere şi
cea de deschidere să fie mică);
• Să aibă fiabilitate ridicată;
• Să aibă costuri reduse de mentenanţă.

În timpul funcţionării normale a instalaţiei, ventilul supapei de siguranţă este


permanent închis sub acţiunea unei forţe de închidere( reglabilă). Atunci când
presiunea fluidului din instalaţie, prin acţiune asupra suprafeţei active a ventilului
învinge forţa de închidere( +greutatea ventilului+ forţele de frecare), supapa de
siguranţă se deschide automat, permiţând fluidului să părăsească incinta,
restabilind astfel presiunea normală de funcţionare, apoi se închide automat.

După modul de asigurare a forţei de închidere, supapele de siguranţă pot fi:


• Cu contragreutate;
• Cu arc;
• Cu impuls.

În figura 6.9 este prezentată schema constructivă a unei supape de siguranţă cu


contragreutate. Contragreutatea, 2, poate fi montată pe pârghia 1 la distanţe diferite
de articulaţia pârghiei, asfel se pot stabili diferite presiuni de reglare. Construcţia
este simplă şi fiabilă.

63
În figura 6.10 se prezintă schema constructivă a supapei de siguranţă cu arc(resort
elicoidal de compresiune). Şi la această supapă este posibilă modificarea presiunii
de reglare, prin modificarea forţei de pretensionare a resortului elicoidal.

Fig.6.9. Supapă de siguranţă 1-pârghie; 2-contragreutate; 3-capac armătură; 4-


cu contragreutate tija ventilului; 5-ventil; 6-corp armătură.

Fig.6.10. Supapă de sigu- 1-capac armătură; 2-arc; 3- presgarnitură; 4-


ranţă cu arc garnitură; 5-tija ventilului; 6-ventil; 7-corp armătură.

64
7. ETANŞĂRI

7.1. Definire; clasificare.

Etanşările sunt definite ca sisteme mecanice concepute cu rolul de a împiedica


pierderile de fluid între două spaţii bine determinate, sau rolul de a împiedica
pătrunderea unor impurităţi într-o incintă în care se află un fluid.

Etanşările pot fi clasificate după următoarele criterii:


1. După mişcarea relativă a suprafeţelor etanşate
a. Fixe
b. Semimobile
i. Pentru mişcare de rotaţie
ii. Pentru mişcare de translaţie
iii. Pentru mişcare elicoidală
c. Mobile
2. După tipul contactului
a. Cu contact direct
b. Cu element intermediar
i. Cu inele
ii. Cu manşete
iii. Cu cutii de etanşare( presgarnituri)
iv. Cu segmenţi
v. Cu garnituri de etanşare
c. Fără contact
i. Cu labirint( şicane)
ii. Cu canal elicoidal
iii. Etanşări ermetice( zăvor pneumatic sau hidraulic)
d. Combinate
3. După forma suprafeţei etanşate
a. Suprafaţă plană
b. Suprafaţă cilindrică
c. Suprafaţă conică
d. Suprafaţă sferică

7.2. Etanşări cu contact direct

Cele două suprafeţe, între care poate exista o mişcare relativă sau nu, vin în contact
direct. Etanşarea se produce printr-un grad ridicat al preciziei de prelucrare a celor
două suprafeţe. Se impune o precizie ridicată a formei suprafeţelor în contact( atât
din punct de vedere macrogeometric cât microgeometric), precum şi precizie

65
ridicată a poziţiei relative dintre cele două suprafeţe( paralelism pentru suprafeţele
plane sau coaxialitate pentru suprafeţele de revoluţie).

Obţinerea unei precizii ridicate necesită uneori rodajul suprafeţelor în contact, aşa
numitul rodaj tehnologic, operaţie efectuată de către producător.

Astfel de etanşări, din cauza costurilor impuse de utilizarea unor tehnologii


complexe de fabricare, sunt utilizate numai în situaţii bine justificate.

7.3. Etanşări cu element intermediar


7.3.1. Pentru suprafeţe aflate în mişcare relativă

Etanşarea dintre cele două suprafeţe în mişcare relativă se realizează prin utilizarea
unui element de etanşare, de regulă nemetalic.

La etanşările smimobile, elementul de etanşare este fix iar la etanşările mobile,


elementul de etanşare este mobil.
A. Etanşare semimobilă cu inel de pâslă

Inelul( vezi figura 7.1) de pâslă (2) este fixat în canalul prelucrat din carcasă (1).
Arborele (3) se află în mişcare de rotaţie, inelul de pâslă aflânduse în contact cu
suprafaţa cilindrică a arborelui.

Această soluţie de etanşare este utilizată în special pentru a nu permite pătrunderea


impurităţilor din mediul exterior într-o incintă ce conţine cuple cinematice
lubrifiate. Se utilizează la viteze de rotaţie relativ mici, v < 5m / s şi pentru
diferenţe de presiune ∆p = pe − pi < 0,5bar.

Fig.7.1. Etanşare 1-carcasă ; 2-inel de pâslă ; 3-arbore.


cu inel de pâslă

66
B. Etanşare semimobilă cu manşetă de etanşare(simering)

Fig. 7.2. Etanşare cu 1-carcasă ; 2- manşetă de etanşare ; 3-


manşetă de etanşare arc ; 4-arbore.

Manşeta (vezi figura 7.2) de etanşare (2) este executată din cauciuc( uneori are o
armătură metalică) ea fiind presată în locaşul carcasei (1). Manşeta (simeringul)
este prevăzută cu un arc elicoidal de întindere (3), ce asigură o anumită forţă de
strângere a manşetei pe suprafaţa cilindrică a arborelui (4) aflat în mişcare de
rotaţie.

Simeringurile sunt utilizate în aceleaşi condiţii ca şi inelele de pâslă, având o


fiabilitate mai mare decât acestea din urmă ( v < 15m / s ).

C. Etanşare semimobilă cu presgarnitură.

Fig.7.3. Etanşare cu pres- 1-arbore ; 2-şurub ; 3-presgarnitură ; 4-pachet de


garnitură garnituri ; 5-carcasă.

67
În figura 7.3 este prezentată soluţia de etanşare cu presgarnitură. Pachetul de
garnituri executate din cauciuc sau alte materiale cu proprietăţi elastice, este fixat
în locaşul prelucrat în carcasă. Prin strângerea şuruburilor se produce apropierea
presgarniturii de carcasă, deci se va produce o presiune de deformare elastică a
pachetului de garnituri ceea ce conduce la creşterea presiunii de etanşare.

Astfel de sisteme de etanşare se utilizează pentru ∆p = pe − pi de ordinul zecilor de


bari. Au avantajul că în perioada de exploatare, pe măsura uzării garniturilor,
această uzură poate fi compensată prin strângerea şuruburilor.

D. Etanşare mobilă cu segmenţi.

Fig.7.4. Etanşare 1-segment ; 2-cilindru ; 3-piston


cu segmenţi

Etanşarea dintre piston, care execută o mişcare rectilinie alternativă, şi cilindru,


care este fix, se realizează prin intermediul unor segmenţi (1). Segmenţii au formă
inelară, întreruptă printr-o tăietură radială. Datorită elasticităţii materialului
segmenţilor (fontă specială) se realizează o presiune de contact între segment şi
cilindru, împiedicând pierderile de presiune ∆p dintre camera de ardere şi carter.

Astfel de sisteme de etanşare sunt utilizate în special la cupla cinematică piston-


cilindru a motoarelor cu ardere internă.

7.3.2. Etanşări fixe

Pentru a compensa erorile de prelucrare ale celor două suprafeţe de etanşare, se


interpune un element de etanşare cu proprietăţi elasto-plastice, numit garnitură de
etanşare. Prin strângerea acesteia între cele două suprafeţe se va produce
deformarea garniturii ( elastică, elasto-plastică sau plastică) şi va fi realizată
etanşarea. Condiţia de bună etanşare este ca presiunea de etanşare pet > ∆p .

68
Aceste garnituri pot fi nemetalice (teflon, cauciuc, marsit, plută, carton), metalice
(aluminiu, cupru, plumb) sau compozite( metalo-plastice).

În cazul etanşării cu flanşe, acestea sunt standardizate în funcţie de presiunea


nominală (Pn) şi dimensiunea nominală (Dn). Suprafeţele de etanşare ale flanşelor
sunt fabricate în cinci variante constructive şi anume :
• Plană simplă(fig.7.5.a)-PS
• Plană cu umăr(fig.7.5.b)-PU
• Cu canal şi pană(fig.7.5.c)-CP1(cu pană), CP2(cu canal)
• Cu prag şi adâncitură(fig.7.5.d)-PA1(cu prag), PA2( cu adâncitură)
• Cu prag şi şanţ şi adâncitură(fig.7.5.e)- PS1( cu prag şi şanţ), PS2 (cu
adâncitură).

În figura 7.5 sunt prezentate aceste variante de etanşare.

Fig.7.5. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor plane

Pentru variantele constructive ale suprafeţelor de etanşare din fig.7.5.c, fig.7.5.d şi


fig.7.5.e este asigurată şi autocentrarea flanşelor. La forma constructivă din

69
fig.7.5.c este utilizată o garnitură de etanşare îngustă iar pentru cea din fig.7.5.e
este utilizată o garnitură inelară (tip O).

7.4. Etanşări fără contact

Etanşările fără contact prezintă avantajul unui randament ridicat(elimină frecările


din zona de etanşare), în schimb necesită prelucrări suplimentare, executate cu
precizie ridicată.

În general aceste etanşări creează un contur sinuos între piesa fixă şi cea aflată în
mişcare de rotaţie, împiedicând scurgerea lubrifiantului spre exterior sau limitând
debitul scăpărilor de fluid.
A. Etanşare cu şicană

În fig.7.6 este prezentată o etanşare cu şicană. Piesa fixă este prevăzută cu nervură
iar pe arbore (ce se află în mişcare de rotaţie) este montată (fix) o piesă cu şicane.

Fig.7.6. Etanşare 1-piesă fixă; 2-inel cu şicane;


cu şicană 3-arbore.

B. Etanşare cu labirint

Soluţia constructivă privind etanşarea cu labirint este prezentată în fig.7.7.


Arborele este prevăzut cu o suprafaţă inelată care formează un labirint, acesta
având rolul de a împiedica scurgerile de fluid dintre arbore şi carcasă.

70
Fig.7.7. Etanşare 1-carcasă; 2-arbore(prevăzut
cu labirint cu suprafaţă inelată).

C. Etanşare cu canal elicoidal

Arborele este prevăzut (vezi fig.7.8) cu un canal elicoidal având sensul de


înfăşurare al elicei în coincidenţă cu sensul de rotaţie al arborelui. Asfel fluidul
care pătrunde în canal este antrenat de către canalul elicoidal şi reintrodus în
incintă.

Fig.7.8. Etanşare 1-carcasă; 2-arbore(prevăzut


cu canal elicoidal cu canal elicoidal).

71
ANEXE

72
Ajustaje din sistemul ISO. Caracteristici si domenii de utilizare ANEXA 1
Felul ajustajului Caracteristici, domeniul si exemple de utilizare
H8/a9, H11/a11,
Jocuri mari , utilizate rar
H11/b11,H12/b12,
H7/c8, H8/c9, Jocuri mari, utilizate in constructia masinilor agricole, in asamblari de
H11/c11 precizie redusa la care se cere o montare usoara a pieselor
H7/d8, H8/d9,
H9/d10, H10/d10, Asamblari de lagare de dimensiuni foarte mari
H11/d11
Ajustajul H7/e8 se foloseste la lagaruiri mai precise, celelalte doua se pot
H6/e7, H7/e8,
folosi la lagaruirea in trei lagare sau lagaruirea unor arbori lungi, mai putin
H8/e9
rigizi.
H6/f6,H7/f6, H7/f7, Sunt ajustajele cele mai des utilizate la lagarele obisnuite ale reductoarelor,
H8/f8, H9/f9 pompelor, motoarelor electrice mici, rotilor care se rotesc pe arbori ficsi etc.
Realizeaza jocuri foarte mici. Se utilizeaza de obicei in asamblari fixe pentru
H6/g5, H7/g6,
o pozitionare buna a pieselor.
H6/h5, H7/h6,
Au jocul minim nul. Sunt utilizate in special in asamblari fixe, pentru o
H8/h7, H8/h9,
pozitionare buna a pieselor. Ajustajele mai precise pot fi folosite si in
H9/h9, H10/h10,
asamblari mobile, la ghidari, articulatii etc.
H11/h11,H12/h12
Ajustajele intermediare care asigura in general jocuri mici si la un numar
redus de asamblari o strangere slaba. Se folosesc in asamblari fixe, in care se
H6/js5, H7/js6,
cere o limitare a jocului si realizarea unei strangeri care sa nu impiedice
H8/js7
montarea si demontarea usoara a pieselor.Ex.:centrarea unui capac in carcasa,
centrarea reciproca a semicuplajelor etc.
Ajustaje intermediare care dau strangeri probabile foarte mici. Jocul si
H6/k5, H7/k6, H8/k7
strangerea maxima au valori absolute aproximativ egale.
Ajustaje intermediare care dau strangeri probabile mai mari. Utilizate la
H6/m5, H7/m6,
asam-blarile unde jocul trebuie micsorat la minimum, iar forta de asamblare
H8/m7
redusa .
Ajustaje intermediare, utilizate la asamblari la care se cere o strangere
H7/n6, H8/n7
probabila mai mare ca la ajustaje intermediare.
Ajustaj cu strangere la dimensiuni peste 3 mm. Se utilizeaza in cazul unor
H6/n5
asamblari precise, fara a se impune strangeri prea mari.
Asigura o strangere suficienta pentru fixarea unor piese cu solicitari relativ
H7/p6 reduse. La piesele executate din materiale cu duritate redusa, strangerea este
prea mica, pentru a se asigura o fixare satisfacatoare.
Asigura strangeri mai mari decat ajustajul H7/p6. Se pote folosi si la
H7/r6
asamblarea pieselor din neferoase. Se utilizeaza la montarea bucselor etc.
La dimensiuni pana la 100 mm este un ajustaj intermediar, iar la dimensiuni
H8/r7
mai mari, un ajustaj cu strangere minima, apr0piata de 0.
Asigura strangeri la care in cazul dimensiunilor mari este necesara incalzirea
alezajului. La asamblarile pieselor din metale cu duritate mica, se obtin
H6/s5, H7/s6, H8/s7 rezultate echivalente cu cele obtinute la ajustajele de tipul H/p, la metale
feroase. Ajustajele se folosesc de obicei la strangeri permanente: camasa de
cilindru in cilindrul motoarelor etc.
La dimensiuni pana la 24 mm, ajustajele H6/t5 si H7/t6 sunt apropiate de
H6/t5, H7/t6 ajus-tajele H6/s5, H6/u5 respectiv H7/s6 si H7/u6. Folosite la asamblari fixe
cu strangere.
Asigura strangeri mari de ordinul 10/00 din diametru. Montajul se face prin
H6/u5, H7/u6,
presare cu presa sau prin incalzire, verificandu-se strangerea pentru a se evita
H8/u7
suprasolicitari care ar putea duce la fisurarea pieselor.

73
ANEXA 2
Ajustaje recomandate si preferentiale in sistemul alezaj unitar (extras din 8100/4-88)
Clasele de toleranta ale alezajelor (piesa unitara)
H6 H7 H8 H9 H10 H11 H12
Ajustaje cu joc
H11/a11
H11/b11 H12/b12
H7/c8 H11/c11
H7/d8 H8/d9 H9/d10 H10/d10 H11/d11
H6/e7 H7/e7 H7/e8 H8/e8 H8/e9 H9/e9
H6/f6 H7/f6 H7/f7 H8/f8 H9/f9
H6/g5 H7/g6
H6/h5 H7/h6 H8/h7 H8/h8 H8/h9 H9/h9 H10/h10 H11/h11 H12/h12
Ajustaje intermediare
H6/js5 H7/js6 H8/js7
H6/k5 H7/k6 H8/k7
H6/m5 H7/m6 H8/m7
H6/n5 (D<3) H7/n6 H8/n7
H7/p6 (D<3) H8/p7
H8/r7 (D<100)
Ajustaje cu strangere
H6/n5 (D>3)
H6/p5 H7/p6 (D>3)
H6/r5 H7/r6 H8/r7 (D>100)
H6/s5 H7/s6 H8/s7
H6/t5 H7/t6

Ajustaje recomandate si preferentiale in sistemul arbore unitar (extras din 8100/4-88)


Clasele de tolerante ale arborilor (piesele unitare)
h5 h6 h7 h8 h9 h10 h11 h12
Ajustaje cu joc
A11/h11
B11/h11
C11/h11
D10/h9 D11/h11
E9/h8
F8/h6, G7/h6 F7/h7 F8/h8
H7/h6 H8/h7 H8/h8 H9/h9 H10/h10 H11/h11 H12/h12
Ajustaje intermediare
JS6/h5 JS7/h6 JS8/h7
K7/h6, M7/h6, N7/h6
Ajustaje cu strangere
P7/h6, R7/h6, S7/h6

74
Abateri limita pentru arbori, [µm]. Clase de tolerante din sirul 1 de preferentialitate (conform SR EN 20286-2:1997) ANEXA 3
Dimensiunea
CLASELE DE TOLERANTE
nominala ,[mm]
Pana la
Peste a11 b11 c11 d9 d11 e8 f7 g6 h6 h7 h9 h11 js6 k6 n6 p6 r6 s6
(inclusiv)
-280 -150 -80 -40 -40 -25 -13 -5 0 0 0 0 +10 +19 +24 +28 +32
6 10 ± 4,5
-370 -240 -170 -76 -130 -47 -28 -14 -9 -15 -36 -90 +1 +10 +15 +19 +23
-290 -150 -95 -50 -50 -32 -16 -6 0 0 0 0 +12 +23 +29 +34 +39
10 18 ±5,5
-400 -260 -205 -93 -160 -59 -34 -17 -11 -18 -4 -110 +1 +12 +18 +23 +28
-300 -160 -110 -65 -65 -40 -20 -7 0 0 0 0 +15 +28 +35 +41 +48
18 30 ±6,5
-430 -290 -240 -117 -195 -73 -41 -20 -13 --21 -52 -130 +2 +15 +22 +28 +35
-310 -170 -120
30 40
-430 -330 -280 -80 -80 -50 -25 -9 0 0 0 0 +18 +33 +42 +50 +59
±8
-320 -180 -130 -142 -240 -89 -50 -25 -16 -25 -62 -160 +2 +17 +26 +34 +43
40 50
-480 -340 -290
-340 -190 -140 +60 +72
50 65
-530 -380 -330 -100 -100 -60 -30 -10 0 0 0 0 +21 +39 +51 +41 +53
±9,5
-360 -200 -150 -174 -290 -106 -60 -29 -19 -30 -74 -190 +2 +20 +32 +62 +78
65 80
-550 -390 -340 +43 +59
-380 -220 -170 +73 +93
80 100
-600 -440 -390 -120 -120 -72 -36 -12 0 0 0 0 +25 +45 +59 +51 +71
±11
-410 -240 -180 -207 -340 -126 -71 -34 -22 -35 -87 -220 +3 +23 +76 +76 +101
100 120
-630 -460 -400 +54 +79
-460 -260 -200 +88 +117
120 140
-710 -510 -450 +63 +92
-520 -280 -210 -145 -145 -85 -43 -14 0 0 0 0 ±12, +28 +68 +90 +125
140 160 -245 -395 -148 -83 -39 -25 -40 -100 -250 +3 +43
-770 -530 -460 5 +65 +100
-580 -310 -230 +93 +133
160 180
-830 -560 -480 +68 +108
-660 -340 -240 +106 +151
180 200
-950 -630 -530 +77 +122
-740 -380 -260 -170 -170 -100 -50 -15 0 0 0 0 ±14, +33 +60 +79 +109 +159
200 225 -285 -460 -172 -96 -44 -29 -46 -115 -290 5 +50 +31 +50
-1030 -670 -550 +80 +130
-820 -4320 -280 +113 +169
225 250
-1110 -710 -570 +84 +140

75
Abateri limita pentru alezaje, [µm]. Clase de tolerante din sirul 1 de preferentialitate (conform SR EN 20286-2:1997)
Dimensiunea
CLASELE DE TOLERANTE
nominala ,[mm]
Pana la
Peste A11 B11 C11 D10 E9 F8 H7 H8 H9 H11 JS7 K7 N7 P7 R7 S7
(inclusiv)
+370 +240 +170 +98 +61 +35 +15 +22 +36 +90 +5 -4 -9 -13 -17
6 10 ±7,5
+280 +150 +80 +40 +25 +13 0 0 0 0 -10 -19 -24 -28 -32
+400 +260 +260 +120 +75 +43 +18 +27 +43 +110 +6 -5 -11 -16 -21
10 18 ±9
+290 +150 +95 +50 +32 +16 0 0 0 0 -12 -23 -29 -34 -39
+430 +290 +240 +149 +92 +53 +21 +33 +52 +130 +6 -7 -14 -20 -27
18 30 ±10.5
+300 +160 +110 +65 +40 +20 0 0 0 0 -15 -28 -35 -41 -48
+470 +330 +280
30 40
+310 +170 +120 +180 +112 +64 +25 +39 +62 +160 +7 -8 -17 -25 -34
±12,5
+480 +340 +290 +80 +50 +25 0 0 0 0 -18 -33 -42 -50 -59
40 50
+320 +180 +130
+530 +380 +330 -30 -42
50 65 +340 +190 +140 -60 -72
+220 +134 +76 +30 +46 +74 +190 +9 -9 -21
±15
+550 +390 +340 +100 +60 +30 0 0 0 0 -21 -39 -51 -32 -48
65 80
+360 +200 +150 -62 -78
+600 +440 +390 -38 -58
80 100
+380 +220 +170 +260 +159 +90 +35 +54 +87 +220 +10 -10 -24 -73 -93
±17,5
+630 +460 +400 +120 +72 +36 0 0 0 0 -25 -45 -59 -41 -66
100 120 +410 +240 +180 -76 -101
+710 +510 +450 -48 -77
120 140
+460 +260 +200 -88 -117
+770 +530 +460 +305 +185 +106 +40 +63 +100 +250 +12 -12 -28 -50 -85
140 160 ±20
+520 +280 +210 +145 +85 43 0 0 0 0 -28 -52 -68 -90 -125
+830 +560 +480 -53 -93
160 180 +580 +310 +230 -93 -133
+950 +630 +530 -60 -105
180 200 +660 +340 +240 -106 -151
+1030 +670 +550 +355 +215 +122 +46 +72 +115 +290 +13 -14 -33 -63 -113
200 225 ±23
+740 +380 +260 +170 +100 +50 0 0 0 0 -33 -60 -79 -109 -159
+1110 +710 +570 -67 -123
225 250 +820 +420 +280 -113 -169

76
Alegerea materialului, a tratamentelor termice si stabilirea caracteristicilor sale de rezistenta ANEXA 4

Caracteristici mecanice la oboseala Coefi-


Tensiunile admisibile la:
Tratamente termice
pentru: cient
de
σr σc incovoiere rasucire incovoiere rasuci corec-
Marca re tie
otelului ca 1) β ε γ
σ-1 i σ0 r τ-1 r τo r ψ-1 (σai )I (σai )III (σai )II (τar )II α’’III
[Mpa] - - [Mpa] -
OL50 500 280 245 367 208 395 0,053 140 52 76 38 0,68
Normalizare

OL60 2) 600 320 280 420 237 450 0,053 160 60 87 44 0,68

OL70 700 350


0,25 (σr + σc)+

620 420
1,5 σ-1i

OLC35
+50

1,65 … 1,75
(0,55...0,58) · σ-1i
Imbunatatire (C+R 3))

730 480
(1,8…2) · τ-1r
OLC45

0,92
2,0

0,8
σ −1i
τ −1 r σc (σ ai ) I ⋅ (σ ai ) III
OLC50 750 510
2
τ0r
−1
ca ca
β 2
(σ ai ) I + (σ ai ) III (σ ai )II (σ ai )III
35Mn16 800 510 ε ⋅γ 2 2 ⋅ (τ ai )II
1,6 σ-1i
0,4 σr

40Cr10 950 790

41MoCr1 1100 880


1
NOTA: 1) Coeficientul de siguranta admisibil: c a = c a 1 ⋅ c a 2 ⋅ c a 3 ⋅ c a 4 este calculat pentru oteluri (ca1 ), utilizand ipoteze de calcul pentru
incarcari si tensiuni ce pot fi determinate (ca2 ), pentru organe de masini de importanta medie (ca3 ) si in cazul in care natura solicitarilor
este preponderent dinamica (ca4 ).
2) Caracteristicile mecanice scrise cu fontul Italic sunt calculate pentru OL60 iar cele subliniate pentru OL50
3) CR – calire + revenire inalta = imbunatatire

77
ANEXA 5

Dimensiunile capetelor de arbori cilindrice (extras din STAS 8724/271)


16 20 40; 42 60; 63
12 25 30; 32 80; 85 100; 110
18 22 45; 48 65; 70
dca, [mm] 14 28 35; 38 90; 95 120; 125
19 24 50; 55; 56 71; 75
j6 k6 m6
scurt 25 28 36 42 58 82 105 130 165
lca , [mm]
lung 30 40 50 60 80 110 140 170 210

78
ANEXA 6

Pene paralele. Dimensiuni de pene si sectiuni de canale (extras din STAS 1004-81)

Dimensiunile penei, [mm] Dimensiunile canalului, [mm]


Diametrul Sectiunea Adâncimea b, ajustaj normal
Lungimea, l3)
nominal, b 2) h In In
d , [mm] Abateri, t1 t2 arbore arbore
Nominal Nominal Abateri Min. Max.
h9 N9 Js9
10 1) −12 4 4 8 45 2,5 1,8
0 0 0 ±
12−17 5 5 10 56 3,0 2,3
- 0,030 −0.030 - 0,030 0,015
17−22 6 6 14 70 3,5 2,8
22−30 8 0 7 18 90 4,0 3,3 0 ±
30−38 10 - 0,036 8 22 110 5,0 3,3 - 0,036 0,018
38−44 12 8 0 28 140 5,0 3,3
−0.090 0
44−50 14 0 9 36 160 5,5 3,8 ±
-
50−58 16 - 0,043 10 45 180 6,0 4,3 0,043 0,022
58−65 18 11 50 200 7,0 4,4
65−75 20 12 56 220 7,5 4,9
75−85 22 0 14 63 250 9,0 5,4 0 ±
85−95 25 - 0,052 14 0 70 280 9,0 5,4 - 0,052 0,026
95−110 28 16 −0.110 80 320 10,0 6,4
110−130 32 18 90 360 11,0 7,4
0 0 ±
130−150 36 - 0,062 20 0 100 400 12,0 8,4 - 0,062 0,026
150-170 40 22 −0.130 110 450 13,0 9,4
1) Se include prima valoare, se exclude a doua valoare (exemplu: inclusiv 10 exclusiv 12).
2) Pentru canal abaterile sunt:
− ajustaj liber: arbore h9; butuc D10;
− ajustaj presat: arbore si butuc P9.
3) Lungimile nominale sunt: 6; 8; 10; 12; 14; 16; 18; 20; 22; 25; 28; 32; 36; 40; 45; 50; 56; 63; 70;
80; 90; 100; 110; 125; 140; 160; 180; 200; 220; 250; 280; 320; 360; 400; 450; 500.

79
ANEXA 7
Pene disc. Dimensiuni de pene si sectiuni de canale (extras din STAS 1012-77)

Dimensiunile
Diametrul arborelui, d Dimensiunile canalului de panã, [mm]
penei, [mm]
Pentru pene ca elemente

Pentru pene ca elemente

Lãtimea,
momentelor de torsiune

de fixare a pozitiei

kg/103 buc.
b h D b Adâncimea
de transmitere a

Masa
D0+0,5
Arbore, t1 Butuc, t2 R
Nominal

Nominal

Nominal

Nominal

Nominal
Nominal

Abateri
Abateri

limitã
limitã

Peste 12 Peste 18
4 6,5 16 5 1.8 16 2,40
pânã la 14 pânã la 20
4
Peste 14 Peste 20
4 7,5 19 6 1.8 19 3,27
pânã la 16 pânã la 22 +0,2
Peste 16 Peste 22 0
5 6,5 16 4,5 2.3 16 3,01
pânã la 18 pânã la 25 +0,1
Peste 18 Peste 25 0
5 7,5 19 5 5,5 2.3 19 0,25 4,90
pânã la 20 pânã la 28

Peste 20 Peste 28
5 9 22 7 2.3 22 0,16 5,30
pânã la 22 pânã la 32
Peste 22 Peste 32
6 9 25 6,5 2.8 22 6,80
pânã la 25 pânã la 36
6
Peste 25 Peste 36
6 10 25 7 +0,3 3.3 25 8,40
pânã la 28 pânã la 40
0
Peste 28
Peste 40 8 11 28 8 8 3.3 +0,2 28 14,0
pânã la 32
0
0,40
Peste 32
− 10 13 32 10 10 3.3 32 … 21,0
pânã la 38
0,25

80
ANEXA 8

Rulmenţi radiali cu bile pe un rând(extras din STAS 3041−87)

Simbolul
d D B rmin
Cr Cor rulmentului
16 5 0,3 0,865 0,440 625
5
19 6 0,3 1,29 0,695 635
6 19 6 0,3 1,29 0,695 626
19 6 0,3 2,20 1,18 607
7
22 7 0,3 2,50 1,34 637
8 22 7 0,3 2,50 1,34 608
24 7 0,3 2,85 1,53 609
9
26 8 0,6 3,55 1,96 629
26 8 0,3 3,55 1,96 6000
10 30 9 0,6 4,00 2,5 6200
35 11 0,6 6,2 3,75 6300
28 7 0,3 4,1 2,25 16001
28 8 0,3 3,90 2,24 6001
12
32 10 0,6 5,3 3,1 6201
37 12 1 7,5 4,65 6301
32 8 0,3 4,3 2,5 16002
32 9 0,3 4,3 2,5 6002
15
35 11 0,6 6,0 3,5 6202
42 13 1 8,8 5,4 6302
35 8 0,3 4,6 2,8 16003
35 10 0,3 4,65 2,80 6003
17 40 12 0,6 7,35 4,5 6203
47 14 1 10,4 6,55 6303
62 17 1,1 17,6 11,8 6304
42 8 0,3 5,4 3,4 16004
20 42 12 0,6 7,20 4,50 6004
47 14 1 9,8 6,2 6204

81
Sarcina radialã de baza, [kN] Simbolul
d D B rmin
Cr C0r rulmentului
52 15 1,1 12,2 7,80 6304
20
72 19 1,1 23,6 16,6 6404
47 8 0,3 5,8 4,0 16005
47 12 0,6 8,65 5,60 6005
25 52 15 1 10,8 7,0 6205
62 17 1,1 17,3 11,4 6305
80 21 1,5 27,5 19,6 6405
55 9 0,3 8,6 5,8 16006
55 13 1 10,2 6,80 6006
30 62 16 1 15,0 10 6206
72 19 1,1 21,6 14,6 6306
90 23 1,5 33,5 24 6406
62 9 0,3 9,5 6,9 16007
62 14 1 12,2 8,5 6007
35 72 17 1,1 19,6 13,7 6207
80 21 1,5 25,5 18,0 6307
100 25 1,5 42,5 31 6407
68 9 0,3 10,2 7,8 16008
68 15 1 12,9 9,3 6008
40 80 18 1,1 23,6 16,6 6208
90 23 1,5 31,5 22,4 6308
110 27 2 49 36,5 6408
75 10 0,6 12,0 9,3 16009
75 16 1 16,3 12,2 6009
45 85 19 1,1 25,5 18,6 6209
100 25 1,5 40,5 30 6309
120 29 2 58,5 45,5 6409
80 10 0,6 12,5 10,0 16010
80 16 1 16,6 13,2 6010
50 90 20 1,1 27,0 19,6 6210
110 27 2 47,5 36 6310
130 31 2,1 67 52 6410
90 11 0,6 15,0 12,2 16011
90 18 1,1 21,6 17,0 6011
55 100 21 1,5 33,5 25,0 6211
120 29 2 55 41,5 6311
140 33 2,1 76,5 63,0 6411
95 11 0,6 15,3 13,2 16012
60 95 18 1,1 22,8 18,3 6012
110 22 1,5 36,5 28,0 6212

82
Sarcina radialã se baza, [kN] Simbolul
d D B rmin
Cr C0r rulmentului
130 31 2,1 63 48 6312
60
150 35 2,1 83 69,5 6412
110 13 0,6 21,6 19,0 16014
110 20 1,1 29,0 24,5 6014
70 125 24 1,5 47,5 37,5 6214
150 35 2,1 80 63 6314
180 42 3 110 104 6414
115 13 0,6 22,0 20,0 16015
115 20 1,1 30,5 26,0 6015
75 130 25 1,5 51 40,5 6215
160 37 2,1 86,5 72 6315
190 45 3 118 114 6415
125 14 0,6 25,5 23,6 16016
125 22 1,1 36,5 31,5 6016
80 140 26 2 54,0 45,0 6216
170 39 2,1 95 80 6316
110 27 2 49 36,5 6416
130 14 0,6 26,0 25,0 16017
130 22 1,1 38,0 33,5 6017
85
150 28 2 64 53 6217
180 41 3 102 90 6317
140 16 1 32,0 29,0 16018
140 24 1,5 45,0 39,0 6018
90
160 30 2 73,5 62 6218
190 43 3 110 98 6318
145 16 1 32,5 31,5 16019
145 24 1,5 46,5 41,5 6019
95
170 32 2,1 83 69,5 6219
190 43 3 110 98 6319
150 16 1 34,0 32,5 16020
150 24 1,5 46,5 41,5 6020
100
180 34 2,1 95 78 6210
215 47 3 134 132 6319
NOTA: Coeficientii X si Y au valorile:
Fa
- pentru = e ≤ 0 ,19 ⇒ X = 1 ; Y = 0
Fr
Fa
- pentru = e > 0 ,19 ⇒ se vor utiliza rulmenti radiali axiali
Fr

83
ANEXA 9

Rulmenţi radiali axiali cu bile pe un rând(extras din STAS 7416/1−86)

Sarcina Simbol Sarcina

Simbol
radiala de radiala de
d D B rmin d D B rmin
baza, [kN] baza, [kN]
Cr Cor Cr Cor
26 8 0,3 3,2 2,2 7000C 90 18 1,1 34 25 7011C
10 30 9 0,6 5,0 2,15 7200B 55 100 21 1,5 46,2 28,5 7211B
35 11 0,6 5,80 3,4 7300B 120 29 2 78 49 7311B
28 8 0,3 4,25 2,45 7001C 95 18 1,1 35 26 7012C
12 32 10 0,6 7 3 7201B 60 110 22 1,5 56 36 7212B
37 12 1 7 4,2 7301B 130 31 2,1 90 56 7312B
32 9 0,3 5 3 7002C 100 18 1,1 36 28,5 7013C
15 35 11 0,6 8 3,65 7202B 65 120 23 1,5 64 45 7213B
42 13 1 12 5,5 7302B 140 33 2,1 101 64 7313B
35 10 0,3 7 3,6 7003C 110 20 1,1 45,5 36 7014C
17 40 12 0,6 10 4,8 7203B 70 125 24 1,5 69 46 7214B
47 14 1 7303B 150 35 2,1 114 72 7314B
42 12 0,6 10 5,2 7006C 115 20 1,1 47,5 37 7015C
20 47 14 1 13,3 6,55 7204B 75 130 25 1,5 70 50 7215B
52 15 1,1 18 9 7304B 160 37 2,1 125 82 7315B
47 12 0,6 10,5 6,3 7005C 125 22 1,1 58,5 48 7016C
25 52 15 1 14,6 8 7205B 80 140 26 2 80 56 7216B
62 17 1,1 25 13 7305B 170 39 2,1 140 100 7316B
55 13 1 13,8 8,65 7006C 130 22 1,1 60 51 7017C
30 62 16 1 20,3 11 7206B 85 150 28 2 91 64 7217B
72 19 1,1 31,2 17 7306B 180 41 3 146 102 7317B

84
Sarcina Sarcina

Simbol

Simbol
radiala de radiala de
d D B rmin baza, [kN] d D B rmin baza, [kN]
Cr Cor Cr C0r
62 14 1 16 11 7007C 140 24 1,5 72 60 7018C
35 72 17 1,1 27 15 7207B 90 160 30 2 106 74 7218B
80 21 1,5 36,5 20,5 7307B 190 43 3 156 116 7318B
68 15 1 17,5 12,2 7008C 145 24 1,5 73 64 7019C
40 80 18 1,1 32 20 7208B 95 170 32 2,1 116 88 7219B
90 23 1,5 50 26 7308B 200 45 3 168 125 7319B
75 16 1 23,5 16 7009C 150 24 1,5 75 68 7020C
45 85 19 1,1 36 22,8 7209B 100 180 34 2,1 130 92 7220B
100 25 1,5 59 34,5 7309B 215 47 3 190 150 7320B
80 16 1 24,5 18 7010C
50 90 20 1,1 37,5 25 7210B
110 27 2 68 41 7310B

Valorile coeficienţilor de calcul X, Y, X0, Y0 sunt aceleaşi pentru toţi rulmenţii din seriile 701,
702, 703.
Fa Fa
≤e >e
e Fr Fr X0 Y0
X Y X Y
1,14 1 0 0,35 0,57 0,50 0,26

85
ANEXA 10
Rulmenţi radiali axiali cu role conice pe un rând (extras din STAS 3920−87)

Sarcina radialã Fa Fa
de bazã, [kN] ≤e >e
Simbol Fr Fr
d D B C T rmin e Y0
rulment X Y X Y
Cr Cor
25 47 15 11,5 15 0,6 24,5 18,5 32005 0,43 1,4 0,8
30 55 17 13 17 1 33,6 25,9 32006 0,43 1,4 0,8
35 62 18 14 18 1 43,3 35,8 32007 0,42 1,4 0,8
40 68 19 14,5 19 1 47,3 39,2 32008 0,37 1,6 0,9
45 75 20 15,5 20 1 54 44,65 32009 0,39 1,5 0,8
1 0 0,4
50 80 20 15,5 20 1 52,8 48,2 32010 0,42 1,4 0,8
55 90 23 17,5 23 1,5 71 71,3 32011 0,40 1,5 0,8
60 95 23 17,5 23 1,5 72,9 66,8 32012 0,43 1,4 0,8
65 100 23 17,5 23 1,5 82,1 74,9 32013 0,46 1,3 0,7
70 110 25 19 25 1,5 86,5 83 32014 0,43 1,4 0,8

86
Sarcina radialã Fa Fa
≤e >e
de bazã, [kN] Simbol Fr Fr
d D B C T rmin e Y0
rulment
Cr Cr X Y X Y
75 115 25 19 25 1,5 90 88 32015 0,46 1,3 0,7
80 125 29 22 29 1,5 116 116 32016 0,42 1,4 0,8
85 130 29 22 29 1,5 118 120 32017 0,44 1,4 0,8
1 0 0,4
90 140 32 24 32 2 143 146 32018 0,42 1,4 0,8
95 145 32 24 32 2 148 149 32019 0,44 1,4 0,8
100 150 32 24 32 2 146 150 32020 0,46 1,3 0,7

17 40 12 11 13,25 1 18,6 9,9 30203 0,34 1,8 1,0


20 47 14 12 15,25 1 28,4 20,3 30204 0,34 1,8 1,0
25 52 15 13 16,25 1 31,6 20 30205 0,37 1,6 0,9
30 62 16 14 17,25 1 39 33 30206 0,37 1,6 0,9
35 72 17 15 18,25 1,5 52,1 41 30207 0,37 1,6 0,9
40 80 18 16 19,75 1,5 52 39,5 30208 0,37 1,6 0,9
45 85 19 16 20,75 1,5 63,9 46,1 30209 0,40 1,5 0,8
50 90 20 17 21,75 1,5 74,5 58 30210 0,42 1,4 0,8
1 0 0,4
55 100 21 18 22,75 2 88,7 65 30211 0,40 1,5 0,8
60 110 22 19 23,75 2 96,7 71 30212 0,40 1,5 0,8
65 120 23 20 24,75 2 94,1 68,2 30213 0,40 1,5 0,8
70 125 24 21 26,25 2 108 88 30214 0,42 1,4 0,8
75 130 25 22 27,25 2 120 100 30215 0,43 1,4 0,8
80 140 26 22 28,25 2,5 127 104 30216 0,42 1,4 0,8
85 150 28 24 30,5 2,5 150 125 30217 0,42 1,4 0,8
90 160 30 26 32,5 2,5 166 140 30218 0,42 1,4 0,8

87
Sarcina radialã Fa Fa
≤e >e
de bazã, [kN] Simbol Fr Fr
d D B C T rmin e Y0
rulment
Cr Cor X Y X Y
95 170 32 27 34,5 3 186 156 30219 0,42 1,4 0,8
100 180 34 29 37 3 212 183 30220 0,42 1,4 0,8
105 190 36 30 39 3 232 200 30221 0,42 1,4 0,8
110 200 38 32 41 3 260 232 30222 0,42 1,4 0,8
1 0 0,4
120 215 40 34 43,5 3 290 260 30224 0,43 1,4 0,8
130 230 40 34 43,75 4 280 240 30226 0,43 1,4 0,8
140 250 42 36 45,75 4 320 280 30228 0,34 1,8 1,0
150 270 45 38 49 4 405 375 30230 0,43 1,4 0,8

30 62 20 17 21,25 1 44 27,5 32206 0,37 1,6 0,9


35 72 23 19 24,25 1,5 61,6 45 32207 0,37 1,6 0,9
40 80 23 19 25,75 1,5 71 52 32208 0,37 1,6 0,9
45 85 23 19 24,75 1,5 69,5 49,3 32209 0,40 1,5 0,8
50 90 23 19 24,75 1,5 88,8 61,5 32210 0,42 1,4 0,8
55 100 25 21 26,75 2 91,5 64 32211 0,40 1,5 0,8
60 110 28 24 29,75 2 125 96 32212 0,40 1,5 0,8
1 0 0,4
65 120 31 27 32,75 2 131 104 32213 0,40 1,5 0,8
70 125 31 27 33,25 2 134 118 32214 0,40 1,4 0,8
75 130 31 27 33,25 2 137 120 32215 0,43 1,4 0,8
80 140 33 28 35,25 2,5 160 137 32216 0,42 1,4 0,8
85 150 36 30 38,5 2,5 183 163 32217 0,42 1,4 0,8
90 160 40 34 42,5 2,5 216 193 32218 0,42 1,4 0,8
95 170 43 37 45,5 3 240 220 32219 0,42 1,4 0,8

88
Sarcina radialã e Fa Fa
≤e >e
de bazã, [kN] Simbol Fr Fr
d D B C T rmin Y0
rulment
Cr Cor X Y X Y
100 180 46 39 49 3 270 250 32220 0,42 1,4 0,8
105 190 50 43 53 3 310 290 32221 0,42 1,4 0,8
1 0 0,4
110 200 53 46 56 3 340 325 32222 0,42 1,4 0,8
120 215 58 50 61,5 3 355 340 32224 0,28 2,4 1,2

15 42 13 11 14,25 1 23,5 12,4 30302 0,28 2,1 1,1


17 47 14 12 15,25 1 28,8 15,5 30303 0,28 2,1 1,1
20 52 15 13 16,25 1,5 30 16,8 30304 0,30 2,0 1,1
25 62 17 15 18,25 1,5 41,4 29 30305 0,30 2,0 1,1
30 72 19 16 20,75 1,5 55 33,3 30306 0,31 1,9 1,1
35 80 21 18 22,75 2 70,7 45,2 30307 0,31 1,9 1,1
1 0 0,4
40 90 23 20 25,25 2 87,6 63,5 30308 0,34 1,8 1,0
45 100 25 22 27,25 2 109 73,8 30309 0,34 1,8 1,0
50 110 27 23 29,25 2,5 135,3 85,5 30310 0,34 1,8 1,0
55 120 29 25 31,5 2,5 146 110 30311 0,34 1,8 1,0
60 130 31 26 33,5 3 148 116 30312 0,34 1,8 1,0
65 140 33 28 36 3 166 134 30313 0,34 1,8 1,0

89
Sarcina radialã Fa
≤e
Fa
>e
de bazã, [kN] Simbol Fr Fr
d D B C T rmin e Y0
rulment X Y X Y
Cr Cor
70 150 35 30 38 3 190 153 30314 0,34 1,8 1,0
75 160 37 31 40 3 208 173 30315 0,34 1,8 1,0
80 170 39 33 42,5 3 232 190 30316 0,34 1,8 1,0
85 180 41 34 44,5 4 260 216 30317 0,34 1,8 1,0
90 190 43 36 46,5 4 280 236 30318 0,34 1 0 0,4 1,8 1,0
95 200 45 38 49,5 4 315 265 30319 0,35 1,7 0,9
100 215 47 39 51,5 4 345 290 30320 0,34 1,8 1,0
110 240 50 42 54,5 4 405 345 30322 0,26 2,3 1,3
120 260 55 46 59,5 4 430 360 30324 0,28 2,1 1,2

25 62 17 13 18,25 1,5 33,5 20,1 31305 0,83 0,72 0,4


30 72 19 14 20,75 1,5 40,5 29 31306 0,83 0,72 0,4
35 80 21 15 22,75 2 60,9 40,6 31307 0,83 0,72 0,4
40 90 23 17 25,25 2 74,8 46,4 31308 0,83 0,72 0,4
45 100 25 18 27,25 2 93,5 61 31309 0,83 0,72 0,4
1 0 0,4
50 110 27 19 29,25 2,5 95,5 69,5 31310 0,83 0,72 0,4
55 120 29 21 31,5 2,5 104 80 31311 0,83 0,72 0,4
60 130 31 22 33,5 3 122 96,5 31312 0,83 0,72 0,4
65 140 33 23 36 3 140 112 31313 0,83 0,72 0,4
70 150 35 25 38 3 160 127 31314 0,83 0,72 0,4

90
Sarcina radialã Fa
≤e
Fa
>e
de bazã, [kN] Simbol Fr Fr
d D B C T rmin e Y0
rulment X Y X Y
Cr Cor
20 52 21 18 22,25 1,5 40,3 37 32304 0,30 2,0 1,1
25 62 24 20 25,25 1,5 62,4 41 32305 0,30 2,0 1,1
30 72 27 23 28,75 1,5 75,2 63 32306 0,31 1,9 1,1
35 80 31 25 32,75 2 93,2 71 32307 0,31 1,9 1,1
40 90 33 27 35,25 2 95 34 32308 0,34 1,8 1,0
45 100 36 30 38,25 2 142,6 140,3 32309 0,34 1,8 1,0
50 110 40 33 42,25 2,5 175 108,5 32310 0,34 1,8 1,0
55 120 43 35 45,5 2,5 173 120 32311 0,34 1,8 1,0
60 130 46 37 48,5 3 196 173 32312 0,34 1,8 1,0
65 140 48 39 51 3 224 200 32313 0,34 1,8 1,0
1 0 0,4
70 150 51 42 54 3 250 228 32314 0,34 1,8 1,0
75 160 55 45 58 3 285 265 32315 0,34 1,8 1,0
80 170 58 48 61,5 3 320 290 32316 0,34 1,8 1,0
85 180 60 49 63,5 4 345 320 32317 0,34 1,8 1,0
90 190 64 53 67,5 4 355 315 32318 0,34 1,8 1,0
95 200 67 55 71,5 4 330 345 32319 0,34 1,8 1,0
100 215 73 60 77,5 4 475 480 32320 0,35 1,7 0,9
105 225 77 63 31,5 4 520 430 32321 0,35 1,7 0,9
110 240 80 65 84,5 4 540 500 32322 0,35 1,7 0,9
120 260 86 69 90,5 4 620 560 32324 0,35 1,7 0,9

91
ANEXA 11

Rulmenti radiali oscilanti cu bile pe douã rânduri (dimensiuni, sarcina radialã dinamicã de bazã), conform STAS 6846-86
Seria 12 Seria 22 Seria 13 Seria 23
d Cr Cr Cr Cr
D B r
[kN]
D B r
[kN]
D B r D B r
[kN]
[kN]
12 32 10 0,6 4,4 32 14 0,6 5,7 37 12 1 9,3 − − − −
15 35 11 0,6 5,9 35 14 0,6 5,9 42 13 1 9,5 42 17 1 9,15
17 40 12 0,6 6,2 40 16 0,6 7,5 47 14 1 9,65 47 19 1 11,4
20 47 14 1 7,72 47 18 1 9,6 52 15 1,1 9,8 52 21 1,1 14,4
25 52 15 1 9,5 52 18 1 9,8 62 17 1,1 14,2 62 24 1,1 19,0
30 62 16 1 12,3 62 20 1 12,0 72 19 1,1 16,8 72 27 1,1 24,5
35 72 17 1,1 12,8 72 23 1,1 16,9 80 21 1,5 19,8 80 31 1,5 29,2
40 80 18 1,1 15,1 80 23 1,1 17,8 90 23 1,5 23,3 90 33 1,5 35,2
45 85 19 1,1 17,0 85 23 1,1 18,2 100 25 1,5 30 100 36 1,5 42,5
50 90 20 1,1 18,0 90 23 1,1 18,4 110 27 2 34 110 40 2 50,4
55 100 21 1,5 21 100 25 1,5 20,4 120 29 2 40,2 120 43 2 59,6
60 110 22 1,5 23,8 110 28 1,5 26,0 130 31 2,1 45 130 46 2,1 68,5
65 120 23 1,5 24,6 120 31 1,5 33,5 140 33 2,1 49 140 48 2,1 75,2
70 125 24 1,5 27,0 125 31 1,5 34,0 150 35 2,1 58,5 150 51 2,1 84,0
75 130 25 1,5 30,5 130 31 1,5 34,0 160 37 2,1 62 160 55 2,1 96,0
80 140 26 2 31,4 140 33 2 37,5 170 39 2,1 68 170 58 2,1 96,5
85 150 28 2 38,7 150 36 2 45,0 180 41 3 75 180 60 3 111
90 160 30 2 44,7 160 40 2 54,0 190 43 3 90 190 64 3 119
95 170 32 2,1 50,2 170 43 2,1 64,0 200 45 3 110 200 67 3 129

100 180 34 2,1 54 180 46 2,1 75,0 215 47 3 127 215 73 3 150

92
Rulmenţi radiali oscilanţi cu role butoi pe douã rânduri (extras din STAS 3918−86) ANEXA 12

Fa Fa Sarcina radialã de
≤e >e
Simbol Fr Fr bazã [kN]
e Y0 d D B rmin
rulment
X Y X Y Cr Cor
23022 0,23 2,9 4,4 2,9 110 170 45 2 236 240
23024 0,23 3,0 4,6 2,9 120 180 46 2 260 265
23026 0,23 2,9 4,4 2,9 130 200 52 2 325 325
23028 0,22 3,0 4,6 2,9 140 210 53 2 340 355
23030 0,22 3,0 4,6 2,9 150 225 56 2,1 380 405
23032 0,22 1 3,0 0,67 4,6 2,9 160 240 60 2,1 430 455
23034 0,23 2,9 4,4 2,9 170 260 67 2,1 540 585
23036 0,23 2,9 4,4 2,9 180 280 74 2,1 630 680
23038 0,23 2,9 4,4 2,9 190 290 75 2,1 655 720
23040 0,23 2,9 4,4 2,9 200 310 82 2,1 765 830
23044 0,23 2,9 4,4 2,9 220 340 90 3 915 1020

93
Fa Fa Sarcina radialã de
≤e >e bazã [kN]
Simbol Fr Fr
e Y0 d D B rmin
rulment X Y X Y
Cr C0r
22212 0,23 2,9 4,4 2,9 60 110 28 1,5 106 83
22213 0,23 2,9 4,4 2,9 65 120 31 1,5 125 100
22214 0,23 2,9 4,4 2,9 70 125 31 1,5 129 104
22215 0,22 2,9 4,6 2,9 75 130 31 1,5 134 110
22216 0,22 2,9 4,6 2,9 80 140 33 2 153 127
22217 0,22 2,9 4,6 2,9 85 150 36 2 176 146
22218 0,23 2,9 4,4 2,9 90 160 40 2 212 183
22219 0,23 2,9 4,4 2,9 95 170 43 2,1 245 212
22220 0,23 2,9 4,4 2,9 100 180 46 2,1 270 236
22222 0,25 1 2,7 0,67 4,0 2,6 110 200 53 2,1 355 320
22224 0,25 2,7 4,0 2,6 120 215 58 2,1 405 375
22226 0,26 2,6 3,9 2,6 130 230 64 3 480 450
22228 0,26 2,6 3,9 2,6 140 250 68 3 540 500
22232 0,26 2,6 3,9 2,6 160 290 80 3 750 735
22234 0,26 2,6 3,9 2,6 170 310 86 4 850 830
22236 0,26 2,6 3,9 2,6 180 320 86 4 880 880
22238 0,26 2,6 3,9 2,6 190 340 92 4 965 965
22240 0,26 2,6 3,9 2,6 200 360 98 4 1100 1100
22244 0,26 2,6 3,9 2,6 220 400 108 4 1320 1340

94
Fa Fa Sarcina radialã de
≤e >e bazã [kN]
Simbol Fr Fr
e Y0 d D B rmin
rulment X Y X Y
Cr C0r
22311 0,35 1,9 2,9 3,2 55 120 43 2 173 137
22312 0,35 1,9 2,9 3,2 60 130 46 2,1 204 166
22313 0,35 1,9 2,9 3,2 65 140 48 2,1 220 180
22314 0,35 1,9 2,9 3,2 70 150 51 2,1 270 228
22315 0,35 1,9 2,9 3,2 75 160 55 2,1 305 255
22316 0,34 2,0 3,0 3,3 80 170 58 2,1 325 275
22317 0,34 2,0 3,0 3,3 85 180 60 3 365 310
22318 0,34 2,0 3,0 3,3 90 190 64 3 415 365
22319 0,34 2,0 3,0 3,3 95 200 67 3 450 400
22320 0,34 1 2,0 0,67 3,0 3,3 100 215 73 3 530 475
22322 0,34 2,0 3,0 3,3 110 240 80 3 630 570
22324 0,34 2,0 3,0 3,3 120 260 86 3 735 670
22326 0,34 2,0 3,0 3,3 130 280 93 4 850 780
22328 0,34 2,0 3,0 3,3 140 300 102 4 980 915
22330 0,34 2,0 3,0 3,3 150 320 108 4 1120 1040
22332 0,34 2,0 3,0 3,3 160 340 114 4 1200 1160
22334 0,34 2,0 3,0 3,3 170 360 120 4 1340 1290
22336 0,34 2,0 3,0 3,3 180 380 126 4 1500 1460
22338 0,34 2,0 3,0 3,3 190 400 132 5 1630 1560

95
ANEXA 13

Surub cu cap cilindric si locas hexagonal. Grad A (executie precisa) (extras din SR ISO 4762:93)

Filet, d
M4 M5 M6 M8 M10 M12 (M14) M16 M20 M24 M30 M36
Pasul,
0,7 0,8 1 1,25 1,5 1,75 2 2 2,5 3 3,5 4
p
b 20 22 24 28 32 36 40 44 52 60 72 84
dk max 7 8,5 10 13 16 18 21 24 30 36 45 54
ds max 4 5 6 8 10 12 14 16 20 24 30 36
emin 3,44 4,58 5,72 6,86 9,15 11,43 13,72 16 19,44 21,73 25,15 30,85
kmax 4 5 6 8 10 12 14 16 20 24 30 36
s 3 4 5 6 8 10 12 14 17 19 22 27
tmin 2 2,5 3 4 5 6 7 8 10 12 15,5 19
min 30 30 35 40 45 55 60 65 80 90 110 120
l
max 40 50 60 80 100 120 140 160 200 200 200 200
Valorile indicate între paranteze se vor evita pe cât posibil
l = 5; 6; 8; 10; 12; 10; 16; 20; 25; 30; 35; 40; 45; 50; 55; 60; 65; 70; 80;
90;
100; 110; 120; 130; 140; 150; 160; 170; 180; 190; 200
Pentru lungimi mai mici decat lungimea minima suruburile se executa in varianta
filetate pana sub cap (incepand cu min 3 p)
Se pot executa si in varianta cu cap striat
Se executa si pentru filet d = 1,6; 2; 2,5; 3
Materialul: se recomandă oţelurile din grupele:6.8, 8.8 si 8.10
Notare: Şurub M12x60 SR ISO 4762:93 gr.8.8

96
ANEXA 14
Filete metrice ISO pentru organe de asamblare de uz general. Diametre si pasi, [mm]
(conform STAS 6564-84)
Diametrul nominal Diametrul nominal
Pasul filetului, Pasul filetului,
al filetului, al filetului,
p, [mm] p, [mm]
d = D, [mm] d = D, [mm]
Sirul 1 Sirul 2 Normal Fin Sirul 1 Sirul 2 Normal Fin
2,5 0,45 - 14 2 1,5
3 0,5 - 16 2 1,5
3,5 0,6 - 18 2,5 (2); 1,5
4 0,7 - 20 2,5 (2); 1,5
4,5 0,75 - 22 2,5 1,5
5 0,8 - 24 3 2; (1,5)
6 1 (0,75) 27 3 2; (1,5)
7 1 - 30 3,5 2; (1,5)
8 1,25 1 33 3,5 2; (1,5)
10 1,5 1,25; (1) 36 4 3; (2); (1,5)
12 1,75 (1,5); 1,25; (1) 39 4 3

Diametrele gaurilor de trecere pentru filete metrice conform SR ISO 273


Diametrul gaurii de trecere, Diametrul gaurii de trecere,
Diametru dh, [mm] Diametru dh, [mm]
filet, filet,
Serie d, [mm] Serie
d, [mm]
fină mijlocie largă fină mijlocie largă
2,5 2,7 2,9 3,1 30 31 33 35
3 3,2 3,4 3,6 33 34 36 38
3,5 3,7 3,9 4,2 36 37 39 42
4 4,3 4,5 4,8 39 40 42 45
4,5 4,8 5 5,3 42 43 45 48
5 5,3 5,5 5,8 45 46 48 52
6 6,4 6,6 7 48 50 52 56
7 7,4 7,6 8 52 54 56 62
8 8,4 9 10 56 58 62 66
10 10,5 11 12 60 62 66 70
12 13 13,5 14,5 64 66 70 74
14 15 15,5 16,5 68 70 74 78
16 17 17,5 18,5 72 74 78 82
18 19 20 21 76 78 82 86
20 21 22 24 80 82 86 91
22 23 24 26 85 87 91 96
24 25 26 28 90 93 96 101
27 28 30 32 95 98 101 107

97
ANEXA 15

Piulite hexagonale. Saibe plate normale (N). Saibe Grower, varianta normala (N). Dimensiuni , [mm]

Piulita hexagonala Saiba plata Saiba Grower


m STAS 5200/4-91 SR 7666-2
d Normala Joasa Inalta
S e h1
(filet) STAS STAS STAS d1 d2 h d3 d4
4071-89 4373-89 4372-89
M3 5,5 60,1 2,4 - 4,5 3,2 7 0,5 3,1 5,6 2
M4 7 7,66 3,2 - 6 4,3 9 0,8 4,1 7 2,4
M5 8 8,79 4 - 7,5 5,3 10 1 5,1 8,8
3,2
M6 10 11,05 5 3,2 9 6,4 12 6,1 9,9
(M7)*) 11 12,12 5,5 - - 7,4 14 1,6 - - -
M8 13 14,38 6,5 4 12 8,4 16 8,1 12,7 4
M10 17 18,9 8 5 15 10,5 20 2 10,2 16
5
M12 19 21,1 10 6 18 13 24 12,2 18
2,5
(M14) 22 24,49 11 7 21 15 28 14,2 21,1 6
M16 24 26,75 13 8 24 17 30 16,2 24
7
(M18) 27 29,56 15 9 27 19 34 18,2 26,4
3
M20 30 32,95 16 10 30 21 37 20,2 30,6
9
(M22) 32 35,03 18 11 33 23 39 22,5 32,9
M24 36 39,55 19 12 36 25 44 24,5 35,9
10
(M27) 41 45,2 22 13,5 40 28 50 4 27,5 38,9
M30 46 50,85 24 15 45 31 56 30,5 44,1
12
(M33) 50 55,37 26 16,5 49 34 60 33,5 47,1
5
M39 55 60,79 29 18 54 40 72 - - -
Material: Gr. material: 04; 05; 4; 5; 6; 8; 10; 12 OL34 OLC70A
Variante: - N, T (tesita) N, R (rasfranta)
Notare: Piulita M12 -gr.6 Saiba 12-OL34 Saiba SR 7666-N12
*) Filetele din paranteza se vor evita pe cat posibil

98
ANEXA 16
Inele elastice pentru arbore si canale pentru ele. Serie normala. Dimensiuni, [mm].
(Extras din STAS 5848/2-73)

Inelul elastic Canalul din arbore


Diam. Forta
d1
arbore g m m n axiala max
d2 b d4 abateri
d, [mm] (H11) nominal (H13) min min [N]
limita
14 12,9 2,1 21,4 13,4 0,9 6,35
15 13,8 2,2 22,6 14,3 1,1 6,90
1 1,1 1,2
16 14,7 2,2 23,8 15,2 0 – 0,11 7,40
1,2
17 15,7 2,3 25 16,2 (h11) 8,00
18 16,5 2,4 26,2 17 17,00
19 17,5 2,5 27,2 18 17,00
20 18,5 2,6 28,4 19 1,5 17,10
21 19,5 2,7 29,6 20 16,80
1,2 1,3 1,4
22 20,5 2,8 30,8 21 16,90
24 22,2 3 33,2 22,9 16,10
0 – 0,21
25 23,2 3 34,2 23,9 1,7 16,20
(h12)
26 24,2 3,1 35,5 24,9 16,10
28 25,9 3,2 37,9 26,6 32,10
29 26,9 3,4 39,1 27,6 2,1 31,80
30 27,9 3,5 40,5 28,6 32,10
1,5 1,6 1,7
32 29,6 3,6 43 30,3 31,20
2,6
34 31,5 3,8 45,4 32,3 31,30
35 32,2 3,9 46,8 33 30,80
36 33,2 4 47,8 34 3 49,40
38 35,2 4,2 50,2 36 49,50
0 – 0,25
40 36,5 4,4 52,6 37,5 51,00
1,75 (h12) 1,85 2
42 38,5 4,5 55,7 39,5 50,00
3,8
45 41,5 4,7 59,1 42,5 49,00
48 44,5 5 62,5 45,5 49,40
50 45,8 5,1 64,5 47 73,30
52 47,8 5,2 66,7 49 73,10
55 50,8 5,4 70,2 52 71,40
56 51,8 5,5 71,6 53 70,80
2 2,15
58 53,8 5,6 73,6 55 2,3 71,10
60 55,8 5,8 75,6 57 69,20
62 57,8 6 77,8 59 4,5 69,30
0 – 0,3
63 58,8 6,2 79 60 70,20
(h12)
65 60,8 6,3 81,4 62 135,60
68 63,5 6,5 84,8 65 135,90
70 65,5 6,6 2,5 87 67 2,65 134,20
2,8
72 67,5 6,8 89,2 69 131,80
75 70,5 7 92,7 72 130,00
Material: OLC70 A
Notare: Inel elastic 34 STAS 5848/2-73

99
Inele elastice pentru alezaje si canale pentru ele. Serie normala. Dimensiuni, [mm].
(Extras din STAS 5848/3-73)

Inelul elastic Canalul din alezaj


Diam. Forta axiala
arbore d1 maxima
g m m n
d2 d4 abateri
d, [mm] b (H11) nominal (H13) min min [N]
limita
30 32,1 3 19,9 31,4 13,70
1,2 1,3 1,4
32 33,4 3,2 20,6 33,7 2,6 13,80
34 36,5 3,3 22,6 35,7 26,20
35 37,8 3,4 23,6 37 +0,25 26,90
1,5 1,6 1,7
36 38,8 3,5 24,6 38 0 3 26,40
38 40,8 3,7 26,4 40 (H12) 28,20
40 43,5 3,9 27,8 42,5 44,60
42 45,5 4,1 29,6 44,5 44,70
1,75 1,85 2 3,8
45 48,5 4,3 32 47,5 43,10
48 51,5 4,5 34,5 50,5 43,20
50 54,2 4,6 36,3 53 60,80
52 56,2 4,7 37,9 55 62,50
55 59,2 5 40,7 58 60,30
56 60,2 5,1 41,7 59 60,30
2 2,15 2,3
58 62,2 5,2 43,5 61 60,80
+0,30
60 64,2 5,4 44,7 63 61,00
0
62 66,2 5,5 46,7 65 4,5 60,90
(H12)
63 67,2 5,6 47,7 66 60,80
65 69,2 5,8 49 68 121,00
68 72,5 6,1 51,6 71 121,50
70 74,5 6,2 53,6 73 119,00
72 76,5 6,4 55,6 75 119,20
2,5 2,65 2,8
75 79,5 6,6 58,6 78 118,00
78 82,5 6,8 60,1 81 122,50
80 85,5 7 62,1 83,5 120,90
82 87,5 7 64,1 85,5 119,00
85 90,5 7,2 66,9 88,5 201,40
+0,35
88 93,5 7,4 69,9 91,5 209,40
0 5,3
90 95,5 7,6 71,9 93,5 199,00
(H12)
92 97,5 7,8 3 73,7 95,5 3,15 3,3 201,00
95 100,5 8,1 76,5 98,5 195,00
98 103,5 8,3 79 101,5 191,00
100 105,5 8,4 80,6 103,5 188,00
102 108 8,5 82 106 439,00
+0,54
105 112 8,7 85 109 436,00
4 0 4,15 4,3 6
108 115 8,9 88 112 419,00
(H13)
110 117 9 88,2 114 415,00
Material: OLC70 A
Notare: Inel elastic 42 STAS 5848/3-73

100
ANEXA 17

Canale pentru inele (benzi ) de pasla (IP) (extras din STAS 6577-70). Dimensiuni, [mm]

Diametrul Diametrul
d3 d4 b1 b2 d3 d4 b1 b2
arborelui arborelui
(H12) (H12) (H13) ≈ (H12) (H12) (H13) ≈
d (h11) d (h11)
17 18 28 62 63,5 79
18 19 29 3 4,3 65 66,5 82 5 7
20 21 31 68 69,5 85
22 23 33 70 71,5 89
25 26 38 72 73,5 91
26 27 39 75 76,5 94
28 29 41 78 79,5 97 6 8,2
30 31 43 80 81,5 99
32 33 45 82 83,5 101
4 5,5
35 36 48 85 86,5 104
36 37 49 88 89,5 109
38 39 51 90 92 111 7 9,4
40 41 53 95 97 116
42 43 55 100 102 125
45 46 58 105 107 130
48 49 65 110 112 135 8 10,8
50 51 67 115 117 140
52 53 69 120 122 145
5 7
55 56 72 125 127 154
58 59 75 130 132 159 9 12,3
60 61,5 77 135 137 164
Valorile dimensiunilor a, b, I, d1 , si d2 pentru inele si benzi din pasla sunt date in STAS 6577-70
Exemplu de notare pentru inelul de pasla: IP 20

101
Mansete de rotatie (simmering) cu buza de etansare (extras din STAS 7950/2-72)
Locasuri pentru mansete de rotatie cu buza de etansare (extras din STAS 7950/3-71)

d D h lmin d D h lmin d D h lmin d D h lmin d D h lmin


19* 30 28 52 10 10,4 42 72 10 10,4 62 90 10 10,4
22* 32 7 7,3 40* 60 8 8,3 63 90 10 10,4
7 7,3 18 7 7,3
10 24 35 42* 62 85
26 40 10 10,4 47 65 90
45 65 10 10,4
30 10 10,4 19 35 7 7,3 30 50 68 10 10,4 95
22* 30* 7,3 52 10 10,4 72 100
7 7,3
11 26 32 7 55 80 90
68 10 10,4
30 10 10,4 35 62 62 8 8,3 100
20
22* 40 10,4 45 65 90
7 7,3
24* 7 7,3 42 10 47 48 70 95 10 10,4
32 10 10,4 70
12 28 47 50 72 100
10 10,4
30 21 40 10 10,4 52 80 110 12 12,4
10 10,4
32 32* 47* 65 8 8,3 100 10 10,4
7 7,3 7 7,3 72
13 28 7 7,3 35 50 68 110 12 12,4
24* 22 40 52 70 95
50
28 7 7,3 42 10 10,4 35 55 72 10 10,4 100 10 10,4
75
14 30 47 58 10 10,4 75 105
32 23 40 7 7,3 62 80 110 12 12,4
10 10,4
35 35* 7 7,3 72 68 8 8,3 100 10 10,4
78
24* 24 40 52 7 7,3 72 110 12 12,4
10 10,4 36 52
26* 7 7,3 47 62 10 10,4 75 10 10,4 100
30 35* 52 7 7,3 80 105 10 10,4
15 80
32 37* 7 7,3 55 70 8 8,3 110
38
35 10 10,4 40 58 10 10,4 72 115 12 12,4
40 42 62 75 105
25 55 10,4 12 12,4
28* 47 52* 80 10 85 110
7 7,3 7 7,3
30 50 10 10,4 55 85 120 15 15,5
16 32 52 60 90 110
35 10 10,4 62 40 62 80 115 12 12,4
58 10 10,4 90
40 40 7 7,3 65 10 10,4 90 120
28* 26 45 72 75 8 8,3 125 15 15,5
10 10,4
30 7 7,3 47 80 80 120
60 95 12 12,4
17 32 40* 7 7,3 55* 8 8,3 85 10 125
10,4
35 28 47 42 62 90 120
10 10,4 10 10,4 10 10,4 100 12 12,4
40 50 65 62 80 10 125
Notare: Manseta de rotatie A 24 – STAS 7950/2-72

102
BIBLIOGRAFIE

[1] Drăghici, I., ş.a.- Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, Editura


Tehnică, Bucureşti, 1982.
[2] Drăghici, I., ş.a.- Organe de maşini-Probleme, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980.
[3] Gafiţanu, M., ş.a.- Organe de maşini, Vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002.
[4] Gafiţanu, M., ş.a.- Organe de maşini, Vol. 1, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
[5] Ivan, D.D.- Organe de maşini pentru instalaţii, Litograf. I.C.B, Bucureşti, 1984.
[6] Posea, N.- Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
[7] Rădulescu, Gh., ş.a.- Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, Vol. III,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
[8] Zlăteanu, T.- Organe de maşini, Vol.I, Editura BREN, Bucureşti, 2003.
[9] Zlăteanu, T.- Organe de maşini, Vol.II, Editura BREN, Bucureşti, 2004.
[10] Zlăteanu, T.- Organe de maşini, Îndrumar de proiectare, Vol.I, Editura BREN,
Bucureşti, 2003.
[11] Zlăteanu, T.- Organe de maşini, Îndrumar de proiectare, Vol.II, Editura
BREN, Bucureşti, 2004.
[12] Zlăteanu, T.- Organe de maşini, Teste, Editura BREN, Bucureşti, 2004.

103