Mihai Viteazul a fost domnul Țării Românești între 1593-1600.

Pentru o
perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care
formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte
de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic
domnesc și ban al Craiovei.

Mihai Viteazul deschide in istoria poporului roman o noua epoca, care se va

desfasura sub semnul marii lui infaptuiri politice: Unirea Tarilor Romane.
Puternica personalitate a marelui domn si faptele sale, de rasunet european, au dat
un nou curs politic istoriei Tarilor Romane. Ridicandu-se impotriva regimului
dominatiei otomane si biruind in raporturile cu Poarta, el a dovedit resursele puterii
pe care Tara Romaneasca le avea. Sporind prestigiul acesteia prin Unirea Tarilor
Romane, Mihai Viteazul a pus sub semnul intrebarii, deopotriva, stapanirea
otomana si tendintele de dominatie ale Imperiului Habsburgic si Poloniei. Dar
domnia lui Mihai Viteazul, si mai cu seama stapanirea lui in Transilvania, a fost
pentru nobilimea de aici un prim semn al prabusirii dominatiei ei in viitor. Unirea
din timpul lui Mihai Viteazul a devenit un simbol in epoca emanciparii nationale
pentru unirea intr-o singura tara.Ca urmare a razboaielor purtate in Asia, cu persii
si, in Europa, cu puterile crestine, cerintele Imperiului Otoman fata de Tarile
Romane au sporit. Amestecul in treburile interne, abuzurile de tot felul si stirbirea
autonomiei interne vadeau intentia de a le transforma in pasalacuri. Tributul Tarii
Romanesti ajunsese la suma de 155 000 galbeni. Singura solutie de a iesi din acest
impas era o angajare de puterile crestine in lupta antiotomana.

Mihai Viteazul a fost una dintre marile personalitati ale istoriei noastre din
toate timpurile. Militar inzestrat cu calitati exceptionale, a fost si un diplomat care
a stiut sa aprecieze momentele istorice grave pe care le traversa tara. Solutiile sale
dovedesc un atasament pentru ideea de aparare a civilizatiei europene, pe care o si
exprima, continuand o traditie a istoriei romanesti. In acest sens, nu numai ca s-a
integrat Ligii Crestine, dar a asociat telurilor acesteia elementul eliberarii
popoarelor din Balcani de sub dominatia otomana, cu gandul la independenta
acestora. A recastigat independenta Tarilor Romane si a fost infaptuitorul primei
uniri politice din istoria poporului roman. El a incercat s-o consolideze, intemeind-
o pe existenta poporului roman din cele trei tari. Unirea a fost un fapt obiectiv,
necesar, asa cum vor fi si implinirile de mai tarziu. Ea s-a infaptuit dinspre Tara
Romaneasca care, prin numele ei, intruchipa un sens unificator.