UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE MINE

LEGISLAŢIA PROTECŢIEI MEDIULUI

- Suport de curs -

Şef.lucr.dr.ing. BURDEA MONICA CRINELA

Universitatea din Petroşani
Tel: 0744 17 67 90
E-mail:crina_bendea@yahoo.com

An universitar
0
2017 - 2018

1
 CUPRINS

1.Definiţia dreptului mediului...........................................................................................................3

2.Principiile şi elementele strategice ale dreptului mediului..........................................................3
3.Modalităţile de implementare ale principiilor şi ale elementelor strategice ale dreptului
mediului............................................................................................................................................4
4.Funcţiile dreptului mediului...........................................................................................................5
5.Recunoaşterea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos în cadrul sistemului legislativ
din România.....................................................................................................................................6
6.Izvoarele dreptului mediului..........................................................................................................7
6.1.Legea...........................................................................................................................................7
6.1.1.Constituţia...........................................................................................................................7
6.1.2.Legea propriu-zisă..............................................................................................................7
6.1.3.Decretele-lege.....................................................................................................................8
6.1.4.Tratatele internaţionale.......................................................................................................8
6.2.Actele guvernamentale................................................................................................................8
6.3.Actele autorităţilor publice locale...............................................................................................8
6.4.Cutuma........................................................................................................................................9
6.5.Uzurile internaţionale..................................................................................................................9
6.6.Mijloacele auxiliare.....................................................................................................................9
6.6.1.Jurisprudenţa (practica judiciară).......................................................................................9
6.6.2.Doctrina..............................................................................................................................9
6.6.3.Dreptul comparat..............................................................................................................10
6.7.Conflictele de legi......................................................................................................................10
6.8.Dreptul Uniunii Europene.........................................................................................................10
7.Procedura de reglementare..........................................................................................................10
7.1.Actele de reglementare..............................................................................................................10
7.2.Avizele de mediu.......................................................................................................................12
7.3.Acordul de mediu......................................................................................................................13
7.4.Autorizaţia de mediu.................................................................................................................14
7.5.Autorizaţia integrată de mediu..................................................................................................15
7.6.Informarea, consultarea şi participarea publicului în cadrul procedurilor de emitere a actelor
de reglementare.........................................................................................................................16
7.7.Lucrări elaborate de persoane fizice şi juridice care au acest drept, potrivit legii....................17
8.Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice................................................................................18
8.1.Clasificarea apelor supuse ocrotirii...........................................................................................18
8.2.Regimul de protecţie şi utilizare durabilă prevăzut de Legea nr. 107/1996..............................20
8.3.Gospodărirea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă..........................................................21
8.4.Mecanismul economic în domeniul apelor................................................................................23
8.5.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice....................................................................................24
9.Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental.....................25
9.1.Regimul juridic privind calitatea aerului înconjurător stabilit prin Legea nr. 104/2011...........25
9.2.Evaluarea şi gestionarea calităţii aerului
înconjurător...............................................................28
9.3.Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului privind
2
 protecţia atmosferei, schimbările climatice şi gestionarea zgomotului ambiental....................30
9.4.Supravegherea şi controlul aplicării prevederilor legale privind protecţia atmosferei,
schimbările climatice şi gestionarea zgomotului ambiental......................................................31
9.5.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice....................................................................................31
9.6.Prevenirea şi combaterea efectelor schimbărilor climatice.......................................................32
9.7.Evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant...........................................................................32
10.Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre...........................................................33
10.1.Regimul juridic de protecţie a solului...................................................................................33
10.2.Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului. Remedierea în zonele în care solul,
subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate...................................................................35
10.3.Regimul juridic al pădurilor stabilit prin Codul silvic (Legea nr. 46/2008)..........................38
10.3.1.Concepte.....................................................................................................................38
10.3.2.Principii......................................................................................................................40
10.3.3.Administrarea fondului forestier naţional..................................................................41
10.3.4.Gestiunea durabilă a pădurilor....................................................................................42
10.3.5.Dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional.....................................................44
10.4.Obligaţii privind protecţia fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului
forestier şi a pajiştilor............................................................................................................44
11.Protecţia aşezărilor umane.........................................................................................................45
11.1.Regimul juridic general al protecţiei aşezărilor umane stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005....45
11.2.Amenajarea teritoriului şi protecţia mediului........................................................................47
11.2.1.Principii generale cu implicaţii comune......................................................................47
11.2.2.Instrumente de promovare a protecţiei mediului prin activitatea de amenajare a
teritoriului. Zonarea spaţială........................................................................................48
11.2.3.Rolul documentaţiilor de amenajare a teritoriului.......................................................48
11.2.4.Regimul juridic al zonelor construite protejate...........................................................49
12.Reglementarea fondului pentru mediu în legislaţia din România..........................................50
12.1.Veniturile fondului pentru mediu..........................................................................................50
12.2.Categoriile de proiecte eligibile. Modalităţile de susţinere...................................................52
13.Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005...........53
14.Regimul deşeurilor......................................................................................................................54
14.1.Regimul juridic general al deşeurilor stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005...............................54
14.2.Regimul juridic al activităţilor de gestionare a deşeurilor stabilit prin Legea nr. 211/2011.....55
15.Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor stabilit prin
O.U.G. nr. 195/2005.....................................................................................................................60
16.Regimul activităţilor nucleare....................................................................................................61
16.1.Regimul activităţilor nucleare stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005..........................................61
16.2.Regimul juridic special privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare................62
17.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice privind protecţia mediului......................................64
17.1.Obligaţiile generale...............................................................................................................64
17.2.Obligaţiile specifice...............................................................................................................65
18.Răspunderea juridică în dreptul mediului................................................................................66
18.1.Regimul răspunderii pentru prejudiciu ecologic stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005..............66
18.2.Regimul răspunderii de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra
mediului stabilit prin O.U.G. nr. 68/2007.............................................................................67
18.3.Regimul juridic de prevenire şi sancţionare a unor fapte privind degradarea mediului
stabilit prin Legea nr. 101/2011.............................................................................................69

3
Bibliografie........................................................................................................................................71

4
 1.Definiţia dreptului mediului
Luarea în considerare a necesităţii, rolului şi dimensiunilor dreptului mediului, l-a condus pe
Duţu Mircea la formularea unei definiţii care, în concepţia autorului, surprinde cel mai exact
particularităţile acestuia. Astfel, dreptul mediului reprezintă, în abstract, ansamblul
reglementărilor juridice şi instituţiilor stabilite în vederea protecţiei, conservării şi ameliorării
mediului, conform obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Definiţia conţine două elemente fundamentale:
 un obiectiv direct şi imediat (protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului);
 altul indirect şi pe termen lung (dezvoltarea durabilă).
În privinţa primului aspect, semnificaţiile termenilor fundamentali sunt următoarele:
a. protecţia mediului - prin utilizarea raţională a resurselor naturale, prevenirea şi
combaterea poluării şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale;
b. conservarea mediului - menţinerea şi reproducerea calităţii factorilor naturali prin
instituirea unor măsuri speciale de ocrotire şi conservare;
c. ameliorarea mediului - prin ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor
naturale, asigurarea unor condiţii de viaţă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare.
O.U.G. nr. 195/20051 privind protecţia mediului defineşte în art. 2, pct. 23, dezvoltarea
durabilă drept „dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”.

2.Principiile şi elementele strategice ale dreptului mediului

Principiile fundamentale ale dreptului mediului, stabilite prin prevederile art. 3, lit. a - f,
din O.U.G. nr. 195/2005, sunt următoarele:
 principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
 principiul precauţiei în luarea deciziei;
 principiul acţiunii preventive;
 principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
 principiul „poluatorul plăteşte”;

1
aprobată, cu modificări şi completări, prin: Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind
protecţia mediului; modificată şi completată prin: O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea
O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului; O.U.G. nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr.
195/2005 privind protecţia mediului; Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea
unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din
sectorul bugetar (aprobată prin: Legea nr. 17/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte
normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul
bugetar).
5
  principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural.
Alături de principii, art. 3, lit. g - i, din O.U.G. nr. 195/2005 stabileşte şi o serie de
„elemente strategice”. Acestea sunt:
 utilizarea durabilă a resurselor naturale;
 informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în
probleme de mediu;
 dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

3.Modalităţile de implementare ale principiilor şi ale elementelor strategice

ale dreptului mediului
Modalităţile de implementare ale principiilor şi ale elementelor strategice sunt (art. 4 din
O.U.G. nr. 195/2005):
a. prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici
disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului2;
b. adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c. corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d. efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea
efect semnificativ asupra mediului;
e. evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ
asupra mediului;
f. introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g. rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea
acestora;
h. promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în
domeniu;
i. stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j. crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
k. recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei
ecologice;
l. menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m. reabilitarea zonelor afectate de poluare;
2
BAT (Best Available Technology) - cea mai bună tehnologie disponibilă; BATNEEC (Best Available Technology Not
Entailing Excessive Cost) - cea mai bună tehnologie disponibilă care nu antrenează un cost excesiv; BEP (Best
Environmental Practices) - cele mai bune practici de mediu; BPEO (Best Practicable Environmental Option) - cea
mai bună opţiune practicabilă în interesul mediului.
6
 n. încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o. promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p. educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de
elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
q. dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de
conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene - Natura 2000;
r. aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s. înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea
oamenilor.

4.Funcţiile dreptului mediului

Dreptul mediului îndeplineşte următoarele funcţii specifice:
1.Funţia de organizare şi instituţionalizare a acţiunii sociale în favoarea protecţiei,
conservării şi ameliorării mediului
Cu ajutorul normelor de drept se creează şi se perfecţionează în permanenţă structurile
organizatorice necesare gestionării şi administrării problemelor protecţiei şi dezvoltării mediului,
coordonării acţiunilor desfăşurate la diferite niveluri şi în diverse planuri pentru îndeplinirea acestui
obiectiv vital al societăţii contemporane. Pornind de la conţinutul acestei funcţii, pe cale juridică se
stabilesc şi funcţionează structurile necesare în vederea identificării, analizei, deciziei şi înfăptuirii
diferitelor măsuri privind soluţionarea problemelor ecologice.
2.Funcţia de promovare a obiectivelor dezvoltării durabile
Această funcţie se exprimă prin stimularea unui tip superior de dezvoltare „care corespunde
necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile necesităţi”. În mod semnificativ, O.U.G. nr. 195/2005 îşi stabileşte ca obiectiv
reglementarea protecţiei mediului „pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la
dezvoltarea durabilă” (art. 1).
3.Funcţia de protecţie, conservare şi ameliorare a mediului
Prin lege sunt prevăzute o serie de dispoziţii şi norme tehnice prin a căror respectare se
asigură prevenirea poluării oricărui factor de mediu, combaterea poluării, precum şi înlăturarea
efectelor negative pe care le pot produce produsele şi substanţele chimice.
4.Funcţia de promovare a cooperării internaţionale în domeniul protecţiei mediului
Dreptul reprezintă un important factor al cooperării dintre state, în vederea armonizării şi
coordonării activităţilor naţionale cu cele pe plan regional şi internaţional, pentru adoptarea şi
implementarea unor măsuri corespunzătoare, potrivit specificului geografic al fiecărui stat. În
7
acelaşi timp, prin normele juridice se realizează optimizarea şi diversificarea cooperării economice
internaţionale, a transferului de tehnologii, a asigurării unei asistenţe tehnice şi pregătirii cadrelor
naţionale, în diversele probleme ale protecţiei şi dezvoltării calităţilor naturale ale mediului.
Armonizarea legislativă, prin alinierea reglementărilor interne la standardele şi normele
comunitare, amplifică funcţia dreptului mediului de promotor al colaborării internaţionale şi
regionale.

5.Recunoaşterea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos în cadrul

sistemului legislativ din România
Recunoaşterea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos, în cadrul sistemului legislativ din
România, se realizează prin prevederile următoarelor acte normative:
 Constituţia din 8 decembrie 1991 (modificată şi completată prin Legea de revizuire
nr. 429/2003), prin prevederile art. 35 consacră dreptul la un mediu sănătos stabilind în
acest sens că:
(1) statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi
echilibrat ecologic;
(2) statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept;
(3) persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul
înconjurător.
 O.U.G. nr. 195/2005, prin art. 5, stabileşte că „statul recunoaşte oricărei persoane
dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop”:
a. accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate
prevăzute de legislaţia în vigoare;
b. dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;
c. dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii
şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea
planurilor şi programelor;
d. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia
mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de
mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;
e. dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

8
 6.Izvoarele dreptului mediului

6.1.Legea

6.1.1.Constituţia
După 1970 s-a manifestat tendinţa generală de a include în legile fundamentale dispoziţii
constituţionale privind protecţia mediului. Acestea se referă mai ales la recunoaşterea şi garantarea
dreptului fundamental la un mediu sănătos, crearea unor instituţii ale mediului ş.a., ceea ce face din
Constituţie un tot mai important izvor de drept al mediului.
Constituţia României din 8 decembrie 1991, modificată şi completată prin Legea de
revizuire nr. 429/2003, se referă la problemele mediului în titlul II, capitolul II („Drepturile,
libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi în titlul IV („Economia şi finanţele publice“).
În urma revizuirii din 2003, Constituţia României a consacrat „dreptul oricărei persoane la
un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic” (art. 35) şi a circumstanţiat semnificaţiile
acestuia în raport cu dreptul de proprietate stipulând că „dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului…” (art. 44, alin. 7).
S-au păstrat elementele şi implicaţiile din domeniul economic, prin obligaţia statului de a
asigura (art. 135, alin. 2, lit. d - f):
 exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
 refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
 crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

6.1.2.Legea propriu-zisă
Legea propriu-zisă poate fi izvor al dreptului mediului în măsura în care reglementează
relaţiile sociale privind protecţia, conservarea sau dezvoltarea mediului. Ea reprezintă unul dintre
izvoarele frecvente ale acestei ramuri de drept.
Datorită particularităţilor domeniului supus reglementării, în numeroase ţări s-au adoptat
legi-cadru pentru protecţia mediului, care enunţă principiile generale de acţiune, la nivelul
întregului domeniu şi pe „sectoare”, preluate şi concretizate apoi prin legi speciale, „sectoriale”.
În România, O.U.G. nr. 195/2005 are caracterul unei legi-cadru, care stabileşte
„principiile şi elementele strategice”, elementele cadrului juridic orizontal (garanţiile dreptului
la un mediu sănătos, procedura de reglementare), regulile fundamentale ale reglementărilor
sectoriale (regimul substanţelor şi preparatelor periculoase, regimul deşeurilor, regimul
îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor, regimul organismelor modificate

9
genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, regimul activităţilor nucleare, conservarea
biodiversităţii şi arii naturale protejate, protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice, protecţia
atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental, protecţia solului, a subsolului
şi a ecosistemelor terestre, protecţia aşezărilor umane), atribuţiile şi răspunderile autorităţilor
publice, obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, sancţiunile.

6.1.3.Decretele-lege
Decretele-lege constituie izvor de drept al mediului în măsura în care reglementează
probleme care fac obiectul acestuia. Datorită caracterului lor excepţional, aceste acte normative se
regăsesc greu în această calitate.

6.1.4.Tratatele internaţionale
În concordanţă cu prevederile art. 11, alin. 2, din Constituţie „tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“. În caz de contrarietate între un tratat şi o
lege, primează dispoziţiile tratatului.
Tratatele internaţionale cu privire la mediu, pe care România le-a adoptat sau la care a
aderat, fac parte din dreptul intern şi constituie izvoare pentru dreptul mediului, indiferent de
caracterul lor (bilateral sau multilateral) sau domeniul la care se referă.

6.2.Actele guvernamentale
În România guvernul adoptă două categorii de acte:
 hotărâri (emise pentru organizarea executării legilor);
 ordonanţe (emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile
prevăzute de acestea - art. 108 din Constituţie) şi ordonanţe de urgenţă.
În măsura în care aceste acte normative se referă la protecţia, conservarea şi dezvoltarea
mediului, ele constituie izvoare ale dreptului mediului. De asemenea, ordinele ministeriale în
domeniul mediului pot avea aceeaşi calitate.

6.3.Actele autorităţilor publice locale

În conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu
modificările si completările ulterioare, actele, respectiv hotărârile adoptate de către consiliile locale
pentru exercitarea atribuţiilor privind „dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei,
oraşului sau municipiului” (art. 36, alin. 2, lit. b) şi pentru asigurarea cadrului necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind „protecţia şi refacerea mediului;
conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a
10
parcurilor, grădinilor publice şi rezervaţiilor naturale” (art. 36, alin. 6, pct. 9-10), precum şi cele
ale consiliilor judeţene pentru asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de
interes judeţean privind „protecţia şi refacerea mediului; conservarea, restaurarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi rezervaţiilor
naturale” (art. 91, alin. 5, pct. 9-10), constituie izvoare ale dreptului mediului.

6.4.Cutuma
Definită drept „uzaj implantat într-o colectivitate şi considerat de ea ca obligatoriu din
punct de vedere juridic”, cutuma (sau dreptul creat de moravuri) a avut un rol important de izvor de
drept înaintea adoptării codurilor moderne.
În prezent, rolul său este deosebit de redus. Totuşi, în domeniul protecţiei naturii, cutuma
poate prezenta unele semnificaţii. Astfel, prin art. 8 din Legea nr. 82/1993 se recunoaşte şi
garantează „dreptul populaţiei locale din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de a păstra
obiceiurile locale şi activităţile economice”.

6.5.Uzurile internaţionale
Uzurile stabilite într-un mediu comercial şi care servesc la completarea sau interpretarea
contractelor pot să se refere şi la obiceiuri, norme sau standarde ecologice folosite.

6.6.Mijloacele auxiliare

6.6.1.Jurisprudenţa (practica judiciară)

Înţeleasă ca dreptul care provine din hotărârile adoptate de instanţele judecătoreşti,
jurisprudenţa nu este considerată ca un izvor de drept propriu-zis în sistemul nostru de drept, ci are
un rol auxiliar, contribuind la fixarea şi dezvoltarea reglementărilor existente sau la stimularea
legislatorului în adoptarea altora noi. În România, până în prezent, jurisprudenţa în domeniul
mediului este nesemnificativă şi, în consecinţă, efectele sale nu sunt notabile.

6.6.2.Doctrina
Ca operă a teoreticienilor dreptului (jurisconsulţi, comentatori, cercetători, cadre didactice
etc.) doctrina are ca funcţie analiza dreptului şi, pe această bază, constituirea unui ansamblu coerent
şi logic de noţiuni, concepte, date etc. În acest mod, ea influenţează atât elaborarea şi adoptarea
reglementărilor juridice, cât şi aplicarea acestora de către instanţele judiciare. În prezent, doctrina
are şi în ţara noastră un rol tot mai important, datorită creşterii numărului lucrărilor apărute pe
această temă.
11
 6.6.3.Dreptul comparat
Apariţia şi dezvoltarea de „drepturi ale mediului”, în diverse ţări ale lumii, au făcut
indispensabil studiul comparativ al acestora. Se urmăreşte, în primul rând, desprinderea tendinţelor
generale de evoluţie ale reglementărilor naţionale, de armonizare şi chiar de unificare a lor (de
exemplu, în cadrul Uniunii Europene). În acelaşi timp, experienţele şi soluţiile adoptate în legislaţia
altor state pot influenţa procesul de elaborare şi/sau aplicare a dreptului mediului în altele.

6.7.Conflictele de legi

Ca regulă generală, o lege se aplică şi se execută în cadrul teritorial al statului de adoptare şi

faţă de toate persoanele aflate aici. În consecinţă, eventualele conflicte pot apărea:
 în cazul aplicării legilor cu privire la mediu în afara statului de origine, din raţiuni de
politică ecologică sau ca urmare a faptului că pagubele ecologice pot avea efecte
transfrontaliere;
 în cadrul fiecărei ţări pot apărea unele neconcordanţe (contradicţii) între diferitele
reglementări legale; datorită specificului lor, acte normative care privesc un sector
particular al mediului pot intra în contradicţie cu reglementările legale generale din
domeniul respectiv, după cum pot exista neconcordanţe chiar în interiorul legislaţiei
mediului.

6.8.Dreptul Uniunii Europene

În urma aderării României la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), dreptul Uniunii
Europene a devenit izvor direct pentru dreptul intern, inclusiv dreptul mediului. Potrivit art. 148,
alin. 2, din Constituţie, prevederile tratatelor Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări
comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi un
efect direct (după caz).

7.Procedura de reglementare

7.1.Actele de reglementare
În conformitate cu prevederile art. 8, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005, autorităţile
competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de Mediu şi a structurilor
subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare, în
condiţiile legii.

12
 În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte
semnificative asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului au
obligaţia să respecte prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte (art. 8, alin.
2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Actele de reglementare menţionate în art. 2, pct. 2, din O.U.G. nr. 195/2005, sunt următoarele:
 aviz de mediu;
 acord de mediu;
 aviz Natura 2000;
 autorizaţie de mediu;
 autorizaţie integrată de mediu;
 autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră;
 autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic.
Prin art. 10 din O.U.G. nr. 195/2005 a fost reglementată situaţia în care titularii de activităţi
pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului prin emiterea
autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu urmează să deruleze sau să fie
supuşi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune,
divizare, concesionare ori în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în
caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii. Astfel,
acestor titulari de activităţi li se aplică următoarele prevederi:
 dispoziţiile art. 15, alin. 2, lit. a, din O.U.G. nr. 195/2005 li se aplică în mod
corespunzător;
 autoritatea competentă pentru protecţia mediului îi informează cu privire la obligaţiile de
mediu care trebuie asumate de părţile implicate, pe baza evaluărilor care au stat la baza
emiterii actelor de reglementare existente; în situaţia în care aceştia nu deţin acte de
reglementare, obligaţiile de mediu sunt identificate pe baza bilanţului de mediu;
 în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea
uneia dintre procedurile menţionate anterior, părţile implicate transmit în scris autorităţii
competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului,
printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul;
 clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor
menţionate anterior au caracter public;
 îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare
urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii.

13
 Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite sau revizuieşte, după caz, actele de
reglementare (art. 15, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005).
Titularii planurilor/programelor/proiectelor/activităţilor au obligaţia (art. 15, alin. 2, din
O.U.G. nr. 195/2005):
a. de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente
noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror
modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de
realizarea modificării;
b. de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în
derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare; nerespectarea termenelor
conduce la respingerea solicitării (art. 15, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).
În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare,
sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz,
pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15, alin. 2, lit. a, din O.U.G. nr. 195/2005,
menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire
la această decizie (art. 16, alin. 4, din O.U.G. nr. 195/2005).
Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă este interzisă desfăşurarea
oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma
modificărilor care fac obiectul notificării (art. 16, alin. 5, din O.U.G. nr. 195/2005).
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se
soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente (art. 18 din O.U.G. nr. 195/2005).
Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării, autorizaţia/autorizaţia integrată
de mediu pentru proiectele/activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul
de prelucrare şi concentrare, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane t/an sau dacă
suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1000 ha se emit prin Hotărâre a
Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului (art. 19 din O.U.G.
nr. 195/2005).

7.2.Avizele de mediu
Avizele de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sunt
următoarele (art. 2, pct. 13, din O.U.G. nr. 195/2005):
a. avizul de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau
programul supus adoptării;

14
 b. avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea
îngrăşămintelor chimice - actul administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a
plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
c. avizul Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile
de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor
naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua
ecologică Natura 2000.
Problematica vizând avizul de mediu pentru planuri şi programe este reglementată prin
prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 195/2005, astfel:
 solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii
pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra
mediului;
 evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a
mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor;
 procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a
avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu efecte
transfrontiere, sunt stabilite prin Hotărâre a Guvernului3, la propunerea autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului;
 aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa
avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
Avizul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a planului
sau programului (art. 16, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005).

7.3.Acordul de mediu
Acordul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care
trebuie respectate în cazul realizării unui proiect (art. 2, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2005).

3
H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe; Ordinul
nr. 995/2006 al M.M.G.A. pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub incidenţa H.G. nr. 1076/2004
privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe; Ordinul nr. 117/2006 al
M.M.G.A. pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi
programe; Ordinul nr. 480/2006 al M.M.G.A. privind constituirea şi funcţionarea Comitetului special la nivel central
pentru realizarea etapei de încadrare a procedurii de evaluare de mediu; H.G. nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a
participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.
15
 Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori
private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact
semnificativ asupra mediului (art. 11, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005).
Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact
semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia
autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului (art. 11,
alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu
impact transfrontier şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin
Hotărâre a Guvernului4, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului (art. 11,
alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).
Acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a
proiectului.

7.4.Autorizaţia de mediu
Autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei
activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului,
obligatoriu la punerea în funcţiune (art. 2, pct. 9, din O.U.G. nr. 195/2005).
Desfăşurarea activităţilor existente, precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de
mediu (art. 12, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005).
Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri
sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului 5 (art.
12, alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu
normele şi reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia
autorităţii competente pentru protecţia mediului (art. 12, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).

4
H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (modificată şi
completată prin: H.G. nr. 17/2012 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului
anumitor proiecte publice şi private asupra mediului); Ordinul nr. 135/76/84/1284/2010 al M.M.P., al M.A.I., al M.A.D.R
şi al M.D.R.T. privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi
private; Ordinul nr. 864/2002 al M.A.P.M. pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în
context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră.
5
Ordinul nr. 1798/2007 al M.M.D.D. pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu (modificat prin
Ordinul nr. 1298/2011 al M.M.P. pentru modificarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, aprobată prin
Ordinul nr. 1798/2007 al M.M.D.D.).
16
 Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului6 (art. 12, alin. 4, din O.U.G. nr. 195/2005).
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul
pentru conformare7, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu (art. 12, alin. 5, din
O.U.G. nr. 195/2005). Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru
conformare, la termenele stabilite (art. 12, alin. 6, din O.U.G. nr. 195/2005).
Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine
publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu (art. 12, alin.
6, din O.U.G. nr. 195/2005).
Autorizaţia de mediu este valabilă 10 ani (art. 16, alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toată perioada derulării
programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a ultimei măsuri din
programul respectiv (art. 16, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).
O.U.G. nr. 195/2005, prin prevederile art. 14, alin. 2, interzice funcţionarea fără
autorizaţie de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de
vedere al protecţiei mediului.

7.5.Autorizaţie integrată de mediu

Autorizaţia integrată de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă
pentru protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în
anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi
ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator (art. 2, pct. 10, din
O.U.G. nr. 195/2005).
Obţinerea autorizaţiei integrate este obligatorie pentru activităţile prevăzute în anexa 1 a
O.U.G. nr. 152/20058 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării. Ea stabileşte
măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerea
emisiilor în aer, apă şi sol, inclusiv măsurile privind gestionarea deşeurilor, astfel încât să se atingă

6
Ordinul nr. 184/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu (ordin emis în
baza unor acte normative care sunt abrogate în prezent, dar care este încă utilizat pe scară largă).
7
program pentru conformare - plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului, la
termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru conformare face parte
integrantă din autorizaţia de mediu (art. 2, pct. 54, din O.U.G. nr. 195/2005).
8
aprobată, cu modificări şi completări, prin: Legea nr. 84/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 152/2005 privind
prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării; modificată prin: O.U.G. nr. 40/2010 pentru modificarea O.U.G.
nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; Legea nr. 205/2010 privind aprobarea O.U.G. nr.
40/2010 pentru modificarea O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluări
17
un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său, cu respectarea prevederilor
legislaţiei din domeniul evaluării impactului asupra mediului şi a altor reglementări relevante.
Dacă în cursul procesului de autorizare integrată de mediu a instalaţiilor existente, după
evaluarea condiţiilor, rezultă că instalaţiile nu pot respecta cerinţele O.U.G. nr. 152/2005,
operatorul are obligaţia să întocmească un plan de acţiuni. Termenul-limită pentru finalizarea
aplicării planurilor de acţiuni este anul 2015. După această dată, instalaţiile care nu îndeplinesc
condiţiile impuse de lege îşi vor înceta activitatea.
Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare
a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului9 (art. 13, alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Autorizaţia integrată de mediu este valabilă 10 ani.
O.U.G. nr. 195/2005, prin prevederile art. 14, alin. 3, interzice funcţionarea fără
autorizaţie integrată de mediu pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării.

7.6.Informarea, consultarea şi participarea publicului în cadrul procedurilor de

emitere a actelor de reglementare
În conformitate cu prevederile art. 20, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005, autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi
specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la
informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/200010.
Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe
proiecte şi activităţi se realizează conform legislaţiei specifice în vigoare11 (art. 20, alin. 2, din
O.U.G. nr. 195/2005).
9
Ordinul nr. 818/2003 al M.A.P.A.M. pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu;
Ordinul nr. 1158/2005 al M.M.G.A. pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul nr. 818/2003 al M.A.P.A.M.
pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu; Ordinul nr. 36/2004 al M.A.P.A.M. privind
aprobarea Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.
10
modificată prin: Legea nr. 24/2008 pentru acceptarea amendamentului adoptat prin Decizia II/1 a celei de-a doua
Reuniuni a părţilor, la Alma Ata, Kazahstan, la 25-27 mai 2005, la Convenţia privind accesul la informaţie, participarea
publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998; Legea nr.
112/2009 pentru ratificarea Protocolului privind Registrul poluanţilor emişi şi transferaţi, adoptat la Kiev la 21 mai 2003
şi semnat de România la Kiev la 21 mai 2003, la Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la
luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998.
11
Ordinul nr. 1182/2002 al M.A.P.M. pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind
mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului; H.G. nr. 878/2005 privind accesul publicului la
informaţia privind mediul (modificată prin: O.U.G. nr. 70/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal - aprobată prin Legea nr. 8/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 70/2009 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal).
18
 Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de
reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte
normative specifice (art. 20, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).
Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe
specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului12 (art. 20, alin. 4, din O.U.G. nr. 195/2005).
Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare (art.
20, alin. 5, din O.U.G. nr. 195/2005). Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia
mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în
litigiile care au ca obiect protecţia mediului (art. 20, alin. 6, din O.U.G. nr. 195/2005).

7.7.Lucrări elaborate de persoane fizice şi juridice care au acest drept, potrivit legii
În domeniul protecţiei mediului, persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit
legii, realizează următoarele lucrări (art. 21, alin. 1, din O.U.G. nr. 195/2005):
a. raportul de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifică,
descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării
acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică
aferentă, conform legislaţiei în vigoare (art. 2, pct. 57, din O.U.G. nr. 195/2005);
b. raportul privind impactul asupra mediului → evaluarea impactului asupra mediului -
proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în
conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului (art. 2,
pct. 31, din O.U.G. nr. 195/2005);
c. bilanţul de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept,
potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei
tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative
cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării
impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un
impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului (art. 2,
pct. 14, din O.U.G. nr. 195/2005);
d. raportul de amplasament13 - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care
au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care

12
H.G. nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în
legătură cu mediul.
13
Capitolul 20. Întocmirea unui raport de amplasament din Ordinul nr. 36/2004 al M.A.P.A.M. privind aprobarea
Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.
19
 evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în
funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii
(art. 2, pct. 58, din O.U.G. nr. 195/2005);
e. raportul de securitate14 - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au
acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe
periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor, care prezintă
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase (art. 2, pct. 59,
din O.U.G. nr. 195/2005);
f. studiu de evaluare adecvată → evaluare adecvată15 - procesul menit să identifice, să
descrie şi să stabilească, în funcţie de obiectivele de conservare şi în conformitate cu
legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi
secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este
necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care
ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte
planuri sau proiecte (art. 2, pct. 301 din O.U.G. nr. 195/2005).
Condiţiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului,
bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate, studiului de evaluare
adecvată se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului16 (art. 21, alin. 2, din O.U.G. nr. 195/2005).
Cheltuielile privind elaborarea acestor lucrări revin titularului planului, programului,
proiectului sau activităţii (art. 21, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005).
Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente
pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al
activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor revine autorului acestora (art. 21, alin. 4,
din O.U.G. nr. 195/2005).

8.Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

8.1.Clasificarea apelor supuse ocrotirii

Din punct de vedere al regimului ocrotirii şi situării lor, apele pot fi:
14
Ordinul nr. 142/2004 al M.A.P.A.M. pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind
activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase.
15
Ordinul nr. 19/2010 al M.M.P. pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor
potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.
16
Ordinul nr. 1026/2009 al M.M. privind aprobarea condiţiilor de elaborare a raportului de mediu, raportului privind
impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate şi studiului de
evaluare adecvată.
20
  ape internaţionale, adică acele ape faţă de care statul român este riveran împreună cu
alte state, cele care intră sau trec prin graniţele ţării, precum şi apele cu privire la care
interesele unor state străine au fost recunoscute şi garantate prin acorduri internaţionale;
 ape teritoriale (maritime interioare) respectiv apele cuprinse în porţiunea de la ţărmul
român spre larg, a căror întindere se stabileşte prin lege, conform convenţiilor
internaţionale în materie (protejate în condiţiile Legii nr. 17/1990, cu modificările şi
completările ulterioare);
 ape naţionale care cuprind fluviile, râurile, canalele şi lacurile navigabile interioare,
precum şi apele fluviilor şi râurilor de frontieră, de la malul român, până la linia de
frontieră stabilită prin tratate internaţionale (supuse regimului instituit prin Legea nr.
107/1996, cu modificările şi completările ulterioare).
Potrivit prevederilor Legii nr. 171/199717 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa, diversele categorii de ape sunt definite astfel:
 resurse de apă dulce - apele de suprafaţă alcătuite din cursuri de apă, lacuri cu apă
dulce, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării;
 ape de suprafaţă - ape interioare, cu excepţia apelor de tranziţie şi a apelor de coastă;
 ape subterane - toate apele care se află sub suprafaţa topografică a scoarţei în zona de
saturaţie şi în contact direct cu solul sau subsolul;
 apa destinată consumului uman - apa provenită din surse naturale sau antropice,
utilizată ca atare ori tratată, şi destinată diferitelor categorii de consum uman, furnizată
prin reţea de distribuţie sau în recipienţi;
 ape uzate - ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând
substanţe poluante ori reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi
bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;
 apa poluată - apa ale cărei caracteristici fizice, chimice, biologice şi bacteriologice au
fost modificate şi ale cărei noi caracteristici nu mai sunt adecvate mediului;
 ape uzate menajere - categorie de ape degradate, ca efect al evacuării unor reziduuri
fizico-chimice şi organice, rezultate din activităţi desfăşurate în gospodării şi instituţii
publice sau prestatoare de servicii;
 ape uzate industriale - orice fel de ape uzate rezultate din activităţi industriale şi/sau
comerciale, altele decât apele uzate menajere şi apele meteorice;
 apa pentru irigaţii - apa dulce necesară irigării culturilor agricole, asigurată în principal
din sursele de apă de suprafaţă;
17
modificată prin: Legea nr. 20/2006 pentru modificarea Legii nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare
a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa.
21
  apă de desecare - drenaj - apa în exces din amenajările de desecare - drenaj, evacuată în
reţeaua hidrografică.

8.2.Regimul de protecţie şi utilizare durabilă prevăzut de Legea nr. 107/1996

Legea apelor nr. 107/199618 are ca obiectiv principal stabilirea unui regim de protecţie,
conservare, îmbunătăţire a calităţii şi de utilizare raţională a surselor de apă, indiferent de statutul
juridic (de proprietate) al acestora. În acest sens, Legea nr. 107/1996 conferă apei un dublu statut:
 de „factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic” (resursă naturală
regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru
societate - art. 1, alin. 1);
 de „patrimoniu natural” (materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi
cale de transport) care, nefiind „un produs comercial oarecare”, „trebuie protejat, tratat
şi apărat ca atare” - art. 11.
Din perspectivă ecologică, cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a
resurselor de apă sunt acţiuni de interes general, cu consecinţele juridice aferente.
Prin prevederile art. 55, O.U.G. nr. 195/2005 distinge între:
 protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice (care are ca obiect
menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul
evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale);
 conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime (care
urmăreşte reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe
prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în
Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării din 1992).

18
modificată şi completată prin: H.G. nr. 948/1999 privind actualizarea limitelor amenzilor contravenţionale prevăzute
în Legea apelor nr. 107/1996; Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura; O.U.G. nr. 107/2002
privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”; Legea nr. 404/2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 107/2002
privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”; Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii
apelor nr. 107/1996; Legea nr. 112/2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996; O.U.G. nr. 12/2007
pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului
(aprobată prin: Legea nr. 161/2007 privind aprobarea O.U.G. nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului); O.U.G. nr. 130/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi
al zonei economice exclusive ale României (aprobată prin: Legea nr. 102/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 130/2007
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării
teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României); O.U.G. nr. 3/2010 pentru modificarea şi
completarea Legii apelor nr. 107/1996 (aprobată prin: Legea nr. 146/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 3/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996); O.U.G. nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de
carbon; O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la
acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar (aprobată prin: Legea nr. 17/2012 privind aprobarea O.U.G.
nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente
pentru personalul din sectorul bugetar).
22
 Principiile regimului de conservare, protecţie şi îmbunătăţire a mediului subacvatic, „în
condiţiile utilizării durabile a resurselor de apă”, prevăzute de Legea nr. 107/1996, sunt următoarele
(art. 1, alin. 6): principiul precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi poluatorul plăteşte, cu
menţiunea legală că „trebuie să se ţină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în
Delta Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora este strâns influenţat de calitatea
apelor interioare care se varsă în acestea”. Se mai adaugă o serie de măsuri, precum:
 gospodărirea durabilă a apei şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu
menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi regenerării natural a apelor (art. 2, lit. f);
 integrarea aspectelor cantitative şi calitative atât pentru apele de suprafaţă, cât şi pentru
apele subterane care aparţin aceluiaşi sistem ecologic, hidrologic şi hidrogeologic
(abordarea integrată, art. 2, lit. i);
 promovarea utilizării durabile a apelor pe baza protecţiei pe termen lung a resurselor
disponibile de apă (art. 2, lit. k).
Noţiunea de patrimoniu natural „care trebuie protejat” semnifică în primul rând un regim
de protecţie şi conservare a componentelor sale acvatice, indiferent de natura şi titularul dreptului
de proprietate asupra lor.
În conformitate cu prevederile art. 4, alin. 1, din Legea nr. 107/1996, resursele de apă, de
suprafaţă şi subterane, sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a
acestora, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin
autoritatea publică centrală din domeniul apelor. Apele din domeniul public sunt date în
administrare Administraţiei Naţionale „Apele Române” de către autoritatea publică centrală în
domeniul apelor, reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexe acesteia pe căile navigabile se
face de către autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, prin unităţi de profil, iar faza
atmosferică a circuitului apei în natură poate fi modificată artificial numai de autoritatea publică
centrală în domeniul apelor şi de cei autorizaţi de acesta, în condiţiile legii (art. 4, alin. 2-4, din
Legea nr. 107/1996).

8.3.Gospodărirea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă

Gospodărirea apelor este definită ca ansamblul activităţilor care, prin mijloace tehnice şi
măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea
raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi
economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi
combaterea acţiunilor distructive ale apelor. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar
apele de suprafaţă şi subterane, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, în scopul dezvoltării durabile
(art. 4, alin. 1, din Legea nr. 107/1996). Ea se desfăşoară şi se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică,
23
complexă, cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării, realizată printr-o activitate unitară şi
permanentă de supraveghere, observaţii şi măsurători asupra fenomenelor hidro-meteorologice şi
resurselor de apă, inclusiv de prognoze a evoluţiei naturale a acestora, ca şi a evoluţiei lor sub efectele
antropice, precum şi prin cercetări multidisciplinare (art. 35, alin. 1, din Legea nr. 107/1996).
Principalul instrument folosit în acest scop este programul de monitoring realizat conform
unor anumite cerinţe, stipulate de lege, în vederea evaluării coerente şi cuprinzătoare a stării
corpurilor de apă.
Informaţiile hidrometeorologice, hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin
unităţi ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”, de la alte unităţi specializate autorizate şi
direct de la utilizatorii de apă. Toate acestea constituie Fondul naţional de date de gospodărire a
apelor (art. 35, alin. 2, din Legea nr. 107/1996). Fondul naţional de date de gospodărire a apelor
include şi evidenţa apelor ce aparţin domeniului public, parte a sistemului informaţional din
domeniul gospodăririi apelor, denumit Cadastrul apelor. Modul de organizare a Fondului naţional
de date hidrologice şi de gospodărire a apelor şi a Cadastrului apelor se stabileşte de către
autoritatea publică centrală din domeniul apelor, iar actualizarea acestora se asigură de
Administraţia Naţională „Apele Române” (art. 35, alin. 5, Legea nr. 107/1996).
Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi integrată a apelor se organizează şi se
desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire cantitativă şi
calitativă a resurselor de apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de
suprafaţă şi subterane, atât sub aspect calitativ şi cantitativ, cât şi al riscului la inundaţii, în scopul
dezvoltării durabile (art. 6, alin. 1, Legea nr. 107/1996).
Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, care
presupun, spre realizare, colaborarea şi cooperarea strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice,
a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilor colectivităţilor locale şi a populaţiei pentru realizarea
maximului de profit social (art. 6, alin. 2, Legea nr. 107/1996).
Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de
gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea
reglementărilor naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţională „Apele Române”,
prin administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia (art. 7, alin. 2, Legea nr. 107/1996).
Gospodărirea cantitativă a apelor presupune obligaţia utilizatorilor de apă de a (art. 12,
Legea nr. 107/1996):
 economisi apa prin folosire judicioasă (ceea ce implică folosirea celor mai bune
tehnologii disponibile, care permit utilizarea unor cantităţi reduse de apă, precum şi un
consum mic de apă prin recircularea şi/sau refolosirea apei);

24
  asigura întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi, după caz, a celor din sistemele
de alimentare cu apă şi canalizare.
Pentru a face faţă unui pericol sau consecinţelor unor accidente, secetei, inundaţiilor sau unui
risc de lipsă de apă din cauza supraexploatării resursei, autoritatea publică centrală din domeniul apelor
şi Administraţia Naţională „Apele Române” sunt în drept să ia măsuri de limitare sau de suspendare
provizorie a folosirii apei (art. 13, Legea nr. 107/1996). În situaţia în care, din cauza secetei sau a altor
calamităţi naturale, debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor autorizaţi, se aplică
restricţii temporare de folosire a resurselor de apă, stabilite prin planuri de restricţii şi folosire a apei în
perioade deficitare, elaborate de direcţiile de ape, după consultarea utilizatorilor autorizaţi, cu avizul
Administraţiei Naţionale „Apele Române” şi cu aprobarea comitetului de bazin, care se aduc la
cunoştinţă publicului (art. 14, alin. 1 şi 2, Legea nr. 107/1996).
Metodologia de elaborare şi de aprobare a planurilor de restricţii şi procedura de informare
a publicului se aprobă prin ordin19 al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor
(art. 14, alin. 3, Legea nr. 107/1996).
Măsurile de restricţii sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de apă şi se asimilează cu situaţia
de forţă majoră, iar autorizaţia de gospodărire a apelor se subordonează acestora (art. 14, alin. 4 şi
5, Legea nr. 107/1996).
Gospodărirea calitativă se bazează pe regula generală conform căreia poluarea în orice mod a
resurselor de apă este interzisă (art. 15, alin. 1, Legea nr. 107/1996). În acest scop, autorităţile
publice centrale din domeniul apelor/sănătăţii stabilesc (art. 15, alin. 2, 3 şi 31, Legea nr. 107/1996):
 norme de calitate a resurselor de apă legate de funcţiile apei;
 normele privind calitatea apei potabile, supravegherea, inspecţia sanitară şi monitorizarea
calităţii apei potabile20;
 normele privind calitatea apelor utilizate pentru îmbăiere şi referitoare la supravegherea,
inspecţia sanitară şi controlul zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere21.

19
Ordinul nr. 9/2006 al M.M.G.A. pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea planurilor de restricţii şi folosire
a apei în perioadele deficitare.
20
Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile (modificată prin: Legea nr. 311/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile; O.G. nr. 11/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile - aprobată prin Legea nr. 124/2010 privind aprobarea O.G. nr.
11/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile; O.G. nr. 1/2011 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile - aprobată prin Legea nr. 182/2011 privind
aprobarea O.G. nr. 1/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile); H.G.
nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a
Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile.
21
H.G. nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere;
H.G. nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate
pentru îmbăiere (modificată prin: H.G. nr. 836/2007 privind modificarea şi completarea Normelor de supraveghere,
inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere, aprobate prin H.G. nr. 88/2004); H.G. nr.
546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere (modificată prin: H.G. nr. 389/2011 pentru modificarea şi
completarea H.G. nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere).
25
 8.4.Mecanismul economic în domeniul apelor
Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor
de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a
dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării Administraţiei Naţionale „Apele Române” (art.
80, alin. 2, din Legea nr. 107/1996).
a. Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt (art. 81, alin. 31):
 contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori;
 contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;
 contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de
acumulare din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”;
 contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile
cursurilor de apă care intră sub incidenţa Legii nr. 107/1996.
b. Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită
pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând constant, odată cu
apele uzate epurate, substanţe impurificatoare cu concentraţii şi în cantităţi mai mici
decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor (art. 82, alin 1);
c. Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la
prevederile reglementate, atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a
concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă
(art. 82, alin. 2).
Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de
gospodărire a resurselor de apă se aplică tuturor utilizatorilor. Cuantumul contribuţiilor, plăţilor,
bonificaţiilor, tarifelor şi penalităţilor specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se
reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în
domeniul apelor (art. 81, alin. 1).
Administraţia Naţională „Apele Române” este singura în drept să constate cazurile în care se
acordă bonificaţii sau se aplică penalităţi. Bonificaţiile se acordă cu aprobarea autorităţii publice
centrale în domeniul apelor (art. 82, alin. 3).

8.5.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii (art. 58 din O.U.G. nr. 195/2005):
a. să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de
gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
26
 b. să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu
instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi
racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
c. să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a
deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să
constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d. să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi
să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri;
e. să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor
de suprafaţă;
f. să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid
menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
g. să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de
coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune
electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.

9.Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental

9.1.Regimul juridic privind calitatea aerului înconjurător stabilit prin Legea nr. 104/2011
Legea nr. 104/2011 are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin
reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta
corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin această lege şi
îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri (art. 1).
Prin Legea nr. 104/2011 au fost prevăzute măsuri la nivel naţional privind (art. 2):
a. definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite
şi să prevină producerea unor evenimente dăunătoare şi să reducă efectele acestora
asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg;
b. evaluarea calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării pe baza unor metode şi
criterii comune, stabilite la nivel european;
c. obţinerea informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de
combatere a poluării aerului şi a disconfortului cauzat de acesta, precum şi pentru a
monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile rezultate în urma măsurilor luate
la nivel naţional şi european;

27
 d. garantarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la
dispoziţia publicului;
e. menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare şi/sau
îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri;
f. promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în
vederea reducerii poluării aerului;
g. îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile, convenţiile şi tratatele internaţionale la
care România este parte.
Punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 104/2011 se realizează prin Sistemul Naţional
de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului (SNEGICA), care asigură cadrul
organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice, cu
competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, în mod unitar,
pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei şi a organismelor europene şi
internaţionale privind calitatea aerului înconjurător (art. 4, alin. 1).
SNEGICA cuprinde, ca părţi integrante, următoarele două sisteme (art. 4, alin. 2, 4 şi 5):
1. Sistemul Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului (SNMCA) care asigură cadrul
organizatoric, instituţional şi legal pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare a
calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României; SNMCA îndeplineşte
următoarele atribuţii:
 asigură monitorizarea calităţii aerului înconjurător prin Reţeaua Naţională de
Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA), obiectiv de interes public naţional,
aflată în administrarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
RNMCA include instrumentele de prelevare şi măsurare amplasate în punctele fixe şi
echipamentele de laborator aferente acestora, precum şi echipamentele necesare
colectării, prelucrării, transmiterii datelor şi informării publicului privind calitatea
aerului înconjurător;
 asigură calitatea şi controlul calităţii datelor, compatibilitatea şi comparabilitatea
acestora în întregul sistem;
 asigură obţinerea de informaţii în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurător
şi informarea publicului cu privire la aceasta;
 asigură obţinerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligaţiilor
de raportare în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor şi
acordurilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
2. Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici (SNIEPA) care
asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru realizarea inventarelor privind
28
 emisiile de poluanţi în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul ţării; SNIEPA
îndeplineşte următoarele atribuţii:
 asigură colectarea datelor necesare în vederea elaborării inventarelor locale şi a
inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
 asigură elaborarea şi validarea inventarelor locale şi a inventarului naţional privind
emisiile de poluanţi atmosferici;
 asigură raportarea inventarului naţional în conformitate cu prevederile legislaţiei
europene şi ale convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
SNEGICA îndeplineşte următoarele atribuţii (art. 4, alin. 3):
a. asigură evaluarea calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, în aglomerările şi zonele
de pe întreg teritoriul ţării;
b. asigură clasificarea şi delimitarea ariilor din zone şi aglomerări în regimuri de evaluare
şi în regimuri de gestionare a calităţii aerului înconjurător;
c. asigură realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
d. asigură elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de menţinere a calităţii aerului,
a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
e. asigură informaţiile necesare realizării rapoartelor către organismele europene şi
internaţionale;
f. asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător.
Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor SNEGICA sunt
(art. 5, alin. 1):
a. autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea, sub autoritatea şi în coordonarea sa;
b. autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
c. autoritatea publică centrală pentru sănătate şi autorităţile publice care funcţionează în
subordinea şi sub autoritatea sa;
d. autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autorităţile publice care funcţionează în
subordinea şi sub autoritatea sa;
e. autoritatea publică centrală pentru industrie;
f. autoritatea publică centrală pentru comerţ;
g. autoritatea publică centrală pentru agricultură şi autorităţile publice care funcţionează în
subordinea şi sub autoritatea sa;
h. autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice;

29
 i. autoritatea publică centrală pentru administraţie publică şi autorităţile publice care
funcţionează în subordinea sa;
j. autoritatea publică centrală pentru ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile
publice care funcţionează în subordinea sa;
k. consiliile judeţene şi Consiliul General al municipiului Bucureşti;
l. primăriile, primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile locale şi consiliile
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
m. Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.

9.2.Evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător

În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 3, din Legea nr. 104/2011, autoritatea cu rol de
reglementare, decizie şi control în domeniul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe
întreg teritoriul ţării este autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
În scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării se
stabilesc aglomerări, zone de evaluare a calităţii aerului înconjurător şi zone de gestionare a calităţii
aerului înconjurător (art. 6, alin. 1). Aglomerările şi zonele de evaluare a calităţii aerului
înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 2 (art. 6, alin. 2).
Evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin aplicarea
prevederilor secţiunii 1 a cap. III (art. 6, alin. 3).
În vederea evaluării calităţii aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot,
oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen,
cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în
regimuri de evaluare în funcţie de pragurile superior22 şi inferior23 de evaluare, prevăzute la poz.
A.1 din anexa nr. 3, după cum urmează (art. 25, alin. 1):
a. regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare;
b. regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar
mai mare decât pragul inferior de evaluare;
c. regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.
Poluanţii pentru care se realizează evaluarea calităţii aerului înconjurător sunt prevăzuţi
în anexa nr. 1 (art. 26, alin. 2).

22
prag superior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, se poate utiliza o
combinaţie de măsurări fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative.
23
prag inferior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, este suficientă utilizarea
tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă.
30
 Cerinţele pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot,
particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu,
nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anexa nr. 3 (art. 26, alin. 3).
Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4 (art. 26, alin. 4).
Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid
de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon,
ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor din anexa nr. 5
(art. 26, alin. 5).
Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările
fixe sunt prevăzute în anexa nr. 6 (art. 26, alin. 6).
Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot,
oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen,
cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător şi de arsen, cadmiu, nichel,
benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7 (art. 26, alin. 7).
Gestionarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin
aplicarea prevederilor secţiunii a 2-a cap. III (art. 6, alin. 5).
În vederea gestionării calităţii aerului înconjurător, pentru dioxid de sulf, dioxid de azot,
oxizi de azot, particule în suspensie, respectiv PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon,
arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare, se delimitează arii care se
clasifică în regimuri de gestionare în funcţie de rezultatul evaluării calităţii aerului înconjurător
realizată cu respectarea prevederilor secţiunii 1 din cap. III, după cum urmează (art. 42):
a. regim de gestionare I, reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile
pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 şi PM2,5,
plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limită24 plus
marja de toleranţă, acolo unde este aplicabilă, prevăzute la lit. B şi poz. G.5 din anexa
nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM 2,5
mai mari decât valorile-ţintă25 prevăzute la lit. C şi poz. G.4 din anexa nr. 3;
b. regim de gestionare II, reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile
pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 şi PM2,5,
plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mici decât valorile-limită, prevăzute la lit.
B şi poz. G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren,

24
valoare-limită - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor
evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care se atinge într-o
perioadă dată şi care nu trebuie depăşit odată ce a fost atins.
25
valoare-ţintă - nivelul stabilit, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii
efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins pe cât posibil, într-o anumită
perioadă;
31
 particule în suspensie PM2,5 mai mici decât valorile-ţintă prevăzute la lit. C şi poz. G.4
din anexa nr. 3.
În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I, se elaborează
planuri de calitatea aerului pentru a se atinge valorile-limită corespunzătoare sau, respectiv,
valorile-ţintă (art. 43, alin. 1). În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de
gestionare II, se elaborează planuri de menţinere a calităţii aerului (art. 43, alin. 2).
În urma delimitării se întocmesc liste, care cuprind unităţile administrativ-teritoriale din
fiecare arie, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului (art. 6, alin. 6).
În conformitate cu prevederile art. 57, alin. 2, reglementarea emisiilor în atmosferă se
realizează prin autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu care stabileşte valori-limită de emisie
pentru poluanţii specifici activităţii desfăşurate, ţinând cont de cele mai bune tehnici aplicabile în
domeniu, precum şi de nivelul calităţii aerului înconjurător la nivel local.
În zonele în care sunt depăşite valorile-limită privind calitatea aerului înconjurător pentru
unul sau mai mulţi poluanţi, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autorităţile
publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi, valori-limită
de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii
desfăşurate (art. 57, alin. 3).
În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie, pentru unul sau mai mulţi poluanţi, autoritatea
competentă decide să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi consecinţelor asupra
calităţii aerului înconjurător ale acestor depăşiri, inclusiv întreruperea temporară a activităţii
instalaţiei, care a generat această situaţie (art. 57, alin. 4).
În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie, pentru unul sau mai mulţi poluanţi, titularii
activităţilor au obligaţia să informeze autorităţile competente şi să se conformeze măsurilor impuse
de acestea (art. 57, alin. 3).

9.3.Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului

privind protecţia atmosferei, schimbările climatice şi gestionarea zgomotului ambiental
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi
responsabilităţi (art. 59 din O.U.G. nr. 195/2005):
a. elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional, regional şi local
privind protecţia atmosferei, schimbările climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei
faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative
asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;

32
 b. elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei
atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
c. elaborează, promovează şi, după caz, actualizează Programul naţional de reducere a
emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de
ardere;
d. coordonează elaborarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de
dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
e. elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională privind schimbările
climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice;
f. asigură integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi
adaptarea la efectele schimbărilor climatice în strategiile sectoriale;
g. administrează Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;
h. coordonează Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
i. coordonează implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto
la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
j. aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de
zgomot;
k. organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări;
l. stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi
măsurile necesare în vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a
încărcărilor şi nivelelor critice.

9.4.Supravegherea şi controlul aplicării prevederilor legale privind protecţia

atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice din
subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia
atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop (art. 61 din O.U.G. nr. 195/2005):
a. dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în
vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru
conformare/planului de acţiuni;
b. solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul
prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;
c. solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului
ambiental.

33
 9.5.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii (art. 64 din O.U.G. nr. 195/2005):
a. să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice
adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
b. să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de
automonitorizare şi să asigure corecta lor funcţionare;
c. să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru
conformare, autorităţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
d. să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună
în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în
legislaţia în vigoare;
e. să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea,
modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
f. să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor
generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora,
la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

9.6.Prevenirea şi combaterea efectelor schimbărilor climatice

Măsurile naţionale referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) se
realizează în contextul îndeplinirii de către România a angajamentelor asumate prin ratificarea
Convenţiei-cadru privind schimbările climatice (1992, ratificată prin Legea nr. 24/1994) şi a
Protocolului de la Kyoto (1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001).
În acest sens se utilizează următoarele instrumente:
a. implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocol;
b. stabilirea Schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte
de seră şi a condiţiilor de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate
(prin H.G. nr. 780/200626);
c. gestionarea durabilă şi unitară a fondurilor obţinute în urma tranzacţionării unităţii de
cantitate atribuită, prin structuri special constituite în cadrul Administraţiei
Fondului pentru Mediu.

26
modificată şi completă prin: H.G. nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind
stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; H.G. nr. 399/2010 pentru
modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de
gaze cu efect de seră; H.G. nr. 1300/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea
schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; O.U.G. nr. 115/2011 privind stabilirea
cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene.
34
 A fost elaborată şi se aplică o Strategie naţională privind schimbările climatice (aprobată
prin H.G. nr. 645/2005) şi Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice (aprobat prin
H.G. nr. 1877/2005).

9.7.Evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant

Cadrul juridic general pentru dezvoltarea măsurilor de reducere a zgomotului emis de
sursele principale de zgomot, în special de vehiculele rutiere, feroviare şi de infrastructura acestora,
de aeronave, de echipamentele industriale, de echipamentele destinate utilizării în exteriorul
clădirilor şi de maşinile industriale mobile şi mecanismele mobile este stabilit prin H.G. nr.
321/200527 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant.
Actul normativ abordează unitar, la nivel naţional, evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor
dăunătoare provocate de expunerea populaţiei la zgomotul ambiant, inclusiv a disconfortului, prin
implementarea progresivă a următoarelor măsuri (art. 1, alin. 1, H.G. nr. 321/2005):
a. determinarea expunerii la zgomotul ambiant, prin realizarea cartării zgomotului cu
metodele de evaluare prevăzute în H.G. nr. 321/200528;
b. asigurarea accesului publicului la informaţiile cu privire la zgomotul ambiant şi a
efectelor sale;
c. adoptarea, pe baza rezultatelor cartării zgomotului, a planurilor de acţiune pentru
prevenirea şi reducerea zgomotului ambiant, unde este cazul, în special acolo unde
nivelurile de expunere pot cauza efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane şi pentru a
menţine nivelurile zgomotului ambiant în situaţia în care acestea nu depăşesc valorile
limită stabilite conform art. 7, alin. 3, lit. b, din H.G. nr. 321/200529.

10.Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre

10.1.Regimul juridic de protecţie a solului

27
modificată prin: H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi
gestionarea zgomotului ambiental; republicată în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19/10.01.2008.
28
Ordinul nr. 1830/2007 al M.M.D.D. pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea şi evaluarea hărţilor
strategice de zgomot; Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006 al M.M.G.A., al M.T.C.T., al M.S.P. şi al M.A.I. pentru
aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de
activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor.
29
Ordinul nr. 152/558/1119/532/2008 al M.M.D.D., al M.T., al M.S.P. şi al M.I.R.A. pentru aprobarea Ghidului
privind adoptarea valorilor-limită şi a modului de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de acţiune,
pentru indicatorii L zsn şi L noapte, în cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile principale şi în
aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale şi în aglomerări, traficul aerian pe aeroporturile mari şi/sau urbane
şi pentru zgomotul produs în zonele din aglomerări unde se desfăşoară activităţi industriale prevăzute în anexa nr. 1 la
O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 84/2006
35
 În conformitate cu prevederile art. 68 din O.U.G. nr. 195/2005, deţinătorii de terenuri, cu
orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără
a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a. să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
b. să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau
funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi
de navigaţie;
c. să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.
Protecţia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a
proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de
activităţi economice şi sociale. În acest scop, în virtutea prevederii constituţionale conform căreia
dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (art. 44, alin. 7
din Constituţie), a fost consacrată o obligaţie generală, deopotrivă în sarcina deţinătorilor de
terenuri şi a autorităţilor publice, de întocmire a studiilor şi proiectelor lucrărilor de protecţie şi
ameliorare a solului şi de executare a lor. Deţinătorii de terenuri pot executa prin forţe proprii aceste
lucrări, iar când aceştia nu au asemenea posibilităţi, execuţia de către unităţile specializate se face
tot prin grija lor. Ca efect al obligaţiei de protecţie ce le revine acestora, studiile şi proiectele nece-
sare se întocmesc la cerere, iar cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor în cauză se suportă, parţial
sau total, de către stat, în limita alocaţiei bugetare aprobate pe baza notelor de fundamentare
elaborate şi avizate conform legii. Rolul primordial revine în acest sens instituţiei perimetrului
de ameliorare, cuprinzând ansamblul regulilor juridice vizând recuperarea pentru utilizarea
agricolă sau silvică a terenurilor care, prin degradare şi poluare, şi-au pierdut total sau parţial
această capacitate 30.
În cazul în care se constată că anumite suprafeţe au fost scoase din producţia agricolă sau
silvică, prin degradarea sau poluarea solului, din cauza faptei culpabile a unor persoane fizice sau
juridice, proprietarii, consiliul sau autoritatea administrativă judeţeană (agricolă sau silvică) pot cere
acoperirea de către culpabil a cheltuielilor necesitate de lucrările de refacere şi ameliorare a solului.
Amenajările de îmbunătăţiri funciare contribuie, prin efectul lor, la protecţia şi ameliorarea
mediului. Acestea reprezintă lucrări hidrotehnice complexe şi agro-pedo-ameliorative, care se
realizează în scopul prevenirii şi înlăturării acţiunii factorilor de risc (secetă, exces de apă,
eroziunea solului şi inundaţii, precum şi poluare) pe terenurile cu orice destinaţie, indiferent de
proprietar, contribuind astfel la valorificarea capacităţii de producţie a terenurilor şi a plantelor,
precum şi la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive. Regimul juridic general

30
Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, cu modificările şi completările ulterioare
36
în domeniu este stabilit prin Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de
gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi
deţinătorii, cu orice titlu (art. 65 din O.U.G. nr. 195/2005).
Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi
folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de
autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale
administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale (art. 67 din O.U.G. nr. 195/2005).
10.2.Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului. Remedierea în zonele în care
solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate
În conformitate cu prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 195/2005 au fost stabilite prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, reglementări privind:
 modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului (H.G. nr. 1408/2007);
 remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate
(H.G. nr. 1403/2007).
H.G. nr. 1408/2007 reglementează modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi
subsolului, în scopul identificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru
refacerea mediului geologic (art. 1). Principalele aspecte reglemente sunt următoarele:
a. investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează prin metode
specifice geologice şi pedologice stabilite în funcţie de caracteristicile geologice ale
formaţiunilor poluate, de natura poluantului şi de distribuţia acestuia în suprafaţă şi în
plan vertical; pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică
şi/sau hidrogeologică, geochimică şi geofizică (art. 4);
b. investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea
operatorului economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi
poluatoare sau potenţial poluatoare pentru mediul geologic (art. 5, alin. 1);
c. investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului se realizează în următoarele
cazuri (art. 5, alin. 2 şi art. 6):
 la constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor şi pentru
mediu;
 la elaborarea bilanţului de mediu;
 la stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al terenurilor pe
care s-a desfăşurat o activitate cu impact asupra mediului;
 la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;
37
  periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se
realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;
 la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţare,
remediere şi/sau reconstrucţie ecologică;
 la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după îndepărtarea sursei şi
poluanţilor deversaţi în mediul geologic;
 la încetarea activităţii cu impact asupra mediului geologic;
 la schimbarea activităţii sau a destinaţiei terenului.
d. finanţarea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic este
suportată de31 (art. 7):
 operatorul economic sau de deţinătorul de teren, în cazul poluărilor actuale şi
istorice;
 bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrează sau din fonduri
structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu
regulile de implementare a acestor fonduri, pentru situri contaminate orfane şi
abandonate aparţinând domeniului public al statului.
e. evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparaţie cu
fondul natural din zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de
intervenţie prevăzute în reglementările specifice32 (art. 8);
f. lucrările de investigare se execută de persoane fizice sau juridice, posesoare ale unui
document de calificare care atestă calitatea şi competenţa de specialist/firmă
specializată în domeniul ştiinţelor geologice şi pedologice; executanţilor acestora le
revine răspunderea privind calitatea şi corectitudinea informaţiilor rezultate în urma
lucrărilor de investigare (art. 12);
g. metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare a poluării
solului şi subsolului pe etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării mediului
geologic se publică sub formă de ghid tehnic33, aprobat prin ordin comun al
conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare
durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii
publice centrale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale (art. 15).

31
Ordinul nr. 2072/2011 al M.M.P. pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind refacerea siturilor
contaminate istoric.
32
Ordinul nr. 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului.
33
Ghid tehnic privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului.
38
 H.G. nr. 1403/2007 stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţilor de curăţare,
remediere şi/sau reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele
ecosistemele terestre au fost afectate (art. 1). Principalele aspecte reglementate sunt următoarele:
a. domeniul de aplicare (art. 3 şi 4):
 poluarea mediului geologic, produsă de activităţi cu impact semnificativ, care
prezintă un risc real sau potenţial pentru sănătatea oamenilor şi a mediului;
 terenurile în care ecosistemele terestre au fost afectate.
 excepţii: siturile contaminate radioactiv şi cele contaminate cu organisme
modificate genetic.
b. rolul, atribuţiile şi responsabilităţile autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului şi dezvoltare durabilă (art. 5, alin. 1-3, art. 15 şi art. 18), autorităţii competente
pentru protecţia mediului (art. 5, alin. 4-5, art. 9-10, ), autorităţile administraţiei publice
locale (art. 14), Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (art. 15), operatorului
economic sau deţinătorului de teren (art. 11 şi 16);
c. refacerea mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre:
 constă în aducerea acestora cât mai aproape de starea naturală, prin aplicarea unor
măsuri de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică, complementare şi
compensatorii, şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra
acestora, conform categoriei de folosinţă a terenului (art. 7);
 se realizează prin îndepărtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în
izolarea şi decontaminarea ariilor contaminate, limitarea şi eliminarea posibilităţilor
de răspândire a poluanţilor în mediul geologic şi în atingerea valorilor limită admise
pentru concentraţiile de poluanţi (art. 8);
 metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea
competentă pentru protecţia mediului în urma analizei raportului geologic final de
investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi, după caz, a studiului evaluării
de risc, luând în considerare următoarele:
 caracteristicile şi funcţiile solului, ale formaţiunilor geologice şi ale apelor
subterane;
 tipul şi concentraţia, gradul de risc pe care îl prezintă poluanţii, organismele sau
microorganismele nocive;
 distribuţia poluanţilor în mediul geologic;
 volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea,
adâncimea şi accesibilitatea acestuia;

39
  obiectivele refacerii mediului geologic şi intervalul de timp necesar pentru
atingerea acestora;
 raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;
 destinaţia terenului după refacerea mediului geologic şi posibilitatea utilizării
acestuia, având în vedere potenţialul de dezvoltare al zonei sau folosinţa
terenului preconizată pentru viitor.
d. refacerea mediului geologic al siturilor contaminate localizate în zona de frontieră: se
realizează în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu
legislaţia naţională specifică în domeniu (art. 18);
e. costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a
ecosistemelor terestre:
 se asigură din: sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole,
conform principiului „poluatorul plăteşte”, din veniturile proprii ale instituţiilor
publice şi/sau de la bugetul de stat, în funcţie de modul de finanţare, prin bugetul
autorităţii publice centrale în subordinea/coordonarea căreia funcţionează acestea sau
din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în
conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri (art. 19);
 în cazul în care poluarea mediului geologic este cauzată de mai mulţi operatori
economici, ponderile de participare la costul total al refacerii se stabilesc în cadrul
studiului de fezabilitate şi/sau al proiectului tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică (art. 20);
 în cazul poluării cu substanţe şi preparate periculoase, datorată nerespectării regimului
acestora, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a
ecosistemelor terestre sunt suportate, după caz, de producătorul, transportatorul sau
utilizatorul substanţelor şi preparatelor periculoase (art. 21, alin. 1).

10.3.Regimul juridic al pădurilor stabilit prin Codul silvic (Legea nr. 46/200834)
Prin Legea nr. 46/2008 s-a adoptat un nou Cod silvic, conceput ca un act normativ menit să
reglementeze în mod unitar regimul silvic, indiferent de forma de proprietate.

34
modificată prin: Legea nr. 46/2008 - Codul silvic; O.U.G. nr. 193/2008 privind modificarea şi completarea art. 37
şi 39 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic; Legea nr. 193/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 193/2008 privind
modificarea şi completarea art. 37 şi 39 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic; O.U.G. nr. 16/2010 privind unele măsuri
de eficientizare a activităţii de întreţinere a culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră; Legea
nr. 116/2010 pentru aprobarea O.U.G. nr. 16/2010 privind unele măsuri de eficientizare a activităţii de întreţinere a
culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră; Legea nr. 54/2010 pentru abrogarea alin. (2) şi (3)
ale art. 34 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic; Legea nr. 95/2010 pentru modificarea alin. (1) al art. 10 din Legea nr.
46/2008 - Codul silvic; Legea nr. 156/2010 pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.
40
 10.3.1.Concepte
Conceptul primordial rămâne cel de fond forestier naţional (reprezentând totalitatea
pădurilor, terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau
administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi
neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea
ulterior, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate - art. 1, alin. 1), în raport cu
care se delimitează cel de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier (respectiv vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional) care nu îndeplineşte unul sau mai
multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuit din următoarele categorii (anexa, pct. 1):
 plantaţiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;
 vegetaţia forestieră de pe păşuni împădurite cu consistenţă mai mică de 0,4;
 fâneţe împădurite;
 plantaţiile cu specii forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucrărilor
hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;
 arborii situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi canalelor;
 zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca pădure;
 parcurile dendrologice şi arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;
 aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport şi comunicaţie.
Principala componentă a fondului forestier naţional şi conceptul tehnico-juridic central cu
care se operează în materie este pădurea, fiind considerate astfel terenurile cu o suprafaţă de cel
puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate,
în condiţii normale de vegetaţie (art. 2, alin. 1). Termenul de pădure include (art. 2, alin. 2):
a. pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum
şi cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii;
b. perdelele forestiere de protecţie;
c. jnepenişurile;
d. păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru
suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră (art. 2).
Alte concepte importante sunt cele de (anexa): amenajament silvic („documentul de bază în
gospodărirea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric şi economic, fundamentat ecologic” - pct.
2), amenajarea pădurilor („ansamblul de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi
păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punct de vedere al funcţiilor ecologice, economice şi
sociale pe care acestea le îndeplinesc” - pct. 3), ecosistem forestier („unitate funcţională a biosferei
constituită din biocenoză, în care rolul predominant îl are populaţia de arbori şi staţiunea pe care o

41
ocupă aceasta” - pct. 13), gestionarea durabilă a pădurilor („administrarea şi utilizarea pădurilor
astfel încât să-şi menţină şi să-şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de
regenerare, vitalitatea, sănătatea şi în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a
exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional şi
global, fără a crea prejudicii altor ecosisteme” - pct. 15), perimetre de ameliorare („terenurile
degradate sau neproductive agricol care pot fi ameliorate prin împădurire, a căror punere în valoare
este necesară din punct de vedere al protecţiei solului, regimului apelor, al îmbunătăţirii condiţiilor
de mediu şi al diversităţii biologice” - pct. 24), regimul codrului („modul general de gospodărire a
unei păduri bazat pe regenerarea din sămânţă” - pct. 35), regimul crângului („modul general de
gospodărire al unei păduri, bazat pe regenerarea vegetativă” - pct. 36), regimul silvic („sistemul
unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea,
protecţia şi paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile” - pct. 37) ş.a.
10.3.2.Principii
Principiile utilizate pentru reglementarea regimul juridic al pădurilor pot fi sintetizate astfel:
a. Fondul forestier naţional constituie bun de interes naţional (art. 3, alin. 1). În această
calitate el este supus regimului silvic, indiferent de forma de proprietate, iar dreptul de
proprietate asupra terenurilor cu destinaţie forestieră se exercită în conformitate cu
dispoziţiile Codului silvic. Ca expresie a calităţii sale de „bun de interes naţional”,
normele aferente regimului specific au un caracter imperativ, iar respectarea interesului
public este asigurată de autoritatea publică centrală.
b. Pluralitatea drepturilor de proprietate asupra fondului forestier (art. 7, alin. 1). După
forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi: proprietate publică a statului,
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, proprietate privată a persoanelor
fizice şi juridice, proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
c. Gestiunea durabilă a pădurilor (art. 5). Indiferent de forma de proprietate, pădurile
sunt supuse unui regim special de gestionare durabilă, guvernat de următoarele reguli:
 promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor;
 asigurarea integrităţii fondului forestier şi a permanenţei pădurii;
 majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri;
 politici forestiere stabile pe termen lung;
 asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituţională şi operaţională în
gestionarea pădurilor;
 primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;
 creşterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;

42
  promovarea tipului natural fundamental de pădure şi asigurarea diversităţii biologice
a pădurii;
 armonizarea relaţiilor dintre silvicultură şi alte domenii de activitate;
 sprijinirea proprietarilor de păduri şi stimularea asocierii acestora;
 prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, ca urmare a acţiunilor umane şi a
factorilor de mediu destabilizatori.
d. Supunerea fondului forestier naţional regimului silvic (art. 17). Respectarea regimului
silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier. În acest scop, proprietarii
fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:
 să asigure întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;
 să asigure paza şi integritatea fondului forestier;
 să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
 să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;
 să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor
pădurilor;
 să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
 să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor
şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;
 să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare
sau în proprietate;
 să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate şi să
menţină în stare corespunzătoare semnele de hotar;
 să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea
proprietăţii asupra terenurilor forestiere.
e. Regimul juridic special al vegetaţiei forestiere. Vegetaţia forestieră de pe terenuri din
afara fondului forestier naţional este supusă numai normelor tehnice silvice privind
evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind materialul lemnos (art. 6, alin. 2).
Recoltarea şi valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenuri din afara
fondului forestier naţional sunt la latitudinea proprietarilor, dar curespectarea normelor
tehnice silvice (art. 6, alin. 3). Proprietarii vegetaţiei au ca obligaţii: respectarea
normelor tehnico-silvice privind evaluarea masei lemnoase şi a reglementărilor privind
circulaţia materialelor lemnoase şi, respectiv, asigurarea, îngrijirea şi protecţia vegetaţiei
forestiere, precum şi combaterea dăunătorilor acesteia (art. 18).

43
 f. Principiul teritorialităţii (art. 16). Reprezentând, mai degrabă, o regulă de gestiune
raţională, durabilă a problemelor silvice, acesta exprimă cerinţa ca efectuarea serviciilor
şi prestaţiilor silvice pe bază de contract, respectiv comandă să se asigure de
ocolul silvic care este înfiinţat de către asociaţia de proprietari sau de către stat care
deţine majoritatea fondului forestier din raza localităţii respective.

10.3.3.Administrarea fondului forestier naţional

Potrivit art. 10, alin. 1, din Legea nr. 46/2008, sunt obligatorii administrarea, precum şi
asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin
ocoale silvice autorizate. Acestea sunt de două tipuri (art. 10, alin. 2):
 ocoale silvice de stat: din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care
administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;
 ocoale silvice private: înfiinţate de unităţile administraţiv-teritoriale, de persoanele fizice
ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite
de către acestea.
Ocoalele silvice sunt de interes public şi pot administra sau asigura servicii silvice, după caz,
şi pentru alte proprietăţi, pe bază de contracte (art. 10, alin. 3). Fondul forestier proprietate publică
a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes
naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
(art. 11, alin. 1). Ocoalele silvice se autorizează prin înscriere în Registrul naţional al
administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, ţinut la ministerul responsabil în domeniu,
moment şi de la care dobândesc personalitate juridică (art. 15, alin. 1 şi 2).

10.3.4.Gestiunea durabilă a pădurilor

În conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008, gestionarea durabilă a pădurilor se
realizează prin:
a. Amenajarea pădurilor. Modul de gestionare a fondului forestier naţional se regle-
mentează prin amenajamente silvice, care stabilesc ţelurile de gospodărire a pădurii în
concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de
proprietate, exercitat potrivit reglementărilor silvice (art. 19). Amenajamentele silvice se
elaborează la nivelul ocoalelor silvice, pentru o perioadă de 10 ani, pe unităţi de pro-
ducţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare care au la bază
următoarele principii: cel al continuităţii recoltelor de lemn, al eficacităţii funcţionale, al
asigurării conservării şi ameliorării biodiversităţii şi principiul economic (art. 20).

44
b. Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere se asigură prin măsuri de gestionare
durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea naturală a
speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea pădurilor virgine şi
cvasivirgine (art. 26). Regulile speciale vizează: constituirea de arii naturale protejate de
interes naţional, care cuprind şi păduri; prioritatea ocolului silvic care administrează
pădurile situate în interiorul unui parc natural sau parc naţional în dobândirea dreptului
de a administra ariile naturale protejate respective, dacă suprafaţa pădurilor reprezintă
mai mult de 50 % din suprafaţa acestora; apartenenţa amenajamentelor silvice pentru
fondul forestier inclus în ariile naturale protejate de interes naţional la planul de
management ş.a. (art. 27).
c. Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor se realizează conform
normelor tehnice specifice, cuprinse în amenajamentele silvice şi elaborate conform
studiilor de specialitate. La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-
se conservarea geofondului şi a ecofondului, realizarea de arborete de calitate
superioară, precum şi exercitarea cu continuitate de către acestea a funcţiilor de protecţie
(art. 28). Pe lângă dispoziţii privind limitarea sau interzicerea tăieturilor rase,
reîmpădurirea şi regenerarea pădurilor, la acest capitol sunt incluse şi două măsuri cu
caracter special. Prima se referă la situaţia în care proprietarul nu-şi îndeplineşte
obligaţia legală de a realiza măsurile de regenerare a pădurilor, din motive imputabile. În
acest caz, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după somaţie,
asigură, prin ocoale silvice sau prin societăţi comerciale atestate, executarea lucrărilor de
împădurire şi de întreţinere, pe bază de deviz, până la închiderea stării de masiv,
contravaloarea acestor lucrări fiind suportată de proprietar. Devizul, întocmit de ocolul
silvic sau de societatea comercială atestată şi aprobat de unităţile teritoriale de
specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se comunică
proprietarului. Accceptat în mod expres sau necontestat de proprietar în termen de 30 de
zile calendaristice, documentul constituie temei pentru executarea lucrărilor de
regenerare. Contravaloarea lucrărilor de regenerare efectuate şi recepţionate în con-
formitate cu devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea
creanţei de la proprietar, prin executare silită, potrivit procedurii de recuperare a
creanţelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat (art. 32). Cea de-a doua se
referă la reglementarea instrumentului economic al fondului de conservare şi regenerare
a pădurilor. În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea 46/2008, administratorul
fondului forestier proprietate publică a statului şi proprietarul de păduri au obligaţia să
înfiinţeze fondul de conservare şi regenerare a pădurilor purtător de dobândă,
45
 neimpozabil, deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale. El se află la dispoziţia
şi în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice. Fondul se constituie
din mai multe surse (conform art. 33, alin. 2) şi se utilizează pentru obiective precum
regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, împăduriri, efectuarea lucrărilor în resurse
genetice forestiere etc.
d. Asigurarea integrităţii fondului forestier naţional (art. 34-36) se realizează prin măsuri
precum: excluderea terenurilor forestiere proprietate publică a statului de la constituirea
dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia; interzicerea reducerii
suprafeţei fondului forestier naţional (cu excepţia cazurilor prin scoatere definitivă,
pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică).
e. Paza şi protecţia pădurilor împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a dis-
trugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul
forestier este o obligaţie a proprietarilor de păduri (art. 51, alin. 1).
10.3.5.Dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional
În conformitate cu prevederile art. 88 din Legea 46/2008, dezvoltarea fondului forestier şi
extinderea suprafeţelor de pădure constituie o obligaţie şi o prioritate naţională, în vederea asigurării
echilibrului ecologic la nivel local, naţional şi global şi se realizează prin Programul naţional de
împădurire, conceput ca un ansamblu de lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului
forestier naţional şi a terenurilor cu destinaţie agricolă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu
şi a optimizării peisajului ş.a. Alte măsuri aferente obiectivului se referă la întocmirea şi
actualizarea, la fiecare 5 ani, a Inventarului Forestier Naţional (I.F.N.), realizarea Sistemului
naţional al perdelelor forestiere de protecţie („obiectiv de utilitate publică”) ş.a.

10.4.Obligaţii privind protecţia fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara

fondului forestier şi a pajiştilor
Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului
forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe
un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii (art. 69 din O.U.G. nr.
195/2005):
a. să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind
interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b. să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire
şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;

46
 c. să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de
lege;
d. să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului,
stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului
ecologic;
e. să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul
silviculturii şi protecţiei mediului;
f. să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale
de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune,
pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum
şi pentru alte asemenea păduri;
g. să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile
împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h. să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de
capacitatea de refacere a acestora;
i. să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale
în domeniu;
j. să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în
perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k. să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor
naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele
specifice;
l. să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care
afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

11.Protecţia aşezărilor umane

11.1.Regimul juridic general al protecţiei aşezărilor umane stabilit prin O.U.G. nr.
195/2005
Considerată o responsabilitate a autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi, după caz, a
persoanelor fizice şi juridice, protecţia aşezărilor umane este reglementată de O.U.G. nr. 195/2005 în
două modalităţi principale:
 pe de o parte, prin instituirea a o serie de obligaţii în sarcina acestor actori principali;

47
  pe de altă parte, prin stabilirea unor exigenţe ecologice privind planurile de urbanism şi
amenajare a teritoriului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 70 din O.U.G. nr. 195/2005, pentru asigurarea unui
mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi
juridice sunt obligate:
a. să îmbunătăţească microclimatul localităţilor, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor
şi a luciilor de apă din interiorul şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să
protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
b. să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de
menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi
localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de
protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
c. să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind
amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de
canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi
industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă,
tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
d. să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa
obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;
e. să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de
interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a
monumentelor naturii; sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor
activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
f. să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire,
concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a
aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor
peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă, în conformitate cu planurile de
urbanism şi amenajarea teritoriului;
g. să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor
tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru
populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate
locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
h. să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de
orice fel;

48
 i. să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea
şi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor
verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
j. să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.
În ceea ce priveşte planurile de amenajare a teritoriului şi urbanism O.U.G. nr. 195/2005
stipulează următoarele (art. 71-72):
 schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în
documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este
interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora; autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia de a asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de
minimum 20 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, şi de minimum 26
m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013;
 la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se prevăd, în mod
obligatoriu, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic
al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor
deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de
apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
 planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de
mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform
legislaţiei în vigoare.

11.2.Amenajarea teritoriului şi protecţia mediului

Definită ca „ansamblu de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea
spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional,
naţional şi european”, amenajarea teritoriului are drept scop de bază armonizarea la nivelul
întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale stabilite la nivel naţional şi
local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea
coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre acestea (art. 7 din Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului şi urbanismul). Printre obiectivele sale principale se numără şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane, gestionarea în spiritul dezvoltării
durabile a resurselor naturale şi a peisajelor naturale şi culturale, precum şi utilizarea raţională a
teritoriului (art. 9).

11.2.1.Principii generale cu implicaţii comune

49
 Legătura directă dintre amenajarea teritoriului şi protecţia mediului se exprimă sub forma
mai multor principii comune celor două domenii şi cu semnificaţii care interferează.
Teritoriul României constituie spaţiul necesar procesului de dezvoltare durabilă (art. 1 din
Legea nr. 350/2001). El reprezintă deopotrivă un element fundamental al mediului (sub forma
solului, subsolului, spaţiului aerian, apelor, ecosistemelor terestre ş.a.) şi spaţiul de desfăşurare a unui
tip de dezvoltare (durabilă) care tinde să armonizeze creşterea economică cu exigenţele ecologice.
Teritoriul României este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii ţării
(art. 1 din Legea nr. 350/2001). Noţiunea de „avuţie naţională” include deopotrivă mediul natural şi
construit, precum şi ideea păstrării şi transmiterii sale între generaţii, ceea ce implică major
conservarea şi protejarea mediului.
Caracterul global al activităţii de amenajare a teritoriului, în sensul urmăririi coordonării
diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat, funcţional (trebuind să ţină seama de cadrul
natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune), prospectiv (trebuind să analizeze
tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale
şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare), democratic (asigurând participarea populaţiei şi a
reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor). Toate aceste caractere asigură asimilarea aspectelor
de ordin ecologic într-o viziune menită să asigure o gestionare şi o dezvoltare durabilă.
Principii proprii, care configurează o abordare integrată a activităţii de amenajare a
teritoriului şi a aspectelor, inclusiv ecologice, pe care le implică. Potrivit art. 8 din Legea nr.
350/2001, activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul teritoriu al României, pe
baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.

11.2.2.Instrumente de promovare a protecţiei mediului prin activitatea de amenajare a

teritoriului. Zonarea spaţială
Înţelegând prin protecţia mediului „ansamblul de măsuri privind protejarea fondului
natural şi construit în localităţi şi în teritoriul înconjurător” (anexa nr. 2 din Legea nr. 350/2001),
legislaţia specifică utilizează drept instrument principal în acest scop zonarea spaţiului şi atribuirea
zonelor rezultate a unui regim special de gestionare. Astfel, în acest sens se disting:
 zona funcţională: parte din teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea dominantă existentă şi
viitoare; zona funcţională poate rezulta din mai multe părţi cu aceeaşi funcţiune
dominantă (zona de locuit, zona activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi etc.);
zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale;
 zona de protecţie: suprafaţa delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu construit sau
natural, al unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă etc. şi în
50
 care se instituie servituţi de utilitate publică şi de construire pentru păstrarea şi
valorificarea acestor resurse şi bunuri de patrimoniu şi a cadrului natural aferent; zonele
de protecţie sunt stabilite prin acte normative specifice, precum şi prin documentaţii de
amenajare a teritoriului sau urbanism, în baza unor studii de specialitate.

11.2.3.Rolul documentaţiilor de amenajare a teritoriului

Un rol deosebit în promovarea obiectivelor protecţiei mediului şi dezvoltării durabile îl au
documentaţiile de amenajare a teritoriului, prin prescripţiile aferente acesteia.
Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza
programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării. În cadrul
secţiunilor sale specializate acesta cuprinde şi cerinţe de ordin ecologic, iar prevederile lui devin
obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului pe care le detaliază. Secţiunile
Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt: „Reţele de transport”, „Ape”, „Zone protejate”,
„Reţeaua de localităţi”, „Zone de risc real”, „Turismul”, „Dezvoltarea rurală”.
Planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea I, „Reţele de transport” (aprobat
prin Legea nr. 363/2006) prevede că pe terenurile rezervate dezvoltării reţelelor de transport
stabilite prin documentaţiile de amenajare a teritoriului este interzisă autorizarea executării
construcţiilor definitive.
Planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a II-a, „Apa” (aprobat prin Legea nr.
171/1997) a stabilit, pe lângă prevederile aferente obiectului său, şi obligaţia autorităţilor publice de a
coopera în aplicarea dispoziţiilor sale, luând măsuri pentru asigurarea protecţiei resurselor de apă
împotriva epuizării, poluării şi degradării lor printr-o utilizare durabilă şi, respectiv, de corelare a
resurselor cu cerinţele de apă pentru populaţii, industrii, irigaţii şi alte folosinţe, precum şi pentru
integrarea acestor acţiuni în amenajarea teritoriului, pe termen scurt, mediu şi lung.
Planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a III-a, „Zone protejate” (aprobat
prin Legea nr. 5/2000), evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile
de patrimoniu cultural naţional care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea
protecţiei acestor valori.
Planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a IV-a, „Reţeaua de localităţi”
(aprobat prin Legea nr. 351/2001), evidenţiază reţeaua naţională de localităţi, compusă din localităţi
urbane şi localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri (de la 0 la V). În vederea protejării elementelor
cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a localităţilor urbane şi a asigurării de spaţii de
agrement şi recreere, se prevede obligaţia ca în planurile urbanistice să se prevadă înfiinţarea de
centuri sau zone verzi în jurul capitalei României şi al municipiilor de rangul I.

51
 Planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a V-a, „Zone de risc natural”
(aprobat prin Legea nr. 575/2001), exprimă în termeni specifici zonele de risc natural cauzat de
cutremure de pământ, inundaţii şi alunecări de teren, areale delimitate geografic, în interiorul cărora
există un potenţial de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populaţia,
activităţile umane, mediul natural şi cel construit şi pot produce pagube şi victime umane. În zonele
de risc natural delimitate geografic şi declarate conform legii se instituie măsuri specifice privind
prevenirea şi atenuarea riscurilor, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor care se cuprind în
planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, constituind totodată şi baza întocmirii planurilor
de protecţie şi intervenţie împotriva dezastrelor.

11.2.4.Regimul juridic al zonelor construite protejate

Elementele principale ale acestui regim sunt stabilite prin Planul de amenajare a
teritoriului naţional, secţiunea a III-a, „Zone protejate”, aprobat prin Legea nr. 5/2000. În
conformitate cu prevederile art. 1, alin. 2, din acest act normativ, zonele protejate sunt „zonele
naturale sau construite delimitate geografic şi/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu
natural şi/sau cultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de
conservare a valorilor de patrimoniu”.
Valorile de patrimoniu cultural naţional care necesită instituirea de zone protejate sunt
identificate şi prevăzute în anexa III a Legii nr. 5/2000, iar delimitarea zonelor de protecţie aferente
acestora, în baza unor studii de specialitate, constituie o obligaţie legală a autorităţilor administraţiei
publice locale, cu sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniu. Instrumentul
tehnico-juridic utilizat în acest sens îl constituie „documentaţiile de urbanism şi regulamentele
aferente” prin care se instituie măsurile necesare de protecţie şi conservare a valorilor de
patrimoniu cultural naţional din zonă. Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional,
secţiunea a III-a, „Zone protejate”, sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale
şi locale, care trebuie să asigure preluarea lor în documentaţiile de amenajare a teritoriului judeţelor,
municipiilor, oraşelor şi comunelor. Lucrările necesare de salvare, cercetare, restaurare, protejare,
conservare şi de punere în valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes naţional se execută
numai în baza avizelor şi aprobărilor autorităţilor administrative şi forurilor ştiinţifice din domeniu,
prevăzute de lege. Trebuie remarcat faptul că lucrările de salvare, protejare şi punere în valoare a
patrimoniului din zonele protejate sunt de utilitate publică, de interes naţional, cu toate implicaţiile
de ordin juridic ce decurg de aici (în privinţa exproprierii, regimului servituţilor etc).

12.Reglementarea fondului pentru mediu în legislaţia din România

52
 12.1.Veniturile fondului pentru mediu
Prin O.U.G. nr. 196/200535 s-a instituit fondul pentru mediu, definit ca „instrument
economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, în
conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului” (art. 1).
Conform art. 9, alin.1, din O.U.G. nr. 196/2005, veniturile fondului pentru mediu se
constituie din:
a.o contribuţie de 3 % din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi
neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, obţinute de către generatorul deşeurilor,
respectiv deţinătorul bunurilor destinate dezmembrării, persoană fizică sau juridică. Sumele se reţin
prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau
valorificare a deşeurilor, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu;
b.taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, datorate de operatorii economici deţinători
de surse staţionare a căror utilizare afectează factorii de mediu, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 1;
c.taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea
deşeurilor valorificabile, în limitele prevăzute în anexa nr. 2;
d.contribuţie de 2 lei/kg, datorată de către operatorii economici care introduc pe piaţa
naţională ambalaje de desfacere şi bunuri ambalate, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de
ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu
recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 şi cantităţile de deşeuri
de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate in instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi
valorificate prin reciclare;
e.o contribuţie de 2 % din valoarea substanţelor clasificate prin acte normative ca fiind
periculoase pentru mediu, introduse pe piaţa naţională de către operatorii economici;
f.o contribuţie de 2 % din veniturile realizate din vânzarea masei lemnoase şi/sau materiale
lemnoase obţinute de către administratorul, respectiv proprietarul pădurii, cu excepţia lemnelor de foc,
arborilor şi arbuştilor ornamentali, pomilor de Crăciun, răchitei şi puieţilor;

35
aprobată cu modificări prin: Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu;
modificată prin: Legea nr. 292/2007 pentru modificarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu; O.U.G. nr.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; O.G. nr. 25/2008 pentru modificarea şi
completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu (respinsă prin: Legea nr. 179/2010 privind respingerea
O.G. nr. 25/2008 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu); Legea nr.
329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului
de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional; O.U.G. nr. 15/2010
pentru modificarea art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu; Legea nr. 167/2010 privind
aprobarea O.U.G. nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu;
O.U.G. nr. 115/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu (aprobată prin:
Legea nr. 64/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 115/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 196/2005
privind Fondul pentru mediu); O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării
prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar (aprobată prin: Legea nr.
17/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării
prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar).
53
 i.o contribuţie de 2 lei/kg anvelopă, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa
naţională anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării, pentru diferenţa dintre cantităţile de anvelope
corespunzătoare obligaţiilor anuale de gestionare prevăzute în legislaţia în vigoare şi cantităţile efectiv
gestionate;
j.o contribuţie de 3 % din suma care se încasează anual pentru gestionarea fondurilor de
vânătoare, plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare;
k.donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară din partea persoanelor fizice sau juridice române
ori străine şi a organizaţiilor sau organismelor internaţionale;
l.sumele încasate din restituirea finanţărilor acordate, dobânzi, penalităţi de orice fel, alte
operaţiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu
m.sumele încasate de la manifestări organizate în beneficiul Fondului pentru mediu;
n.cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu;
o.dobânzi şi penalităţi de orice fel datorate de către debitorii Fondului pentru mediu;
p.o contribuţie de 100 lei/tonă datorată de unităţile administrativ-teritoriale începând cu data
de 1 iulie 2010, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15 % a cantităţilor de
deşeuri municipale şi asimilabile, colectate şi trimise spre depozitare, plata făcându-se pentru
diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului anual de diminuare şi cantitatea
corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activităţi specifice de colectare selectivă şi
valorificare;
q.ecotaxa, în valoare de 0,1 lei/bucată, aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături, cu
mâner integrat sau aplicat, fabricate din materiale obţinute din resurse neregenerabile definite potrivit
O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, încasată de la operatorii economici care introduc
pe piaţa naţională astfel de ambalaje de desfacere. Ecotaxa se evidenţiază distinct pe documentele de
vânzare, iar valoarea acesteia se afişează vizibil la punctul de vânzare, în vederea informării
consumatorilor finali;
r.taxa pe poluare pentru autovehicule;
s.o taxă de 2 lei/l, aplicată uleiurilor ce fac obiectul H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea
uleiurilor uzate, datorată începând cu data de 1 ianuarie 2011 de către operatorii economici care
introduc pe piaţa naţională astfel de produse, pentru diferenţa dintre cantităţile corespunzătoare
obligaţiilor anuale de gestionare prevăzute în anexa nr. 4 şi cantităţile de uleiuri uzate gestionate;
ş).sumele încasate ca urmare a aplicării penalităţii de 100 euro, echivalentă în lei la cursul de
schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru
fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă, plătită de către operatorul sau operatorul de

54
aeronave care nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor
de gaze cu efect de seră generate în anul anterior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

12.2.Categoriile de proiecte eligibile. Modalităţile de finanţare

Fondul pentru mediu se utilizează pentru susţinerea şi realizarea proiectelor prioritare pentru
protecţia mediului. Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare vizează îmbunătăţirea
performanţei de mediu privind (art. 13, alin. 2, din O.U.G. nr. 196/2005):
a.reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului, inclusiv monitorizarea calităţii aerului;
b.reducerea nivelului de zgomot;
c.gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase;
d.protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare,
canalizare şi staţii de epurare;
e.gospodărirea integrată a zonei costiere;
f.conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate;
g.împădurirea terenurilor degradate, reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor;
h.educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului;
i.creşterea producţiei de energie din surse regenerabile;
j.renaturarea terenurilor scoase din patrimoniul natural;
k.refacerea siturilor contaminate istoric, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale;
l.înlocuirea acoperişurilor din azbest;
m.monitorizări, studii şi cercetări în domeniul protecţiei mediului, pădurilor şi apelor privind
sarcini derivate din acorduri internaţionale, directive europene sau alte reglementări naţionale sau
internaţionale, precum şi cercetare-dezvoltare în domeniul schimbărilor climatice;
n.lucrări pentru elaborarea hărţilor de risc pentru bazine sau subbazine hidrografice;
o.închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p.lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele
meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul
public al statului, precum şi pentru refacerea unor obiective importante de infrastructură rutieră şi
feroviară, grav afectate de alunecări de teren care pot conduce la obturarea scurgerii cursurilor de apă;
q.instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea
sau completarea sistemelor clasice de încălzire;
r.Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în
localităţi;
s.Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional;

55
 t.Programul de stimulare a înnoirii Parcului naţional de tractoare şi maşini agricole
autopropulsate;
u.Programul de realizare a pistelor pentru biciclişti.
v.Programul de dezvoltare şi optimizare a Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului.
Proiectele din categoriile enumerate anterior, aprobate în Comitetul de avizare, sunt
finanţate din Fondul pentru mediu prin una dintre următoarele modalităţi:
a. susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare nerambursabilă;
b. cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri internaţionale.
Unitatea care răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administraţia Fondului
pentru Mediu, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în
coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

13.Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase stabilit prin O.U.G.

nr. 195/2005
O.U.G. nr. 195/2005 a stabilit regulile generale ale regimului special de reglementare şi
gestionare a activităţilor privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară
sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din
ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase.
Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează
conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la
care România este parte (art. 25, alin. 1).
Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la
utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile
acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte (art. 25, alin. 2).
Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum
şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind
regimul substanţelor şi preparatelor periculoase (art. 26).
Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor
periculoase în vamă, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor
şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art. 27).
În art. 28 al din O.U.G. nr. 195/2005 sunt stipulate o serie de obligaţii care revin
persoanelor fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase:
a. să respecte prevederile privind substanţele şi preparatele periculoase;

56
 b. să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi
preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în
sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile
competente conform legislaţiei specifice în vigoare;
c. să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu,
substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în
conformitate cu legislaţia specifică.
d. să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot
reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute
sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă.

14.Regimul deşeurilor

14.1.Regimul juridic general al deşeurilor stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005

O.U.G. nr. 195/2005 a instituit patru reguli juridice principale privind deşeurile:
 gestionarea acestora în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului, conform
regimului juridic stabilit (art. 29);
 interzicerea introducerii pe teritoriul României de deşeuri de orice natură, în
scopul eliminării acestora (art. 31, alin. 1);
 introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, în baza
reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu
prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin
Legea nr. 157/2005; realizarea valorificării deşeurilor în instalaţii, procese sau activităţi
autorizate de către autorităţile publice competente (art. 32, alin. 2 şi 3);
 realizarea tranzitului şi a exportului de deşeuri de orice natură în conformitate
cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu reglementările
specifice în materie (art. 32, alin. 4).
O atenţie deosebită este acordată de O.U.G. nr. 195/2005 transportului de deşeuri
periculoase, aceasta stabilind în acest sens următoarele (art. 33):
 realizarea transportului intern al deşeurilor periculoase în conformitate cu prevederile
legale specifice;
 realizarea transportului internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase în conformitate cu
prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

57
 14.2.Regimul juridic al activităţilor de gestionare a deşeurilor stabilit prin Legea nr.
211/2011
Prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor a fost transpusă în dreptul naţional
Directiva nr. 2008/98/CE, fiind stabilite „măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a
sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi
gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea
eficienţei folosirii acestora” (art. 1).
Noţiunea de deşeu36 a fost delimitată de cea de subprodus, care a fost definită ca „o
substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu
este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii: utilizarea ulterioară
a substanţei sau a obiectului este certă; substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi
supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită; substanţa
sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie; utilizarea ulterioară este
legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la
produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce
efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei” (art. 5).
În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa
nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai
fie considerate deşeuri (art. 6, alin. 1). Din aceasta categorie fac parte subprodusele. Deşeurile care
încetează să mai fie considerate deşeuri, încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii
obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de (art. 6, alin. 2):
 H.G. nr. 621/200537 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje;
 H.G. nr. 2406/200438 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz;
 H.G. nr. 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice;
 H.G. nr. 1132/200839 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de
baterii şi acumulatori;
 alte acte normative40.
36
orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia ori obligaţia să le arunce
37
modificată şi completată prin: H.G. nr. 1872/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 621/2005 privind
gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje; H.G. nr. 247/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr.
621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje; Ordinul nr. 794/2012 al M.M.P. privind
procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.
38
modificată şi completată prin: H.G. nr. 1313/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 2406/2004 privind
gestionarea vehiculelor scoase din uz; H.G. nr. 1633/2009 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 2406/2004
privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.
39
modificată şi completată prin: H.G. nr. 1079/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1132/2008 privind
regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori.
40
H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale
altor compuşi similari (modificată prin: H.G. nr. 291/2005 privind modificarea H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea
regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari; H.G. nr. 210/2007
58
 Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană a fost preluată în legislaţia naţională
prin H.G. nr. 856/200241 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase (art. 7 alin. 1).
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi (art. 8, alin. 1 şi 4):
 să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor.
 să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria
activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase datorită originii sau
compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare
şi eliminare a acestora.
Încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a
deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului, se realizează prin
aplicarea ierarhiei deşeurilor, în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi a politicii în
materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează (art. 4, alin. 1 şi 2):
a. prevenirea;
b. pregătirea pentru reutilizare;
c. reciclarea;
d. alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e. eliminarea.
Regimul de răspundere extinsă al producătorului a fost reglementat prin prevederile art.
12 şi constă în măsurile care includ, fără a se limita la acestea, următoarele:
a. încurajarea adoptării încă din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care să
reducă impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe
perioada de utilizare a produselor;
b. încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din
punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod
corespunzător şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de protecţia mediului;
c. acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt
folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra
mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;

pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei
mediului; H.G. nr. 975/2007 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului
special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari); H.G. nr. 124/2003 privind
prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest (modificată prin: H.G. nr. 734/2006 pentru modificarea
H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest; H.G. nr. 210/2007 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului);
H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate; H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate; H.G.
nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.
41
modificată şi completată prin: H.G. nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care
transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului
59
 d. punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul
reutilizabil şi reciclabil al produselor.
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora (art. 13).
Ei sunt obligaţi să colecteze separat, cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic
şi sticlă (art. 14, alin. 1). Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul acestor
categorii de deşeuri au obligaţia de a asigura colectarea separată a acestora şi de a nu le amesteca
(art. 14, alin. 2).
Prin prevederile art. 17 au fost stabilite obiectivele pe care trebuie să la atingă producătorii
de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale în ceea ce priveşte reutilizarea şi reciclarea
deşeurilor:
a. să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de
minimum 50 % din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi
sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în
care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
b. să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte
operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care
utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale de minimum 70 % din masa cantităţilor
de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări.
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia, să supună deşeurile care nu au
fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, fiind interzise abandonarea
deşeurilor şi eliminarea acestora în afara spaţiilor autorizate în acest scop (art. 19, alin. 1, 3 şi 4).
Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi
fără a dăuna mediului, în special (art. 20):
a. fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b. fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c. fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor a fost reglementată prin prevederile art. 22
astfel:
 producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a
efectua operaţiunile de tratare sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator
economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator
public ori privat de colectare a deşeurilor
 operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru
efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia să transporte deşeurile
numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.
60
  deţinătorii/producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii
economici au obligaţia să desemneze o persoană, din rândul angajaţilor proprii, care să
urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 211/2011 sau să
delege această obligaţie unei terţe persoane; persoanele desemnate trebuie să fie
instruite în domeniul gestiunii deşeurilor 42 inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare
a absolvirii unor cursuri de specialitate.
Etichetarea deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu cerinţele art. 28, alin. 1,
conform căruia producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că, pe durata efectuării
operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase, acestea sunt ambalate şi
etichetate potrivit prevederilor:
 Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16
decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a
amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE,
precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006;
 H.G. nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor
periculoase;
 H.G. nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe
piaţă a preparatelor periculoase.
Pentru îndeplinirea obiectivelor Legii nr. 211/2011 se elaborează planuri de gestionare a
deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti (art. 37, alin. 1).
Planul naţional de gestionare a deşeurilor se elaborează de către autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului, se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi acoperă întregul teritoriu
geografic al României (art. 37, alin. 2 şi 3).
Planurile regionale, respectiv judeţene, de gestionare a deşeurilor se elaborează/
realizează/revizuiesc în baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în planul naţional, respectiv în
planurile regionale, de gestionare a deşeurilor şi a cadrului general stabilit prin Ordinul nr.
951/2007 al M.M.D.D. privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi
judeţene de gestionare a deşeurilor.
În conformitate cu prevederile art. 43, persoana juridică care exercită o activitate de natură
comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri43, este obligată să

42
absolvent al cursului „Responsabil cu gestionarea deşeurilor” sau a unui curs autorizat CNFPA „325713 - Specialist
în managementul deşeurilor”
43
audit de deşeuri - o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de
management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al
valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor,
performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi
performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor.
61
întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a
cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv
măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii
deşeurilor. Programul se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.
În vederea păstrării evidenţei deşeurilor Legea nr. 211/2011 a stabilit următoarele cerinţe (art. 49):
 producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, precum şi
operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să
asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu
modelul prevăzut în anexa nr.1 din H.G. nr. 856/2002 şi să o transmită anual către
agenţia judeţeană pentru protecţia mediului;
 producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice trebuie să păstreze buletinele de
analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să o
transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului;
 persoanele juridice/persoanele fizice autorizate, precum şi, producătorii de deşeuri
periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul
deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi sau brokeri sunt
obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a
destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a
operaţiilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor
competente, la cererea acestora;
 operatorii economici sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3
ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care
trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni.

15.Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a

plantelor stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005
Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special
de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor. Regimul special de
reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică activităţilor
privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.
Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul
chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele
obligaţii (art. 36 şi 37):
 să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;

62
  să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii
îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
 să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie
a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale;
 să supravegheze şi să controleze aplicarea reglementărilor juridice privind îngrăşămintele
chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de
către acestea.
Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte
chimice şi produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii (art. 38):
a. să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai
cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
b. să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele
sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
c. să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul
autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul
sanitar şi al comisiilor judeţene de bază melifera şi stupărit pastoral, potrivit
reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
d. să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele
tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele
polenizatoare;
e. să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi
produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare,
prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea
mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
f. să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai
ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.
Obligaţiile prevăzute la lit. b - f revin şi persoanelor fizice.

16.Regimul activităţilor nucleare

16.1.Regimul activităţilor nucleare stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005

Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu legislaţia specifică în
domeniu (Legea nr. 111/199644 cu privire la desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi
44
Legea nr. 111/1996 cu modificările şi completările ulterioare a fost republicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 552/27.06.2006; modificată prin: O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor
63
actele normative subsecvente), cu regulile generale instituite de O.U.G. nr. 195/2005 şi cu
reglementărilor internaţionale specifice la care România este parte.
Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează
înainte de emiterea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi
control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare. Autorizaţia de mediu se emite după
eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în
domeniul nuclear. Pentru instalaţiile cu risc nuclear major (centrale nuclearoelectrice, reactoare de
cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars)
acordul/autorizaţia de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale
pentru protecţia mediului (art. 46, alin. 3).
Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul
activităţilor nucleare. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele
atribuţii (art. 47, alin. 2):
a. organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării;
b. supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul
activităţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
c. colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii
populaţiei şi a mediului.
Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au
următoarele obligaţii (art. 48):
a. să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină
autorizaţia de mediu;
b. să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită
realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor
asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să obţină acordul de mediu sau autorizaţia
de mediu, după caz;
c. să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a
mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive
prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise;
d. să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a
depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare
accidentală de substanţe radioactive;

categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;
Legea nr. 200/2010 pentru completarea art. 35 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităţilor nucleare; Legea nr. 243/2010 pentru modificarea Legii nr. 111/1996 privind
desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.
64
 e. să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării
mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
f. să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice
privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive;
g. să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea
populaţiei şi a mediului.

16.2.Regimul juridic special privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare

Reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare în scopuri exclusiv paşnice,
astfel încât să se îndeplinească cerinţele de securitate nucleară, de protecţie a personalului expus
profesional, a pacientului, a mediului, a populaţiei şi a proprietăţii, cu riscuri minime în
conformitate cu reglementările şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile
la care România este parte, sunt reglementate prin Legea nr. 111/1996, cu modificările şi
completările ulterioare. Reglementarea specială se aplică următoarelor activităţi şi surse (art. 2):
a. cercetarea, proiectarea, deţinerea, amplasarea, construcţia, montajul, punerea în
funcţiune, funcţionarea de probă, exploatarea, modificarea, conservarea, dezafectarea,
importul şi exportul instalaţiilor nucleare;
b. proiectarea, deţinerea, amplasarea, construcţia-montajul, punerea în funcţiune,
funcţionarea, conservarea şi dezafectarea instalaţiilor de minerit şi preparare a
minereurilor de uraniu şi toriu şi a instalaţiilor de gospodărire a deşeurilor de la mineritul
şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;
c. producerea, amplasarea şi construcţia, furnizarea, închirierea, transferul, manipularea,
deţinerea, prelucrarea, tratarea, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă,
transportul, tranzitul, importul şi exportul instalaţiilor radiologice, materialelor nucleare
şi radioactive, inclusiv al combustibilului nuclear, al deşeurilor radioactive şi al
dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante;
d. producerea, furnizarea şi utilizarea aparaturii de control dozimetric şi a sistemelor de
detecţie a radiaţiilor ionizante, a materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia
împotriva radiaţiilor ionizante, precum şi a mijloacelor de containerizare sau de transport
al materialelor radioactive, special amenajate în acest scop;
e. producerea, furnizarea, închirierea, transferul, deţinerea, exportul, importul materialelor,
dispozitivelor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1;
f. deţinerea, transferul, importul şi exportul informaţiilor nepublicate, aferente
materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor
nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive, prevăzute în anexa nr. 1;
65
 g. realizarea produselor şi serviciilor destinate instalaţiilor nucleare;
h. realizarea produselor şi serviciilor destinate surselor de radiaţii, aparaturii de control
dozimetric, sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, materialelor şi dispozitivelor
utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante;
i. sursele orfane, de la detectarea acestora până la depozitarea finală ca deşeu radioactiv.
Autoritatea naţională competentă în domeniul nuclear, care exercită atribuţiile de
reglementare, autorizare şi control, este Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor
Nucleare (art. 4, alin. 1). Această comisie este abilitată să emită reglementări pentru detalierea
cerinţelor generale de securitate nucleară, de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, de asigurare a
calităţii, de control al neprofilerării armelor nucleare, de protecţie fizică, de transport al materialelor
radioactive, de gestionare a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear ars, de intervenţie în
caz de accident nuclear, inclusiv procedurile de autorizare şi control, realizare a produselor şi
serviciilor destinate instalaţiilor nucleare, precum şi orice alte reglementări necesare activităţii de
autorizare şi control în domeniul nuclear (art. 5, alin. 1).

17.Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice privind protecţia mediului

17.1.Obligaţiile generale
În conformitate cu prevederile art. 94, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, protecţia mediului
constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Acestora le revin următoarele obligaţii:
a. solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 195/2005 şi a
legislaţiei subsecvente;
b. respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute;
c. nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin
actele de reglementare;
d. persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului
organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
e. asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le
la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le
facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
f. asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la
instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi
instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;

66
g. realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate
de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;
h. se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
i. suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta,
restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului „poluatorul
plăteşte”;
j. asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru
automonitorizarea emisiilor poluante;
k. asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia
mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor
de reglementare;
l. informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu
sau de accident major;
m. depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
n. nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii
competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice
comunitare pentru situaţii de urgenţă;
o. aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate
naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
p. nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia
cazurilor special autorizate:
q. asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor
sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
r. asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu, neocupate
productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie
rutiere, feroviare şi de navigaţie;
s. să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în
O.U.G. nr. 195/2005.

17.2.Obligaţiile specifice
a. Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele
solului şi subsolului au următoarele obligaţii (art. 94, alin. 2, din O.U.G. nr.
195/2005):

67
  să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au
fost afectate;
 să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau, după caz, celelalte autorităţi
competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul
şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
b. Persoanele fizice şi juridice care cultivă plante superioare modificate genetic au
următoarele obligaţii (art. 94, alin. 3, din O.U.G. nr. 195/2005):
 să solicite şi să obţină autorizaţia din partea autorităţii publice competente pentru
agricultură.
c. Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului
ariilor naturale protejate (art. 94, alin. 4, din O.U.G. nr. 195/2005):
 să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor
naturale protejate;
 să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau
regulamentelor ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor O.U.G. nr.
195/2005;
 să permită accesul în aria naturala protejată a administratorilor sau custozilor precum
şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
18.Răspunderea juridică în dreptul mediului

18.1.Regimul răspunderii pentru prejudiciu ecologic stabilit prin O.U.G. nr. 195/2005
O.U.G. nr. 195/2005 defineşte prejudiciul ca reprezentând „efectul cuantificabil în cost al
daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi
dăunătoare ori dezastre” şi consacră, prin prevederile art. 95, alin. 1, două principii generale şi
complementare în materie de răspundere pentru prejudiciu:
 răspunderea obiectivă, independent de culpă:
 răspunderea solidară, în cazul pluralităţii autorilor.
În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor
protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.
Prin prevederile menţionate se asigură, în acelaşi timp, o protecţie sporită a victimei
prejudiciului ecologic, prin absolvirea acesteia de la proba culpei făptuitorului şi creşterea
posibilităţii de reparare a pagubei prin consacrarea răspunderii solidare în cazul pluralităţii autorilor
prejudiciului.

68
 În conformitate cu prevederile art. 5, lit. d, din O.U.G. nr. 195/2005 orice persoană are
„dreptul de se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului,
autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă
s-a produs sau nu un prejudiciu”.
Încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2005 atrage răspunderea contravenţională sau penală.
Prin prevederile art. 96 O.U.G. nr. 195/2005 consacră 3 categorii de contravenţii
sancţionate cu amendă. Sunt prevăzute în mod expres dispoziţiile legale încălcate şi, corelativ,
cuantumul amenzii, diferenţiat, după gravitatea faptei şi după calitatea contravenientului
(persoană fizică sau juridică).
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de:
 comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu şi
Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;
 autorităţile administraţiei publice locale şi personalul împuternicit al acestora;
 Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale
şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de
activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
Prevederile O.U.G. nr. 195/2005 privind răspunderea contravenţională sunt completate de
prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 98 din O.U.G. nr. 195/2005 constituie infracţiuni numai faptele care au fost
de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală.
Cele 4 categorii de infracţiuni (clasificate astfel în funcţie de pedepsele aplicabile) pot fi
dispuse în două mari grupe. Astfel, cele prevăzute de art. 98, alin. 1 şi 2 sunt infracţiuni de pericol
„calificat”, faptele menţionate fiind incriminate şi sancţionate dacă „au fost de natură să pună în
pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală”, indiferent de faptul dacă acest pericol s-a
materializat sau nu. Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 98, alin. 3 şi 4 constituie
infracţiuni de rezultat (provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a
contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, descărcarea apelor uzate şi
a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale etc.), dar şi de pericol
(continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia, neluarea măsurilor de eliminare totală a
substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri etc.). La infracţiunile prevăzute în
art. 98, alin. 3 şi 4, punerea în pericol a sănătăţii sau integrităţii corporale a unui număr mare de
persoane, producerea uneia dintre urmările prevăzute de art. 182 din Codul penal45 sau cauzarea

45
reglementează vătămarea corporală gravă.
69
unei pagube materiale importante reprezintă elemente de circumstanţiere în conţinutul agravant al
infracţiunii.
Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire
penală, conform competenţelor legale.

18.2.Regimul răspunderii de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului

asupra mediului stabilit prin O.U.G. nr. 68/2007
Prin O.U.G. nr. 68/200746 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi
repararea prejudiciului asupra mediului a fost transpusă în dreptul naţional Directiva nr.
2004/35/CE, având ca obiectiv declarat „stabilirea cadrul de reglementare al răspunderii de
mediu, bazată pe principiul „poluatorul plăteşte”, în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului
asupra mediului”.
O.U.G. nr. 68/2007 preia prevederile Directivei nr. 2004/35/CE, prevăzând şi o serie de
măsuri naţionale pentru aplicarea sa. Se precizează că ordonanţa se aplică fără a aduce atingere
legislaţiei comunitare şi celei naţionale care (art. 3, alin. 3):
a. reglementează mai sever desfăşurarea oricăror activităţi ce intră sub incidenţa sa;
b. prevede reguli în cazul conflictelor de jurisdicţie.
De asemenea, O.U.G. nr. 68/2007 nu aduce atingere:
 prevederilor legislaţiei speciale din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei speciilor,
habitatelor naturale şi solului (art. 43);
 prevederilor legislaţiei privind recuperarea prejudiciului cauzat proprietăţii sau persoanei
(art. 44).
Autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea măsurilor preventive şi reparatorii, precum
şi pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului, a fost desemnată agenţia
judeţeană pentru protecţia mediului (art. 6). Deciziile conducătorului agenţiei privind stabilirea
măsurilor preventive sau reparatorii se motivează în fapt şi în drept, se comunică operatorului în cauză
în termen de 24 de ore de la luarea lor, iar litigiilor aferente li se aplică Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra
mediului, a unei ameninţări iminente cu astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului
responsabil este Garda Naţională de Mediu, prin comisariatele judeţene (art. 9).

46
aprobată prin: Legea nr. 19/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului; modificată prin: O.U.G. nr. 15/2009 pentru modificarea şi
completarea O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra
mediului; O.U.G. nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon.
70
 Orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu
asupra mediului sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are
dreptul (art. 20, alin. 1):
a. să transmită comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu orice observaţii
referitoare la producerea unui prejudiciu asupra mediului sau a unei ameninţări iminente
cu un astfel de prejudiciu;
b. să solicite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în scris sau prin mijloace
electronice de comunicare, să ia măsurile prevăzute de O.U.G. nr. 68/2007.
Acelaşi drept de a se adresa comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu şi,
respectiv, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului aparţine şi oricărei organizaţii
neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplineşte condiţiile cerute de
legislaţia în vigoare, considerându-se că aceasta este vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim (art. 20, alin. 2).
În situaţia în care solicitarea şi informaţiile care o însoţesc arată, într-o manieră plauzibilă,
că există un prejudiciu asupra mediului, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului o analizează şi
cere, în scris, operatorului în cauză opinia sa asupra solicitării şi informaţiilor anexate, în termen de
5 zile de la primirea acestei solicitări. Operatorul are la dispoziţie un termen de 5 zile de la primirea
cererii din partea agenţiei pentru a transmite acesteia opinia sa. În termen de 15 zile de la
transmiterea cererii către operator, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului informează
persoanele fizice, juridice sau organizaţiile neguvernamentale care au trimis comentarii, despre
decizia de a acţiona sau de a refuza să acţioneze. Decizia se motivează în fapt şi în drept şi i se
aplică regimul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În cazul unei
ameninţări iminente cu un prejudiciu, informarea are loc numai după luarea măsurilor necesare
conform legii (art. 24).
Pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau
omisiunile autorităţilor competente, persoanele care au dreptul la acţiune se pot adresa instanţei de
contencios administrativ competente. O.U.G. nr. 68/2007 preia şi adoptă definiţiile (termenii şi
expresiile) aferente, precizează domeniul de reglementare, competenţele, măsurile preventive şi
reparatorii, stabileşte suportarea şi recuperarea costurilor, instrumentele financiare şi cooperarea cu
statele membre ale Uniunii Europene.
Ca o particularitate a regimului de răspundere instituit prin O.U.G. nr. 68/2007, pentru
asigurarea respectării unora dintre prevederile sale, se stabilesc o serie de contravenţii (art. 40 -41)
şi infracţiuni (art. 42) în materie.

71
 De asemenea, se precizează în mod expres că este interzisă recuperarea dublă a costurilor în
situaţia acţiunii concurente a autorităţilor competente şi a persoanei a cărei proprietate a fost
afectată de prejudiciul asupra mediului (art. 39).
Transpunerea Directivei nr. 2004/35/CE impune şi adoptarea de acte normative subsecvente
prin care să fie definite formele de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă,
precum şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în
domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării obligaţiilor
care le revin conform noului regim de răspundere.

18.3.Regimul juridic de prevenire şi sancţionare a unor fapte privind degradarea

mediului stabilit prin Legea nr. 101/2011
Prin Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea
mediului a fost transpusă în dreptul naţional Directiva 2008/99/CE privind protecţia mediului prin
intermediul dreptului penal. Acest act normativ stabileşte măsuri de natură penală pentru a asigura
o protecţie eficace a mediului (art. 1).
Prin prevederile Legii nr. 101/2011 a fost reglementată încălcarea dispoziţiilor legale în
domeniu pentru următoarele activităţi:
 colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv supravegherea
acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, cât şi acţiunile
întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deşeurilor, care pot provoca decesul ori
vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului (art. 3);
 exportul de deşeuri (art. 4);
 exploatarea unei instalaţii în care se desfăşoară o activitate periculoasă sau în care sunt
depozitate ori utilizate substanţe sau preparate periculoase, de natură a provoca în afara
instalaţiei decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ
adus mediului (art. 5);
 comerţul cu exemplare din speciile de faună sau floră sălbatică protejate ori cu părţi sau
derivate ale acestora, cu excepţia cazurilor în care fapta afectează o cantitate mică de
astfel de exemplare şi are un impact nesemnificativ asupra stării de conservare a
speciilor (art. 6);
 producţia, importul, exportul, introducerea pe piaţă sau folosirea de substanţe care
diminuează stratul de ozon (art. 7);
 deversarea, emiterea sau introducerea unei cantităţi de materiale sau de surse de radiaţii
ionizante în aer, apă sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei
persoane, sau un prejudiciu semnificativ adus mediului (art. 8);
72
  producţia, manipularea, prelucrarea, tratarea, depozitarea temporară sau definitivă,
importul, exportul de materiale nucleare ori de materiale radioactive periculoase (art. 9).
Prin prevederile art. 10 - 15 a fost circumstanţiată aplicarea unor articole din Legea nr.
101/2011, Codul penal, Codul vamal şi O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
În anexele nr. 1 şi 2 sunt prezentate listele actelor normative care cuprind prevederi a căror
nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu şi care transpun actele juridice
prevăzute în anexele A şi B la Directiva 2008/99/CE.

73
 BIBLIOGRAFIE

1. Băbuţ,G., Rîşteiu,M., Legislaţia şi organizarea protecţiei mediului, Editura Universitas, Petroşani,

1999.
2. Băbuţ, G., Legislaţia în domeniul mediului, Editura Universitas, Petroşani, 2000.
3. Bădescu, V.S., Dreptul mediului. Sisteme de management de mediu, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2011.
4. Duşcă, A.I., Dreptul mediului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
5. Duţu, M., Dreptul internaţional al mediului, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
6. Duţu, M., Tratat de dreptul mediului - ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007.
7. Duţu, M., Dreptul mediului - ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010.
8. Lupan, E., Tratat de dreptul protecţiei mediului, Editura C.H. Beck,. Bucureşti, 2009.
9. Ene, C., Dreptul mediului: noţiuni, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011.
10. Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului - Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Editura UNIVERSUL
JURIDIC, Bucureşti, 2010.
11. * * *, Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi
al zonei contigue ale României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99/09.08.1990 (republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765/21.10.2002).
12. * * *, Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
37/20.02.1991 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1/05.01.1998).
13. * * *, Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 283/07.12.1993 (rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
73/22.03.1994).
14. * * *, Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
119/12.05.1994.
15. * * *, Legea nr. 107/1996 - Legea apelor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244/08.10.1996.
16. * * *, Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 267/29.10.1996 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
78/18.02.1998; republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552/27.06.2006).
17. * * *, Legea nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a II-a Apa, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325/24.11.1997.
18. * * *, Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea
a III-a - Zone protejate, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152/12.09.2000.
19. * * *, Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea
publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25
iunie 1998, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224/22.05.2000.
20. * * *, Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor
Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 81/16.02.2001.
21. * * *, Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 200/20.04.2001.
22. * * *, Legea nr. 215/2001 - Legea administraţiei publice locale, Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 204/23.04.2001 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123/20.02.2007).
23. * * *, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 373/10.07.2001.
24. * * *, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408/24.07.2001.
25. * * *, Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a V-a - Zone de risc natural, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726/14.11.2001.

74
26. * * *, Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
552/29.07.2002 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875/12.12.2011 - rectificare
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58/24.01.2012).
27. * * *, Legea nr. 404/2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei
Naţionale „Apele Române”, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713/13.10.2003.
28. * * *, Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 758/29.10.2003 (Constituţia României a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 767/31.10.2003).
29. * * *, Legea nr. 138/2004 - Legea îmbunătăţirilor funciare, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 369/28.04.2004 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88/13.02.2009).
30. * * *, Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.584/30.06.2004.
31. * * *, Legea nr. 20/2006 pentru modificarea Legii nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
62/24.01.2006.
32. * * *, Legea nr. 84/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea, reducerea şi
controlul integrat al poluării, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327/11.04.2006.
33. * * *, Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393/08.05.2006.
34. * * *, Legea nr. 112/2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 413/12.05.2006.
35. * * *, Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586/06.07.2006.
36. * * *, Legea nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea I - Reţele de transport, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806/26.09.2006.
37. * * *, Legea nr. 161/2007 privind aprobarea O.U.G. nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea
unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 395/12.06.2007.
38. * * *, Legea nr. 292/2007 pentru modificarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758/08.11.2007.
39. * * *, Legea nr. 19/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu
referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 170/05.03.2008.
40. * * *, Legea nr. 24/2008 pentru acceptarea amendamentului adoptat prin Decizia II/1 a celei de-a
doua Reuniuni a părţilor, la Alma Ata, Kazahstan, la 25-27 mai 2005, la Convenţia privind accesul
la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173/06.03.2008.
41. * * *, Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238/27.03.2008.
42. * * *, Legea nr. 102/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 130/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue şi al zonei economice exclusive ale României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
371/15.05.2008.
43. * * *, Legea nr. 112/2009 pentru ratificarea Protocolului privind Registrul poluanţilor emişi şi
transferaţi, adoptat la Kiev la 21 mai 2003 şi semnat de România la Kiev la 21 mai 2003, la
Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la
justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 339/21.05.2009.
44. * * *, Legea nr. 193/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 193/2008 privind modificarea şi completarea
art. 37 şi 39 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
365/01.06.2009.
45. * * *, Legea nr. 301/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 39/2009 privind unele măsuri de creştere a
suprafeţei contractate pentru irigaţii, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676/08.10.2009.
46. * * *, Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea
cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
761/09.11.2009.

75
47. * * *, Legea nr. 8/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 70/2009 pentru modificarea şi completarea
unor acte normative privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal, Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 22/12.01.2010.
48. * * *, Legea nr. 54/2010 pentru abrogarea alin. (2) şi (3) ale art. 34 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186/24.03.2010.
49. * * *, Legea nr. 95/2010 pentru modificarea alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350/27.05.2010.
50. * * *, Legea nr. 116/2010 pentru aprobarea O.U.G. nr. 16/2010 privind unele măsuri de eficientizare
a activităţii de întreţinere a culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră ,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429/25.06.2010.
51. * * *, Legea nr. 146/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 3/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii apelor nr. 107/1996, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497/19.07.2010.
52. * * *, Legea nr. 156/2010 pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 496/19.07.2010.
53. * * *, Legea nr. 167/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2)
din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
504/20.07.2010.
54. * * *, Legea nr. 200/2010 pentru completarea art. 35 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în
siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 720/28.10.2010.
55. * * *, Legea nr. 205/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 40/2010 pentru modificarea O.U.G. nr.
152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 765/16.11.2010.
56. * * *, Legea nr. 243/2010 pentru modificarea Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă,
reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 828/10.12.2010.
57. * * *, Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 262/13.04.2011.
58. * * *, Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449/28.06.2011.
59. * * *, Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 452/28.06.2011.
60. * * *, Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
837/25.11.2011.
61. * * *, Legea nr. 239/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 51/2011 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue şi al zonei economice exclusive ale României , Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
864/08.12.2011.
62. * * *, Legea nr. 17/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte
normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru
personalul din sectorul bugetar, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20/10.01.2012.
63. * * *, O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 691/20.09.2002.
64. * * *, O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1078/30.11.2005.
65. * * *, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1196/30.12.2005 (rectificatǎ prin corectarea art. 2, punctul 38, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 88/31 ianuarie 2006).
66. * * *, O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1193/30.12.2005.
67. * * *, O.U.G. nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun
acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
153/02.03.2007.
68. * * *, O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442/29.06.2007.

76
69. * * *, O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea
prejudiciului asupra mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446/29.06.2007.
70. * * *, O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia
mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713/22.10.2007.
71. * * *, O.U.G. nr. 130/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul
juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive ale României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780/16.11.2007.
72. * * *, O.U.G. nr. 25/2008 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul
pentru mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628/29.08.2008.
73. * * *, O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276/08.04.2008 (rectificată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 336/30.04.2008).
74. * * *, O.U.G. nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia
mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808/03.12.2008.
75. * * *, O.U.G. nr. 193/2008 privind modificarea şi completarea art. 37 şi 39 din Legea nr. 46/2008 -
Codul silvic, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825/08.12.2008.
76. * * *, O.U.G. nr. 15/2009 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea
de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 149/10.03.2009.
77. * * *, O.U.G. nr. 39/2009 privind unele măsuri de creştere a suprafeţei contractate pentru irigaţii,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281/29.04.2009.
78. * * *, O.U.G. nr. 70/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind taxe şi
tarife cu caracter nefiscal, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444/29.06.2009 (rectificare
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607/03.09.2009).
79. * * *, O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal
din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar ,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62/27.01.2010.
80. * * *, O.U.G. nr. 3/2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 114/19.02.2010.
81. * * *, O.U.G. nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005 privind
Fondul pentru mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192/26.0.3.2010.
82. * * *, O.U.G. nr. 16/2010 privind unele măsuri de eficientizare a activităţii de întreţinere a
culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 147/05.03.2010.
83. * * *, O.U.G. nr. 40/2010 pentru modificarea O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283/30.04.2010.
84. * * *, O.U.G. nr. 115/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul
pentru mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862/22.12.2010.
85. * * *, O.U.G. nr. 51/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul
juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive ale României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411/10.06.2011.
86. * * *, O.U.G. nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 461/30.06.2011.
87. * * *, O.U.G. nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor
referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 637/06.09.2011.
88. * * *, O.U.G. nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin
Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
atribuite României la nivelul Uniunii Europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
926/28.12.2011.
89. * * *, H.G. nr. 948/1999 privind actualizarea limitelor amenzilor contravenţionale prevăzute în
Legea apelor nr.107/1996, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568/22.11.1999.
90. * * *, H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul
bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
131/28.03.2000.
91. * * *, H.G. nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
160/06.03.2002.
77
92. * * *, H.G. nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale
amenajate pentru îmbăiere, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350/27.05.2002.
93. * * *, H.G. nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659/05.09.2002.
94. * * *, H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109/20.02.2003.
95. * * *, H.G. nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al
zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133/13.02.2004.
96. * * *, H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 160/24.02.2004.
97. * * *, H.G. nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi
monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei
apei potabile, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669/26.07.2004.
98. * * *, H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru
planuri şi programe, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707/05.08.2004.
99. * * *, H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 32/11.01.2005.
100. * * *, H.G. nr. 291/2005 privind modificarea H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului
special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 330/19.04.2005.
101. * * *, H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 358/27.04.2005 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
19/10.01.2008).
102. * * *, H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
394/10.05.2005.
103. * * *, H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 639/20.07.2005
104. * * *, H.G. nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României privind schimbările
climatice 2005-2007, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670/27.07.2005.
105. * * *, H.G. nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 760/22.08.2005.
106. * * *, H.G. nr. 1877/2005 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privind schimbările
climatice (PNASC), Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110/06.02.2006.
107. * * *, H.G. nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor
planuri şi programe în legătură cu mediul, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
406/10.05.2006.
108. * * *, H.G. nr. 734/2006 pentru modificarea H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi
controlul poluării mediului cu azbest, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519/15.06.2006.
109. * * *, H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de
gaze cu efect de seră, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554/27.06.2006.
110. * * *, H.G. nr. 1313/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea
vehiculelor scoase din uz, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829/09.10.2006 (rectificare în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891/01.11.2006).
111. * * *, H.G. nr. 1872/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15/10.01.2007.
112. * * *, H.G. nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun
acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
187/19.03.2007.
113. * * *, H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 199/22.03.2007.
114. * * *, H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi
gestionarea zgomotului ambiental, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485/19.07.2007.
115. * * *, H.G. nr. 836/2007 privind modificarea şi completarea Normelor de supraveghere, inspecţie
sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere, aprobate prin H.G. nr. 88/2004,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560/15.08.2007.

78
116. * * *, H.G. nr. 975/2007 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea
regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598/30.08.2007.
117. * * *, H.G. nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au
fost afectate, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804/26.11.2007.
118. * * *, H.G. nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi
subsolului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802/23.11.2007.
119. * * *, H.G. nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 404/29.05.2008.
120. * * *, H.G. nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 624/27.08.2008.
121. * * *, H.G. nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi
acumulatori, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667/25.09.2008.
122. * * *, H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra
mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481/13.07.2009.
123. * * *, H.G. nr. 1633/2009 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea
vehiculelor scoase din uz, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30/14.01.2010.
124. * * *, H.G. nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea
schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 155/10.03.2010.
125. * * *, H.G. nr. 399/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea
schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 286/30.04.2010.
126. * * *, H.G. nr. 907/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea
vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635/09.09.2010.
127. * * *, H.G. nr. 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 728/02.11.2010.
128. * * *, H.G. nr. 1292/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862/22.12.2010.
129. * * *, H.G. nr. 1300/2010 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea
schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 874/28.12.2010.
130. * * *, H.G. nr. 247/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265/14.04.2011.
131. * * *, H.G. nr. 389/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 546/2008 privind gestionarea
calităţii apei de îmbăiere, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290/26.04.2011.
132. * * *, H.G. nr. 1079/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1132/2008 privind regimul
bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 780/03.11.2011.
133. * * *, H.G. nr. 17/2012 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea
impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 48/20.01.2012.
134. * * *, Ordinul nr. 184/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de
mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303bis/06.11.1997.
135. * * *, Ordinul nr. 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea
poluării mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303bis/06.11.1997.
136. * * *, Ordinul nr. 864/2002 al M.A.P.M. pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului
asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul
proiectelor cu impact transfrontieră, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397/09.06.2003.
137. * * *, Ordinul nr. 1182/2002 al M.A.P.M. pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a
informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 331/15.05.2003.
138. * * *, Ordinul nr. 818/2003 al M.A.P.A.M. pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei
integrate de mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800/13.11.2003.
139. * * *, Ordinul nr. 36/2004 al M.A.P.A.M. privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru
aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 43/19.01.2004.
79
140. * * *, Ordinul nr. 142/2004 al M.A.P.A.M. pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de
securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt
implicate substanţe periculoase, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 191/04.03.2004.
141. * * *, Ordinul nr. 756/2004 al M.M.G.A. pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea
deşeurilor, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 86/26.01.2005.
142. * * *, Ordinul nr. 757/2004 al M.M.G.A. pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 86/26.01.2005.
143. * * *, Ordinul nr. 242/197/2005 al M.M.G.A. şi al M.A.P.D.R. pentru aprobarea organizării Sistemului
naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea
aportului de poluanşi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite
din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea
Programului de organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere,
control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management
al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea
cu nitraţi, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471/03.06.2005.
144. * * *, Ordinul nr. 1158/2005 al M.M.G.A. pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul nr.
818/2003 al M.A.P.A.M. pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091/05.12.2005.
145. * * *, Ordinul nr. 1230/2005 al M.M.G.A. apelor privind modificarea anexei la Ordinul nr. 757/2004
al M.M.G.A. pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1101/07.12.2005.
146. * * *, Ordinul nr. 1258/2005 al M.T.C.T. (Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului)
pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate,
drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor
de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenţă ale
acestora, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766/23.08.2005.
147. * * *, Ordinul nr. 9/2006 al M.M.G.A. pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea planurilor
de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
331/12.04.2006.
148. * * *, Ordinul nr. 117/2006 al M.M.G.A. pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii
de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 186/27.02.2006.
149. * * *, Ordinul nr. 480/2006 al M.M.G.A. privind constituirea şi funcţionarea Comitetului special la
nivel central pentru realizarea etapei de încadrare a procedurii de evaluare de mediu.
150. * * *, Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006 al M.M.G.A. (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
al M.T.C.T. (Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului), al M.S.P. (Ministerul
Sănătăţii Publice) şi al M.A.I. (Ministerul Administraţiei şi Internelor) pentru aprobarea Ghidului
privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de
activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 şi 730 bis/25.08.2006.
151. * * *, Ordinul nr. 995/2006 al M.M.G.A. pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră
sub incidenţa H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu
pentru planuri şi programe, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812/03.10.2006.
152. * * *, Ordinul nr. 720/2007 al M.T. (Ministerului Transporturilor) privind modificarea Ordinului nr.
1258/2005 al M.T.C.T. (Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului) pentru stabilirea
unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi
aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune
aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenţă ale acestora,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583/24.08.2007.
153. * * *, Ordinul nr. 951/2007 al M.M.D.D. privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
497/25.07.2007.
154. * * *, Ordinul nr. 1798/2007 al M.M.D.D. pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de
mediu, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808/27.11.2007.
155. * * *, Ordinul nr. 1830/2007 al M.M.D.D. pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea
şi evaluarea hărţilor strategice de zgomot, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864/18.12.2007.

80
156. * * *, Ordinul nr. 152/558/1119/532/2008 al M.M.D.D. (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile),
al M.T. (Ministerul Transporturilor), al M.S.P. (Ministerul Sănătăţii Publice) şi al M.I.R.A.
(Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) pentru aprobarea Ghidului privind adoptarea
valorilor-limită şi a modului de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de acţiune,
pentru indicatorii L zsn şi L noapte, în cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile
principale şi în aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale şi în aglomerări, traficul
aerian pe aeroporturile mari şi/sau urbane şi pentru zgomotul produs în zonele din aglomerări unde
se desfăşoară activităţi industriale prevăzute în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 152/2005 privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531/15.07.2008.
157. * * *, Ordinul nr. 831/1461/2008 al M.M.D.D. (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile) şi al
M.S.P. (Ministerului Sănătăţii Publice) privind înfiinţarea comisiilor tehnice regionale pentru
verificarea criteriilor utilizate la elaborarea planurilor de acţiune şi analizarea acestora, precum şi
pentru aprobarea componenţei şi a regulamentului de organizare şi funcţionare ale acestora,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630/29.08.2008.
158. * * *, Ordinul nr. 1026/2009 al M.M. privind aprobarea condiţiilor de elaborare a raportului de
mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de
amplasament, raportului de securitate şi studiului de evaluare adecvată, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 562/12.08.2009.
159. * * *, Ordinul nr. 19/2010 al M.M.P. pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea
adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de
interes comunitar, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/08.02.2010.
160. * * *, Ordinul nr. 135/76/84/1284/2010 al M.M.P. (Ministerului Mediului şi Pădurilor), al M.A.I.
(Ministerului Administraţiei şi Internelor), al M.A.D.R (Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale) şi al M.D.R.T. (Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului) privind aprobarea
Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private ,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274/27.04.2010.
161. * * *, Ordinul nr. 1298/2011 al M.M.P. pentru modificarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de
mediu, aprobată prin Ordinul nr. 1798/2007 al M.M.D.D., Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
316/09.05.2011.
162. * * *, Ordinul nr. 2072/2011 al M.M.P. pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului
privind refacerea siturilor contaminate istoric, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
624/02.09.2011 (rectificare Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674/21.09.2011).
163. * * *, Ordinul nr. 794/2012 al M.M.P. privind procedura de raportare a datelor referitoare la
ambalaje şi deşeuri de ambalaje, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130/23.02.2012.

81