Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANAGEMENTUL INTEGRAT
AL RESURSELOR DE APÃ ÎN
EUROPA CENTRALÃ
SI DE EST:
IWRM VS DIRECTIVA CADRU
UE PRIVIND APA
Viziunea GWP/ Parteneriatului Global al Apei este pentru o lume în care apa este complet
asigurata tuturor .
Parteneriatului Global al Apei/ GWP este o retea internationala, creata in 1996 pentru consolidarea
gospodariri integrate a resurselor de ape ( IWRM). IWRM este un process care promovează
dezvoltarea coordonată şi managementul apei, a terenului şi a resurselor aflate în raport cu ele
pentru maximizarea bunãstării economice şi sociale si intr-o maniera echitabila, fără a
compromite durabilitatea sistemelor vitale ale mediului. Reteaua este deschisă tuturor
organizațiilor care recunosc principile IWRM.
Parteneriatul Global al Apei (GWP), fondat în 1996, este o reţea internaţională deschisă pentru
toate organizaţiile implicate în managementul resurselor de apă: instituţii guvernamentale din
ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, agenţii ale Organizației Națiunilor Unite, bănci de
dezvoltare bi şi multi-laterale, asociaţii profesionale, institute de cercetare, organizaţii
neguvernamentale şi sectorul privat. GWP a fost creat pentru a dezvolta Managementul Integrat
al Resurselor de Apă (IWRM), care are scopul de a asigura dezvoltarea coordonată şi
managementul apei, terenului şi a resurselor aflate în raport cu ele prin maximizarea bunăstării
economice şi sociale fără a compromite durabilitatea sistemelor vitale ale mediului. GWP
promovează IWRM prin crearea de forumuri la nivel global, regional şi naţional, menite să
susţină factorii implicaţi în implementarea practică a IWRM. Guvernarea Parteneriatului include
şi Comitetul Tehnic (TEC), un grup de profesionişti recunoscuţi internaţional şi de oameni de
ştiinţă calificaţi în diferite domenii ale gospodăririi apei. Acest comitet, ai cărui membri vin din
diferite regiuni ale lumii, oferă suport tehnic şi sfaturi pentru celelalte ramuri ale guvernării şi
pentru Parteneriat ca un întreg. Comitetul Tehnic a fost însărcinat cu dezvoltarea unui cadru
analitic pentru sectorul apei şi cu propunerea de acţiuni care să promoveze un management
durabil al resurselor de apă. Comitetul Tehnic menţine şi deschide un canal de comunicare cu
Parteneriatele Regioanle de Apă (RWP-uri) din toată lumea, pentru a înlesni aplicarea la nivel
regional şi naţional a IWRM. Adoptarea şi aplicarea IWRM la nivel mondial necesită schimbarea
felului în care afacerea este condusă de către comunitatea internaţională a resurselor de apă, în
mod particular modul în care sunt făcute investiţiile. Pentru a efectua schimbările de natură şi de
scop sunt necesare noi modalităţi de adresare a aspectelor globale, regionale şi conceptuale şi noi
agende ale acţiunilor de implementare. Aceste serii, publicate de Secretariatul Global GWP din
Stockholm au fost create pentru a disemina documentele scrise şi întocmite de către Comitetul
Tehnic pentru a adresa agenda conceptuală. A se vedea în spatele coperții lista publicațiilor din
această serie.
ISSN: 2001-4023
ISBN: 978-91-87823-20-6
Printed by Elanders, Sweden, 2015
Design and layout by Scriptoria, www.scriptoria.co.uk
2 www.gwp.org
Cuprins
Acronime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1 Provocarea privind apa în CEE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2 Provocările privind politica apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.1 Tranziţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.2 Descentralizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3 Managementul resurselor de apă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3.1 Alimentarea cu apă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3.2 Nevoia de apă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3.3 Alimentarea cu apă potabilă şi canalizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
3.4 Calitatea apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3.5 Seceta şi deficitul de apă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.6 Inundaţiile şi problemele legate de inundaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3.7 Legi, legislaţie şi instituţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.8 Asemănări, deosebiri şi probleme specifice fiecărei ţări . . . . . . . . 20
3.9 Câteva provocări cheie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
4 IWRM vs EU WFD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
4.1 Planificarea managementului bazinelor riverane . . . . . . . . . . . . . 22
4.2 Sprijin la nivel UE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4.2.1 Instrumente pentru schimbul de informaţii . . . . . . . . . . . . . . 24
4.2.2 Integrarea politicii privind apa cu politicile altor sectoare . . 24
4.2.3 Stabilirea preţului apei şi recuperarea cheltuielilor . . . . . . . . 25
5 Experienţe ale IWRM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
5.1 Bazinul fluviului Dunărea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
5.1.1 Bune practici pentru planificarea şi coordonarea RBM . . . . . 28
5.1.2 Expediţia comună de cercetare a Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.1.3 RBMP al bazinului Dunării în scopul atingerii statutului “bun” 29
5.1.4 Al 2-lea RBMP al Bazinului Fluviului Dunărea – actualizare 2015 29
5.2 Bazinul râului Tisa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
5.2.1 Comparaţie între RBMPlanuri ale Tisei şi Dunării . . . . . . . . 31
5.2.2 Integrarea problemelor privind calitatea şi cantitatea apei . 32
5.3 Bazinul râului Sava . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
5.4 Bazinul râului Drina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
5.5 Bazinul fluviului Nistru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
5.6 La nivel macro regional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5.6.1 Strategia UE pentru Regiunea Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5.7 Planificarea dezvoltării rurale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.8 Navigaţia din interiorul BH Dunare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5.9 Dezvoltarea energiei hidroelectrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.10 Promovarea IWRM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
6 Adoptarea IWRM – unde ne aflăm? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
www.gwp.org 3
ACRONIME
Acronime
CAP . . . . . . . . Politica Agricolă Comună
CEE . . . . . . . . . Europa Centrală şi de Est
CIRCABC . . . Centrul de Resurse Comunicare şi Informare pentru Administraţii, Afaceri şi
Cetăţeni
CIS . . . . . . . . . Strategia Comună de Implementare (a UE)
CWP . . . . . . . . Parteneriatul Apei la nivel de ţară
DRB . . . . . . . . Bazinul Fluviului Dunărea
DRBM . . . . . . . Managementul Bazinului Fluviului Dunărea (plan)
DRBD . . . . . . . Districtul Bazinului Fluviului Dunărea
DRBMP . . . . . Planul de Management al Bazinului Fluviului Dunărea
DRPC . . . . . . . Convenţia privind Protejarea Fluviului Dunărea
EU . . . . . . . . . . Uniunea Europeană
EU WFD . . . . . Directiva Cadru a Apei UE
EAFRD . . . . . . Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală
ERWG ICID . . Grupul de Lucru Regional European al Comisiei Internaţionale pentru
Irigaţii şi Desecări
EUSDR . . . . . . Strategia UE pentru Regiunea Dunării
GDP . . . . . . . . Produsul Intern Brut
GWP CEE . . . Parteneriatul Global al Apei Europa Centrală şi de Est
HELCOM . . . . Comisia de Protejare a Mediului Marin Baltic – Comisia Helsinki
ICPDR . . . . . . Comisia Internaţională pentru Protejarea Fluviului Dunărea
IRBM . . . . . . . Managementul Integrat al Bazinelor Riverane
ISRBC . . . . . . . Comisia Internaţională a bazinului Fluviului Sava
IWRM . . . . . . . Managementul Integrat al Resurselor de Apă
IWT . . . . . . . . . Transportul Integrat pe Apă
JDS . . . . . . . . . Expediţia comună de cercetare a Dunării
NGO . . . . . . . . Organizaţie neguvernamentală
OECD . . . . . . . Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OSCE . . . . . . . Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
RBM . . . . . . . . Managementul Bazinelor Riverane
RBMP . . . . . . . Planul de Management al Bazinelor Riverane
SAP . . . . . . . . . Plan Strategic de Acţiune
SWB . . . . . . . . Corp de Apă de Suprafaţă
TNMN . . . . . . Reţeaua Transnaţională de Monitorizare
UWWTP . . . . . Uzină de Tratare a Apelor Reziduale
UNECE . . . . . Consiliul Economic ONU pentru Europa
UNEO . . . . . . Programul ONU privind Mediul
UNWC . . . . . . Convenţia ONU privind Cursurile de Apă
WFD . . . . . . . . Directiva Cadru a Apei
WFE . . . . . . . . Apa pentru Alimentaţie şi Mediu
WWF . . . . . . . Fondul Mondial
W&WW . . . . . Apa şi Apa Reziduală (servicii)
4 www.gwp.org
CUVÂNT ÎNAINTE
Cuvânt înainte
Această lucrare tehnică, face parte din seria de lucrări ”TFP- Technical Focus Paper” elaborate in
regiunile GWP şi care oferă o analiză critică a progresului realizat în planificarea şi punerea în
practică a Managementului Integrat al Resurselor de Apă (IWRM). Lucrările TFP sintetizează
provocările, succesele, impedimentele şi direcţia pentru soluţiile viitoare de integrare in
metodologiile de IWRM. Ele oferă perspective valoroase din care se pot învăţa lecţii pe care alţii le
pot aplica în situaţiile şi contextele lor particulare şi adeseori unice.
Această lucrare se concentrează pe situaţiile din Europa Centrală şi de Est. Ţările din această
regiune au trecut printr-o schimbare semnificativă după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1989 şi au
avut de înfruntat provocarea de a deveni ţări membre ale Uniunii Europene (EU) şi de a adopta
cerinţele legislative stringente ale UE şi, în mod deosebit cele ale WFD/ Directivei Cadru a Apei.
Acest fapt a dominat planificarea şi managementul resurselor de apă în toată Europa şi este văzut
ca un surogat pentru IWRM datorită numeroaselor trăsături comune. Dar desigur că IWRM merge
mult mai departe decât stabilirea unor obiective de mediu, şi cuprinde şi dezvoltarea socială şi
economic sustenabilă. Această lucrare explorează ce ar mai trebui făcut pentru a realiza aceste
obiective în totalitate.
Partenerii regionali ca şi cei de la nivel de ţară ai Parteneriatului Global al Apei pentru Europa
Centrală şi de Est (GWPCEE) trebuie felicitaţi pentru contribuţia lor semnificativă privind
susţinerea şi încurajarea acestui proces de integrare, precum şi implicarea factorilor decizionali din
regiune, în special la nivel macro.
Mulţumim autorilor, care sunt toţi membri ai GWP CEE, pentru analizarea excelentă a ceea ce
reprezintă un amestec extrem de complex de aspecte fizice, sociale, economice şi de mediu din
regiune. Dorim să mulţumim în mod deosebit autorilor principali Janusz Kindler, Istvan Ijjas, şi
Danka Thalmeinerova. Dorim să-i evidenţiem pe József Gayer, GWP Ungaria şi Richard Müller,
Coordonator Regional al GWP CEE, pentru comentariile şi sugestiile lor. Suntem de asemenea
recunoscători celorlalţi membri din cadrul GWP CEE pentru sprijinul lor valoros pe parcursul
realizării acestei lucrări.
www.gwp.org 5
SUMAR EXECUTIV
Sumar executiv
De la prăbuşirea Uniunii Sovietice din 1989, ţările din Europa Centrală şi de Est (CEE) -
Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia,
România, Ucraina, Slovacia, şi Slovenia – au căutat o cale de tranziţie de la o economie
centralizată din perioada sovietică la o piaţă liberă, cu instituţii democratice. În mod
individual, fiecare din aceste ţări se confruntă cu propriile provocări fizice, sociale,
economice şi de mediu. Cele mai multe au devenit sau sunt pe cale să devină membre ale
UE. Astfel, ele nu au în comun doar demersul lor economic, ci fiecare din ele absorb în
mod rapid şi implementează cerinţele legislative stringente ale calităţii de membru UE.
În sectorul apei, cerinţele Directivei Cadru a Apei a UE (WFD) privind mediul şi calitatea
apei domină planificarea şi managementul resurselor de apă. Ţările CEE văd în aceasta
un surogat pentru managementul integrat al resurselor de apă (IWRM) deoarece
amândouă au trăsături comune, cum ar fi o abordare a bazinelor riverane şi implicarea
factorilor responsabili în luarea deciziilor. Dar IWRM are o agendă mult mai largă; pe
lângă obiectivele privind mediul aceasta include dezvoltarea socială şi economică
durabilă.
Scopul principal al acestei lucrări este de a analiza progresul realizat în vederea adoptării
IWRM în ţările CEE. Dar din cauza asemănărilor dintre IWRM şi WFD, şi al importanţei
mai apropiate a celei de-a doua pentru statele membre UE, lucrarea se concentrează pe
progresul înregistrat în vederea îndeplinirii cerinţelor WFD şi estimează paşii care ar fi
necesari pentru a depăşi WFD şi a pune în practică IWRM.
Lucrarea descrie la început transformările economice, politice şi sociale care au avut loc
de la dezintegrarea Uniunii Sovietice şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia în 1989, care
a pus bazele reconstruirii economiilor şi instituţiilor. Aceasta este urmată de o analiză a
problemelor legate de resursele de apă din regiune, care diferă mult de la o ţară la alta
atât din punct de vedere fizic, cât şi hidrologic. Cerinţele privind apa diferă de asemenea
de la o ţară la alta pentru populaţie, industrie, agricultură, navigaţie şi mediu. Seceta şi
resursele insuficiente de apă reprezintă de asemenea o ameninţare în creştere. Se
presupune că apa în ţările CEE, ca în majoritatea ţărilor din Europa, este relativ abundentă
în comparaţie cu regiunile mai aride ale lumii. Însă modelele meteorologice din ultimii
15 ani arată că unele ţări sunt extrem de vulnerabile la secetă şi resurse insuficiente de
apă.GWP CEE iniţiază acum un sprijin către guverne în scopul dezvoltării unor strategii
sănătoase privind seceta.
În continuare, lucrarea explorează relaţia dintre scopurile WFD şi cele ale IWRM şi
prezintă experienţe selectate privind punerea în practică a IWRM. GWP CEE, ca
organizaţie, şi-a concentrat eforurile în mod deosebit la nivel macro, încurajând o
abordare complet integrată a managementului apei şi o participare deplină a factorilor
responsabili în luarea deciziilor. Şi există semne ale unui progres remarcabil, demarat în
special de WFD. Cel mai surprinzător exemplu este Bazinul Fluviului Dunărea în care 19
ţări conlucrează în acest moment privind managementul fluviului pentru probleme
legate de inundaţii, secete şi sedimentări, şi coordonează aceste probleme cu cerinţele
ecosistemelor, ale agriculturii, acvaculturii, industriei, navigaţiei şi producţiei de energie
6 www.gwp.org
SUMAR EXECUTIV
electrică. Acest bazin fluvial are o istorie lungă privind cooperarea transfrontalieră, care a
fost constituită în scopul asigurării unei capacităţi profesionale şi instituţionale puternice
care să facă faţă cerinţelor naţiunilor emergente. Este un model de bună practică folosit de
multe alte bazine riverane atât în Europa cât şi în lumea întreagă. Alte exemple importante
de bune practici derivă din această experienţă în bazinele râurilor Tisa şi Sava , care sunt
afluenţi ai Dunării. De asemenea, Bazinul râului Drina este un sistem acvatic transfrontalier
complex care cuprinde zone umede protejate de Convenţia Ramsar, unde factorii
decizionali participă la planificare în cadrul Dialogului Drin (Drina), deşi unele ţări nu
sunt membre UE şi prin urmare nu sunt obligate să respecte cerinţele WFD.
Dar există şi multe provocări, exemplificate în această lucrare de Bazinul Râului Nistru,
care curge prin Moldova şi Ucraina – niciuna nefiind stat membru al UE. Ambele ţări se
confruntă cu multe probleme naţionale şi transfrontaliere, cu poluarea, şi suferă de o lipsă
a capacităţii de a împărţi această resursă în mod eficient , deşi există acorduri scrise în
acest sens.
La nivel macro, abordările privind cooperarea sunt vizibile în strategiile de dezvoltare ale
UE atât pentru Regiunea Mării Baltice, cât şi pentru Regiunea Dunării, unde acţiunile
prioritare enumerate pentru dezvoltarea economică şi socială urmează să fie integrate cu
acelea privind îmbunătăţirea calităţii apei. Cooperarea este promovată şi în planificarea
dezvoltării rurale acolo unde comunităţi mari încă se bazează pe agricultură pentru traiul
zilnic. Politica de Dezvoltare Rurală a UE este puternic influenţată de WFD, ca de pildă în
rezolvarea problemelor legate de filtrarea nitraţilor, precum şi de Politica Agricolă
Comună a UE. GWP CEE a iniţiat un Dialog pe tema Apei pentru Alimentaţie şi Mediu cu
scopul de a furniza consiliere pentru dezvoltarea durabilă, care promovează o abordare
integrată în sectorul rural.
Paşi asemănători se fac în direcţia integrării planificării resurselor de apă cu navigaţia din
interiorul ţărilor, care leagă acum Marea Nordului cu Marea Neagră, şi cu dezvoltarea
hidrocentralelor. Ambele sunt extrem de importante pentru o dezvoltare economică
durabilă în toate ţările CEE:
În concluzie, ţările CEE au multe puncte tari, dintre care nu în cele din urmă se află o
întreagă pleiadă de profesionişti cu înaltă calificare în domeniul managementului
resurselor de apă, care demonstrează o educaţie şi formare la nivel înalt, conform
standardelor acceptate la nivel internaţional. Progresul înregistrat în vederea implementării
IWRM este semnificativ în ultimul deceniu, în special la nivel macro, ţinând cont de
punctele de plecare pentru multe ţări în 1989. Dar mult mai mult trebuie făcut pentru a
coordona planificarea la nivel naţional şi local. Aceasta este provocarea pentru etapa
următoare de şase ani privind planificarea şi implementarea WFD.
www.gwp.org 7
1 PROVOCÃRILE PRIVIND APA ÎN CEE
Unul din rolurile cheie ale GWP CEE este de a împărtăşi experienţele de implementare a EU WFD şi a
altor Directive UE legate de apă în rândul statelor membre UE ”tinere” şi în particular să ajute la
transpunerea acestor experienţe către ţările care nu sunt membre UE din regiune. GWP CEE aduce un
plus de valoare prin furnizarea unei platforme pentru discuţii extinse privind nevoile urgente ale
ţărilor care nu dispun de Planuri de Management al Bazinelor Riverane oficiale la nivel naţional
(RBMPs) şi de a găsi căi de depăşire a acestori lipsuri.
WFD reprezintă forţa motrice principală privind schimbarea. A fost elaborată ca răspuns
la nevoia de a avea un cadru de politici comune, coerente şi integrate pentru ca statele
membre UE să abordeze problemele tot mai mari privind deteriorarea calităţii apei,
pierderea funcţionalităţii ecosistemelor acvatice, şi o tot mai accentuată criză a apei în
Europa. Directiva recunoaşte că abordarea acestor probleme este crucială în vederea
asigurării securităţii apei pe termen lung în UE.
WFD uneşte din punct de vedere legislativ şi încorporează cele mai multe din principiile
cheie ale managementului integrat al bazinelor riverane. Reuneşte problemele economice
şi ecologice şi încorporează perspectivele factorilor responsabili în crearea politicilor.
Aceasta include estimări privind statutul ecologic, chimic şi cantitativ al apelor, stabilirea
unor obiective privind mediul, elaborarea unor programe de măsuri pentru realizarea
acestor obiective, precum şi monitorizarea progresului. WFD stabileşte un program şi un
orar pentru ca statele membre să elaboreze planuri de management al bazinelor riverane
(RBMPs) care reunesc obiectivele statutare privind cursurile de apă şi măsurile necesare
pentru atingerea acestor obiective. WFD lucrează în cicluri de planificare de 6 ani. Primul
ciclu va fi definitivat în 2015, având ca obiectiv ca toate apele Europei să atingă un statut
“bun” (Box 2), în cazul în care nu exisă motive justificate de nerealizare a acestui obiectiv.
Statele membre CEE şi alte state se pregătesc acum să intre în executia celui de-al doilea
ciclu de şase ani al RBMP.
8 www.gwp.org
1 PROVOCÃRILE PRIVIND APA ÎN CEE
Statusul ecologic “ridicat” sau “bun” este atins atunci când valorile elementelor biologice de calitate
pentru corpul de apă de suprafaţă arată niveluri scăzite de distorsiune rezultate din activităţile
umane, dar deviază doar uşor de la acele valori asociate în mod normal cu tipul de corp de apă de
suprafaţă în condiţii normale. Dacă aceste niveluri de deviaţie şi distorsiune devin mai importante,
statusul ecologic va coborî la “moderat”, “slab” sau “rău”, în funcţie de gradul de deviere de la
condiţiile normale.
‘Un status chimic bun se înregistrează când un corp de apă atinge conformitatea cu toate standardele
de calitate a mediului stabilite în Articolul 16 ( Strategii de combatere a poluării apei) şi Anexa IX (
Valorile limită ale emisiilor şi standardele de calitate a mediului) ale WFD, şi în alte legi relevante ale
UE care stabilesc standardele de calitate a mediului. În caz contrar, corpul de apă va fi înregistrat ca
nefiind în măsură să atingă un statut chimic “bun” şi astfel va fi clasificat ca având un statut chimic
“slab”.
Statusul general “bun” se realizează când un corp de apă de suprafaţă atinge un status ecologic şi
chimic “ridicat” sau “bun”. Statusul general al unui corp de apă de suprafaţă este guvernat de
principiul “unul afară, toate afară”, ceea ce înseamnă că scorul final al oricărui tip de statut este definit
de cea mai rea valoare din toate elementele sau standardele ( fie ecologice, fie chimice).
WFD este una din principalele forţe motrice ale schimbărilor în managementul resurselor
de apă din ţările CEE. În mod clar, multe din principiile şi obiectivele WFD sunt sinonime
cu IWRM, cum ar fi abordarea bazinelor riverane, estimarea economică a utilizării apei,
şi implicarea factorilor responsabili în luarea deciziilor. Dar există şi diferenţe.
Scopul principal al acestei lucrări este de a analiza progresul realizat către adoptarea
IWRM în ţările CEE. Însă datorită asemănărilor dintre IWRM şi WFD, şi al importanţei
mai imediate a WFD pentru statele membre UE, lucrarea se concentrează pe progresul
înregistrat în vederea atingerii obiectivelor WFD ca un surogat pentru IWRM. Lucrarea
estimează apoi ce paşi ar trebui să facă ţările CEE dincolo de WFD pentru a pune în
practică IWRM.
Mai întâi, lucrarea examinează transformările economice, politice şi sociale care au avut
loc de la dezintegrarea Uniunii Sovietice şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia în 1989
(Capitolul 2). Problemele resurselor de apă din regiune sunt apoi descrise, inclusiv
condiţiile fizice şi hidrologice extrem de variabile, precum şi cererea de apă pentru
populaţie, industrie, agricultură şi mediu ( Capitolul 3). În continuare, lucrarea explorează
relaţia dintre scpurile WFD şi cele ale IWRM (Capitolul 4). Sunt descrise experienţele de
punere în practică a IWRM în regiune şi, mai ales, procesele de integrare la nivele diferite.
Aceste experienţe sunt oferite ca opţiuni pentru alţii din regiune şi din afara acesteia
pentru a fi luate în considerare, în încercarea lor de a adopta IWRM (Capitolul 5). În final,
lucrarea rezumă un răspuns la întrebarea: Unde ne aflăm în adoptarea IWRM şi care sunt
paşii următori? (Capitolul 6).
www.gwp.org 9
2 PROVOCARILE PRIVIND POLITICA APEI
În ultimii 25 de ani ţările CEE au parcurs schimbări imense în lupta lor pentru restructurare
teritorială şi construirea de state naţionale noi , au realizat tranziţii economice radicale de
la sistemele planificate la nivel centralizat la sistemele conduse de piaţă, şi-au restructurat
instituţiile şi au condus societatea civilă către un mod de viaţă mai pluralist şi democratic.
Pentru a înţelege dezvoltările din regiunea CEE înseamnă să apreciem că situaţia politică,
economică, socială, demografică, şi de politică a mediului nu a fost niciodată şi este
departe de a fi omogenă, în ciuda abordărilor “uniforme” privind managementul apei
din timpul erei sovietice. Astfel, orice încercare de a găsi un model general de politică
privind dezvoltarea şi managementul resurselor de apă pentru întreaga regiune este pur
şi simplu imposibilă.
De la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi până la sfârşitul anilor 1980, aşa-
numitele ţări CEE “socialiste”, sub influenţa sovietică, au urmat fiecare aceeaşi cale de
dezvoltare a mediului politic, economic şi social (Offe, 2009). Ele erau dominate de
sectorul public (proprietatea statului), Statul aloca şi distribuia bunuri şi servicii mai mult
decât piaţa, şi ţările erau izolate una de cealaltă. Timp de mai mult de 40 de ani aceste
economii planificate centralizat s-au concentrat pe creşterea producţiei prin ţinte
cantitative, neţinând cont de costuri şi cu un capital şi resurse naturale la un preţ derizoriu
(subevaluate).Se acorda prioritate extinderii industriei grele, folosind deseori cărbunele
brun şi negru ca principală sursă de energie.
Conform Băncii Mondiale, toate ţările CEE au fost clasificate ca ţări cu venit mediu.
Creşterea PIB era generată mai ales de industrie – automobile, chimie, energie şi
industriile de apărare. Agricultura reprezenta al doilea mare contribuitor la PIB. Sectorul
serviciilor era aproape inexistent. Toate ţările se confruntau cu un şomaj ascuns,
productivitate scăzută, şi rate scăzute ale salariilor. Angajarea sigură era consfinţită prin
lege. Securitatea socială ridicată limita emigrarea către alte ţări, laolaltă cu restricţiile
administrative privind călătoriile în străinătate.
Această situaţie s-a schimbat în mod dramatic în 1989 odată cu dezintegrarea Uniunii
Sovietice, şi ţările au început tranziţia către o economie de piaţă. Dar aceste schimbări au
cauzat neregularităţi ale pieţei, ceea ce a produs destabilizarea unor ţări CEE. PIB-ul şi
venitul real s-au redus, iar inflaţia şi nivelul şomajului au atins cote serioase. În acest
punct situaţia economică în ţările CEE a început să fie diferită. Liderii procesului de
10 www.gwp.org
2 PROVOCARILE PRIVIND POLITICA APEI
Offe (2009) a menţionat că toate statele membre CEE “noi” care au aderat la UE în 2004 şi
2007 aveau aceeaşi calitate de a fi apărut, după 1989, din regimul economic, social şi
politic al socialismului de stat. Deoarece tranziţia de la socialismul de stat la capitalismul
democratic este fără precedent în istorie, nu exista un model sau schemă coerentă conform
căreia trebuia făcută transformarea. Crearea statelor cu sistem de ajutor social post-
socialiste a apărut adeseori într-un mod de recalibrare a instituţiilor existente în contextual
numeroaselor constrângeri economice şi politice, iar hibrizii care au rezultat au fost
adoptaţi în diferite ţări care erau diferite atât una faţă de alta, cât şi faţă de statele existente,
consistente din punct de vedere idologic, din Europa de Vest. Mai mult, condiţiile în
unele din ţările CEE au fost modelate de compoziţia lor etnică specifică şi de culturile
religioase.
În 2015, toate cele 12 ţări CEE au sărbătorit cea de-a 25-a aniversare a recâştigării
independenţei. Anii 1990, când s-au gândit reformele şi a început prima etapă de
implementare, au fost o perioadă de aşteptări euforice privind democratizarea, repararea
nedreptăţilor precedente, şi împlinirea diverselor idealuri şi ambiţii politice şi sociale
(Illner, 1997). Dar au apărut treptat noi provocări şi dificultăţi. Una din ele, direct legată
de managementul resurselor de apă, a fost dezvoltarea administrativ teritorială şi a
sistemului de management al politicii de dezvoltare regională.
2.2 Decentralizarea
Transformarea structurii teritoriale a guvernării naţionale, descentralizarea
responsabilităţilor şi acţiunilor şi introducerea autoguvernării teritoriale, au
constituit unele din sarcinile cele mai importante în procesul de reconstruire a
sistemelor politice şi administrative din regiune (Illner, 1997). Acest proces a
fost condus de trei grupuri principale de factori. Primul grup a cuprins
tradiţiile istorice, asocierile regionale şi moştenirea culturală din fiecare
regiune. Al doilea grup cuprindea ideile şi credinţele democratice ale actorilor
politici şi preferinţele lor pentru puterea descentralizată. În cele din urmă, era
perspectiva integrării în UE, în particular necesitatea ca ţările candidate să
adopte în întregime acquis comunitar înainte de aderare, inclusiv cerinţele de
gospodărire a fondurilor structurale care au influenţat iniţiativa către
descentralizare. Dar în timp ce UE constituia un factor, în fiecare caz
circumstanţele locale şi dinamicile politice au determinat în cele din urmă ceea
ce s-a întâmplat (Yoder, 2003). Astfel, în unele ţări CEE descentralizarea nu s-a
realizat conform aşteptărilor. În Box 3 şi Box 4 sunt descrise exemple ale
procesului de tranziţie şi implicaţiile pentru managementul apei.
www.gwp.org 11
2 PROVOCÃRILE PRIVIND POLITICA APEI
În Polonia există o istorie de administrare publică regională, dar nu există o tradiţie a puterii
descentralizate. În 1990 existau 49 de regiuni administrative de mărime mijlocie şi aproximativ 2800
de comune. După recunoaşterea nevoii de schimbare, principala problemă era numărul şi
delimitarea regiunilor. Competenţele au devenit elementele cheie în estimarea succesului
descentralizării. Dar în ciuda coincidenţei structurale deliberate a dezvoltării regionale şi al
unităţilor administrative publice, regionalizarea în Polonia a eşuat la început. Noile regiuni nu erau
înzestrate cu competenţe şi fonduri, cu alte cuvinte construirea regiunilor nu a fost de fapt însoţită
de descentralizarea competenţelor şi a sarcinilor (Regulski, 2003). O structură duală a administraţiei
publice în Polonia constă din un Voivode (un individ numit şi care reprezintă guvernarea centrală
în regiune ) şi un Marshall ( un reprezentant ales din regiune – preşedinte al comitetului de
guvernare regională). Cea mai mare contradicţie a fost faptul că realocarea sarcinilor de la nivel
naţional la nivel regional nu a fost însoţită de realocarea resurselor suficiente. Limitarea resurselor
disponibile pentru autoguvernare s-a dovedit a fi principalul impediment al performanţei iniţiale a
mai multor instituţii subordinate.
În ceea ce priveşte administrarea resurselor de apă, râurile din Polonia au fost împărţite în râuri
“mari” de importanţă naţională şi “râuri mici importante pentru agricultură”. Administrarea
râurilor “mari” a fost alocată celor 7 Comitete Regionale pentru Managementul Apei ( trei segmente
superior, mijlociu şi inferior ale fluviului Vistula şi bazinele acestora, alte trei segmente similare
pentru fluviul Odra şi unul pentru regiunea Silezia - extracţii de cărbune şi industrie grea). Toate
Comitetele Regionale de Management al Apei au fost subordinate Comitetului Naţional de
Management al Apei, care la rândul său raportează direct Ministerului Mediului , care răspunde de
resursele de apă din ţară.
În ceea ce priveşte râurile “mici” (aproximativ 5700 afluenţi de diferite categorii ai râurilor “mari”),
întreţinerea şi gospodărirea acestora a fost lăsată în mâinile Unităţilor de Management al Apei
speciale subordonate Marshall-ilor care operează în cele 16 regiuni administrative ale ţării. Pe scurt,
autorităţile pentru apa rîurilor “mari” raportează guvernului central, în timp ce râurile “mici” şi
afluenţii acestora rîmân în mâinile celor 16 unităţi de autoguvernare care operează în unităţile
administrative şi care nu au nimic în comun cu graniţele hidrografice ale rîurilor “mari”. În plus,
planificarea nu a fost coordonată suficient cu planificarea spaţială , lăsată şi ea în mâinile guvernelor
locale.
IÎn 1997, guvernul slovac a descentralizat serviciile de apă şi apă reziduală (W&WW) din
proprietatea statului, şi le-a transferat la nivel municipal. Din păcate, procesul a întâmpinat piedici
din punct de vedere politic şi a fost amânat de mai multe ori. Existau cinci utilităţi W&WW
subdivizate în unităţi mai mici lipsite de autonomie bugetară, de dezvoltare şi planificare. Pe
parcursul perioadei de descentralizare, au apărut mai multe conflicte şi probleme. Din 1996, s-au
raportat investiţii scăzute în infrastructura apei , operare şi întreţinere. În practică, guvernul a lăsat
utilităţile W&WW “să sece” şi a permis deprecierea bunurilor înainte de încheierea transferului.
Municipalităţile lipsite de infrastructura apei au fost la rândul lor excluse din această transformare.
Municipalităţile în care alimentarea cu apă şi serviciile de canalizare erau profitabile nu doreau să
alăture companiile lor W&WW altor municipalităţi din regiune , care pierdeau bani.
Municipalităţile au refuzat să accepte facilităţile în curs de construire din lipsa fondurilor pentru
continuarea lucrărilor. În final, municipalităţile nu doreau să preia serviciile datorită dezvoltării
viitoare neclare privind impozitele (taxele ??, ), preţurile, asigurările şi politicile de depreciere. Mai
mult decât atât, Ministerul de Finanţe a regularizat preţurile maximale aplicate consumatorilor
municipali, ceea ce a distorsionat piaţa în care operatorii de servicii W&WW ofereau serviciile lor.
12 www.gwp.org
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Europa Centrală şi de Est acoperă o suprafaţă de pământ de 1,1 milioane kilometri pătraţi şi este
localizată în cea mai mare parte în bazinele Mării Baltice şi Mării Negre.(Figura 1).
Mai multe bazine riverane independente din punct de vedere hidrologic - Odra,
Vistula, Nemunas, Daugava, Parnu, Matsalu, şi Emajogi – se varsă în Marea Baltică.
Ele sunt localizate în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Bulgaria, o parte din
Republica Cehă, Ungaria, Moldova, România, Slovacia, Slovenia, şi Ucraina
formează 65 % din suprafaţa totală a Bazinului Dunării, care se varsă în Marea
Neagră. Dunărea este recunoscută ca cel mai internaţional fluviu din lume.
Caracteristicile separate ale bazinelor fluviale baltice contrastează cu interconexiunile
puternice din cadrul ţărilor dunărene. Aceasta înseamnă că există probleme şi
priorităţi foarte diferite privind managementul resurselor de apă în aceste regiuni.
www.gwp.org 13
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Disponibilitatea apei diferă în mod substanţial în cadrul regiunii, din cauza distribuţiei
neuniforme a precipitaţiilor şi a debitelor de scurgere în timp şi spaţiu, cât şi datorită
variabilităţii sezoniere şi anuale. Slovenia este cea mai bogată în resurse regenerabile de
apă anuale interne (16,100 m3/capita);Estonia (8,050 m3/capita) şi Lituania (4,100 m3/
capita) sunt de asemenea bine înzestrate. În contrast, Republica Cehă, Letonia şi Slovacia
au o disponibilitate a apei mult mai scăzută, iar în anii secetoşi aceasta poate scădea sub
1,000 m3/capita, ceea ce reprezintă limita stabilită care defineşte deficitul de apă.
Ungaria este diferită. Este bogată în resurse de apă deoarece Dunărea curge prin această
ţară.
– aproximativ 12.000 m3/capita. Dar doar 5% din această disponibilitate (600 m3/capita)
provine din debitele de scurgere generate în interiorul ţării.
Datele privind debitele de scurgere la nivelul întregii ţări şi media anuală nu reflectă
toate dificultăţile întâmpinate de managementul resurselor de apă din regiune.
Nevoile de apă sunt asigurate din apele de suprafaţă şi subterane. Doar 13% din resursa de apă
anuală disponibilă este extrasă, ceea ce sugerează că, în general, există apă suficientă disponibilă
pentru a satisface necesităţile. Totuşi, în multe locaţii, exploatarea exagerată pentru susţinerea unei
serii de sectoare economice constituie o ameninţare privind resursele de apă, şi cererea adeseori
depăşeşte oferta. Astfel, se raportează multe probleme privind deficitul de apă, cum ar fi debite
reduse ale râurilor, nivele scăzite ale apelor din lacuri şi subterane, şi zone umede care seacă.
Apa de suprafaţă este utilizată cel mai mult pentru a satisface cererea de apă din industrie, inclusiv
apa de răcire din termocentrale Apa pentru irigaţii provine mai ales din resursele de suprafaţă, dar
cantitatea necesară a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani (în special în Bulgaria, Ungaria, Polonia,
România şi Slovacia) datorită schimbărilor structurale din agricultură. În anii 1990, dezintegrarea
multor sisteme de irigaţii şi desecări supradimensionate, moştenite din era sovietică, a contribuit de
asemenea la scăderea cererii privind irigările. Soarta sistemelor de irigaţii pe scară mare, aflate în
proprietatea statului, încă reprezintă una din problemele strategice majore cu care se confruntă
dezvoltarea rurală viitoare.
În această regiune, utilizarea apei a scăzut în toate sectoarele în ultimii 20 de ani. Iniţial, aceasta a fost
consecinţa unei scăderi a activităţii economice şi a introducerii plăţii pentru apă. În primii ani ai
transformării, schimbările structurale din economie se refereau la faptul că mai multe întreprinderi
industriale îşi încetau sau reduceau activitatea, ceea ce a afectat consumul de apă. Şi utilizarea apei
municipale a scăzut cu 40% în unele zone urbane odată cu creşterea preţului apei şi a tarifelor pentru
apă canal şi cu îmbunătăţirea tehnologiilor de gospodărire a apei. Unul din rezultate a fost
supraîncărcarea reţelelor de alimentare cu apă, ceea ce a provocat stagnarea apei şi deteriorarea
calităţii acesteia.
Această tendinţă de reducere a utilizării apei încă mai continuă, deşi în unele sectoare industriale
(cum ar fi cel al instalaţiilor şi utilajelor de precizie) se aşteaptă un consum mărit de apă în viitor. Se
estimează că consumul de apă pentru agricultură va rămâne redus până când industria va parcurge o
restructurare pe termen lung. Se aşteaptă o reducere a cereii de apă municipală deoarece apometrele
14 www.gwp.org
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
sunt utilizate mai mult şi tarifele pentru apă cresc. Este probabil ca regiunea CEE să urmeze curentul
UE, ceea ce înseamnă o reducere în continuare a utilizării apei în zonele urbane. În zonele rurale se
anicipează o oarecare creştere, deoarece nivelul general al serviciilor în prezent este în general scăzut.
Alimentarea cu apă potabilă în ţările CEE este de aproximativ 85% şi apar deseori
probleme privind calitatea. Alimentarea cu apă în aşezările rurale mici este departe de a fi
adecvată (mai puţin de 50%). Problema aceasta este strâns legată de nevoia de îmbunătăţire
a dezvoltării în zonele rurale.
În unele ţări CEE pierderile de apă din sistemele de alimentare sunt încă semnificative. Mai
mult, o mare parte din sistemele de alimentare cu apă şi reţelele municipale de alimentare
cu apă au fost construite în urmă cu 30-40 de ani, folosindu-se conducte din azbociment.
200
Domestic water use (litre/capita/day)
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
1990 1994 1998 2002 2004 2010 2012
www.gwp.org 15
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Poluarea apei reprezintă una din cele mai presante probleme pe care le-au moştenit
ţările CEE. Calitatea slabă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană din regiunea
CEE este bine documentată. Întradevăr, la începutul anilor 1990, disponibilitatea
resurselor de apă de a satisface nevoile umane şi ale ecosistemelor a fost serios
ameninţată de continua degradare a calităţii resurselor. Riscurile privind sănătatea
datorate calităţii slabe a apei au fost mult mai mari decât cele acceptate în ţările din
Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) Şi costurile economice
ale degradării calităţii apei au fost substanţiale.
În 2009, statutul apei în Europa a fost estimat când toate ţările membre UE au produs
pentru prima dată Planuri de Management al Bazinelor Riverane (RBMP). Estimarea a
raportat că mai mult de jumătate din corpurile de apă de suprafaţă din UE aveau mai
puţin decît “bun” statutul ecologic sau potenţialul, şi aveau nevoie de măsuri de
micşorare şi/sau restaurare pentru a îndeplini obiectivele WFD. Un procent mare din
aceste corpuri de apă erau în regiunea CEE. Aici, ca şi în alte părţi din Europa, cele mai
comune presiuni care afectează corpurile de apă de suprafaţă sunt poluarea de la surse
punctiforme (urban) şi dispersate (agricultură) care cauzează încărcarea cu nutrienţi,
precum şi presiunile hidromorfologice care produc schimbări în habitate.
Statutul chimic precar reprezintă de asemenea o problemă care afectează mai mult de
20% din râuri şi lacuri. Cauzele principale sunt poluarea cu produse derivate din
arderea combustibililor (hidrocarburi poliaromatice), metale grele şi produse chimice
industriale, cum ar fi pesticidele. Poluarea apei cu compuşi ai azotului şi fosforului se
produce în mod tipic din emisiile acestora în apa reziduală urbană (surse punctiforme)
sau din utilizarea acestora în agricultură sub formă de îngrăşământ (surse dispersate).
16 www.gwp.org
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Ţările CEE sunt afectate de secetă, care durează tot mai mult şi cu un impact tot mai sever.
Populaţia, guvernele şi agenţiile operaţionale sunt alerte în privinţa acestei vulnerabilităţi
şi a multor probleme socio-economice care decurg din deficitul de apă şi nevoia pentru
măsuri de reducere a perioadelor de secetă. Schimbarea climaterică se adaugă problemelor
legate de secetă şi este probabil să crească atât frecvenţa, cât şi severitatea acestora. Cea mai
probabilă dezvoltare climaterică viitoare este direcţionată către veri mai calde şi uşor mai
uscate, ierni mai calde cu nivele anuale nemodificate ale precipitaţiilor, şi o mai mare
frecvenţă a fenomenelor meteorologice extreme.
În 2003, ploile şi zăpezile mai reduse din Bazinul fluviului Dunărea şi ţările din amonte au
dus la scăderea nivelului apelor Dunării până la cel mai scăzut nivel din ultimii 100 de ani,
ţinând la mal vapoarele şi barjele din Germania de Sud până la Câmpia Română. Centrala
nucleară de la Cernavodă, care extrage din Dunăre apa de răcire, a fost obligată să-şi
întrerupă activitatea timp de aproape o lună.
Evapotranspiraţia anuală din Bazinul Dunării este de 500-600 mm şi poate depăşi
precipitaţiile anuale. Irigările suplimentare au menirea de a împiedica daunele din
agricultură, dar sistemele mari din sud-estul regiunii, construite în timpul erei sovietice,
sunt acum în cea mai mare parte abandonate.
În Polonia, în anii secetoşi, debitul anual din Bazinele Fluviale Internaţionale ale Vistulei şi
Odrei poate fi cu 50% mai redus decât media. Situaţia devine în mod special dificilă când
se succed mai mulţi ani secetoşi. Bazinele riverane din Estonia, Letonia şi Lituania sunt mai
bine înzestrate decât Polonia. Dar în anii secetoşi, poate apărea deficit de apă pe plan local.
Acesta nu este atât de serios în ceea ce priveşte volumul de apă, ci în privinţa deteriorării
calităţii apei. În Letonia, cele mai mari râuri - Daugava, Venta şi Lielupe - izvorăsc din
ţările vecine şi aduc cantităţi semnificative de poluare.
www.gwp.org 17
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
În 2013 Agenţia Mondială Meteorologică a ONU (WMO) şi GWP au lansat împreună Programul
integrat de management al secetei pentru Europa Centrală şi de Est (IDMP CEE) în care s-au
implicat peste 40 de organizaţii din 9 ţări CEE.
Acest program reprezintă un cadru regional coordonat pentru monitorizarea secetei, avertizare
timpurie, predicţii şi management plus un set de îndrumări şi instrumente pentru dezvoltarea
politicilor şi planurilor regionale, naţionale şi locale privind seceta .Programul era menit să susţină,
să faciliteze şi să integreze răspunsurile de la diferitele agenţii din sectoare precum apa, solul,
agricultura, ecosistemele şi energia.
Programul promovează integrarea orizontală a eforturilor de către specialiştii din domeniul apei
care să conlucreze cu reprezentanţii serviciilor de meteorologie şi hidrologie, ai sectoarelor agricol şi
energetic, ai serviciilor din silvicultură ş.a. Acţiunile de management trebuie să fie coordinate la
toate nivelele – regional, naţional şi local. Principiul subsidiarităţii trebuie respectat, dar politica
privind seceta şi deciziile pe plan financiar trebuie luate la nivelele superioare corespunzătoare.
Acesta este un program unic care se concentrează pe abordări integrate şi nu pe soluţii fragmentate.
Se va încheia în 2015.
Sursa: www.gwpcee.org
Inundaţiile extreme apar la 10-12 ani şi sunt cauzate de obicei de un număr de factori
concomitenţi, cum ar fi furtuni locale, precipitaţii pe areale neobişnuite, şi conţinut ridicat
de umezeală în sol. Dunărea se revarsă la 2-3 ani şi pe sectorul de mijloc al fluviului
raportul de debit maxim şi minim este aproximativ cinci. Afluenţii săi sunt mai volatili,
cu un raport de 50 pentru râul Tisa, care inundă la 1,5-2 ani, şi 500 pentru multe râuri mici
şi mijlocii. Pentru a face faţă inundaţiilor pe rîul Tisa şi afluenţii acestuia, se produc
acumulări de aluviuni în albiile râurilor, iar lucrările de remediere a acestor probleme
sunt complexe şi necesită construirea de rezervoare pentru urgenţă şi relocarea barajelor.
Sistemele de management al inundaţiilor din Bazinul Dunării sunt bine dezvoltate, deşi
mentenanţa nu este întotdeauna satisfăcătoare şi reţeaua de monitorizare necesită
îmbunătăţiri în partea estică a bazinului. Multe localităţi, căi ferate, drumuri publice,
întreprinderi industriale şi o parte semnificativă a PIB-ului din regiune sunt protejate. Se
consideră în general că lucrările de inginerie civilă construite reduc consecinţele unor
inundaţii severe, dar astfel de evenimente încă apar şi produc pagube economice şi sociale
substanţiale.
În 2010 au avut loc inundaţii serioase în Bazinul Mării Baltice ca rezultat al vremii rele din
mai şi iunie. Polonia a fost cel mai grav afectată, dar Austria, Republica Cehă, Germania,
Ungaria, Slovacia, Serbia şi Ucraina din Bazinul Dunării au fost de asemenea afectate
când au căzut precipitaţii cât pentru 2 luni doar în 24 de ore. Oraşul polonez Cracovia a
declarat stare de urgenţă. Inundaţiile au durat mai multe zile şi au escaladat când râul
Vistula a ieşit din matcă. Republica Cehă a raportat cele mai mari ploi din ultimii opt ani;
totuşi, zona istorică din Praga nu a fost afectată, datorită eficienţei măsurilor de apărare
împotriva inundaţiilor, realizate după inundaţiile devastatoare din 2002. În Ungaria mai
multe şosele au devenit impracticabile. Celelalte naţiuni UE au asigurat ajutor de urgenţă.
18 www.gwp.org
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Managementul inundaţiilor reprezintă una din cele mai serioase probleme naţionale, aşa
cum s-a văzut în 1997 când pierderile provocate de inundaţii au atins cifra de 10 miliarde
de dolari.
În Lituania inundaţiile de primăvară produc pagube financiare mari, mai ales în delta
râului Nemunas. Aceste inundaţii apar chiar şi în anii cu debit redus, din cauza blocajelor
de gheţuri din partea din Belarus a bazinului râului Neman. Apa se acumulează în partea
de şes şi depresiuni locale în timpul perioadelor cu ploi intense şi de durată.
În multe ţări CEE, administrarea apelor la nivel de politică se află în răspunderea a cel
puţin două ministere. Acest lucru slăbeşte guvernarea apelor şi duce la luarea unor
decizii fragmentate deoarece mecanismele coordonatoare sunt slabe şi excesiv de formale.
Nu există mandate clare în privinţa gospodăririi apei la nivel orizontal, iar responsabilităţile
la nivel municipal şi judeţean se suprapun adesea cu deciziile luate de către ministerele
din sector.
Iată în continuare câteva exemple de abordări fragmentate ale unor probleme juridice şi
instituţionale care guvernează managementul apei în regiune şi care exprimă nevoia
urgentă pentru o abordare mai integrată.
În Slovacia, deşi municipalităţile joacă un rol cheie în managementul apei, ele sunt în
www.gwp.org 19
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
În ambele cicluri ale RBMP din 2007 şi 2015, Ministerul Mediului din Slovacia a folosit
Institutul Slovac de Cercetări privind Managementul Apelor pentru a publica o analiză a
celor mai importante probleme privitoare la managementul apelor, în loc să angajeze
municipalităţile. Şi aceasta deşi municipalităţile au responsabilităţi semnificative faţă de
serviciile privind apa şi faţă de planificarea spaţială, economică şi socială la nivel local.
Municipalităţile şi-au exprimat îngrijorarea în privinţa lipsei lor de participare şi integrare
în planificarea apei şi cu alte sectoare de utilizare a apei. În 2009 această nemulţumire a
culminat într-un raport publicat de Asociaţia Municipalităţilor şi Satelor - Principiile
Managementului Integrat al Resurselor de Apă în Municipalităţi şi Bazinele lor Riverane
Acest raport a fost proiectat să alerteze guvernul slovac pentru a lua decizii care să ducă
la o cooperare la nivel de sector şi interdisciplinară la nivel local. În 2015 Asociaţia a
devenit un partener puternic în dezvoltarea Planului Naţional al Apelor, aducând
organizaţii cheie neguvernamentale în procesul de planificare.
Acestea sunt doar câteva din preocupările care antrenează GWP CEE să influenţeze un
proces de schimbare şi adoptarea unei abordări mai integrate.
Diferenţele la nivel naţional dintre principalele obiective şi caracteristici ale managementului apei sunt
substanţiale, şi este dificil de făcut afirmaţii generale privind regiunea ca un întreg. Următoarele
demonstrează unele asemănări, deosebiri şi probleme specifice fiecărei ţări.
Resursele de apă din cele patru Ţări Baltice sunt abordate în general separat, deoarece doar câteva bazine
sunt comune. Totuşi, sunt o serie de probleme comune care cer soluţii similare, cum ar fi protejarea
calităţii Mării Baltice. Câteva probleme transfrontaliere au nevoie de rezolvare, cum ar fi cele dintre
Letonia şi Lituania, şi de asemenea în ţări care nu sunt incluse în această analiză, precum Belarus şi Rusia.
Opt ţări membre GWP sunt legate prin fluvial Dunărea şi sunt părţi semnatare ale Convenţiei privind
Protejarea Fluviului Dunărea. În consecinţă, se pune un accent puternic pe rezolvarea problemelor
transfrontaliere. Totuşi, aceasta nu este o sarcină uşoară deoarece guvernele trebuie să se concentreze şi
pe problemele naţionale de prioritate mai mare pentru populaţia locală, ceea ce poate produce conflicte
între naţiuni.
Estonia, Letonia şi Slovenia sunt ţări cu resurse de apă relativ abundente şi cele mai multe din problemele
lor privind apa sunt din domeniul “cererii” privind managementul resurselor de apă (ex. calitatea apei
potabile, infrastructura veche de alimentare cu apă şi salubritate , şi companiile mici de utilităţi ale apei
ineficiente).
Câteva ţări din Bazinul Dunării, precum Polonia şi Lituania, au probleme privind atât cererea cât şi
alimentarea cu apă. Problemele privind alimentarea cu apă sunt în mod special acute datorită variabilităţii
considerabile de al un an la altul a resurselor de apă. Deficitul persistent de apă din unele părţi ale acestor
ţări sunt cauza unor probleme precum alocarea resurselor, conflicte, şi competiţa dintre diferiţii utilizatori
ai apei.
Calitatea apelor de suprafaţă şi subterane reprezintă încă o problemă comună pentru toate ţările din
20 www.gwp.org
3 MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APÃ
Aranjamentele instituţionale legate de apă din toate ţările CEEsunt considerate a fi extrem de complicate,
lipsite de transparenţă, şi nu se susţin singure din punct de vedere financiar. Aranjamentele la nivel
economic, de reglementare şi instituţional trebuie întărite la nivel regional, naţional, bazinal şi local
pentru a le face compatibile cu realităţile politice şi economice noi.
Principiul managementului bazinului riveran este binecunoscut în regiune şi este bine poziţionat în
structurile instituţionale naţionale, însă suferă din cauza frecventelor schimbări de guvernare (remanieri
ale structurii).
.
Există o tradiţie îndelungată de planificare pe termen lung a dezvoltării resurselor de apă pe baza
modelelor matematice susţinute din punct de vedere ştiinţific şi a sistemelor computerizate de susţinere
a deciziilor. În timpul erei sovietice, planificarea era preocupată mai ales de investiţii şi implementare la
nivel central, în timp ce astăzi este necesară o planificare strategică cu accent pe instrumente de
management şi implementare prin sisteme instituţionale democratice.
Agenţia Europeană a Mediului a identificat cele mai critice trei zone pentru sănătatea
viitoare a resurselor de apă CEE şi a ecosistemelor aferente – utilizarea terenurilor, energia
şi guvernarea apei (EEA, 2012). Utilizarea terenurilor, managementul terenurilor şi
dezvoltarea regională (spaţială) a peisajelor reprezintă principalele forţe motrice care
ameninţă rezilienţa sistemelor de apă. Din punctul de vedere al legislaţiei europene şi
naţionale, cele mai importante zone politice pentru asigurarea rezilienţei apei sunt noua
Politică Agricolă Comună (CAP) şi politicile de dezvoltare regională detaliate de Comisia
Europeană în Agenda teritorială 2020. Acest document accentuează importanţa
preocupărilor privind mediul şi apa în dezvoltarea regională. Agricultura şi dezvoltarea
regională creează presiuni asupra calităţii şi cantităţii apei. CAP şi politica de coeziune
trebuie să integreze mai bine obiectivele legate de calitatea apei pentru a reduce aceste
presiuni.
Apa şi energia sunt legate în mod inextricabil ca resurse economice. Impactul producţei de
energie asupra apei trebuie redus. Acest lucru poate fi realizat printr-o planificare atentă a
biocombustibililor, energiei hidroelectrice, şi a extracţiei neconvenţionale a petrolului şi
gazelor odată cu aplicarea în totalitate a tuturor instrumentelor de estimare a mediului.
Stabilirea preţului corect pentru apă şi energie poate de asemenea ajuta la îmbunătăţirea
utilizării eficiente a resurselor de apă.
Pentru guvernarea apei (OECD, 2015), trebuie să existe o mai bună “integrare verticală” la
nivele diferite de administrare, cum ar fi local, regional, naţional şi European. Este de
asemenea necesară o mai bună “integrare orizontală” a factorilor decizionali din domeniul
apelor şi al sectoarelor de utilizare a apelor.
www.gwp.org 21
4 IWRM VS EU WFD
4 IWRM vs EU WFD
WFD este numită uneori “IWRM-ul din Nord” şi este văzută ca modalitatea prin care
Europa implementează IWRM. Ele sunt sinonime în multe privinţe, dar există şi
diferenţe între ele. IWRM reprezintă un răspuns la nevoia de guvernare îmbunătăţită a
apei, în timp ce WFD se concentrează mai mult pe legislaţia privind protecţia mediului.
În regiunea CEE, WFD este văzută ca un element esenţial al politicii pentru IWRM şi, în
acest fel, reprezintă un instrument cheie pentru integrarea politicii apei, care specifică
ţinte privind protecţia apei la egalitate cu interesele economice. Există mult teren comun,
cum ar fi abordarea la nivel de bazin, participarea publică, principiul precauţiunii şi
transparenţa (INBO, 2006), însă WFD singură nu este suficient de echilibrată cu
obiective de dezvoltare socio-economică, aşa cum este încurajată de abordarea IWRM.
Există, desigur, multe alte directive, politici ale sectoarelor economice şi convenţii care
trebuie luate în considerare pentru o abordare integrată comprehensivă privind
dezvoltarea în domeniile mediului, economic şi social.
4.1 Planificarea managementului bazinelor riverane
22 www.gwp.org
4 IWRM VS EU WFD
Tipul IRBM IRBM pentru obiectivele WFD IRBM pentru obiectivele nationale
Obiective Obiective de mediu comune la nivel Obiective europene, nationale, regionale, si locale
European.. Statutul bun al tuturor apelor de sociale si economice:utilizarea sustenabilã a apei/
suprafatã si subterane, statutul bun al serviciilor de apã
zonelor protejate
Cadrul legal Politici, strategii, planuri de actiune si legi nationale.
Politica Apei UE; EU WFD; obiective asociate Politici, strategii, planuri de actiune UE.Directiva UE
privind Managementul Riscului de Inundatii, acorduri
internationale;
Rezultatele planificãrii Programe de mãsuri în scopul realizãrii Programe de mãsuri în scopul realizãrii obiectivelor
obiectivelor de mediu sociale si economice
Din 2001, sprijinul pentru ţările CEE în încercarea de a implementa WFD a venit dintr-o
cooperare semnificativă, deşi informală, sub egida Strategiei Comune de Implementare
(CIS). Aceasta este condusă de Directorii din domeniul apei ai statelor membre UE şi
din Comisia Europeană. CIS a furnizat cu succes mai mult de 30 de documente de
îndrumare şi lucrări politice, cu participarea activă a experţilor din ţările CEE. Aceasta a
constituit o platformă valoroasă pentru schimbul de experienţă şi bune practici între
statele membre şi ţările candidate CEE.
www.gwp.org 23
4 IWRM VS EU WFD
WFD. Acest mecanism de cooperare a fost folosit ca model în alte sectoare de mediu
care susţin implementarea acquis-ului de mediu (1).
Al treilea raport de implementare în cadrul WFD (EC, 2012b; EC, 2013b) se bazează pe evaluarea
RBMP-urilor şi este parte integrală din noul document privind politica apei al UE - Planul privind
Protejarea Resurselor de Apă ale Europei. Evaluarea se bazează pe informaţiile furnizate de statele
membre UE – RBMP-uri publicate şi documentaţia aferentă, şi raportarea electronică prin Sistemul
de Informare privind Apa pentru Europa.
Raportul spune că o proporţie mare din corpurile de apă au statut necunoscut. Monitorizarea este
insuficientă şi inadecvată în multe ţări, nu toate substanţele prioritare sunt monitorizate, şi numărul
corpurilor de apă care sunt monitorizate este limitat. Raportul indică progresul către atingerea
obiectivului de statut bun până în 2015, dar acesta nu va fi realizat pentru o proporţie semnificativă
a corpurilor de apă. Calitatea chimică a corpurilor de apă s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimii 20
de ani, însă situaţia referitoare la substanţele prioritare listate în WFD nu îşi atinge obiectivul
propus.
1
The acquis is the accumulated legislation, legal acts, and court decisions which constitute the body of European Union law.
24 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Totuşi, în continuare sunt prezentate câteva experienţe specifice disponibile din ţări CEE
selectate (GWP 2014; EMLA, 2010; Ijjas şi Szlávik, 2000). Accentul principal se pune pe
fluvial Dunărea şi afluenţii acestuia şi pe experienţa privind planificarea şi gospodărirea
problemelor transfrontaliere complexe ale acestor cursuri de apă importante.
www.gwp.org 25
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Source: ICPDR.
partea de mijloc şi inferioară a Dunării.În 1774 un tratat a permis ruşilor şă folosească
Dunărea inferioară. În 1856, Tratatul de la Paris a creat primul, şi pentru mult timp unicul,
organism internaţional – Comisia Europeană a Dunării – cu puteri semnificative de a
garanta libertatea comerţului şi navigaţiei pe Dunăre pentru toate ţările europene.
Cooperarea în cadrul acestei Comisii a continuat până la mijlocul secolului XX.
O proporţie importantă a resurselor de apă este deteriorată sau ameninţată din punct de
vedere al mediului şi deci are nevoie de protecţie, iar îmbunătăţirea calităţii apei reprezintă
o sarcină substanţială pentru realizarea unei dezvoltări durabile. Convenţia a furnizat o
bază solidă de cooperare şi a fost un stimulent pentru ca fondurile internaţionale să
co-finanţeze multe cercetări şi studii de mediu, şi a permis unui mare număr de organizaţii
să coopereze (Ijjas 2011). Acestea au inclus:
• Dunărea...pentru cine şi pentru ce, Equipe Cousteau (1992)
26 www.gwp.org
4 5 EXPERIENTE ALE IWRM
Se consideră că DRPC este un exemplu de bună practică în cadrul IWRM. Este coordonată
eficient de către ICPDR. Bazinul Dunării are un RBMP transfrontalier (ICPDR, 2015a,b,
www.gwp.org 27
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Ţările din Bazinul Dunării au beneficiat la rândul lor de faptul că fac parte din grupul de
experţi ai ICPDR în cadrul căruia au loc schimburi de lecţii învăţate şi se discută despre
soluţiile noi care au îmbunătăţit implementarea IWRM. ICPDR este unicul mecanism
internaţional care se angajează într-un dialog cu factorii implicaţi şi invită observatori care
să se alăture activităţii acestuia. Până acum, 22 de organizaţii au statut de observator,
inclusiv GWP CEE, care reprezintă spectrul complet al intereselor privind apa (ICPDR,
2014).(1)
5.1.1 Bune practici pentru planificarea si coordonarea managementului bazinelor riverane (RBM)
Planificarea şi coordonarea RBM pentru bazinele riverane mari necesită o atenţie şi o înţelegere specială
(Ijjas 2004a, b), şi astfel Grupului de Experţi RBM din cadrul ICPDR i-a revenit responsabilitatea de a
identifica bunele practici care erau potrivite pentru Bazinul Dunării. Obiectivul era de a asigura ajutor
pentru pregătirile realiste şi rezonabile în scopul RBMP la nivelul Dunării şi al coordonării şi pentru
definirea sarcinilor critice de bază. Acestea includ:
Selectarea problemelor care afectează întregul District al Bazinului Fluviului Dunărea (DRBD)
Selectarea celor mai bune practici aplicabile
Proiectarea unei propuneri pentru conţinutul unui ghid privind RBMP şi coorodnarea în cadrul
bazinelor fluvial mari.
Au fost identificate trei niveluri principale de planificare şi coordonare:
28 www.gwp.org
4 5 EXPERIENTE ALE IWRM
Deşi nu toate ţările Bazinului Dunărea sunt state membre UE şi deci nu sunt obligate prin
lege să îndeplinească prevederile WFD, au fost de acord în totalitate să adopte şi să
implementeze WFD. Cele cinci state nemembre sunt Bosnia şi Herzegovina, Moldova,
Muntenegru, Republica Serbia, şi Ucraina.
DRBMP a identificat patru probleme transfrontaliere importante care afectează atât fluviul
Dunărea, cât şi Marea Neagră:
Pe parcursul anilor 1970 şi 1980, statutul trofic al Mării Negre, şi în special al platformei
nord-vestice, a crescut în mod dramatic. ICPDR şi programul UNDP/GEF au convenit
asupra unor ţinte de refacere pe termen scurt şi lung:
În 2014, a fost lansat al doilea ciclu al RBMP şi va fi finalizat în Decembrie 2015, ţinând cont
de rezultatele unui proces de consultare publică de şase luni. La nivel naţional se pregătesc
planuri mai detaliate.
www.gwp.org 29
5 EXPERIENTE ALE IWRM
De la adoptarea primului DRBMP în 2009, s-a desfăşurat o activitate mai intensă şi s-au
cercetat probleme suplimentare pentru a identifica relevanţa şi semnificaţia acestora la scară
de bazin. Acestea includ calitatea şi cantitatea sedimentelor, speciile străine invasive,
adaptarea la schimbările climatice, deficitul de apă şi seceta, precum şi preocupările privind
sturionii. Mai mult, s-au lansat noi activităţi în scopul accentuării cooperării intersectoriale,
în special în domeniul navigaţiei de interior,al hidroenergiei durabile şi al agriculturii, şi
totodată s-au stabilit legături între WFD şi mediul marin protejat prin Directiva Cadru UE
privind Strategia Marină 2008/56/EC. Aceste politici sectoriale se leagă strâns de problemele
importante ale managementului apei (1) – proiecte de infrastructură pentru navigaţie,
energia hidroelectrică, protejarea împotriva inundaţiilor, schimbările hidromorfologice, şi
activităţile agricole care includ poluarea organică, poluarea cu nutrienţi şi poluarea cu
substanţe periculoase.
Mai mult de 80% din cursul Dunării este regularizat în scopul protejării împotriva
inundaţiilor, şi pe 30% din lungimea sa există baraje pentru generarea de energie
hidroelectrică. Aproximativ jumătate din afluenţii Dunării sunt folosiţi la generarea de
energie hidroelectrică. În total, hidrocentralele din bazinul Dunării produc 30.000 MW.
Există 1.081 de bariere pe râurile DRBD în cadrul zonelor de captare care depăşesc 4.000 km2.
Aproximativ 598 sunt baraje/stăvilare, 296 sunt rampe/praguri şi 124 sunt clasificate ca alte
tipuri de zăgăzuiri. Aproximativ 47%. produc o diferenţă a nivelului apei de mai puţin de 5 m
în condiţii medii, 21% produc o diferenţă a nivelului apei între 5 şi 15 m, şi 6% reprezintă baraje
mai mari cu diferenţe ale nivelului apei de peste 15 m. Până în 2015, 335 din aceste bariere vor
fi dotate cu facilităţi funcţionale pentru migrarea peştilor, însă 628 vor constitui în continuare
un obstacol pentru migrarea peştilor şi sunt în prezent clasificate ca presiuni semnificative.
Box 9.Integrarea DRBMP cu planul de management al riscului de inundatii (FRMP) pentru Bazinul Dunãrii
Directiva privind inundaţiile 2007/60/EC are ca obiectiv reducerea riscului de inundaţii pe cursurile de
apă şi liniile de coastă din UE prin cartografierea dimensiunilor inundaţiilor .şi a bunurilor şi populaţiei
aflate în zonele de risc , precum şi luarea unor măsuri adecvate şi coordinate pentru a reduce acest risc.
Această Directivă reiterează de asemenea drepturile publicului de a accesa aceste informaţii şi de a
participa la procesul de planificare. Directiva reprezintă un răspuns la seria de inundaţii majore şi
catastrofale dintre anii 1998 şi 2006, inclusiv inundaţiile de pe fluviile Dunărea şi Elba, precum şi pagubele
economice foarte ridicate.
30 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Râul Tisa este cel mai lung afluent al Dunării. Este cel mai mare sub-bazin –
157.186 km2 -
şi cuprinde o populaţie de 14 milioane de indivizi din cinci ţări CEE –
Ungaria, România, Serbia, Slovacia şi Ucraina (Tabelul 2).
Ţările care fac parte din Bazinul Râului Tisa au o istorie îndelungată de
cooperare, inclusiv un acord din 1998 privind protejarea râului Tisa şi a
afluenţilor acestuia şi înfiinţarea, în anul 2000, a Forumului Tisa care abordează
problemele legate de inundaţii. Ţările care fac parte din Bazinul Râului Tisa
sunt toate participante ale DRPC şi ale Convenţiei Cadru privind Protecţia şi
Dezvoltarea Durabilă a Carpaţilor (Convenţia Carpatică).La prima întâlnire
ministerială a ţărilor ICPDR din 2004, miniştrii şi reprezentanţii la nivel înalt
din ţările Bazinului Tisa au semnat un memorandum de înţelegere - Către un
plan de management al bazinului riveran pentru Râul Tisa care să susţină
dezvoltarea durabilă a regiunii. ICPDR a înfiinţat Grupul Tisa ca platformă de
întărire a coordonării şi schimbului de informaţii legate de activităţile
internaţionale, regionale şi naţionale din Bazinul Tisei, şi pentru a se asigura
că acţiunile erau armonizate şi efective.
Ţările din Bazinul Tisei au dezvoltat împreună RBMP-ul integrat al Tisei. Acest
fapt depăşeşte cu mult cerinţele WFD şi răspunde pentru cantitatea, cât şi
calitatea apei. Identifică măsuri care vor avea impact pozitiv atât asupra
calităţii apei , cât şi asupra cantităţii de apă, şi totodată asupra ecosistemelor
acvatice.
5.2.1 Comparatie între RBMP-urile Tisei si Dunãrii
www.gwp.org 31
5 EXPERIENTE ALE IWRM
RBMP-ul pentru râul Tisa include măsuri orizontale, ca de exemplu coordonarea şi consultarea
internaţională, măsuri de reducere a consecinţelor secetei, cum ar fi schimbări privind
practicile agricole, îmbunătăţirea eficienţei irigaţiilor, precum şi reducerea ratelor de pierdere
a apei prin infiltraţii; o abordare mai coordonată privind alocarea apei şi gospodărirea
debitelor reduse, precum şi măsuri de protecţie împotriva inundaţiilor (Box 10).
Box 10. ‘Crearea spatiului pentru apã’ în Bazinul Râului Bodrog
Sub egida UNDP/GEF, proiectul demonstrativ pentru Tisa "Crearea spaţiului pentru apă" a fost
implementat în comun de Ungaria, Slovacia şi Ucraina, având ca obiectiv principal reducerea
consecinţelor inundaţiilor prin realizarea unui management consistent şi holistic al riscului de
inundaţii în Bazinul Râului Bodrog (afluent al Tisei). Factorii implicaţi la nivel local au lucrat mai
mult de doi ani pentru a formula proiectul. Acesta a inclus atât abordări de sus în jos cât şi de jos în
sus pentru a se asigura că politicile naţionale erau traduse în soluţii practice şi experienţele la nivel
local privind protejarea împotriva inundaţiilor erau integrate în politicile naţionale. Proiectul a
combinat cu succes diferite ingrediente de politică, practice şi de comunicare, ca de exemplu strategia
privind managementul inundaţiilor, locuri de demonstrare, măsuri de reabilitare, construirea
capacităţii şi a proprietăţii la scară locală, precum şi o campanile de informare a publicului.
Sursa: GWP ToolBox Studiu de caz nr. 398 (www.gwptoolbox.org)
Bazinul râului Sava reprezintă unul din cele mai importante sub-bazine ale Dunării,
32 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Acordul Cadru reprezintă un acord internaţional unic care integrează multe aspecte ale
managementului resurselor de apă. Trăsătura caracterisitcă a ISRBC în cadrul organizaţiilor
bazinale europene o reprezintă integrarea responsabilităţilor privind protecţia mediu-
lui şi navigaţia într-o singură instituţie. Aceasta îi asigură ISRBC cea mai largă sferă de
responsabilitîţi în cadrul comisiilor riverane. ISRBC are capacitatea de a lua decizii privind
navigaţia şi de a face recomandări privind toate celelalte probleme privind managementul
apei. Asigură mecanismul principal de cooperare dintre cele cinci ţări riverane şi serveşte
ca platformă de coordonare şi implementare a WFD în bazin privitor la problemele de
importanţă la nivel de bazin.
În Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au fost construite două baraje mari pe Drina
Neagră, în special pentru producerea de energie hidroelectrică. Până recent, acestea au
fost gestionate la nivel naţional, neţinând cont de alţi utilizatori din cadrul bazinului. Însă
ţara duce lipsă de structuri instituţionale solide, guvernare, capacitate şi resurse financiare
pentru a gestiona efectiv această infrastructură.
www.gwp.org 33
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Din 2005 eforturile de întărire a cooperării transfrontaliere au constituit unul din rezultatele
cheie ale Dialogului Regional privind Managementul Resurselor de Apă Transfrontaliere
din Europa de Sud-Est , în scopul promovării unui management sustenabil al acestor
corpuri de apă comune. Activităţile desfăşurate sub egida Dialogului Regional (evaluări,
mese rotunde internaţionale, workshop-uri de construire a capacităţii şi călătorii de studiu)
au fost folosite pentru a permite factorilor implicaţi să identifice soluţii care pot fi aplicate
în bazinele respective. În 2009, participarea factorilor implicaţi din Bazinul Drina la aceste
evenimente a constituit un catalizator pentru iniţierea Dialogului Drina. În 2011, rezultatul
politic cheie al Dialogului a fost semnarea unui memorandum de înţelegere pentru
Managementul Bazinului Transfrontalier Extins al Râului Drina. Deşi acest memorandum
a fost semnat de miniştrii din statele riverane care răspundeau de managementul apei şi
mediului, el a fost dezvoltat de către principalele agenţii ale apelor mai degrabă decât prin
iniţierea unor negocieri asupra unui acord interguvernamental (Scoulos et al., 2015).
Ambele Dialoguri au fost iniţiate sub egida Petersberg Phase II/Athens Declaration Process
şi au fost implementate în sinergie cu programul GEF IWLEARN.
5.5 Bazinul fluviului Nistru
Moldova şi Ucraina nu sunt state membre UE, dar intenţionează să candideze
pentru a deveni state membre UE. Ele impart Bazinul Fluviului Nistru. Acesta
este al cincilea cel mai mare fluviu din regiunea Mării Negre, având cea mai
mare suprafaţă a uscatului în Moldova, care include o populaţie de 2,7
milioane locuitori. Fluviul Nistru alimentează cu apă oraşele localizate de-a
lungul fluviului, inclusiv Chişinău, capitala Moldovei. Ecosistemele bazinului
s-au deteriorat în perioada erei sovietice din cauza deversărilor în fluviu de
produse agrochimice şi ape reziduale netratate, iar extragerile de apă pentru o
varietate de scopuri nu erau controlate. Mecanismele şi instrumentele
disponibile nu sunt suficiente pentru a gospodări apa eficient, şi nici nu pot
face faţă necesităţii de cooperare transfrontalieră în scopul gospodăririi acestei
resurse comune. Acest fapt este agravat de conflictul transnistrian de-a lungul
graniţei dintre cele două ţări şi care afectează utilizarea infrastructurii comune
de tratare a apelor reziduale. Problema atinge dimensiuni transfrontaliere
deoarece apa poluată curge din Ucraina în Moldova şi apoi din nou înapoi în
Ucraina înainte de vărsare în Marea Neagră la sud-est de oraşul Odesa.
ÎN 1994, a fost semnat un tratat bilateral între guvernele Moldovei şi Ucrainei
privind Utilizarea Comună şi Protejarea Apelor Transfrontaliere. Acest cadru
de cooperare se bazează pe contribuţiile unei reţele de autorităţi locale,
organizaţii neguvernamentale (ONG-uri), mediul academic şi comunităţi
universitare, şi are menirea de a asigura o cooperare efectivă în scopul punerii
în practică a principiilor IWRM. Ca urmare a acestui cadru de cooperare, UE a
finanţat o iniţiativă numită “Politica de vecinătate” pentru promovarea
cooperării Ucraina-Moldova (Box 11).Dar în ciuda tuturor eforturilor depuse
la nivele diferite de către factorii implicaţi în vederea elaborării unui plan de
management integrat pentru bazinul Nistrului, s-a realizat foarte puţin în
practică în afară de producerea unui număr de documente şi planuri de
reglementare a diferitelor activităţi din cadrul bazinului. Principalul punct slab
îl reprezintă lipsa capacităţii instituţionale de pregătire, coordonare şi
implementare a unui RBMP comprehensiv.
34 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Un cadru legal de cooperare a fost agreat şi semnat în 1994, şi un pas important în cooperarea mutuală
l-a constituit semnarea Tratatului Nistrului în 2013. Acest fapt a permis mobilizarea unor fonduri
externe şi implementarea unor proiecte cu sprijin din partea Comisiei UE (Parteneriatul Estic,
cooperarea trilaterală România–Ucraina–Moldova, programul Marea Neagră). A fost iniţiat un
proiect Cooperarea transfrontalieră şi managementul durabil în Bazinul Fluviului Nistru: Faza a III-a
– Implementarea Programului de acţiune (Nistru –III) în 2009 , cu sprijin din partea Suediei şi
Finlandei. Este implementat de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, UNECE, şi de
Programul de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) în strânsă colaborare cu autorităţile şi ONG-urile
din Moldova şi Ucraina. Scopul este de a îmbunătăţi cooperarea dintre Moldova şi Ucraina privind
managementul comun al bazinului Fluviului Nistru. Ca urmare a semnării tratatului, o întâlnire la
nivel înalt din aprilie 2015 a reprezentat o oportunitate pentru cooperarea bilaterală prin lansarea
Cadrului Strategic de Adaptare la Schimbările Climatice pentru Bazinul Nistrului.
Sursa: GWP ToolBox Studiu de caz Nr. 425 (www.gwptoolbox.org)
5.6 La nivel macro-regional
În 2009, UE a elaborat o strategie economică pentru regiunea Mării Baltice şi în 2011 a fost
adoptată o strategie similară pentru regiunea Dunării. În 2014, Consiliul European a
invitat Comisia Europeană să elaboreze o strategie UE pentru regiunule Mării Adriatice
şi Mării Ionice. Scopul acestor strategii macro-regionale a fost să mobilizeze proiecte şi
iniţiative noi pentru a crea un simţ al responsabilităţii comune. Ele reprezintă o inovaţie
importantă pentru cooperarea şi coeziunea teritorială, şi cele două strategii existente îşi
demonstrează în momentul de faţă meritul atât din punct de vedere strategic, cât şi
politic. Deşi mai este nevoie de îmbunătăţiri în viitor privind planificarea şi implementarea
proiectelor, există rezultate clare de creare de politici îmbunătăţite şi mai integrate (EC,
2013a).
Strategia abordează 11 zone mari prioritare (Tabelul 4). Fiecare zonă prioritară este
coordonată în comun de două ţări participante care desemnează un Coordonator al Zonei
prioritare.
Criteriul principal pentru selectarea proiectelor şi acţiunilor îl reprezintă importanţa la
nivel de bazin. Aceasta include probleme care necesită o perspectivă la nivel de bazin şi
cooperare între ţările din cadrul bazinului, şi cele care necesită mecanisme de coordonare
şi integrare politică inter-ministerială sau inter-sectorială. Fondurile vor susţine proiecte
care promovează dezvoltarea durabilă şi acoperă mai multe regiuni şi ţări. GWP CEE este
un participant permanent în grupurile directoare ale Strategiei UE pentru Regiunea
Dunării Zona Prioritară 4 şi 5
www.gwp.org 35
5 EXPERIENTE ALE IWRM
În 2014 a fost evaluat progresul înregistrat de Strategia Europeană pentru regiunea Dunării. O
analiză efectuată de Asociaţia Angajatorilor din Sectorul de Management al Apei din Slovacia a
recomandat dezvoltarea unei guvernanţe mai bune şi a identificat principalele provocări cu care
face faţă regiunea:
Lipsa unui mandat de adoptare a deciziilor pentru membrii grupului director
Schimbări frecvente ale membrilor
Absenţă şi pasivitate în cazul unor zone prioritare
Inconsistenţa dintre luarea deciziilor de către adunarea grupului director şi deciziile rezultante
referitoare la proiectele “de acasă”.
Sursa: Traducere din Asociaţia Angajatorilor din Sectorul de Management al Apei din Slovacia:
Abordarea integrată a apei în coeziune comună , Ediţie specială - Water Management Journal,
Volumul 57 Iunie 2014
36 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Tabelul 5.Paralelele dintre strategia Regiunii Mãrii Baltice si strategia Regiunii Dunãrii
Tipul de management al apei Managementul integrat al bazinului marin EU Directiva privind Inundaţiile
şi Managementul integrat al bazinului Managementul integrat al bazinului
riveran riveran
Politica de dezvoltare rurală a UE susţine investiţiile din comunităţile rurale şi este puternic
influenţată de WFD şi de EU CAP. Datorită acestor influenţe, statele membre au flexibilitatea
de a selecta cele mai potrivite măsuri pentru abordarea nevoilor specifice ţării lor şi de a decide
asupra priorităţilor privind cheltuirea surselor financiare
În 2003, GWP CEE a iniţiat ideea unui Dialog privind Apa pentru Hrană şi Mediu cu scopul de
a oferi consultanţă politică pentru dezvoltarea durabilă care a promovat o abordare integrată
în sectorul rural. Dialogul a combinat participarea publică internaţională, naţională, regională
şi locală şi a fost organizat în cadrul Dialogului Global privind Apa pentru Hrană şi Mediu
(WFE) pentru implementarea WFD în managementul apei din agricultură în ţările CEE.
Dialogul a fost coordonat cu alte activităţi relevante ale GWP CEE, Grupul de lucru regional
European al Comisiei Internaţionale pentru Irigaţii şi Drenări (ERWG ICID), World Wide Fund
(WWF), Programul Dunăre-Carpaţi şi WWF Europa.
Dialogul a avut ca rezultat 10 Rapoarte ale Dialogurilor Naţionale şi raportul regional CEE
(GWP CEE, 2003, 2004). Ţările participante au fost Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Mesajele cheie au inclus:
• Nevoia unui echilibru delicat între îndeplinirea politicilor UE privind apa şi politicile
agricole comune pentru a permite o competitivitate fără a îngreuna povara asupra mediului.
• Politica subsidiarităţii trebuie reconsiderată pentru creşterea standardelor de viaţă
relativ reduse tipice în agricultura din toate ţările CEE.
• Locuitorii din zonele dezavantajate trebuie să realizeze justiţia socială şi astfel trebuie
încurajate investiţii prietenoase cu mediul împeună cu stimulentele adecvate.
Deşi fermierii vor fi în linia întâi pentru implementarea multora dintre măsurile WFD, există o
slabă comunicare şi coordonare între sectoarele apei şi agriculturii. Cei mai mulţi fermieri nu
ştiu cum să contribuie la ciclul de planificare a apei.
Rolul “culturilor naţionale” necesită mai multă atenţie. Implementarea WFD în managementul
apei din agricultură are loc în condiţii economice, circumstanţe geografice, factori socio-
culturali, structuri guvernamentale şi tradiţii extrem de diverse pentru fiecare stat membru UE.
www.gwp.org 37
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Principiul echităţii trebuie aplicat în cazul intereselor de mediu, sociale şi economice, astfel încât
fiecare să beneficieze de o atenţie adecvată şi să se ajungă la un consens larg privind priorităţile.
Între 2007 şi 2013 cea mai mare parte a cheltuielilor publice a fost pentru “îmbunătăţirea
competitivităţii din sectoarele agriculturii şi pădurilor” (Ecologic 2009,b). Modernizarea a fost
crucială pentru dezvoltarea economică rurală, dar acţiunile întreprinse în această perioadă nu
au fost suficiente pentru rezolvarea problemelor privind managementul apei. Astfel va fi nevoie
de eforturi suplimentare în perioada următoare de Reglementare a dezvoltării rurale din 2014
în 2020. Aceasta va asigura suportul financiar pentru implementarea obiectivelor WFD şi
Natura 2000. Va susţine şi investiţiile din irigaţii, dar aceasta va trebui să ţină cont de respectarea
de către fermieri a standardelor stabilite în cadrul reglementărilor WFD şi Natura 2000 (UE,
2013). Dezvoltarea irigaţiilor se confruntă cu multe provocări şi va trebui să fie coordonată
alături de alţi utilizatori ai apei pentru a găsi soluţii sustenabile şi astfel să devină o parte a
abordării IWRM (Dirksen, 2006). WFD subliniază importanţa coordonării şi această abordare
trebuie să continue în privinţa necesităţilor din sectorul agriculturii pentru mai multă apă şi
producerea hranei.
Spre deosebire de cea mai mare parte a Europei de Vest, ţările CEE au populaţii rurale
însemnate, aproximativ 56 milioane de locuitori – 25% în Republica Cehă şi peste 50% în
Slovenia. Investiţiile din infrastructura apei au ţintit în cea mai mare parte zonele urbane
(aşezări cu o populaţie peste 2000 de locuitori) şi aceasta rezultă din Directiva UE privind
zonele urbane şi tratarea apelor reziduale (UWWT). Pentru îmbunătăţirea zonelor rurale s-au
alocat eforturi şi fonduri mai puţine. Dar acest lucru se schimbă deoarece în mai multe ţări CEE
se instalează în momentul de faţă facilităţi corespunzătoare de alimentare cu apă şi sanitaţie
(Box 13).
Mica aşezare rurală Hostetin a devenit un pionier în privinţa dezvoltării durabile. În ultimii 20 de
ani, satul a condus mai multe proiecte pilot, ca de exemplu o staţie de epurare a apelor reziduale
construită în zonă umedă , termoficare pe bază de biomasă, o fabrică pentru producerea cidrului
organic şi un centru pentru educaţie în domeniul dezvoltării durabile , care reprezintă de asemenea
un exemplu de construcţie ecologică.
În Slovenia au fost testate zone umede construite şi până în anul 2007, erau operabile 12. Ele se
integrează bine în peisaj şi sunt extrem de potrivite în parcurile naturale.
În Ungaria, plantaţiile de plopi sunt irigate cu ajutorul apelor reziduale reciclate din micile aşezări
rurale care nu au sisteme de canalizare.
În şcolile rurale din Ucraina, lipsa facilităţilor privind alimentarea cu apă şi sanitaţia reprezintă o
problemă comună. Un ONG local, Mama 86, a condus mai multe proiecte în scopul instalării unor
toalete funcţionale pentru şcoli şi populaţia săracă. S-a ales conceptul de toalete uscate cu separare a
urinei. Produsele finale sunt compostate şi folosite ca îngrăşăminte.
Sursa: GWP ToolBox Studiu de caz nr. 467 (www.gwptoolbox.org ) şi GWP CEE, 2007.
38 www.gwp.org
5 EXPERIENTE ALE IWRM
În 1992 a fost terminat Canalul Rin-Main-Dunăre. Acesta a deschis o cale de navigaţie care
leagă Marea Nordului, prin delta Rinului la Rotterdam, cu delta Dunării din sud-estul
României şi cu Marea Neagră, de-a lungul fluviilor Rin, Main şi Dunăre.
În 2014, Consiliul de Transport din cadrul UE şi Ministerele Statelor Riverane ale Dunării
au aprobat Planul master de reabilitare şi întreţinere a şenalului navigabil al Dunării şi
afluenţilor navigabili. Planul master a fost pregătit în cadrul Strategiei UE privind
Regiunea Dunării (Zona de prioritate 1a privind apele de interior).
www.gwp.org 39
5 EXPERIENTE ALE IWRM
Până în anul 2020, în România proiectele hidroenergetice mci vor fi excluse din finanţarea UE
conform Programului Operaţional pentru infrastructură mare, Această decize a urmat unei acţiuni la
nivel naţional în 2013 care a reunit asociaţii ale pescarilor, cercetători, cadre universitare şi grupuri
din ecoturism. Autorităţile române au promis să desemneze un statut de “interzis” pentru acele zone
protejate împotriva dezvoltării unor hidrocentrale mici. Ca urmare a recomandărilor ICPDR din
Principiile directoare privind dezvoltarea unei energii hidroelectrice durabile în Bazinul Dunării,
autorităţile au creat un grup comun de lucru al guvernului şi societăţii civile în scopul dezvoltării
unor criterii de integrare a zonelor “interzise” în legislaţie şi al îmbunătăţirii condiţiilor de construire
şi operare pentru energia hidroelectrică din afara acelor zone desemnate.
GWP CEE este un jucător cheie în mobilizarea participării publice şi implicarea factorilor
responsabili în reforma managementului apei (Box 15). În 2007 GWP CEE a primit statut
de observator al ICPDR şi de atunci a fost parte activă în grupul de lucru al experţilor
privind participarea publică. Cele mai multe activităţi sunt conduse la nivel naţional.
40 www.gwp.org
6 ADOPTAREA IWRM – UNDE NE AFLÃM?
Box 15. GWP devine membru al Consiliului National privind Managementul Apei din Ungaria
Consiliul Naţional privind Managementul Apei supervizează planificarea managementului din
bazinele riverane la nivel naţional, inclusiv aprobarea RBMP-urilor pregătite conform WFD. Membrii
consiliului includ reprezentanţi ai diferitelor ministere cu interes pentru apă, delegaţi ai celor patru
consilii sub-bazinale de management al apei, ONG-uri din domeniul apei, utilizatori de apă şi
asociaţii profesionale şi ştiinţifice – mai mult de 30 de membri în total. Consiliul este condus de
Sectretarul de Stat responsabil cu problemele apei nominalizat de Ministerul de Interne.
Professor Emeritus Ferenc Ligetvári, GWP Ungaria, a fost invitat să devină membru al Consiliului.
Este acum vicepreşedintele ales al Consiliului, devenind membru ales cu cel mai înalt grad. GWP
Ungaria este acum capabilă să influenţeze în mod substanţial planificarea RBMP în Ungaria – un
proces de importanţă strategică.
O astfel de analiză este dificilă din cauza diversităţii condiţiilor fizice, sociale,
economice şi de mediu care apar în regiune. Însă există şi trăsături comune,
deoarece fiecare ţară a căutat o cale de trecere de la o economie comandată din
era sovietică la o economie de piaţă liberă cu instituţii democratice. De
asemenea, cele mai multe ţări au aderat sau intenţionează să adere la UE.
Astfel ele absorb rapid şi implementează cerinţele legislative stringente ale
statelor membre UE. În sectorul apei, cerinţele WFD din domeniul mediului şi
calităţii apelor domină planificarea şi managementul resurselor de apă. Mulţi
văd aceasta ca un surogat pentru IWRM deoarece ambele au trăsături comune,
deşi IWRM se concentrează mult mai mult pe dezvoltarea socială şi economică
durabilă şi nu doar pe mediu. În acest sens, lucrarea analizează progresul atins
în realizarea cerinţelor WFD ca un pas important către punerea în practică a
IWRM.
GWP CEE, în calitate de organizaţie, şi-a concentrat eforturile mai ales la nivel
macro, încurajând o abordare complet integrată a managementului apei. Şi
exisă semne de progres remarcabil demarat de WFD care, ca şi IWRM, necesită
o abordare la nivel de bazin riveran a managementului apei şi o participare
deplină a factorilor responsabili în luarea deciziilor. Cel mai surprinzător
exemplu este Bazinul Dunării în care 19 ţări lucrează în domeniul
managementului apei în probleme legate de inundaţii, secetă şi sedimentări,
împreună cu problemele legate de ecosisteme, agricultură, acvacultură,
www.gwp.org 41
6 ADOPTAREA IWRM – UNDE NE AFLÃM?
În concluzie, ţările CEE au multe puncte tari, din care cel mai important este
numărul mare de profesionişti cu înaltă calificare din domeniul managementului
apei, care au un înalt nivel de educaţie şi pregătire în conformitate cu
standardele acceptate la nivel internaţional. În ultimul deceniu progresul în
direcţia IWRM a fost semnificativ, mai ales la nivel macro, ţinând cont de
punctul de plecare pentru multe din ţări în 1989. Dar mult mai mult trebuie
făcut în privinţa coordonării planificării la nivel local şi naţional. Aceasta este
provocarea pentru următoarea fază de şase ani de planificare şi implemetare a
WFD.
42
BIBLIOGRAFIE
Bibliografie
Comisia Europeană (EC). (2013a) COM(2013) 468 final. Report from the
Commission to the European Parliament, the Council, the European
Economic and Social Committee and the Committee of the Regions. EC,
Bruxelles, Belgia.
Comisia Europeană (EC). (2013b) Report from the Commission to the European
Parliament and the Council on the Implementation of the Water Framework
Directive (2000/60/EC) - River Basin Management Plans. EC, Bruxelles, Belgia.
www.gwp.org 43
BIBLIOGRAFIE
Parteneriatul Global al Apei pentru Europa Centrală şi de Est (GWP CEE) (2003)
Dialogue on Water, Food and Environment in Central and Eastern Europe.
Dialogue on the Implementation of the EU Water Framework Directive in
Agricultural Water Management in Central and Eastern European EU Candidate
Countries. Final Report on the first phase of the Dialogue 2001-2003.GWP,
Stockholm, Suedia.
Parteneriatul Global al Apei pentru Europa Centrală şi de Est (GWP CEE) (2004)
Water, Food and Environment Dialogue on the Implementation of the EU Water
Framework Directive in Agricultural Water Management in the CEE Region,
Second Phase Report. GWP, Stockholm, Suedia.
Parteneriatul Global al Apei pentru Europa Centrală şi de Est (GWP CEE) (2007),
Sustainable Sanitation in Central and Eastern Europe. GWPCEE, Bratislava,
Republica Slovacă,. ISBN 978-80-969745-0-4.
44 www.gwp.org
BIBLIOGRAFIE
Ijjas I., and Szlávik, L.(Eds). (2000)Water resources management in Hungary, pp.
191-380. In: Water Resources Management in the Czech Republic, Hungary,
Lithuania, Slovenia. DVWK Bulletin 21, ICID European Regional Working
Group, Bonn, Germania.
Ijjas, I. (2004a) International river basin management in large river basins. Lucrare
prezentată la TRANSCAT Open Conference Integrated Water Management of
Transboundary Catchments, Viena, Italia, 24–26 Martie 2004.
Ijjas, I. (2004b) Implementation of the WFD in the Danube Basin, GI for
international river basin.Lucrare prezentată la the Geographical Information
Systems International Group – BUTE Management Conference, EC High-
level Scientific Conferences, Iunie 2004.
Ijjas, I. (2011) European Union strategy for the Danube Region and the implementation
of the Water Framework Directive. Lucrare prezentată la the Cooperation in
Science and Technology (COST) 869 Conference Mitigation options for
www.gwp.org 45
BIBLIOGRAFIE
Comisia Internaţională a Bazinului râului Sava (ISRBC) (2013a) Sava River Basin
Management Plan. ISRBC, Zagreb, Croaţia. Disponibil la http://www.
savacommission.org/srbmp/
Offe, C. (2009) Lessons learned and open questions: welfare state building in post-
communist EU member states.Transit38 (2009).
Scoulos, M., Faloutsos, D., and Libert, Bo. (2015) Transboundary: The Drin
Coordinated Action; Towards an Integrated Transboundary Water Resources
Management (#459), GWP ToolBox, GWP, Stockholm, Suedia. Disponibil la
http://www.gwp.org/en/ToolBox/CASE-STUDIES/Mediterranean--Middle-East/
Transboundary-The-Drin-Coordinated-Action-Towards-an-Integrated-
Transboundary-Water-Resources-Management-459/
46 www.gwp.org
WEBSITE-URI
Website-uri
www.gwp.org 47