CAPITOLUL I

PROPRIETĂłILE FIZICE ALE FLUIDELOR

Mecanica fluidelor este ramura mecanicii mediilor continue ce studiază

repausul şi mişcarea corpurilor fluide precum şi interacŃiunea acestora cu
corpurile cu care vin în contact.
Mecanica fluidelor teoretică studiază principiile, teoremele generale şi
metodele generale de rezolvare, iar mecanica fluidelor aplicată studiază
mişcarea fluidelor în cazurile care intervin în tehnică, folosind — datorită
complexităŃii fenomenelor considerate — atât rezultatele mecanicii fluidelor
teoretice, cât şi metode de aproximare şi rezultate experimentale.
Hidraulica este partea mecanicii fluidelor care foloseşte rezultatele
mecanicii fluidelor pentru rezolvarea problemelor practice curente. Ca
disciplină tehnică, hidraulica, pe lângă metodele de studiu ale mecanicii
fluidelor, foloseşte şi metode proprii, cu preponderenŃă experimentale.

1.1. NOłIUNI INTRODUCTIVE

NoŃiunea de fluid este un concept empiric utilizat în vorbirea curentă, şi va

fi punctul de plecare în studiul mecanicii fluidelor.
Fluidele sunt corpurile la care forŃele de coeziune dintre molecule sunt
foarte mici. Deplasarea relativă a particulelor de fluid este deci foarte uşoară,
această proprietate a fluidelor fiind numită fluiditate. Fluidele nu au o formă
proprie, luând forma vasului în care se găsesc, iar deformarea lor fără reducerea
volumului poate fi produsă de forŃe oricât de mici, cu condiŃia ca aceste
modificări să dispună de timp suficient pentru a se realiza.
Fluiditatea este caracteristică atât lichidelor cât şi gazelor.
Lichidele sunt fluide foarte puŃin compresibile, care au vâscozitate mare,
iar în contact cu un gaz posedă o suprafaŃă liberă.
Gazele sunt fluide care umplu întotdeauna întregul volum care le stă la
dispoziŃie, sunt foarte compresibile, au vâscozitate redusă şi nu pot rămâne în
repaus decât într-un recipient complet închis.
La fel ca toate fenomenele fizice, mişcarea unui fluid este deosebit de
complexă, iar considerarea tuturor factorilor care intervin în timpul mişcării ar
conduce la o formulare matematică prea complicată faŃă de cunoştinŃele noastre
actuale. Fenomenul real trebuie deci simplificat, adică aproximat, prin
eliminarea factorilor care sunt neesenŃiali şi prin păstrarea acelora al căror rol
este determinant.
În acest sens, prima aproximare constă în ipoteza continuităŃii fluidelor.

3
 Un mediu continuu este o substanŃă ipotetică, lipsită de structură, pentru
care un element infinitezimal al acestuia conŃine un număr suficient de mare de
particule astfel încât acest element păstrează toate proprietăŃile corpului întreg.
Ipoteza continuităŃii presupune că fluidul are o structură continuă la orice
scară şi că toate mărimile asociate fluidului (presiune, temperatură, densitate
etc.) sunt funcŃii continue în domeniul ocupat de fluid, (eventual cu excepŃia
unor linii sau a unor suprafeŃe de discontinuitate).
Prin urmare, fluidul se poate considera un mediu continuu deformabil, iar
ipoteza continuităŃii ne oferă posibilitatea de a descrie mişcarea fluidelor
printr-un număr redus de ecuaŃii diferenŃiale cu derivate parŃiale.
Se poate aprecia dacă un sistem se încadrează în ipoteza de mediu continuu,
prin determinarea valorii numărului Knudsen [Irimie]:
lp
Kn = (1.1)
l
unde: lp – este drumul minim intermolecular, respectiv distanŃa medie între două
ciocniri consecutive; l – distanŃa caracteristică domeniului studiat. Practic,
pentru a putea considera un mediu continuu numărul Knudsen trebuie să fie mai
mic de 0,01.
Se ştie că fluidele, ca de altfel întreaga materie, au o structură discontinuă,
fiind formate din molecule. Dar fenomenele studiate în mecanica fluidelor au în
general un caracter macroscopic, adică se referă la porŃiuni de materie mult mai
mari ca o moleculă.
În prezent aparatele nu pot înregistra variaŃii ale diferitelor mărimi
(presiune, temperatură etc.) pe distanŃe mai mici de 10 microni, deci cel mai
redus volum ce poate fi studiat experimental este mai mare ca un cub cu muchia
de 10 microni. Ori, acest volum conŃine circa 2,7⋅1010 molecule de aer în stare
normală fizică (presiunea de l atm şi temperatura de 0 °C), adică suficient de
multe molecule pentru a se putea presupune că aerul are o structură continuă
la scară macroscopică; cu atât mai mult un lichid, deci ipoteza continuităŃii
este corectă.
În continuare se vor defini noŃiunile de fluid ideal şi fluid real, care vor fi
utilizate frecvent în capitolele ce urmează.
Fluid ideal (perfect) este un fluid care se caracterizează prin: continuitatea
masei; izotopie, adică posedă aceleaşi proprietăŃi în toată masa; mobilitate
perfectă, adică lipsa vâscozităŃii; incompresibilitate, adică densitatea nu se
modifică la variaŃia presiunii.
Fluid real este un fluid care se caracterizează prin compresibilitate,
vâscozitate, şi anizotropie.
Pentru a avea importanŃă practică, mediul continuu trebuie să aibă anumite
proprietăŃi care să corespundă proprietăŃilor fluidelor reale.
Aceste proprietăŃi, reflectând constituŃia efectivă, discretă, a fluidelor, nu
vor putea fi deduse teoretic decât pornind de la structura moleculară a fluidelor.
Şi într-adevăr, în cazul gazelor, teoria cinetică a gazelor permite deducerea
unora dintre proprietăŃile lor. În cazul lichidelor, asemenea studii sunt mai puŃin
dezvoltate, este deci necesar ca cel puŃin o parte dintre proprietăŃile lichidelor să
fie determinate experimental.

4
 1.2. SISTEME DE UNITĂłI DE MĂSURĂ

Mărimea este proprietatea calitativă şi cantitativă a unui obiect, mulŃime de

obiecte sau fenomene, cărora se poate ataşa un criteriu de comparaŃie în scopul
comparării şi măsurării.
Măsurarea este operaŃia prin care se determină valoarea unei mărimi prin
compararea ei cu una de aceeaşi natură, considerată unitate de măsură.
Rezultatul măsurării unei mărimi fizice se exprimă prin valoarea acesteia
care este un număr abstract, înmulŃită cu unitatea de măsură ce indică natura
mărimii măsurate.
Astfel, se poate scrie:
Q = V·u (1.2)
unde: Q este mărimea fizică (rezultatul), V – valoarea mărimii, iar u – unitatea
de măsură.
Două mărimi de aceeaşi natură se pot aduna sau scădea doar dacă au unităŃi
de măsură identice:
Q1±Q2=V1·u±V2·u=(V1±V2)·u (1.3)
ÎnmulŃirea sau împărŃirea se realizează înmulŃind sau împărŃind separat
valorile lor şi unităŃile de măsură corespunzătoare, rezultând noi mărimi (având
noi unităŃi de măsură):
Q=Q1·Q2=(V1·u1)·(V2·u2)=(V1·V2)·(u1·u2)=V·u (1.4)

Q1 Q1 ⋅ u1  Q1   u1 
Q= = =  ⋅  = Q ⋅u (1.5)
Q2 Q2 ⋅ u 2  Q2   u 2 
Mărimile fizice sunt mărimile caracteristice unor mulŃimi de obiecte sau
fenomene fizice, şi se pot împărŃi în mărimi fundamentale şi mărimi derivate.
Corespunzător acestora din punct de vedere al măsurătorii există unităŃi de
măsură fundamentale şi derivate.
La baza măsurării mărimilor utilizate în mecanica fluidelor se găsesc patru
mărimi fundamentale:
- lungimea, notată cu L;
- masa M;
- forŃa F;
- timpul T.
În prezent există mai multe sisteme de unităŃi, dar o importanŃă deosebită o
au cele bazate pe sistemul metric, şi care pot fi grupate în următoarele sisteme:
- LMT lungime – masă – timp;
- LFT lungime – forŃă – timp.
Practic sunt folosite trei sisteme de măsură:
- C.G.S. centimetru – gram – secundă;
- M.Kf.S. metru – kilogramforŃă – secundă sau sistemul tehnic;
- M.K.S. sau S.I. metru – kilogram – secundă numit şi sistemul
internaŃional.
Ansamblul unităŃilor de măsură definite pentru un sistem dat de mărimi
fizice formează un sistem de unităŃi de măsură.
CerinŃele pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de unităŃi de măsură:
5
 - să fie general, adică aplicabil tuturor capitolelor fizicii;
- să fie coerent, ceea ce înseamnă că nu introduce coeficienŃi numerici
suplimentari în ecuaŃiile fizicii;
- să fie practic, în sensul ca unităŃile din sistem să aibă, pe cât posibil,
ordine de mărime comparabile cu valorile uzuale din activitatea
umană.
Sistemului InternaŃional de unităŃi de măsură S.I. îndeplineşte aceste
cerinŃe. El a fost adoptat în 1960 la a XI-a ConferinŃă Generală de Măsurări şi
GreutăŃi, iar în România în anul 1961, devenind singurul sistem de unităŃi de
măsură legal şi obligatoriu, fiind definit de STAS 737/1-721.
În Sistemului InternaŃional de unităŃi de măsură se disting trei clase de
unităŃi:
- unităŃi fundamentale;
- unităŃi derivate;
- unităŃi suplimentare.
Cele şapte unităŃi fundamentale din S.I. sunt: metrul, kilogramul,
secunda, amperul, kelvinul, molul şi candela.
UnităŃile derivate pot fi formate combinând unităŃi fundamentale pe baza
unor ecuaŃii fizice în care intervin mărimile corespunzătoare. O parte din
unităŃile derivate au denumiri speciale, care pot fi folosite pentru formarea altor
unităŃi derivate. Acestea sunt în număr de 19: hertz (Hz), newton (N), pascal
(Pa), joule (J), watt (W), coulomb (C ), volt (V), farad (F), ohm (Ώ), siemens
(S) [conductanŃă], weber (Wb) [flux al inducŃiei magnetice], tesla (T) [inducŃie
magnetică], henry (H) [inductanŃă], grad Celsius (ºC), lumen (lm)[flux
luminos], lux (lx) [iluminare], becquerel (Bq) [unitate de radioactivitate = 1
dezintegrare·s-1], gray (Gy) [absorbŃia radiaŃiei ionizante] şi sievert (Sv)
[unitatea de doză de radiaŃie efectiv receptată – 1 J·kg-1].
UnităŃile suplimentare din S.I. sunt unitatea de unghi plan – numită
radian, şi unitatea de unghi solid – numită steradian.
Pentru uşurarea exprimării valorilor numerice de diferite ordine de mărime,
se folosesc prefixe S.I., care adăugate unităŃilor S.I. formează un multiplu sau
un submultiplu zecimal al unităŃii respective. Factorii de multiplicare
echivalenŃi, denumirea prefixelor S.I. şi simbolurile corespunzătoare sunt:

x 1018 exa (E) x 10-1 deci (d)

x 1015 peta (P) x 10-2 centi (c)
x 1012 tera (T) x 10-3 mili (m)
x 109 giga (G) x 10-6 micro (µ)
x 106 mega (M) x 10-9 nano (n)
x 103 kilo (k) x 10-12 pico (p)
x 102 hecto (h) x 10-15 femto (f)
x 10 deca (da) x 10-18 atto (a)

Există o serie de unităŃi din afara S.I. care sunt totuşi larg răspândite: pentru
unităŃi de timp - minutul, ora, ziua; pentru unghiuri – gradul, minutul,
secunda; litrul; tona; electronvoltul; unitatea de masă atomică.

1
În prezent este înlocuit, vezi http://www.asro.ro
6
Simbolul dimensional al mărimilor fundamentale Tabelul 1.1
MĂRIMEA NOTAłIE DIMENSIUNI UNITĂłI DE MĂSURĂ
L.M.T. L.F.T. C.G.S. M.Kf.S. S.I.
Lungimea l L L cm m m
Masa M, m M L-1FT2 g (kgf⋅s2)·m-1 Kg
ForŃa F LMT-2 F dyn kgf N
Timpul T;τ T T s s S
Energia E L2MT-2 FL erg kgf⋅m J
Lucru L L2MT-2 FL erg kgf⋅m J
mecanic
Puterea P L2MT-3 FLT-1 erg·s-1 (kgf⋅m)·s-1 (N⋅m)·s-1
= J·s-1 =
W
Temperatura T T T K; ºC K; ºC K; ºC

1.3. ANALIZĂ DIMENSIONALĂ ŞI SIMILITUDINE

Fenomenele studiate de mecanica fluidelor au aplicaŃii în aproape toate

domeniile ştiinŃei şi tehnicii: în construcŃii de baraje, poduri, clădiri, construcŃia
navelor, maşinilor, avioanelor şi multe alte domenii.
După cum s-a arătat, fenomenele reale care au loc la curgerea fluidelor,
respectiv la interacŃiunea acestora cu corpurile care vin în contact sunt deosebit
de complexe şi nu pot fi descrise complet cu ajutorul aparatului matematic care
este disponibil în acest moment, prin urmare rezultatele experimentale au o
deosebită importanŃă în studiul fenomenelor reale.
Nu lipsa încrederii în rezultatele teoretice duce la construirea
experimentelor şi modelelor la scară, ci acestea se realizează datorită
complexităŃii fenomenelor studiate şi dificultăŃii de a obŃine rezultate directe
pentru unele probleme.
Însă această abordare nu reprezintă o simplificare după cum ar părea la
prima vedere, studiul fenomenelor pe modele nu presupune evitarea abordării
fenomenelor din punct de vedere teoretic, deoarece proiectarea unor
experimente valide presupune atât o solidă formulare teoretică cât şi o realizare
foarte precisă a modelului fizic.
Pe de altă parte, niciun experiment sau model nu este de folos dacă nu se
comportă similar cu fenomenul ce trebuie studiat. Astfel, pentru a modela o
problemă în mod corespunzător, trebuie să realizăm un experiment ce se va
desfăşura în condiŃii similare cu fenomenul real studiat.
CondiŃiile care asigură similaritatea sunt determinate cu ajutorul unei
tehnici numite „analiză dimensională”.

1.3.1 Analiză dimensională

Mărimile fizice sunt dimensionale dacă valorile lor numerice depind de
sistemul de unităŃi de măsură pe care îl utilizăm pentru a fi exprimate, iar
mărimile adimensionale sunt cele care sunt independente de unităŃi de măsură.
Ipoteza de bază a analizei dimensionale este că, mărimea fizică ce urmează
a fi studiată este funcŃie de alte mărimi cunoscute. Aceste mărimi cunoscute pot
7
fi identificate în cazul unui experiment controlat cu grijă, observând dacă
schimbarea unei cantităŃi produce modificarea mărimii măsurate.
Unele experimente nu se pot realiza direct, prin urmare trebuie efectuate la
o scară mai mare sau mai mică pentru a le putea duce la bun sfârşit. Indiferent
de scara la care se realizează acestea, este imperios necesar ca fenomenele să fie
similare cu cele reale. Pentru a se realiza această condiŃie, trebuie să selectăm în
mod corect parametri adimensionali, deoarece aceşti parametri arată modul în
care fenomenul real se va desfăşura pe modelul la scară.
Analiza dimensională va ajuta pe cel ce realizează experimentul la
selectarea parametrilor dimensionali corespunzători. Această unealtă
matematică nu reprezintă soluŃia teoretică a unei probleme, scoŃând în evidenŃă
rezultate macroscopice, ci mai degrabă permite o apreciere a modului în care
trebuie realizat un experiment, şi modul în care trebuie determinată scara
problemei reale.
Prin scalare trebuie determinată dimensiunea geometrică corectă a
modelului, care trebuie să posede proprietăŃi inerŃiale şi elastice
corespunzătoare, şi în acelaşi timp trebuie să realizeze modele de curgere
similare cu cele ale prototipului.
În continuare se vor prezenta unele reguli pentru a realiza analiza
dimensională când variabilele sunt cunoscute, în schimb nu sunt cunoscute
ecuaŃiile.
Se vor prezenta două tehnici: teorema π sau teorema lui Buckingham şi
metoda Rayleigh, care permite obŃinerea relaŃiilor empirice între variabilele
cunoscute şi proprietăŃile fluidului.
Înainte de a începe trebuie să se atrag[ atenŃia asupra unui aspect: relaŃiile
empirice obŃinute nu trebuie tratate niciodată ca legi empirice, o lege necesită
atât verificări teoretice cât şi experimentale în condiŃii specificate.
Prin urmare rezultatul final al analizei dimensionale va fi mai degrabă o
relaŃie empirică, dar niciodată o lege.

1.3.1.1. Principiul omogenităŃii dimensionale

Principul omogenităŃii dimensionale reprezintă baza analizei dimensionale,
şi se poate formula astfel: O relaŃie între mărimi fizice are sens fizic numai dacă
toŃi termenii săi sunt omogeni în raport cu unităŃile de măsură fundamentale,
oricare ar fi sistemul de unităŃi utilizat.
Astfel, o ecuaŃie este completă când toŃi factorii esenŃiali sunt prezenŃi în
mod explicit.
Să considerăm n mărimi Q1, Q2, …, Qn care sunt parte e unui experiment,
iar ecuaŃia care stabileşte legătura dintre acestea este omogenă, aceasta având
forma:
f (Q1 , Q2 , K , Qn ) = 0 (1.6)
De vreme ce ecuaŃia de mai sus este omogenă o putem exprima sub formă
adimensională împărŃind fiecare termen cu dimensiunea oricărui alt termen.
De exemplu, dacă considerăm ecuaŃia algebrică dimensional omogenă de
dimensiune L3:

8
 x2 ⋅ y2 y
f ( x, y , z , k ) = x 2 ⋅ y + + z 3 ⋅ tg = 0 (1.7)
z k
care poate transformată în una adimensională prin diviziune cu o lungime de
referinŃă k3, care trebuie să fie o constantă, şi astfel ecuaŃia devine:
3
x y z x ⋅y x ⋅y   z  y
2 2 2
f  , ,  =  3  +  3 
 +   ⋅ tg   = 0 (1.8)
 k k k   k   z⋅k   k  k
şi astfel s-a ajuns la o relaŃie între patru mărimi, funcŃie de trei mărimi
x y z
adimensionale , , .
k k k
Generalizând, ecuaŃia (1.8) poate fi exprimată funcŃie de mărimile
adimensionale Π1, Π2, Π3 … formate cu mărimile Q1, Q2, …, Qn. Acest lucru
este deosebit de folositor deoarece, numărul mărimilor implicate în relaŃie poate
fi redus cu cel puŃin una, posibil cu mai multe, şi astfel problema se poate
simplifica considerabil.
Rămâne de determinat câte mărimi adimensionale există în relaŃia
funcŃională, iar acest lucru se poate face cu ajutorul teoremei π Buckingham.

1.3.1.2. Matricea dimensională

În problemele de mecanica fluidelor unde nu sunt prezente forŃe
electromagnetice sau reacŃii chimice ci sunt implicate numai variabile mecanice
şi termice, dimensiunea tuturor mărimilor se poate exprima cu ajutorul a 4
dimensiuni fundamentale: M – masă, L – lungime, T – timp, θ – temperatură.
Metoda analizei dimensionale foloseşte noŃiunea de „matrice dimensională”
şi rangul acesteia.
Să considerăm pierderea de presiune într-o conductă circulară ∆p care
depinde de diametrul d, lungimea l, şi rugozitatea absolută ∆ a pereŃilor
conductei, de viteza medie w şi densitatea fluidului ρ respectiv vâscozitatea
dinamică η.
DependenŃa funcŃională se poate scrie:
f (∆p, d , l , ∆, w, ρ ,η ) = 0 (1.9)
Dimensiunile variabilelor se pot aranja în matricea:
∆p d L ∆ w ρ η
M 1 0 0 0 0 1 1 (1.10)
L -1 1 1 1 1 -3 -1
T -2 0 0 0 -1 0 -1

denumită matrice dimensională.

Pentru construirea matricei se trec pe primul rând al unui tabel variabilele
∆p, d, l, etc. Pe prima coloană a tabelului se trec dimensiunile M,L şi T. Se trece
la completarea tabelului, pe coloane, de la stânga la dreapta, cu valorile
exponenŃilor corespunzători dimensiunilor variabilelor din primul rând al
tabelului, de exemplu pentru [∆p]=M·L-1·T-2, se trec de sus în jos, pe prima
coloană 1, -1, -2. Aceste valori vor forma matricea dimensională propriu-zisă.

9
 În continuare dimensiunea unei variabile Q se va nota în paranteze drepte
ca mai sus: [Q].
Rangul r al acestei matrice e definit de dimensiunea celei mai mari matrice
pătratice al cărei determinant este diferit de zero.
În acest caz determinantul este format de ultimele trei coloane:
0 1 1
1 − 3 − 1 = −1 (1.10)
−1 0 −1
Prin urmare, rangul determinantului matricei dimensionale este 3, iar dacă
nu s-ar fi găsit un determinant de ordinul trei diferit de zero, rezulta că rangul
este mai mic decât 3 şi se vor testa determinanŃii de ordinul 2.
DeterminaŃi de ordinul 2 se întâlnesc de obicei în problemele de statică,
unde masa nu este o mărime relevantă chiar dacă dimensiunile variabilelor cum
ar fi forŃa, implică această dimensiune, iar în majoritatea problemelor ce nu
presupun efecte termice r=3.

1.3.1.3. Teorema π Buckingham

Este o teoremă ce a dus la multe controverse, adepŃii teoremei folosind-o la
rezolvarea unor probleme dificile până la imposibile, în timp ce contestatarii
arată dezavantajele folosirii acestei metode. De fapt, problema derivă din
imposibilitatea metodei de a oferi rezultate unice şi complete pentru o problemă.
Similaritatea completă nu se poate atinge, de vreme ce aplicarea teoremei
presupune utilizarea modelelor care furnizează rezultate ce nu sunt lipsite de
inexactităŃi şi erori de procedură.
Teorema π Buckingham este corectă din punct de vedere matematic, dar nu
este şi precisă, în schimb este rapidă şi simplă, iar erorile ce pot apare, se pot
corecta prin verificarea mărimilor adimensionale.
Mărimile adimensionale sunt cunoscute şi sub numele de complexe
adimensionale, iar când definesc o anumită formă de similitudine la o clasă de
fenomene, se numesc criterii de similitudine.
Teorema π Buckingham se enunŃă astfel:
Fie n variabile Q1, Q2, … Qn care determină un fenomen fizic, astfel încât
între ele există relaŃia funcŃională şi singulară:
f (Q1 , Q2 ,LQn ) = 0 (1.11)
atunci, cele n variabile se pot combina oricare dintre acestea pentru a forma
exact (n-r) variabile adimensionale independente, unde r reprezintă rangul
matricei dimensionale.
Fiecare parametru adimensional poartă numele de „număr Π” sau produs
adimensional. Se foloseşte simbolul Π deoarece parametrul adimensional se
poate scrie sub forma unui produs de variabile Q1, …Qn ridicată la o putere.
Prin urmare, ecuaŃia (1.11) poate fi scrisă sub forma relaŃiei funcŃionale:
Φ (Π 1 , Π 2 ,K Π n ) = 0 (1.12)
Cum se va vedea în continuare, parametri adimensionali nu sunt unici, dar
(n-r) dintre ei formează un set complet de parametri independenŃi.

10
 Exemplu.
Se consideră problema pierderii de presiune cu relaŃia funcŃională:
f (∆p, d , l , ∆, w, ρ ,η ) = 0 (1.13)
având matricea dimensională de rang r=3, după cum s-a arătat mai sus (1.10).
De vreme ce există n=7 variabile, numărul de parametrii adimensionali va
fi n-r=4.
Selectăm oricare din cele 3 variabile (3=r) drept variabile repetabile, care se
vor repeta în toŃi cei patru parametri adimensionali. Acestea trebuie să aibă
dimensiuni diferite şi printre ele trebuie să existe toate dimensiunile
fundamentale M, L şi T.
La alegerea acestor mărimi, trebuie să Ńinem seama de următoarele:
a) Fiecare mărime fundamentală trebuie să intervină în cel puŃin una dintre
mărimile fizice iniŃiale Q1, Q2 , ... , Qr, în caz contrar, mărimea fundamentală
respectivă intervine singură într-unul din produsele Πi, ca ultim factor al
produsului respectiv, iar acesta nu mai poate fi făcut adimensional.
b) Numai cu mărimile fizice iniŃiale Q1, Q2, ... , Qr nu trebuie să se poată
forma o mărime adimensională. În caz contrar, mărimile iniŃiale nu pot forma,
împreună cu oricare dintre mărimile Qr+1, Qr+2, …, Qn, un produs adimensional.
c) Dacă interesează variaŃia unei anumite mărimi fizice Ql, în funcŃie de
mărimile fizice Q1, Q2, ... , Ql-1, Ql+1, ... , Qn, adică dacă se caută o funcŃie de
forma:
Ql = f (Q1 , Q2 ,L, Ql −1 , Ql +1 ,K, Qn ) (1.14)
atunci mărimea Ql trebuie să apară numai într-unul dintre produsele
adimensionale, adică Ql, nu poate face parte dintre mărimile fizice iniŃiale.
d) Deoarece o putere a unei mărimi adimensionale este o mărime adimen-
sională, orice produs adimensional Πi, poate fi ridicat la o putere convenabilă, în
expresia finală a funcŃiei (1.11).
În cazul nostru se aleg mărimile fundamentale d, w, ρ şi se formează
variabilele adimensionale:
Π1 = wa ⋅ d b ⋅ ρ c ⋅ ∆p (1.15)
Având în vedere că Π1 este adimensional, trebuie să existe relaŃia:
M 0 L0T 0 = (LT −1 ) ⋅ (L ) ⋅ (ML−3 ) ⋅ (ML−1T −2 ) = M c +1 ⋅ La +b −3c −1 ⋅ T − a −2
a b c
(1.16)
rezultă sistemul:
 c +1 = 0  c = −1
 
a + b − 3c − 1 = 0 ⇒  b = 0 (1.17)
 −a−2 = 0 a = −2
 
prin urmare:
∆p
Π 1 = w − 2 ⋅ d 0 ⋅ ρ −1 ⋅ ∆p = (1.18)
w2 ⋅ ρ
repetând paşii de mai sus, rezultă:

11
 l ∆ η ν 1
Π2 = ; Π3 = ; Π4 = = = (1.19)
d d ρ ⋅ w ⋅ d w ⋅ d Re
Deci ecuaŃia (1.13) se poate scrie:
∆p  1 l ∆ l  1 ∆
= f , , = ⋅ f ,  (1.20)
w ⋅ρ
2
 Re d d  d  Re d 
Deoarece pierderea de sarcină este direct proporŃională cu lungimea se
poate scrie ∆p=ρ·g·hl şi rezultă:
w2 l  1 ∆ 
hl = ⋅ ⋅ f ,  (1.21)
g d  Re d 
Se defineşte coeficientul de frecare fluidodinamică λ notând:
 ∆  1 ∆
λ  Re,  = 2 ⋅ f  ,  (1.22)
 d  Re d 
Rezultă în final:
 1 ∆ w l
2
hl = λ  , ⋅ ⋅ (1.23)
 Re d  2 ⋅ g d

1.3.1.4. Metoda Rayleigh

A fost propusă de Lord Rayleigh în 1899, ca o metodă simplă de analiză a
mişcării fluidelor.
Metoda se poate rezuma astfel: dimensiunea oricărui termen dintr-o ecuaŃie
omogenă trebuie să fie aceeaşi.
Această metodă presupune determinarea funcŃiei:
Q1 = f (Q2 , Q3 ,K, Qn ) (1.24)
care exprimă dependenŃa mărimii fizice Q1 de mărimile Q2, Q3, …,Qn.
RelaŃia fiind o relaŃie completă, adică dimensional omogenă, iar mărimile
Q2, Q3, …,Qn sunt toate mărimile ce determină fenomenul studiat, trebuie să
stabilim toate mărimile fizice determinante.
Dacă în cazul teoremei π Buckingham putem stabili un algoritm pentru
alegerea mărimilor iniŃiale, în cazul acestei metode este foarte importantă
experienŃa cercetătorului.
Dacă nu se iau în calcul mărimi fizice determinante, sau se iau în calcul
unele care nu sunt specifice, se pot obŃine rezultate greşite. De asemenea trebuie
luate în calcul la această metodă şi constantele.
De fapt metoda presupune aproximarea funcŃiei (1.24) prin polinoame
având variabilele Q2, Q3, …,Qn admiŃând că pentru un p suficient de mare:
p
Q1 = f (Q2 , Q3 , K, Qn ) = ∑ ki ⋅ Q2x ⋅ Q3x LQnx
2i 3i ni
(1.25)
i =0

relaŃie în care ki (i=1…p) sunt constante adimensionale.

12
 În fenomenele mai complexe intervine un număr relativ mare de mărimi
fizice şi se aleg dintre acestea un număr de trei mărimi fundamentale.
Datorită faptului că această metodă nu are reguli formale, cel mai bine se
poate înŃelege aplicarea ei studiind un exemplu concret.
Exemplu.
Se dă relaŃia funcŃională:
R = f (ρ , A, w,η , g ) (1.26)
care exprimă rezistenŃa la înaintare (R) a unui corp cu secŃiunea transversală A,
care se deplasează într-un fluid de densitate ρ cu viteza w, g fiind acceleraŃia
gravitaŃională.
Conform metodei Rayleigh:
R = k ⋅ ρ x1 ⋅ A x2 ⋅ w x3 ⋅η y ⋅ g z (1.27)
EcuaŃia dimensională este:
M ⋅ L ⋅ T −2 = (M ⋅ L−3 ) (L2 ) (L ⋅ T −1 ) (M ⋅ L−1 ⋅ T −1 ) (L ⋅ T −2 )
x1 x2 x3 y z
(1.28)
mai departe:
M ⋅ L ⋅ T −2 = M x1 + y ⋅ L−3 x1 + 2 x2 + x3 − y + z ⋅ T − x3 − y − 2 z (1.29)
Din condiŃia de omogenitate rezultă sistemul de ecuaŃii:

 x1 + y = 1  x1 = 1 − y
 
 1 1
− 3 x1 + 2 x2 + x3 − y + z = 1 ⇒  x2 = 1 − y − z (1.30)
  2 2
 − x3 − y − 2 z = −2  x3 = 2 − y − 2 z
şi
1 1
1− y − z
R = k ⋅ ρ 1− y ⋅ A 2 2
⋅ w 2 − y − 2 z ⋅η y ⋅ g z =
y z
   1
 (1.31)
 η   g ⋅ A2 
= k ⋅  ⋅ ρ ⋅ A⋅ w
2
1   2
 ρ ⋅ w ⋅ A2   w 
   
în continuare
y z
 η   g ⋅l 
R = k ⋅    2  ⋅ ρ ⋅ A ⋅ w 2 (1.32)
 ρ ⋅ w⋅l   w 
Expresiile din paranteze sunt adimensionale:
η ν 1 g ⋅l 1
= = ; respectiv = (1.33)
ρ ⋅w⋅l w⋅l Re w 2
Fr
adică în prima paranteză vom avea criteriul Reynolds Re-1, respectiv în a doua
paranteză criteriul Froude Fr-1.
Se notează:

13
 y z
 η   g ⋅l 
k ⋅    2  = K (Re, Fr ) (1.34)
 ρ ⋅ w⋅l   w 
iar formula devine:
R = K (Re, Fr ) ⋅ ρ ⋅ A ⋅ w 2 (1.35)
obŃinându-se expresia rezistenŃei de înaintare a unui corp, în cazul general, când
se Ńine seama de influenŃa forŃelor de vâscozitate şi gravitaŃionale, iar funcŃia
K (Re, Fr ) se determină experimental.

1.3.2. Similitudine
MulŃimea fenomenelor fizice descrise de aceleaşi ecuaŃii generale având
condiŃii de unicitate de acelaşi tip, constituie o clasă de fenomene fizice. Între
două fenomene din aceeaşi clasă există similitudine fizică dacă există o
corespondentă biunivocă între punctele domeniilor lor şi dacă raportul a două
mărimi fizice scalare de aceeaşi natură şi din oricare două puncte care
corespund este constant, adică dacă între mărimile omoloage ale celor două
fenomene există factori constanŃi de proporŃionalitate.
Dacă notăm cu indice N o mărime Qi a unui fenomen din natură şi cu
indice M mărimea omoloagă a fenomenului similar realizat pe model, se
defineşte coeficientul de scară kQi al mărimii Qi sub forma:
Qi
kQ i = N
(1.36)
Qi M

Există diferite tipuri de similitudine, şi corespunzător diferiŃi coeficienŃi de

scară, astfel:
a) Similitudinea geometrică este cea mai simplă formă de similitudine.
Spunem că, între model şi prototip există similitudine geometrică
dacă este asigurată proporŃionalitatea lungimilor omoloage şi
egalitatea unghiurilor. În acest sens putem scrie:
l1 N l2
= N

l1 M l2 M
unde: l1|N şi l2|N sunt dimensiunile geometrice ale obiectului din
natură, iar l1|M şi l2|M sunt dimensiunile geometrice ale modelului.
Dacă avem două lungimi omoloage LN corespunzător fenomenului
din natură, respectiv LM corespunzător modelului, putem defini
coeficientul de scară pentru lungimi:
LN
kl = (1.37)
LM
b) Similitudinea cinematică a două fenomene este asigurată de
asemănarea geometrică a liniilor de curent şi proporŃionalitatea
vitezelor omoloage. Astfel putem scrie:

14
 l1 N l2 w1 N w2
= N
; = N
;
l1 M l2 M w1 M w2 M
relaŃie în care se observă că, trebuie să existe o similitudine
geometrică, iar w1|N şi w2|N sunt vitezele definite pentru obiectului
din natură, iar w1|M şi w2|M sunt vitezele corespunzătoare modelului.
Prin urmare doi curenŃi de fluid sunt asemenea din punct de vedere
cinematic dacă particulele omoloage trec prin puncte omoloage la
timpi omologi; liniile de curent sunt curbe omoloage.
Timpii omologi sunt timpii în care se produc aceleaşi fracŃiuni din
fenomenul cercetat atât pe model, cât şi pe prototip, putându-se
defini coeficientul de scară pentru timp:
τN
kτ = (1.38)
τM
iar coeficientul de scară pentru viteză este:
LN
wN τ N L ⋅τ
kw = = = N M = kl ⋅ kτ−1 (1.39)
wM LM τ N ⋅ LM
τM
Se poate defini în acelaşi mod coeficientul de scară pentru
acceleraŃie:
wN
aN τ w ⋅τ
ka = = N = N M = kl ⋅ kτ− 2 (1.40)
aM wM τ N ⋅ wM
τM
c) Similitudinea dinamică a două fenomene hidraulice impune, în
afara condiŃiilor corespunzătoare similitudinii cinematice, şi
proporŃionalitatea forŃelor omoloage. Acest lucru se poate scrie:
l1 N l2 w1 N w2 F1 N F2
= N
; = N
; = N

l1 M l2 M w1 M w2 M F1 M F2 M
relaŃie în care F1|N şi F2|N sunt forŃele ce acŃionează asupra
obiectului din natură, iar F1|M şi F2|M sunt forŃele corespunzătoare
modelului.
Din definiŃie, rezultă că pentru doi curenŃi de fluid dinamic
asemenea masele omoloage de fluid sunt supuse unor sisteme de
forŃe omoloage proporŃionale, de acelaşi tip şi la fel orientate.
Diversitatea naturii forŃelor face practic imposibilă realizarea unei
similitudini dinamice totale a unui fenomen hidraulic complex şi de
aceea, de regulă, se iau în considerare numai forŃele cu rol
preponderent în desfăşurarea fenomenului, astfel realizându-se o
similitudine dinamică parŃială.
Se poate defini coeficientul de scară al forŃelor:
15
 FN ρ ⋅ L3 ⋅ a
kF = = N 3N N = k ρ ⋅ kl3 ⋅ ka = k ρ ⋅ kl4 ⋅ kτ− 2 (1.41)
FM ρ M ⋅ LM ⋅ aM
unde
ρN
kρ = (1.42)
ρM
este coeficientul de scară al densităŃilor.
Pentru stabilirea condiŃiilor de similitudine există diferite metode dintre
care se amintesc teoremele similitudinii şi metoda forŃelor.
Metoda bazată pe teoremele similitudinii este o metodă riguroasă şi este
prezentată în continuare.
Teorema 1: la două fenomene similare, toate complexele adimensionale
omoloage sunt identice. Pentru demonstrare, se consideră două mărimi Q1 şi Q2
cu aceleaşi dimensiuni, [Q1] = [Q2], care apar la fenomenele similare N şi M şi
definesc complexele adimensionale:
Q1 Q1
ΠN = respectiv Π M = (1.43)
Q2 N
Q2 M

łinând seamă că mărimile Q1 şi Q2 sunt de aceeaşi categorie, cu aceleaşi

dimensiuni, coeficienŃii lor de scară sunt egali: kQl = kQ2.
Dacă se efectuează raportul complexelor adimensionale omoloage rezultă:
Q1 Q1 N
ΠN Q2 Q1 M kQ
= N
= = 1 =1 (1.44)
Π M Q1 Q2 N kQ2
Q2 M
Q2 M
adică ΠN=ΠM.
Teorema 2: două fenomene sunt similare, dacă şi numai dacă fac parte din
aceeaşi clasă de fenomene şi au identice complexele adimensionale formate cu
ajutorul mărimilor determinante ale fenomenelor. Aceste complexe sau criterii
determinante se pot obŃine, aşa cum s-a arătat, prin aplicarea teoremei π asupra
relaŃiei funcŃionale care guvernează fenomenul considerat.
O metodă mai puŃin riguroasă, este metoda forŃelor când se consideră că se
realizează similitudinea dacă există rapoarte constante de proporŃionalitate atât
pentru lungimi şi timp (sau viteze) cât şi pentru forŃe, adică:
LN τN FN
kl = ; kτ = ; kF = . (1.45)
LM τM FM
Se poate demonstra că satisfacerea acestor trei condiŃii este suficientă
pentru a avea coeficienŃii de scară constanŃi pentru toate celelalte mărimi
mecanice.

16
 1.3.3. Criterii de similitudine
În cele prezentate până acum s-au evidenŃiat câŃiva parametri
adimensionali, respectiv criterii de similitudine ce apar în problemele de
curgerea fluidelor.
În mecanica fluidelor forŃele întâlnite în mod curent sunt: forŃa de
r r r r
vâscozitate Fη , greutatea G , forŃa de presiune Fp , forŃa de inerŃie Fi şi forŃa
r
elastică datorată compresibilităŃii fluidului Fe .
Se pot stabili criterii de similitudine pentru fiecare din aceste forŃe,
considerând acŃiunea lor separată, în urma acestora rezultând mărimi
adimensionale cunoscute şi sub denumirea de numere, iar o parte din acestea se
prezintă în continuare.
Numărul lui Reynolds
r r
Este raportul dintre forŃele de inerŃie Fi şi cele vâscoase Fη raportate la
volumul V:
r r r
Fi m⋅a dw dy
ρ⋅ ρ ⋅ ⋅l ρ ⋅ w⋅l w⋅l
V
Re = r = V r = d τ
r = d τ = = (1.46)
Fη η ⋅ ⋅ S d w η d w η η ν
⋅
V V dy l dy
r
r dw
În relaŃia de mai sus, acceleraŃia a = reprezintă variaŃia vitezei în
dτ
V dy
unitate de timp, l = lungimea caracteristică a curgerii, iar w = este viteza
S dτ
medie a fluidului.
Egalitatea numerelor Re este o condiŃie ce trebuie satisfăcută în cazul
similitudinii dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul în care forŃele de
vâscozitate sunt importante.
Numărul Froude
r r
Se defineşte ca raportul dintre forŃele de inerŃie Fi şi cele gravitaŃionale G :
r 1 r 1
 Fi  2  ρ ⋅ w2 2
    r
w
Fr =  Vr  =  l  = (1.47)
G   ρ⋅g  g ⋅l
 V   
Egalitatea numerelor Fr este o condiŃie ce trebuie satisfăcută în cazul
similitudinii dinamice pentru curgerea fluidelor cu suprafaŃă liberă, caz în care
forŃele gravitaŃionale sunt importante.
Numărul Weber
În cazul curgerii cu suprafaŃă liberă unde forŃele datorită tensiunii
superficiale sunt importante, se defineşte criteriul We ca raportul dintre forŃele
r
inerŃiale Fi şi forŃele datorită tensiunii superficiale σ·L, rezultând:

17
 w2 ⋅ L ⋅ ρ
We = (1.48)
σ
O valoare mare a criteriului We arată că, tensiunea superficială este
relativ mică comparativ cu forŃele de inerŃie.
Egalitatea numerelor We este o condiŃie ce trebuie satisfăcută în cazul
similitudinii dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul în care forŃele datorită
tensiunii superficiale sunt importante.
Numărul Euler
r
Reprezintă raportul dintre forŃele de presiune specifice Fp şi forŃele de
r
inerŃie specifice Fi , având expresia:
p
Eu = (1.49)
ρ ⋅ w2
Egalitatea numerelor Eu este o condiŃie ce trebuie satisfăcută în cazul
similitudinii dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul acŃiunii forŃelor de
presiune şi forŃelor de inerŃie specifice.
Numărul Mach
Este măsura compresibilităŃii fluidului şi este raportul dintre viteza
fluidului w şi viteza undelor de presiune (viteza sunetului) în fluid c:
w
M= (1.50)
c
Egalitatea numerelor M este o condiŃie ce trebuie satisfăcută în cazul
similitudinii dinamice pentru curgerea fluidelor compresibile.

18
 1.4. PROPRIETĂłILE FIZICE ALE FLUIDELOR

1.4.1. Densitatea, volumul specific şi greutatea specifică

Densitatea este un parametru de stare intensiv, reprezentând masa unităŃii
de volum şi pentru corpurile omogene are expresia:
m kg
ρ= , (1.51)
V m3
Pentru fluide neomogene şi anizotrope, densitatea se defineşte ca o mărime
locală a spaŃiului:
∆m dm
ρ = lim = (1.52)
∆V dV
∆V → 0

Deci, densitatea unui fluid este o mărime caracteristică dependentă de

poziŃia punctului la care ne referim ρ = ρ ( x, y , z ,τ ) .
Se defineşte drept densitate medie a unui volum V în momentul τ mărimea:
1
V∫
ρm = ρ dV (1.53)

Densitatea, în general, creşte când presiunea creşte, şi scade cu creşterea

temperaturii.
ExcepŃie face apa, pentru care ρ este maxim ρH2O=1000 kg⋅m-3 pentru
T=4°C şi presiunea B=760 Torr. Deoarece variaŃia densităŃii apei este foarte
mică, în tehnică se adoptă de obicei valori constante pentru ρ.
La gaze, datorită compresibilităŃii, densitatea se modifică foarte mult, şi se
poate calcula cu ajutorul ecuaŃiei de stare:
p kg
ρ= , (1.54)
R ⋅T m3
unde: p – presiunea în N·m-2; T – temperatura absolută în K; R – constanta
gazului în J·(kg·K)-1.
Dacă se cunoaşte valoarea densităŃii gazului ρ0 la temperatura t0 şi
presiunea p0, atunci oricare ar fi temperatura t şi presiunea p, se poate determina
densitatea gazului cu relaŃia:
p ⋅ (273,15 + t0 )
ρ = ρ0 (1.55)
p0 ⋅ (273,15 + t )
derivată din ecuaŃia de stare.
Pentru determinarea densităŃii gazelor în stare normală se pot folosi masa
moleculară M kmol·kg-1, şi volumul molecular normal VMN=22,416 mN3·kmol-1:
M M kg
ρN = = , (1.56)
VMN 22,416 m N3
Volumul specific este un parametru de stare intensiv şi reprezintă volumul
unităŃii de masă şi pentru corpuri omogene are expresia:

19
 V 1 m3
v= = , (1.57)
m ρ kg
Greutatea specifică reprezintă greutatea unităŃii de volum şi are expresia:
G m⋅ g N
γ= = = ρ ⋅ g, (1.58)
V V m3
DependenŃa faŃă de presiune şi temperatură este la fel ca în cazul densităŃii,
dar depinde şi de altitudinea h şi latitudinea l a locului determinării, datorită
acceleraŃiei gravitaŃionale g.
VariaŃia acceleraŃiei gravitaŃionale se poate exprima astfel []:
g = 9,781031 + 0,050057 ⋅ (sin l )
2

−2
 h (1.59)
g = g ⋅ 1 + 
 R
unde: l este latitudinea în grade, h – înălŃimea geodezică în m, R reprezintă raza
pământului, în m.
Ca ordin de mărime greutatea specifică exprimată în sistemul tehnic este
egală cu densitatea din sistemul internaŃional, de exemplu pentru aer la 0 °C şi
760 mmHg:

kg kgf
ρ = 1,293 iar γ = 1,293
m3 m3

Prin urmare, tabelele de mărimi din lucrările mai vechi pot fi utilizate cu
uşurinŃă.

1.4.2. Compresibilitatea
Reprezintă proprietatea fluidelor de a se deforma prin modificarea
volumului sub influenŃa unei solicitări de comprimare.
Exprimarea cantitativă a compresibilităŃii se realizează cu ajutorul
coeficientului de compresibilitate izotermă β definit prin intermediul
deformaŃiei specifice de volum, în condiŃii izoterme, sub influenŃa unei variaŃii
de presiune:
dV 1 m2
β =− ⋅ , (1.60)
V dp N
semnul “-“ se datorează variaŃiei antagoniste a volumului şi presiunii.
Pentru toate fluidele β >0, şi scade cu creşterea presiunii respectiv a
temperaturii.
łinând cont de relaŃia de definiŃie a densităŃii sub forma m=ρ⋅V
diferenŃiată, dm=ρ⋅dV+V⋅dρ, şi în condiŃiile conservării masei m=ct. rezultă
- ρ ⋅ dV = V ⋅ dρ , de unde:

20
 dρ 1
β= ⋅ (1.61)
ρ dp
Coeficientul de compresibilitate depinde de natura fluidului, de presiunea şi
temperatura la care are loc comprimarea fluidului.
Pentru lichide modificările coeficientului de compresibilitate β cu presiunea
sunt destul de mici şi se pot neglija. Pentru presiuni ridicate se va Ńine seama de
variaŃia coeficientului de compresibilitate β cu presiunea, de exemplu pentru
intervalul 1-500 bar coeficientul mediu de compresibilitate pentru apă este
β=4,83 ·10-10 m2·N-1, iar pentru intervalul 500-1000 bar β=4,24·10-10 m2·N-1.
Modificarea β cu temperatura este mai pronunŃată şi scade cu aproximativ
3,15% pentru apă, la majorarea temperaturii cu 10 °C.
Pentru fluide incompresibile ρ=ct. rezultă dρ=0 şi β =0.
Aprecierea compresibilităŃii unui fluid se face şi cu ajutorul vitezei de
propagare a undelor de presiune (viteza sunetului) în fluid, determinat cu
ajutorul relaŃiilor lui Newton:
ε 1 dp
C= = = (1.62)
ρ β ⋅ρ dρ
unde ε=β -1 este modulul de elasticitate a fluidului, care pentru apă la 20 ºC şi
presiunea 1 bar este ε=2,1·10-9 N·m-2.
Din (1.62) rezultă:
dp
dρ = (1.63)
C2
Această relaŃie evidenŃiază faptul că, pentru a considera un fluid
incompresibil, propagarea sunetului trebuie să fie instantanee astfel încât dρ=0
rezultând ρ=ct. respectiv β=0.
ObservaŃii. Ipoteza incompresibilităŃii este valabilă pentru domenii
restrânse de lichid. În cazul conductelor lungi şi domeniilor vaste de lichid,
propagarea sunetului realizându-se în timp finit, trebuie să Ńinem seama de
compresibilitate, neglijarea ei ducând la fenomene de şoc hidraulic (lovitură de
berbec) cu consecinŃe tehnice dezavantajoase.
Pentru lichide, neglijând variaŃia lui β cu presiunea putem scrie:
ρ
dρ
p

∫
ρ0 ρ
= β ⋅ ∫ dp
p0
(1.64)

integrăm relaŃia şi obŃinem:

ρ
ln = β ⋅ ( p − p0 )
ρ0
ρ = ρ0 ⋅ e β ⋅( p − p0 ) (1.65)
exponentul din relaŃia de mai sus are o valoare foarte mică datorită valorii lui β ,
care pentru apă β H2O=5,3⋅10-10 m2⋅N-1 la t=0°C şi în intervalul 1 at ≤ p ≤ 200 at,

21
astfel că, din dezvoltarea în serie se pot reŃine doar primii doi termeni,
rezultând:
ρ = ρ0 ⋅ [1 + β ⋅ ( p − p0 )] (1.66)
şi Ńinând cont de relaŃia -ρ⋅dV=V⋅dρ, obŃinem:
V = V0 ⋅ [1 − β ⋅ ( p − p0 )] (1.67)
Pentru gazele perfecte care ascultă de legile Boyle-Mariotte şi Gay-Lussac,
ecuaŃia de stare este de forma:
p p0  t 
= 1 +  = R ⋅T (1.68)
ρ ρ0  273,15 


unde t - este temperatura în °C; T – temperatura absolută în K; R – constanta

gazului în J·(kg·K)-1; ρ0 densitatea gazului la presiunea p0 şi temperatura 0 °C,
în kg·m-3.
Pentru un proces izoterm din relaŃia de mai sus rezultă:
p p0
= = ct. (1.69)
ρ ρ0
diferenŃiind :
dp dρ dρ dp
− p⋅ = 0 sau = (1.70)
ρ ρ 2
ρ p
cu această ultimă relaŃie se obŃine:
1 dρ 1
β= ⋅ = (1.71)
ρ dp p
Dacă transformarea gazului are loc lent, căldura rezultată din comprimare
se poate disipa, temperatura rămâne constantă şi coeficientul de compresibilitate
se poate calcula cu relaŃia de mai sus.
La o transformare rapidă, nu există schimb de căldură cu mediul,
transformarea este adiabatică şi ecuaŃia de stare devine:
p p0
= (1.72)
ρ k
ρ k0
cp
unde: k = este raportul dintre căldura specifică la presiune constantă cp şi
cv
căldura specifică la volum constant cv şi se numeşte exponent adiabatic.
DiferenŃiind:
dp dρ dρ dp
−k ⋅ p⋅ = 0 sau k ⋅ = (1.73)
ρ k
ρ k +1
ρ p
Care înlocuită în relaŃia (1.71) duce la:

22
 1
β= (1.74)
k⋅p
EcuaŃia de stare a gazelor reale are forma:
p
= z ⋅ R ⋅T ; z = f ( p, T ) (1.75)
ρ
unde z este factorul de abatere de la legea gazelor reale.
Pentru că gazele sunt foarte compresibile, nu se pot folosi coeficienŃi
constanŃi nici măcar pentru intervale de transformare mici. De asemenea
determinarea compresibilităŃii trebuie să Ńină seama de tipul evoluŃiei de
comprimare: politropă, adiabată sau izotermă.
La gaze, variaŃia vitezei sunetului cu starea şi natura fluidului este mult mai
dp
puternică deoarece variază puternic în diferite condiŃii.
dρ
Se admite o transformare adiabată, şi Ńinând cont de expresia diferenŃială a
dρ dp
adiabatei k = expresia vitezei sunetului în gaze este:
ρ p

dp p
C= = k ⋅ = k ⋅ R ⋅T (1.76)
dρ ρ
dρ dp
Pentru evoluŃia izotermă unde avem = , rezultă:
ρ p

p
C= = R ⋅T (1.77)
ρ
relaŃie ce exprimă viteza de propagare izotermă a sunetului în gaze.
Dacă în anumite cazuri se doreşte tratarea mişcării gazelor ca mişcarea unui
fluid incompresibil, se poate determina eroarea introdusă prin neglijarea
compresibilităŃii în felul următor.
Considerăm că, în relaŃia de definiŃie a coeficientului de compresibilitate,
creşterea de presiune este provocată exclusiv de modificarea vitezei:
1
dρ dp 2 ⋅ ρ ⋅ w
2
2
1 w2 1  w 
= = = ⋅ = ⋅   = 0,5 ⋅ M 2
ρ ε ε 2 ε 2 C 
ρ
unde C este viteza sunetului în mediul considerat iar M – criteriul Mach.
De exemplu, dacă se consideră M=0,3 se obŃine pentru
dρ
= 0,5 ⋅ 0,32 = 0,5 ⋅ 0,09 = 0,045 , ceea ce înseamnă că, pentru viteze ale
ρ
fluidului de până la 0,3 M erorile sunt de până la 4,5%.

23
 1.4.3. Dilatarea termică
Dilatarea termică este proprietatea fluidelor de a-şi modifica volumul sub
influenŃa variaŃiilor de temperatură. Exprimarea cantitativă a dilataŃiei termice
se realizează cu ajutorul coeficientului de dilatare termică izobară α definit de
deformarea normală în condiŃii izobare a volumului sub influenŃa temperaturii:
dV 1 1
α= ⋅ , (1.78)
V dT K
α>0 pentru toate fluidele.
Coeficientul de dilatare volumică izobară variază cu natura fluidului şi
intervalul de presiune şi temperatură în care are loc transformarea. De exemplu
pentru apă la presiunea de 1 bar, şi temperaturi între 4 şi 10 ºC α=14·10-6 K-1,
iar la presiunea de 100 bar pentru acelaşi interval de temperaturi α=43·10-6 K-1,
pentru presiunea de 1 bar şi temperaturi între 10 şi 20 ºC α=150·10-6 K-1.
La gaze coeficientul de dilatare volumică izobară α este invariabil, fiind
1 1
α= , abateri de la această mărime înregistrează vaporii de apă sau
273,15 K
amestecuri de gaze şi vapori de lichide în zona modificărilor de fază.
Neglijând variaŃia α cu temperatura, putem scrie:
V T
dV
∫V V = α ⋅ T∫ dT
0 0

V
ln = α ⋅ (T − T0 )
V0
V = V0 ⋅ eα ⋅(T −T0 ) (1.79)
exponentul din relaŃia de mai sus are o valoare foarte mică datorită valorii lui α,
care pentru apă αH2O=4,3⋅10-4 K-1 în intervalul 4°C ≤ t ≤ 100°C şi p=1 at, astfel
că din dezvoltarea în serie se pot reŃine doar primii doi termeni, rezultând:
V = V0 ⋅ [1 + α ⋅ (T − T0 )] (1.80)

ρ = ρ 0 ⋅ [1 − α ⋅ (T − T0 )] (1.81)
relaŃiile determinate reprezintă variaŃii ale ecuaŃiei de stare a lichidului
compresibil.
Apa prezintă anomalia de a avea volumul minim la 4 °C, astfel că trebuie
să se ia α > 0 sau < 0 după cum t > 4 °C sau < 4 ºC.

1.4.4. EcuaŃia de stare a fluidelor

EcuaŃiile capabile să ofere informaŃii asupra stărilor de echilibru a
diferitelor sisteme sunt numite ecuaŃii de stare.
În cazul sistemelor simple, cu două grade de libertate (termic T, şi mecanic
p) ecuaŃiile de stare au forma f(p,V,T)=0.
Considerăm o stare iniŃială caracterizată prin (p0,V0,T0), în starea (p,V,T)
se poate ajunge considerând două transformări:
Transformare izotermă T=ct; (p0,V0,T0)→(p0, V*,T0); V*=V0⋅[1-β⋅(p-p0)];
24
 Transformare izobară p0=ct; (p0, V*,T0)→(p,V,T); V=V*⋅[1+α⋅(T-T0)];
se înlocuieşte V* în V şi neglijând termenul care conŃine produsul α⋅β se
obŃine:
V = V0 ⋅ [1 + α ⋅ (T − T0 ) − β ⋅ ( p − p0 )] (1.82)

ρ = ρ 0 ⋅ [1 − α ⋅ (T − T0 ) + β ⋅ ( p − p0 )] (1.83)
care sunt ecuaŃiile de stare a lichidelor compresibile.
Pe baza expresiilor anterioare se propune forma generală a ecuaŃiei de stare
a fluidelor:
n
 p  [β ⋅( p − p0 )−α ⋅(T −T0 )]
ρ = ρ 0 ⋅   ⋅ e (1.84)
 p0 
relaŃie din care rezultă:
pentru n=0; α=0; β =0; rezultă ρ=ρ0=ct. – fluid incompresibil.
pentru n=0; α≠0; β≠0; rezultă ρ = ρ 0 ⋅ e[β ⋅( p − p0 )−α ⋅(T −T0 )] - lichid compresibil.
n
 p
pentru n≠0; α=0; β =0; rezultă ρ = ρ 0 ⋅   - gaz perfect.
 p0 
pentru n≠0; α≠0; β≠0; rezultă gaz compresibil.

1.4.5. CavitaŃia
Reprezintă un grup de fenomene cu consecinŃe dezavantajoase constând în
curgerea unor cavităŃi umplute cu gaze şi/sau vapori, care se resorb provocând o
serie de fenomene fizico-chimice.
Când un lichid în curgere având presiunea de vaporizare pv ajunge într-o
zonă depresionară caracterizată prin p'<pv din masa de lichid se degajează
vapori şi gaze formându-se cavităŃi care schimbă configuraŃia de curgere
datorită majorării de volum.
Când tranşa de lichid considerată ajunge într-o zonă cu presiunea p">pv
gazele se dizolvă în lichid, vaporii se condensează, cavităŃile se resorb în masa
lichidului, difuzându-se unde de presiune. Fenomenul de prăbuşire spre interior
a pereŃilor cavităŃilor poartă numele de implozie.

25
 Fig. 1.1. Schema procesului cavitaŃional

Implozia este însoŃită de o serie de fenomene fizico-chimice:

- apariŃia unor presiuni mari (20 MPa) care se exercită asupra
corpurilor solide sau se propagă sub forma undelor de presiune în masa
lichidului;
- solicitări mecanice prin impact datorat expulzării sub formă de jeturi a
vaporilor şi gazelor din cavităŃi;
- efecte termice prin comprimare în momentul prăbuşirii pereŃilor
cavităŃilor;
- efecte chimice, aerul conŃinut în apă (2%) are 34% O2 faŃă de aerul
atmosferic care conŃine 21% O2, iar prezenŃa masivă de O2 duce la
coroziune;
- efecte electrice (scântei) prin descărcări electrostatice.
Imploziile dezvoltă presiuni care nu depăşesc eforturile unitare ale
materialelor din care sunt confecŃionaŃi pereŃii solizi, se presupune că aceştia
cedează prin oboseală datorită frecvenŃei solicitărilor.
SuprafeŃele solide supuse cavitaŃiei prezintă după un anumit timp fenomene
de eroziune sub forma unor caverne de contur şi adâncime neregulate (suprafaŃa
materialului apare ca un burete).
CavitaŃia apare în general pe traseul liniilor de curent având curburi mari,
pe paletele turbinelor şi pompelor centrifuge, în ejectoare, în cotul sifoanelor, în
creasta deversoarelor având curbură pronunŃată, în axa vârtejului, la elicele
vapoarelor şi a submarinelor.
CavitaŃia are trei consecinŃe importante:
- o scădere considerabilă a randamentului maşinilor hidraulice;
- vibraŃiile violente datorate resorbŃiei bulelor, însoŃite de un zgomot
intens de pietre rostogolite;
- o eroziune a suprafeŃelor solide datorită vibraŃiilor şi atacului chimic
din partea oxigenului conŃinut în bule.
Pentru a caracteriza cavitaŃia au fost definite numere de cavitaŃie, cel mai
frecvent utilizat fiind numărul lui THOMA:

26
 p − pv
σ=
ρ ⋅ w2 (1.85)
2
unde: p – presiunea de curgere a fluidului, pv – presiunea de vaporizare la
temperatura de curgere, iar w – viteza de curgere. Pentru apă la 15 °C, pv=1704
N⋅m-2.
Pentru σ=σcritic apare fenomenul de cavitaŃie.
Deoarece nici un material cunoscut în prezent nu rezistă la cavitaŃie, pentru
combaterea cavitaŃiei, proiectanŃii şi constructorii iau măsuri pentru prevenirea
cavitaŃiei:
- realizarea unor curburi reduse în instalaŃiile hidraulice:
- utilizarea unor aliaje rezistente;
- prelucrarea îngrijită a suprafeŃelor solide (suprafaŃă cât mai netedă);
- asigurarea în domeniul curgerii a unor numere supra-cavitaŃionale;
- crearea în avalul turbinelor a unor contrapresiuni.

1.4.6. Tensiunea superficială

Este un fenomen ce se produce datorită coeziunii moleculelor la suprafaŃa
de separaŃie între două fluide diferite, cum ar fi de exemplu apa şi aerul.
Prin urmare tensiunea superficială influenŃează puternic fenomene cum ar fi
formarea picăturilor, capilaritatea şi osmoza.
În fig. 1.2. a) se prezintă cazul a două molecule: M1 aflat în interiorul unui
fluid şi M2 aflat pe suprafaŃa liberă a fluidului. Celelalte molecule din lichid
acŃionează asupra lui M1 prin forŃe moleculare de atracŃie care asigură
coeziunea lichidului. ForŃele sunt exercitate de moleculele aflate la o distanŃă
mai mică decât r0=10-6 mm ceea ce constituie raza sferei de acŃiune moleculară.
După cum se observă aceste forŃe sunt distribuite uniform pe sfera de
acŃiune moleculară, rezultanta lor fiind zero.
În cazul moleculei M2 situată pe suprafaŃa liberă a fluidului, lucrurile stau
altfel, deoarece forŃele de atracŃie moleculară acŃionează din interiorul fluidului,
prin urmare rezultanta acestor forŃe este diferită de zero, iar sensul forŃei arată
către interiorul fluidului.
Starea de tensiune în fluid se modifică apărând o solicitare interioară, iar
noua stare de tensiune se numeşte tensiune superficială.

Fig. 1.2. Tensiunea superficială

Rezultanta forŃelor de interacŃiune moleculară împreună cu presiunea

exercitată pe suprafaŃa liberă duc la o rezultantă având drept efect introducerea

27
particulelor în masa lichidului, astfel încât în suprafaŃa liberă rămâne numărul
de particule strict necesar consistenŃei materiale a acestei suprafeŃe. Prin urmare
suprafaŃa liberă va avea arie minimă şi vor exista forŃe de tensiune superficială
ce vor acŃiona pentru păstrarea suprafeŃei liberă de arie minimă.
Datorită tensiunii superficiale, o peliculă de lichid este în echilibru stabil
doar dacă aceasta are arie minimă.
Efectuând într-o zonă oarecare a suprafeŃei libere a unui lichid o tăietură
după o direcŃie oarecare (fig.1.2. b), menŃinerea în contact a suprafeŃelor
r r
separate se realizează prin aplicarea forŃelor ∆F şi − ∆F situate în plan tangent
şi normale pe tăietură.
Prin definiŃie, numim tensiune superficială mărimea:
∆F dF dF
σ = lim r = r = (1.86)
∆s → 0n ⋅ ∆s n ⋅ ds ds
După cum se vede σ nu depinde de
punctul de aplicaŃie sau direcŃie deci poate
caracteriza complet tensiunea superficială.
Acest fapt permite modelarea
suprafeŃei libere folosind analogia cu o
membrană perfect elastică, solicitată
uniform, în care efortul unitar are aceeaşi
intensitate independent de punct şi direcŃie.
Când forŃa se manifestă între două
fluide, se numeşte tensiune superficială, iar
când se manifestă între un fluid şi un perete
solid se numeşte aderenŃă sau adeziune. Fig. 1.3. Forme de arie minimă
EvidenŃierea tendinŃei lichidelor de a-şi
păstra o suprafaŃă liberă de arie minimă, se poate realiza printr-o experienŃă
simplă introducând într-o soluŃie de apă cu săpun un cadru metalic circular care
înglobează un fir de aŃă care închide curba C. ScoŃând cadrul metalic şi
întrerupând pelicula formată în interiorul curbei C aceasta se transformă într-un
cerc, adică lichidul ia forma care corespunde suprafeŃei sale minime.

1.4.6.1. Teorema lui Laplace

În orice punct pe o suprafaŃă liberă a unui lichid în repaus, diferenŃa
presiunilor exercitate pe cele două feŃe ale suprafeŃei libere este egală cu dublul
produsului dintre tensiunea superficială şi curbura medie a suprafeŃei.
Pentru demonstraŃie, pe o suprafaŃă liberă definim un dreptunghi curbiliniu
ca în fig. 1.4., cu laturile dl1 respectiv dl2, R1 şi R2 sunt razele de curbură ale
1 1 1 
dreptunghiului, iar  +  reprezintă curbura medie a suprafeŃei.
2  R1 R2 
Având în vedere că unghiurile la centru dα şi dβ au valori mici, acestea se
dl dl
pot asimila cu valoarea tangentei, şi prin urmare dα = 1 dβ = 2 .
R1 R2
Din ecuaŃia de echilibru a forŃelor în punctul O rezultă:

28
 p1⋅dl1 ⋅ dl2 = p2 ⋅ dl1 ⋅ dl2 + σ ⋅ dl1 ⋅ dβ + σ ⋅ dl2 ⋅ dα

 1 
( p1 − p2 ) ⋅ dl1dl2 − σ  1 +  ⋅ dl1dl2 = 0 : dl1dl2
 R1 R2 

 1 
( p1 − p2 ) = σ  1 +  (1.87)
 R1 R2 
Prin urmare, teorema a fost
demonstrată, iar relaŃia (1.87) se
numeşte relaŃia lui Laplace.
Din relaŃia de echilibru
sesizăm că, tensiunea superficială
se ataşează forŃei de presiune care
readuce suprafaŃa curbilinie la o
suprafaŃă plană (la starea de
echilibru). Se poate deci trage
concluzia că, tensiunea superficială
se manifestă numai la suprafeŃe
libere curbe. SuprafeŃele plane
caracterizate prin echilibrul forŃelor
nu prezintă fenomene de tensiune
superficială.
Conform legii hidrostaticii
Fig. 1.4. Tensiunea superficială în punctul O se poate scrie p1=p0-
γ1·z şi p2=p0-γ2·z iar relaŃia de mai
sus devine:
1 1  γ −γ
 +  = 2 1 ⋅ z (1.88)
 R1 R2  σ
RelaŃia (1.88) ne arată că, în cazul unor diferenŃe mici a greutăŃilor
volumice se obŃine o suprafaŃă geometric asemănătoare dar de n ori mai mare
γ −γ 1
(deci având R1, R2 şi z de n ori mai mari) dacă raportul 2 1 este adus la 2
σ n
din valoarea sa primitivă.
Pentru γ1 = γ2 influenŃa greutăŃii, dispare; astfel de suprafeŃe se numesc
suprafeŃe minime. Dacă, în acelaşi timp când γ1 - γ2→0 se face ca planul z=0 să
1 1 
tindă spre infinit, avem  +  = ct. ceea ce ne dă suprafeŃe minime pentru
 R1 R2 
un volum dat, dintre care cel mai simplu exemplu este sfera. Astfel de suprafeŃe
minime se realizează foarte bine cu baloane de săpun.
În baloanele de săpun sferice, domneşte o suprapresiune interioară de
4 ⋅σ
valoare p1 − p2 = deoarece în acest caz 2 suprafeŃe ale soluŃiei de săpun
R

29
acŃionează simultan împotriva presiunii aerului, trebuie să introducem în (1.88)
2·σ în loc de σ.
Valoarea σ a tensiunii superficiale depinde de natura fluidelor în contact şi
de temperatură; σ descreşte cu creşterea temperaturii, anulându-se la atingerea
temperaturii critice, conform relaŃiei lui Eötvös:
2
−
σ = (TC − T ) ⋅ VM 3 (1.89)

unde: TC - temperatura critică şi VM - volumul molar al lichidului;

Pentru acelaşi lichid, σ variază puŃin în raport cu natura gazului cu care are
suprafaŃă liberă, iar pentru t=20 °C se pot exemplifica următoarele valori:
- apă în contact cu aerul σ = 0,0725 N·m-1.
- ulei în contact cu aerul σ = 0,025 - 0,030 N·m-1;
- apă în contact, cu ulei σ = 0,020 N·m-1;
- mercur în contact cu aerul σ = 0,472 N·m-1.
Tensiunea superficială depinde de natura filmelor de contact, şi este
puternic influenŃată de presiune şi scade cu majorarea temperaturii, iar pentru o
anumită valoare critică T=Tcr se anulează datorită efectului de agitaŃie termică.
În cazul suprafeŃei libere a apei de mare în contact cu aerul, există o relaŃie
empirică pentru tensiunea superficială funcŃie de temperatura t, de forma []:
N
σ = 1106.24262 − 2.116275 ⋅ t − 0.0035028 ⋅ t 2 , 10− 4 (1.90)
m
Tensiunea superficială apare şi în cazul suprafeŃei de separaŃie între două
lichide nemiscibile, caz în care se numeşte tensiune interfacială.
În cazul în care suprafeŃele libere a 3 fluide diferite au linii de contact
comune (fig. 1.5.), unghiurile formate între liniile de racordare de la echilibru
sunt identice unghiurile formate în triunghiul tensiunilor superficiale.
În figura 1.5. se prezintă un caz de echilibru dintre următoarele fluide: l -
aer, 2 – ulei mineral, 3 – apă.
CondiŃia de echilibru este:
σ12+ σ23 +σ13 = 0 (1.91)
Când σ13 > σ12+ σ23, echilibrul
nu mai este posibil, fluidul 2
formează o peliculă continuă
separând l de 3, cum este cazul
peliculei de ulei pe o şosea umedă.
Dacă fluidul 2 este grăsime topită
se formează între aer şi apă lentile
plate ca în figura 1.5.
Când în locul fluidului 3
apare o suprafaŃă solidă echilibrul Fig. 1.5. Liniile de contact dintre trei fluide
se modifică (fig. 1.6.), în discuŃie
intră numai echilibrul forŃelor pe direcŃia de deplasare posibilă, adică paralel cu
suprafaŃa solidă.
CondiŃia de echilibru devine:
σ12 ·cos α + σ23 - σ13 = 0 (1.92)

30
 de unde se obŃine relaŃia pentru unghiul de racordare α dintre lichidul 2 şi
solidul 3:

Fig. 1.6. Echilibrul pe suprafaŃă solidă

σ 13 − σ 23
cos α = (1.93)
σ 12
FuncŃie de mărimea tensiunilor superficiale implicate, putem avea mai
multe cazuri din punct de vedere al echilibrului:
 σ 13 > σ 23 π
Cazul A:  ⇒ 0 < cos α < 1 ⇒ α < lichidul udă imperfect
σ 13 − σ 23 < σ 12 2
suprafaŃa solidă, de exemplu, apă în contact cu sticlă care nu este perfect curată;
 σ 13 < σ 23 π
Cazul B:  ⇒ −1 < cos α < 0 ⇒ α > lichidul nu udă
σ 23 − σ 13 < σ 12 2
suprafaŃa solidă de exemplu, mercur pe suprafaŃă din sticlă;
Cazul C: σ 13 − σ 23 > σ 12 lichidul udă perfect suprafaŃa solidă, suprafaŃa
corpului solid 3 este acoperit în întregime de lichidul 2, de exemplu petrol pe
suprafaŃă din sticlă.

1.4.6.2. Capilaritate

Fig. 1.7. Fenomenul de capilaritate

Fa – rezultanta forŃelor de adeziune; Fc – rezultanta forŃelor de coeziune. a) – sticlă - apă, metal -
alcool; b) – sticlă - mercur, ceară - apă.

31
 Capilaritatea este fenomenul de ridicare sau coborâre faŃă de planul
manometric a nivelului unui lichid situat între două plăci foarte apropiate sau în
tuburi cilindrice cu diametre reduse, numite tuburi capilare.
Fie r raza tubului din fig. 1.7. şi pentru simplificare, asimilăm meniscul
r
format cu o calotă sferică având raza R1=R2=R; R = , unde α este unghiul
cos α
de racordare.
Utilizând relaŃia (1.88) şi înlocuind z=h rezultă:
2 ⋅ σ 12 cos α
h= ⋅ (1.94)
γ 2 − γ1 r
obŃinându-se relaŃia Borelli-Jurin.
Pe baza acestei relaŃii se poate afirma că, înălŃimea ascensională h este mai
importantă în tuburile înguste. Cu cât diametrul respectiv raza tubului este mai
mică, cu atât înălŃimea ascensională h a lichidului în tub va fi mai mare, pentru
acelaşi fluid.
Înlocuind în relaŃia (1.94) cosα cu expresia rezultată din condiŃia de
echilibru (1.93) şi multiplicând cei doi membri ai egalităŃii cu π·r2 vom obŃine:
(γ 2 − γ 1 ) ⋅ π ⋅ r 2 ⋅ h = (σ 13 − σ 23 ) ⋅ 2 ⋅ π ⋅ r (1.95)
în ultima relaŃie avem termenul din dreapta ( G - ForŃa de ascensiune ) = ForŃa
de tracŃiune rezultantă pe peretele tubului, datorită tensiunii superficiale
(termenul din stânga).
Dacă lichidul udă perfect solidul rezultă σ 12 = σ 13 − σ 23 ⇒ cos α = l deci
α = 0 respectiv h=hmax, iar din relaŃia Borelli-Jurin (1.94) rezultă:
γ 2 − γ1
σ 12 = ⋅r ⋅h (1.96)
2
relaŃie utilizată la determinarea experimentală a lui σ12 când se
cunosc γ1, γ2 şi r măsurându-se h.

1.4.6.3. Formarea picăturilor

Fenomenul de formarea picăturilor este influenŃat de
tensiunea superficială, astfel încât în cazul unei pipete (tub
capilar) greutatea picăturii de lichid în momentul desprinderii
din pipetă, este echilibrată de tensiunea superficială exercitată
de-a lungul perimetrului de desprindere (MN) având raza r:
γ 2 − γ1
σ 12 = ⋅r ⋅h (1.97)
2
G=2·π·r·σ (1.98)

Dar r=λ·R unde λ este coeficientul de strangulare cu

valori λ=0,53÷0,74 pentru formarea picăturilor de apă în aer.
Fig. 1.8. Formarea RelaŃia (1.97) devine:
picăturilor
G=2·π·λ·R·σ (1.99)

32
cunoscută şi sub denumirea de legea lui TATE care spune că, greutatea
picăturii formate este proporŃională cu raza tubului şi cu tensiunea superficială.

1.4.7. FENOMENE DE TRANSPORT

Sunt caracteristice sistemelor dezechilibrate datorită unor neuniformităŃi şi

constau într-un transfer ordonat de materie, energie termică sau impuls, dintr-un
subsistem în altul, amorsat de neuniformitatea sistemului şi acŃionând în sensul
anulării neuniformităŃii şi readucerii sistemului în echilibru.
Transportul mărimii fizice în cadrul aceleiaşi faze sau între componenŃii
mediului multifazic se poate realiza prin următoarele mecanisme:
a) molecular-difuzional, când deşi lipsesc mişcările ansamblului fluidului
sau turbulenŃa, difuzia este asigurată de agitaŃia moleculară continuă, cu
numeroase ciocniri şi liber parcurs mediu redus, care explică limitele
procesului, transportul mărimii realizându-se prin purtători discreŃi (molecule,
atomi, ioni, electroni);
b) turbulent (difuzie turbulentă), când mişcarea dezordonată la nivelul
particulei de fluid (asociaŃii moleculare, aglomerări de molecule), microcurenŃii
de fluid, micro sau macro-vârtejurile, asigură deplasarea mărimii fizice, în
funcŃie de gradul de turbulenŃă a domeniului fluid;
c) radiant. caracteristic transportului sau transferului de energie,
transportorii fiind constituiŃi din fotoni, cuante de energie electromagnetică,
radiaŃii termice sau acustice.
Transportul şi transferul de masă, energie şi impuls sunt interdependente,
iar cele trei mecanisme de deplasare a mărimilor fizice uneori acŃionează
simultan în cadrul proceselor reale.
ForŃa motoare a transportului este diferenŃa de concentraŃie a mărimii fizice
între punctul iniŃial si final (diferenŃa de potenŃial), iar mărimea transportată în
unitatea de timp, normal prin unitatea de suprafaŃă, constituie fluxul conjugat al
forŃei motoare.
Termodinamica liniară a fenomenelor ireversibile admite, în vecinătatea
stărilor de echilibru un sistem de relaŃii liniare şi omogene între forŃe şi fluxuri.
Într-o astfel de schemă se încadrează o serie de legi empirice, cum ar fi
legile lui Fick - pentru difuzia masică, legea lui Fourier pentru fluxul de căldură,
legea lui Newton pentru fluxul de impuls (vâscozitate).
Aceste legi se exprimă analitic cu ajutorul unor relaŃii de forma:
n
Jα = ∑ Lα , β ⋅ X β (1.100)
β =1

în cazul a n fluxuri Jα şi a n forŃe motoare Xβ.

CoeficienŃii Lαβ se numesc coeficienŃi fenomenologici, iar coeficienŃii
diagonali al matricei Lα , β ‚sunt coeficienŃii proprii, reprezentând de exemplu,
coeficientul de difuzie, conductivitatea termică sau vâscozitatea dinamică.
CeilalŃi coeficienŃi Lαβ (α≠β) sunt coeficienŃi mutuali, exprimând
interferenŃa unor procese de transport ( termodifuzia, efectul Dufour, fenomene
termoelectrice-efectul Seebeck şi efectul Peltier).

33
 Viteza de variaŃie a concentraŃiei mărimii fizice pe direcŃia de transport,
constituie gradientul mărimii fizice transportate.
Fenomenele de transport se desfăşoară în sensul gradientului maxim care
este normal la suprafeŃele de concentraŃie constantă a mărimii transportate.
Transportul poate să decurgă în regim staŃionar, caracterizat prin acumulare
nulă, sau în regim nestaŃionar, caracterizat prin valori variabile ale gradientului
concentraŃiei, deci prin realizare de acumulare în sistem.

1.4.7.1 Difuzia masică

Reprezintă o proprietate de transport manifestată printr-un transfer ordonat
de masă sub influenŃa unor neuniformităŃi de concentraŃie sau densitate.
EcuaŃia ce descrie fenomenul de difuziune moleculară este dată de prima
lege a lui Fick:
dρ r
dm = − D ⋅ r ⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ (1.101)
dn
unde dm este masa de fluid transportată, D este coeficientul de difuziune masică
∂ρ r
(difuzivitatea masică), r = ∇ρ este gradientul2 densităŃii (concentraŃiei), n -
∂n
versorul normalei la suprafaŃa Ω, dτ unitatea de timp.
Caracterizarea fenomenului de difuzie masică se realizează cu ajutorul
coeficientului de difuzie masică D, definit drept masă transferată în unitatea de
timp, normal (sau perpendicular) prin unitatea de suprafaŃă sub influenŃa unui
gradient unitar de densitate sau concentraŃie.
Din (1.100) rezultă:
dm m2
−D= (1.102)
∇ ρ ⋅ dΩ ⋅ dτ s
Interpretarea cinetico-moleculară a fenomenului de difuzie, ne conduce la
următoarea expresie:
D = µ ⋅ K ⋅T (1.103)
τ
unde: µ mobilitatea fluidului în s·kg-1, µ = ; τ timpul mediu între două
m
ciocniri consecutive în s; m masa particulei fluide în kg; K este constanta lui
Boltzmann având valoare K=l,38·10-23 în J·K-1; T - temperatura termodinamică
absolută a fluidului în K.
Dacă notăm fluxul de masă cu:
dm
Jd = (1.104)
n ⋅ dΩ ⋅ dτ
se obŃine o nouă formă a legii lui Fick (numită şi prima lege a lui Fick):
J d = − D ⋅ ∇ρ (1.105)

2
Vezi Anexa 1.
34
unde D este coeficientul de difuzie masică în m2·s-1. Semnul „-„ din relaŃie ne
arată că sensul de variaŃie al fluxului este contrar gradientului densităŃii (forŃei
motoare), fiind dirijat în sensul în care descreşterea fluxului este maximă.
În cazul fluidelor în mişcare, difuzia este asigurată prin două mecanisme -
molecular şi convectiv, care se suprapun, desfăşurându-se simultan cu fluxurile
r
J d = − D ⋅ ∇ρ şi respectiv J c = ρ ⋅ w
Considerăm un volum de referinŃă V mărginit de o suprafaŃă închisă Ω prin
aria elementară dΩ, fluxurile J d şi J c fiind orientate după normala la
suprafaŃă, vor fi transportate, molecular şi convectiv debitele masice:
r
dmd = − D ⋅ ∇ρ ⋅ n ⋅ dΩ
r r (1.106)
dmc = ρ ⋅ w ⋅ n ⋅ dΩ
Pentru un interval infinitezimal de timp dτ, transportul de masă prin
suprafaŃa Ω va fi:
− dM = ∫ (J d + J c )⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ
r
(1.107)
Ω

VariaŃia masei din volumul de referinŃă, în intervalul de timp dτ, va fi:

∂ρ
dM = ∫ ⋅ dV ⋅ dτ (1.108)
V
∂τ
Din legea conservării masei rezultă egalitatea relaŃiilor (1.107) şi (1.108),
astfel încât se poate scrie:
∂ρ
∫ (J + J c ) ⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ + ∫
r
⋅ dV ⋅ dτ = 0 (1.109)
τ
d
Ω V
∂
Transformând integrala de suprafaŃă în integrală de volum (formula Gauss-
Ostrogradski) şi Ńinând seama că volumul de referinŃă a fost arbitrar ales,
rezultă:
∂ρ
div J d + div J c + =0 (1.110)
∂τ
sau dezvoltând3:
 ∂2ρ ∂2ρ ∂2ρ  ∂ρ ∂ρ ∂ρ ∂ρ
− D 2 + 2 + 2  + wx + wy + wz + =0 (1.111)
 ∂x ∂y ∂z  ∂x ∂y ∂z ∂τ
Introducând operatorul nabla ∇ şi operatorul Laplace ∆ = ∇ 2 , ecuaŃia
(1.110) devine:
∂ρ r
+ w ⋅ ∇ ρ = D ⋅ ∆ρ (1.112)
∂τ
Derivata substanŃială având expresia4:

3
Vezi anexa 2
35
 D ∂ r
= + w⋅∇
Dτ ∂τ
∂
unde: componenta locală evidenŃiind variaŃia în timp a mărimii afectate, iar
r ∂τ
w ⋅ ∇ componenta convectivă (spaŃială, direcŃională), evidenŃiind variaŃia în
spaŃiu a mărimii afectate, (1.111) poate fi scrisă astfel:
Dρ
= D ⋅ ∆ρ (1.112)
Dτ
Egalitatea (1.112) reprezintă ecuaŃia generală pentru difuzia masică
molecular convectivă, constituind expresia analitică a celei de-a doua legi a lui
Fick.
Cele două legi ale lui Fick guvernează procesele care au loc în instalaŃiile
de aeraj, climatizare şi condiŃionare a aerului.

1.4.7.2. ConducŃia termică

Reprezintă o proprietate de transport vizând transferul de energie
determinat de neuniformitatea de temperatură.
Caracterizarea cantitativă a conducŃiei termice se realizează cu ajutorul
conductibilităŃii termice λ definit drept căldură transferată prin suprafaŃa
unitară, în unitate de timp sub influenŃa unui gradient unitar de temperatură.
Legea conducŃiei termice:
dT
dQ = −λ ⋅ ⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ (1.113)
dn
Unitatea de măsură λ, W·(m·K)-1, în S.I.
łinând seama de expresia fluxului termic:
dQ
q= (1.114)
n ⋅ dΩ ⋅ dτ
Rezultând legea lui Fourier
q = − λ ⋅ ∇T (1.115)
Semnul „–„ arată că, transportul de căldură are loc în sensul diminuării
diferenŃei de temperatură.
Din relaŃia 1.113 se obŃine expresia conductibilităŃii termice λ:
dQ W
λ=−
∇ T ⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ m ⋅ K
Din punct de vedere cinetico-molecular:
λ = D⋅ ρ ⋅c
unde c este căldura specifică a fluidului.

4
Vezi anexa 3
36
 1.4.7.3. Vâscozitatea
Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune deformaŃiilor
fără modificarea volumului, dezvoltând eforturi unitare tangenŃiale de frecare,
manifestate între straturile de fluid în deplasare relativă şi concretizate prin forŃe
de frecare care accelerează straturile cu viteză redusă, retardându-le pe cele cu
viteză mare.
Proprietatea fluidului de a se opune alunecării unei particule pe alta, a
particulei A pe B, a unui strat de fluid pe altul vecin, se numeşte vâscozitate.
Această rezistenŃă se manifestă printr-o forŃă tangenŃială numită forŃă de
frecare. ForŃa de frecare caută să încetinească mişcarea particulei, respectiv a
stratului cu o viteză mai mare şi în acelaşi timp să accelereze deplasarea
particulei şi a stratului vecin cu viteză mai mică. Intensitatea forŃei de frecare
depinde de diferenŃa vitezelor dintre cele două straturi vecine, între care ea
acŃionează.
Din punct de vedere cinetico-molecular, vâscozitatea se datorează forŃelor
de legătură dintre molecule şi mişcării moleculelor.
Existenta forŃelor de frecare la contactul între straturi de fluid cu viteze
diferite are drept efect transformarea parŃială (practic ireversibilă) a energiei de
mişcare a particulelor în energie calorică, fapt ce are ca urmare o modificare
continuă a parametrilor caracteristici mişcării.
Mecanismul de apariŃie a forŃelor interne de frecare este ilustrat în fig. 8.
unde se prezintă o mişcare foarte simplă a unui fluid vâscos: între două plăci
plane şi paralele, una fixă P0 şi alta mobilă P având aria Ω, există un fluid pus
în mişcare de placa P, care se deplasează în propriul ei plan cu viteza constantă
şi relativ mică, w datorită forŃei constante F.

Fig. 8. Schema mişcărilor (a) şi distribuŃia eforturilor tangenŃiale de vâscozitate şi

vitezelor (b).

Particulele care se află în contact cu placa P se mişcă cu viteza w, iar cele

aflate în contact cu placa P0 au viteza nulă (condiŃia de aderenŃă). Pe grosimea
dn vitezele, variază liniar aşa cum se arată în fig. 8. a,b.
ForŃa F este transmisă prin intermediul straturilor de fluid până la placa fixă
P0, care dezvoltă o reacŃiune -F. Deci pe suprafeŃele de arie Ω, care separă
straturile de fluid există forŃe de legătură tangenŃiale care dau naştere efortului
tangenŃial de vâscozitate τ=F·Ω-1.

37
 RezistenŃa de vâscozitate se dezvoltă când particulele de fluid real sunt
solicitate la o mişcare cu schimbare de formă. Legătura între schimbarea de
formă a particulelor şi lunecarea lor, care face să se manifeste forŃele de frecare
internă, este ilustrată în fig. 9.

Fig. 9. DeformaŃia, lunecarea şi rotirea particulelor

În poziŃia (1), la momentul t=0, particulele sunt figurate ca o pilă de

cărămizi. Datorită mişcării cu viteze diferite, variind liniar după un interval de
timp ∆t particulele s-au deplasat şi şi-au schimbat forma ocupând poziŃia (2).
Dacă fiecare particula ar fi rigidă,atunci în locul aşezării (2) s-ar obŃine o
dispoziŃie (3) (translatat spre dreapta) care pune în evidenŃă lunecarea, respectiv
deplasarea relativă a particulelor.
PoziŃia (4) din fig. 9. ilustrează un alt fenomen care are loc în prezenŃa
eforturilor de vâscozitate: rotirea particulelor odată cu deformarea lor.
Fenomenul este vizibil şi în poziŃia (2) în care se vede că diagonalele
particulelor se rotesc. în poziŃia (4) fenomenul este mai bine ilustrat: particulele
sunt imaginate ca nişte cilindri; dacă la contact există forŃe tangenŃiale, acestea
creează momente care rotesc particulele; dacă nu există forŃe tangenŃiale de
contact (cazul fluidului perfect, lipsit de vâscozitate-modelul Euler) rotirea
particulelor lipseşte, dar poate fi prezentă deformaŃia.
ExistenŃa vâscozităŃii se pune în evidenŃă printr-o experienŃă simplă:
învârtind o găleată sau un pahar cu apă în jurul axului de simetrie vertical, se
observă cum apa începe să se rotească de la peretele vasului spre centru.
Transmiterea mişcării de la peretele vasului la straturile de apă vecine, şi mai
departe în interiorul lichidului se realizează datorită apariŃiei forŃelor de
vâscozitate.
Din cele de mai sus, rezultă că vâscozitatea reprezintă numai unul din
aspectele proceselor interne ce apar la fluidele reale în mişcare; într-adevăr dacă
straturile de particule au şi o mişcare de apropiere sau depărtare relativă (deci
traiectoriile se întretaie adică particulele se amestecă) - fenomenele energetice
corespunzătoare devin mai complexe şi apar eforturile sau tensiunile de
amestec.
Dintre diferitele teorii elaborate asupra cauzelor apariŃiei vâscozităŃii,
modelul lui Newton deşi nu explică în amănunt natura fenomenului, conduce la
38
noŃiunea sugestivă de vâscozitate şi permite o introducere, comodă şi suficient
de corectă a noŃiunii în tehnică.
Considerând două plane P şi P0 ale mişcării
laminare (lamina = strat), distanŃate cu dn
(fig.1.10) şi corespunzând. vitezelor w ,
∂w
respectiv w + dn , conform ipotezelor lui
∂n
Newton, între cele două suprafeŃe egale (dΩ)
situate în planele P şi P0 acŃionează un efort
tangenŃial dF proporŃional cu aria dΩ, cu
diferenŃa de viteză, şi invers proporŃional cu
distanŃa.
ForŃa de frecare:
d (m ⋅ w ) (1.116)
dF = = −η ⋅ ∇w ⋅ n ⋅ dΩ
dτ
unde η este vâscozitatea absolută sau dinamică.
Din fig. 8. se vede că dacă viteza creşte
Fig. 10. Plane paralele cu
direcŃia mişcării laminare
în sensul lui n , sensurile pozitive ale lui τ
şi n corespund. Fie straturile 1 şi 2. Stratul 2
exercită asupra stratului 1 efortul unitar tangenŃial τ dirijat de la stânga spre
dreapta deoarece 2 tinde să-1 antreneze pe 1 în sensul mişcării; iar 1 exercită
asupra lui 2 efortul unitar tangenŃial - τ ,deoarece 1 se opune mişcării lui 2.
Normala exterioară a suprafeŃei superioare a lui 1 este n , iar normala
exterioară a suprafeŃei inferioare a lui 2 este - n .
Efortul unitar tangenŃial datorat frecării (legea lui Newton):
dF
τf = = −η ⋅ ∇w (1.117)
n ⋅ dΩ
Expresia divergenŃei vitezei este:
dF
τf = = −η ⋅ ∇w (1.118)
n ⋅ dΩ
unde ∇w = R - REOPANTA, şi reprezintă viteza de deformare a unghiului
drept.
τf τf
(a )

τf = η ⋅ R (b)

(c) (d )

R R

a) b)
Figura 11. Fluide newtoniene şi ne-newtoniene.

39
 Reopanta reprezintă viteza unghiulară de deformaŃie a unghiului drept aşa
cum rezultă din fig. 8.
Fluidele care respectă relaŃia (46) se numesc fluide newtoniene (aer pur,
apă curată, ulei curat).
Fluidele newtoniene dezvoltă tensiuni tangenŃiale proporŃionale cu
reopanta, η fiind independentă de solicitarea fluidului (fig. 11 a) în timp ce
fluidele ne-newtoniene dezvoltă tensiuni specifice fiecărui fluid în parte (fig. 11
b).
Fluide ne-newtoniene: ulei de ungere impurificat cu particule solide,
noroiul de foraj, pastele, argilele, polimerii, etc.
Vâscozitatea poate fi definită ca un transfer ordonat de impuls amorsat
(iniŃiat) de o neuniformitate de viteză:
dw
d (m ⋅ w ) = −η ⋅ ⋅ n ⋅ dΩ ⋅ dτ (1.119)
dn
Prelucrând relaŃia (1.119):
d (m ⋅ w ) dw
= dF = −η ⋅ ⋅ n ⋅ dΩ
dτ dn

dF dw
= τ f = −η ⋅ = −η ⋅ ∇w (1.120)
n ⋅ dΩ dn
rezultând relaŃia (1.117)
Caracterizarea cantitativă a vâscozităŃii fluidelor se realizează cu
ajutorul coeficientului de vâscozitate dinamică η definit prin intermediul
impulsului transferat prin unitatea de suprafaŃă sub influenŃa unei neuniformităŃi
de viteză în unitatea de timp.
UnităŃi de măsură pentru coeficientul de vâscozitate dinamică: η
[N·s·m-2] S.I.= Pl (POISEUILLE) este o unitate de măsură mare, de aceea se
utilizează P (POISE) 1 Pl=10 P.
N ⋅s 1 kgf ⋅ s
1 P = 10−1 2
= ⋅ (1.121)
m 98,06 m 2
Determinarea practică a vâscozităŃii se poate realiza prin:
- scurgerea printr-un orificiu calibrat;
- determinarea forŃei de antrenare a unui corp imersat într-un fluid, sau
măsurarea vitezei de cădere liberă a unui corp într-un fluid;
- măsurarea momentului transmis prin intermediul unui fluid între doi
cilindrii coaxiali;
- determinarea oscilaŃiilor amortizate ale unui resort sau pendul.
Vâscozitatea fluidelor este puŃin influenŃată de variaŃiile presiunii, şi se
diminuează la creşterea temperaturii, pentru lichide majorându-se cu creşterea
temperaturii.
În cazul lichidelor:

40
 η0
ηL = (1.122)
1+ a ⋅t + b ⋅t2
Pentru gaze:
C
1+
T T0
ηG = η0 (1.123)
T0 1 + C
T
unde: a,b – constante caracteristice lichidului, η0 – vâscozitatea în starea de
referinŃă, C – coeficient funcŃie de natura gazului (pentru aer C=119).
În practică, în afara vâscozităŃii dinamice (absolute) se mai utilizează
fluiditatea:
1
ϕ= (1.124)
η
sau vâscozitatea cinematică:
η m2
ν= (1.125)
ρ s
UnităŃi de măsură: m2·s-1 în SI, ν = 1 cm2·s-1 =1 St (STOKES) = 100 cSt.
Pentru lubrifianŃi şi combustibili lichizi în afară de unităŃile de măsură
precizate se folosesc unităŃi de măsură convenŃionale cum ar fi °E (gradul
ENGLER):
t1 t1
°E = = (1.126)
t2 k E
unde: t1 – timpul de scurgere printr-un orificiu calibrat a 200 cm3 din substanŃa
testată şi t2 – timpul de scurgere al aceleaşi cantităŃi de apă la 20°C.
Conversia de la °E la S.I. se realizează cu:
 0,643   kgf ⋅ s 
10 6 ⋅η = γ 0,746(° E ) − (1.127)
 (° E )   m2 
 

6,31  m 2 
10 6 ⋅ν = 7,32(° E ) − (1.128)
° E  s 
la care se adaugă ecuaŃia (1.117).

41