1

Ghidul pentru pregătirea Planurilor

de Management al Secetei
Dezvoltarea şi Implementarea
în contextul Directivei Cadru UE a Apei
 2 3

Ghidul pentru pregătirea

Planurilor de Management
Aceasta publicaţie este propietatea Parteneriatului Global al Apei din Regiunea Centrala şi de Est a
Europei( GWP CEE) şi este protejata de legile privitoare la propietatea intelectuala. Porţiuni din text pot fi
al Secetei
reproduse pentru utilizarii educaţionale sau ne-comerciale fara a cere aprobarea de la GWPCEE cu condiţia
ca sursa sa fie indicata cu menţionarea intregului nume al raportului si totodata porţiunile de text sa nu fie
utilizate in sensuri/ contexturi greşite. Nu este admis ca pubilicaţia sa fie folosita pentru revanzari sau alte Dezvoltarea şi Implementarea Planurilor de Management ale Secetei bazate
scopuri comerciale. Descoperirile, interpretarile şi concluzile exprimate sunt cele ale autorilor şi nu implica pe soluţiile de evaluare a riscului şi
angajarea Asociaţiei GWPCEE
în contextul Directivei Cadru UE a Apei, - ca parte a Planurilor de Management
Citat: ale Bazinelor Hidrografice
Parteneriatului Global al Apei din Regiunea Centrala şi de Est a Europei( 2015). Ghidul pentru pregătirea
Planurilor de Management al Secetei. Dezvoltarea şi Implementarea acestora în contextul Directivei Cadru
UE a Apei, - ca parte a Planurilor de Management ale Bazinelor Hidrografice , 48 pp

© Parteneriatului Global al Apei din Regiunea Centrala şi de Est a Europei, 2015 . Toate drepturile sunt
rezervate Asociaţiei GWPCEE

ISBN: 978-80-972060-0-0
 4 5
Parteneriatul Global al Apei din Regiunea Centrala si de Est a Europei, este o reţea internaţionala care
cuprinde 12 Parteneriate Naţionale ale Apei din Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia,
Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina si Ungaria, si un numar de 160 Partenerii localizaţii in 15 ţarii, misiunea
acestora fiind de a contribuii la dezvoltarea guvernarii si managementului durabil si echitabil al resurselor de
apa. GWP CEE este una din cele 13 regiunii create şi cuprinse in reţeaua globala a GWP.
www.gwpcee.org
Organizatia Mondiala a Meteorologiei/ WMO este una din agentiile specializate ale Organizatiei Natiunilor
Unite/ONU. Este vocea autorizata a acestei Organizatii a Natiunilor Unite, cu cea mai mare autoritate in
domeniu si care este mandatata sa se refere la starea si comportamentul atomosferei de pe planeta Pamanat,
la interactiunile acesteia cu marile si oceanele la clima care ii este asociata si produsa pe planeta si desigur
rezultatul si efectele acesteia asupra distributiei resurselor de apa pe glob. WMO este o organizatie care
cuprinde 191 de tarii si teritorii membre
www.wmo.int
Programul de Management Integrat al Secetei în Europa Centrală şi de Est (IDMP CEE) susţine guvernele
Bulgariei, Republicii Cehia, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Moldovei, Poloniei, României, Slovaciei, Sloveniei
şi Ucrainei în dezvoltarea politicilor şi planurilor de management al secetei. De asemenea construieşte
capacitatea factorilor interesaţi de la diferite niveluri de a avea o abordare proactivă pentru managementul
integrat al secetei şi testează abordările inovative pentru planurile viitoare de management al secetei.
www.gwpcee.org
AUTORI SI COLABORATORII
Tari Coordonatoare si Secretariatul Regional
Slovacia Elena Fatulová (autor principal), Oľga Majerčáková, Beata Houšková
Bulgaria Galia Bardarska, Vesselin Alexandrov
Republica Cehă Petra Kulířová
Ungaria József Gayer, Péter Molnár, Károly Fiala, János Tamás, Gábor Kolossváry, Edit
Kőházi, Zita Bihari
Lithuania Gintautas Stankunavicius, Bernardas Paukstys
Moldova Drumea Dumitru
Polonia Dorota Pusłowska, Anna Mitraszewska
România Liviu N. Popescu, Elena Mateescu, Daniel Alexandru
Slovenia Martina Zupan, Andreja Sušnik, Gregor Gregorič
Ucraina Anna Tsvietkova, Tatiana Adamenko, Yuri Kolmaz
Secretariatul GWP CEE Sabina Bokal (coordonare generală), Richard Muller
Grupul de revizuire:
Janusz Kindler, Universitatea Tehnologica din Varşovia, Polonia
Henny A.J. van Lanen, Centrul European pentru Secetă, Universitatea Wageningen, Olanda
Robert Stefanski, Organizaţia Mondială de Meteorologie, Geneva, Elveţia
Foto coperta principala : Evgeni Dinev
Editarea si citire corectare
verificare text versiune
Engleza : Paul Csagoly
Proiectare plan general : Ivo Andreev
Coordonare proiect : Sabina Bokal, Gergana Majercakova
Fotografie: GWPCEE / Richard Muller
 6 7

ACRONIME CUPRINS
CEE Europa Centrală şi de Est 1. INTRODUCERE.......................................................................................................................... 4
CIS Strategia Comună de Implementare pentru Directiva Cadru a Apei 1.1. Informaţii generale................................................................................................................................... 4
CAP Politica Agricolă Comunitara 1.2. Obiectivele generale si scopul . ................................................................................................................ 5
DMP Planul de Management al Secetei 1.3. Procesul de elaborare .............................................................................................................................. 6
DWG Grupul de Lucru pentru Secetă 2. CADRUL GENERAL .................................................................................................................... 6
EC Comisia Europeană
2.1. Cadrul politic ............................................................................................................................................ 6
EU Uniunea Europeană
2.2. Cadrul conceptual pentru managementul secetei ................................................................................. 10
FRMPs Planurile de Management al Riscurilor pentru Inundaţii
2.3. Cadrul legal ............................................................................................................................................ 11
GWP Parteneriatul Global al Apei
2.4 Principiile de ghidare ............................................................................................................................. 13
GWP CEE Parteneriatul Global al Apei pentru Europa Centrală şi de Est
2.5. Definitii................................................................................................................................................... 14
ICPDR Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea
IDMP Programul de Management Integrat al Secetei 3. POLITICILE SI PROCESUL DE PLANIFICARE PENTRU MANAGEMENTUL NATIONAL
IDMP CEE Programul de Management Integrat al Secetei în Europa Centrală şi de Est AL SECETEI ............................................................................................................................. 16
IKSE-MKOL Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Elba PASUL 1: Dezvoltarea unei politici pentru seceta si stabilirea unui Comitet pentru Managementul Secetei ........ 17
IPCC Grupul Interguvernamental de Experţi asupra Schimbărilor Climatice Sub-pasul 1.1 Stabilirea unei autoritaţi competente............................................................................ 17

NAP Programul Naţional de Acţiune Sub-pasul 1.2 Recunoasterea secetei ca o chestiune relevanta in managementul apei ...................... 18
NWRM Măsurile de Retenţie Naturală a Apei Sub-pasul 1.3 Dezvoltarea unei politici si a unei strategii nationale pentru implementarea acesteia . 18
RBMPs Planurile de Management al Bazinelor Hidrografice Sub-pasul 1.4 Adoptarea unei rezoluţii guvernamentale sau a unui act legislativ corespunzator ..... 18
SEA Evaluarea Strategică de Mediu Sub-pasul 1.5 Stabilirea unui Comitet pentru Managementul Secetei............................................... 18
WS&D Deficitul de Apă şi Seceta PASUL 2: Definirea unui obiectiv in cadrul politicii de management al secetei bazat pe risc........................ 20
WFD Directiva Cadru a Apei PASUL 3: Efectuarea unui inventar al datelor necesare pentru dezvoltare Planului de Management al Secetei .21
UNCCD Convenţia Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării PASUL 4: Producerea/updatare Planului de Management al Secetei .......................................................... 22
WMO Organizaţia Mondială de Meteorologie Sub-step 4.1 Definirea conţinutului Planului de Management al Secetei............................................. 23
Sub-step 4.2 Caracterizarea si evaluarea evenimentelor istorice de seceta ........................................ 24
Sub-step 4.3 Stabilirea indicatorilor si pragurilor limita pentru clasificarea secetei ........................... 29
Ţări Sub-step 4.4 Stabilirea unui sistem de avertizare al secetei . .............................................................. 32
Sub-step 4.5 Dezvoltare unui program de masuri................................................................................. 33
BG Bulgaria Sub-step 4.6 Stabilirea unui cadru organizational pentru producerea, implementarea, si upgradare
Planului de Management al Secetei...................................................................................................... 35
CZ Republica Cehă
Sub-step 4.7 Identificarea lipsurilor si incertitudinilor ......................................................................... 36
HU Ungaria
PASUL 5: Publicarea Planului de Management al Secetei pentru informarea si implicarea publicului . ...... 38
LT Lituania
PASUL 6: Dezvoltarea de programe de cercetare stiinţifica ......................................................................... 39
MO Moldova
PO Polonia PASUL 7: Dezvoltarea de programe educaţionale . ....................................................................................... 39
RO România 4. CHESTIUNILE AVUTE IN VEDERE ............................................................................................. 40
SK Slovacia 4.1. Aspectele cantitative ale apelor subterane ........................................................................................... 40
SLO Slovenia 4.2.Secetele prelungite ................................................................................................................................ 41
UA Ucraina 4.3. Aspectele privitoare la Schimbariile Climatice........................................................................................ 42
5. CONCLUZII SI PROPUNERII PENTRU URMARIRE SI CONTINUARE ........................................... 44
6. REFERINTE ............................................................................................................................. 45
 8 9
1. INTRODUCERE
1.1. Informaţii generale
În ultimul deceniu, preocupările și recunoașterea generală cu privire la evenimentele de secetă și deficitul de apă
au crescut în întreaga UE. În 2007, Comisia Europeană a emis o Comunicare a Comisiei către Parlamentul European
și Consiliu –privitor la Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană (COM (2007) 414
final). În acest document, Planurile de Management ale Secetei (denumite în continuare DMP) au fost identificate
ca fiind unul dintre principalele instrumente de politică pentru a combate problemele create de seceta.
În 2012, Comisia a efectuat o evaluare globală a politicilor privind deficitul de apă și seceta și introdusă și în
Comunicarea din 2007. Evaluarea s-a axat pe integrarea aspectelor privind deficitul de apă și seceta în primele
(2009) Planuri de Management al Bazinelor Hidrografice (RBMP), cu scopul de a identifica lacunele din politica
UE privind seceta și de a îmbunătăți punerea ei în aplicare (Directiva Cadru UE a Apei (WFD) impune RBMP
dar nu şi DMP). Rezultatele au aratat că dezvoltarea și implementarea DMP și includerea lor în RBMP, rămân
limitate, și prin urmare, țările ar trebui să încerce să integreze DMP în versiunile următoare ale RBMPlanurilor
pentru 2015. Rezultatele evaluării au fost incluse în documentul Comisiei, Un Plan de Salvgardare a Resurselor
de Apă ale Europei (denumit în continuare Plan), adoptat în 2012 (COM (2012) 673 final).
În ceea ce privește deficitul de apă și seceta în regiunea Europeană Centrală și de Est (CEE), Convenția
Organizației Națiunilor Unite privind Combaterea Deșertificării (UNCCD, 1994) a constatat că regiunea suferă
de „degradarea solului și de deșertificare”. Deși ambele procese variază considerabil de la o țară la alta,
vulnerabilitatea regiunii la acest pericol este evidentă și se estimează a fi în creștere (UNCCD).
În 2013, Parteneriatul Global al Apei (GWP) și Organizaţia Mondială de Meteorologie (WMO) au lansat un
Program comun de Management Integrat la Secetei (IDMP) pentru a îmbunătăți monitorizarea și prevenirea
secetei. În același an, Parteneriatul Global al Apei (GWP) pentru CEE a lansat IDMP la nivel regional (IDMP
CEE). Scopul IDMP CEE este „de a sprijini părțile interesate de la toate nivelurile, oferindu-le îndrumare privind
politica și managementul prin generarea coordonată la nivel global a informațiilor științifice și schimbul de
bune practici și cunoștințe de management integrat al secetei”. În timpul Fazei 1 a IDMP CEE, a fost analizată
situația generală privind seceta în 10 țări din CEE (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Moldova, Polonia,
România, Slovacia, Slovenia și Ucraina). Rezultatele au confirmat că problemele legate de secetă și deficitul de
apă au fost larg recunoscute ca un fenomen relevant în regiunea CEE. (A se vedea Primul Raport pentru GWP
CEE, parte a Programului de Management Integrat al Secetei WMO/GWP, J. Kindler, D. Thalmeinerova, 2012).
Ca urmare a acestei prime faze, Activitatea 1.2 din proiectul IDMP CEE a evaluat integrarea aspectelor legate de
secetă în primele RBMP’s. Rezultatele unei anchete bazate pe chestionare, completate de către cele zece țări din
CEE enumerate mai sus, și sumarizate în Raportul privind revizuirea stării actuale de implementare a planurilor de
management al secetei și măsurilor (Fatulova, 2014), au arătat că situația reală pentru dezvoltarea DMP în cadrul
regiunii este nesatisfăcătoare. Majoritatea țărilor nu au realizat un DMP, în conformitate cu direcţiile generale ale
WFD prevăzute în Raportul Tehnical WFD – Raport privind Planul de Management al Secetei care cuprinde Aspecte
legate de Agricultură, Indicatori ai Secetei și Schimbări Climatice (denumit în continuare Raportul 2007). În plus,
deficiențe semnificative s-au găsit la punerea în aplicare a tuturor elementelor cheie ale DMP, și anume, indicatori
și praguri/limite care stabilesc diferitele etape de secetă, măsuri care trebuie luate în fiecare etapă de secetă și
cadrul organizatoric pentru managementul secetei. (Rețineți că, în timp ce nici Moldova, nici Ucraina nu fac parte
din UE, ambele sunt parte a regiunii GWP CEE, sunt țări care aderă la UE şi ambele și-au exprimat interesul de a se
alătura acestui program și de a pregăti DMP conform WFD).
Ca răspuns, acest Ghid pentru pregătirea Planurilor de Management al Secetei (denumit în continuare
Ghid), a fost adaptat la condițiile regionale din CEE, a fost creat de IDMP CEE pentru a contribui cu progrese
semnificative în dezvoltarea DMP naționale.
1.2. Obiectivele generale şi scop
Obiectivul general al IDMP CEE este de a dezvolta un Ghid practic pentru sprijinirea realizarii în timp util a DMP
naționale la nivelul CEE în cadul dezvoltării RBMP. Ghidul este orientat în primul rând către organismele publice
și autoritățile competente responsabile pentru planificarea națională privind seceta. În plus, s-au făcut eforturi
pentru elaborarea unui Ghid clar și simplu pentru a creşte gradul de înţelegere a acestuia de către factorii
interesaţi și și a publicului larg.
Obiectivul general a fost completat de obiectivele specifice:
• Încurajarea angajamentelor mai extinse pentru sistemele de management integrat al apei, în conformitate
cu Directiva Cadru a Apei (WFD), și care asigură o mai bună înțelegere a modului cum să se integreze
managementul secetei în planificarea și dezvoltarea RBMP.
• Utilizarea unei abordări pas-cu-pas în dezvoltarea DMP în conformitate cu Ghidul WMO/GWP și a Ghidului UE.
• Furnizarea de informații cu privire la alte aspecte legate de secetă, care sunt incluse în WFD: starea
cantitativă, secetă prelungită și schimbările climatice.
În conformitate cu aceste obiective specifice, Ghidul/ Liniile directoare, au fost structurate în trei capitole de
bază așa cum este ilustrat în Figura 1:
• Cadrul politic
Capitolul 1: Cadrul • Conceptul de management al secetei
general • Cadrul legislativ
Capitolul 2: Procesul de • Dezvoltarea politicii de management naţional al secetei şi
planificare privind seceta procesul de planificare: abordare pas cu pas formată din 7 pași
• Aspectele cantitative privind apele subterane
Capitolul 3: Probleme • Secetele prelungite
conexe incluse în WFD • Aspectele privind schimbările climatice
Figura 1: Conţinutul Ghidului / Liniilor directoare
Ghidul include, de asemenea o serie de experiențe ale țărilor care au fost implicate în fazele anterioare ale
IDMP CEE (prezentate în casetele maro).
1.3. Procesul de elaborare
Elaborarea Ghidului s-a bazat pe un proces participativ care a implicat experți din regiunea CEE. Procesul a fost
împărțit în două faze.
Faza 1
În timpul Fazei 1, un studiu de caz a fost efectuat în Slovacia ca un exemplu practic al modului de dezvoltare
pentru elementele cheie ale DMP. Intenția generală a fost de a integra procesul de planificare privind seceta, în
sistemul de management integrat al apei în cadrul dezvoltării RBMP. Obiectivul general al studiului a fost de a
oferi metodologii de evaluare a secetei si de a sugera toate etapele necesare pentru dezvoltarea DMP la nivel
național. Pentru evaluarea secetei a fost ales un eveniment istoric privind seceta (2011/2012) utilizând datele
disponibile din sistemul de monitorizare existent al Slovaciei.
Au fost propuse elementele cheie ale unui DMPlan (ex. indicatori privind seceta, praguri, sistem de avertizare
timpurie, program de măsuri și structura organizatorică) pentru întreaga țară. Experiențele profesionale
dobândite în timpul studiului de caz au fost utilizate pentru dezvoltarea unui draft al Ghidului pentru DMP.
Raportul de Studiu din Slovacia este disponibil pe site-ul IDMP CEE.
Două runde de Dialoguri de Consultare Națională (NCD), au fost organizate ca parte a proiectului IDMP CEE. Scopul
lor a fost de a deschide o dezbatere în rândul actorilor cheie din fiecare țară care se ocupă cu problemele legate de
secetă, la mai multe niveluri, inclusiv: politic (ministere, agenții de stat); profesional (servicii hidrometeorologice,
universități); și părțile interesate (fermieri, gospodării, companii energetice, pescării și altele).
Prima rundă a NCD, organizată în 10 țări din CEE, a fost axată pe analiza stadiului actual al politicilor privind
seceta în fiecare țară în parte.
Principalul rezultat al primei faze a fost Draftul Ghidului pentru Planurile de Management al Secetei, dezvoltat
pe baza experiențelor naționale slovace și ținând cont de informațiile și recomandările colectate din celelalte
ţări în cursul primelor NCD.
 10 11

Faza 2 În ceea ce privesc inundațiile, reducerea riscului de inundații nu este un obiectiv principal al WFD. Prin urmare,
în anul 2007, a fost adoptată Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și managementul riscurilor de inundații
În timpul Fazei 2, o a doua rundă de NCD-uri a avut loc, care a constat din dialoguri în nouă țări din CEE, și vizând: (Directiva privind Inundaţiile).
• Obţinerea de experiențe naționale practice și alte informații relevante pentru planificarea privind seceta,
prin rapoarte scurte Scopul său este de a reduce și de a gestiona riscurile pe care inundațiile le prezintă pentru sănătatea umană,
mediu, patrimoniul cultural și activitățile economice. Directiva privind Inundațiile ar fi trebuit să fie realizată în
• Elaborarea de comentarii, corecturi, sugestii şi amendamente pentru draftul Ghidului elaborat conform coordonare cu WFD.
condiţiilor specifice şi experienţelor ţărilor in planificare privind seceta
Elaborarea RBMP conform WFD și a Legislatiei privind apa de inundații (FRMP) conform Directivei privind
• Contribuția la dezvoltarea unei versiuni finale a Ghidului, care este adaptată la condițiile din regiunea CEE.
Inundațiile sunt principalele elemente ale managementului integrat al bazinelor hidrografice. Primele FRMP ar
fi trebuit să fie elaborate până în 2015, împreună cu al doilea ciclu RBMP și ar trebui să fie actualizate ulterior
în cicluri de șase ani. FRMP ar trebui realizate la nivel național și la nivelul bazinelor hidrografice deasemenea.
2. CADRUL GENERAL O evaluare a impactului schimbărilor climatice asupra apariției secetelor și inundațiilor va fi inclusă în ambele
documente de planificare: RBMP și FRMP. Interconectarea dintre cele două procese de planificare permite
sinergii și avantaje comune (a se vedea Figura 3).
2.1. Cadrul politic
În anul 2000, Parlamentul și Consiliul European au adoptat Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de
politică comunitară în domeniul apei: așa numita Directiva Cadru a Apei (WFD). Scopul WFD este de a oferi
un cadru comun pentru protecția și îmbunătățirea tuturor apelor de suprafață (râuri, lacuri, ape de tranziție Legislatia privind Apa
și ape de coastă) și a apelor subterane. WFD este cel mai important instrument legislativ pentru protecția
apelor în întreaga UE, care obligă Statele Membre să pună în aplicare noile politici UE privind apa, bazate pe
principiile managementului integrat al apei. Obiectivul său fundamental este de a realiza o „stare bună” pentru
toate apele din UE până în 2015. Acest obiectiv presupune obligația de a menține o „stare bună a apelor de
suprafață”, în cazul în care atât starea sa ecologică și cât şi cea chimică sunt cel puțin „bune”, și o „stare bună a Directiva Cadru a Apei Directiva privind Inundatiile
apelor subterane” în cazul în care atât starea sa cantitativă cât și cea chimică sunt „bune”.

Unul dintre cele mai importante concepte ale WFD este organizarea şi reglementarea gospodăririi apelor
la nivelul bazinelor hidrografice. Instrumentele administrative centrale sunt Planurile de Management ale Politica privind schimbarile
Bazinelor Hidrografice (RBMP), pe care Statele Membre trebuie să le elaboreze pentru fiecare district de
bazin hidrografic pentru a realiza „starea bună a apelor”. RBMP’s trebuie să fie elaborate la nivel național și, în
climatice
același timp, la scara bazinului hidrografic. Elaborarea de documente de planificare pentru districtele bazinelor
hidrografice transfrontaliere intră sub coordonarea comisiilor bazinelor hidrografice respective (de exemplu,
ICPDR, IKSE-MKOL, Comisia Sava).
Strategia UE privind adaptarea la
Termenele limită pentru elaborarea RBMP pentru primul, al doilea și al treilea ciclu de planificare de șase ani în schimbarile climatice – planuri de
cadrul WFD sunt Decembrie 2009, 2015 și 2021 (a se vedea Figura 2). actiune

Ciclul de planificare al WFD Planul de Management al

Planul de
Management al
Caracterizare Planul de Management al Riscului
2005 Bazinului Hidrografic la nivel Secetei – nu din
Obiective punct de vedere de Inundatii la nivel National
National
atinse? ? Al trilea
Figura 2: Elementele cheie și termenele juridic
2015 ciclu 2006
limită pentru ciclurile de planificare în
Al doilea ciclu conformitate cu Directiva Cadru a Apei
Monitorizare,
objective Sursa: http://www.ecrr.org/Portals/27/
2021 Events/ERRC2014/Presentations/27%20 Planul de Management al Bazinului Hidrografic la
Planul de Management al Riscului
2012 PARTICIPAREA october%202014/Plenary/Beate_ de Inundatii la nivel de bazin/
PUBLICA Werner_ ERRC2014_WFD_RBD.pdf nivel de bazin/sub-bazin hidrografic
Implementarea sub-bazin hidrografic
Programului de
Masuri Obiective
atinse? ? Program de
Masuri Figura 3: Managementul integrat al apei - procesul de planificare în contextul Directivei Cadru a Apei și Directivei privind
2009 Inundațiile
Primul RBMP
Succesul WFD și a Directivei privind Inundațiile depinde în primul rând de o cooperare strânsă și acțiuni
coerente care au loc la trei niveluri: Comunitatea Europeană, bazin hidrografic și național.
Printre multele scopuri ale sale, WFD contribuie la atenuarea efectelor secetelor, deși dezvoltarea unui DMP nu Interacțiunile dintre diferitele niveluri sunt ilustrate în Figura 4.
este necesară în cadrul WFD.
 12
Strategie, legislatie (WFD), linii directoare,
indicatori, sistem de avertizare timpurie (EDO)
Strategie, Plan de Management al Secetei – parte a
legislatie Planului de Management al Bazinului Hidrografic
(WFD) – nivelul bazinului hidrografic
Plan de Management al
Secetei Plan de Management al Secetei – parte
Plan de Management a Planului de Management al Bazinului
al Secetei Hidrografic – nivelul national
Figura 4: Strategia privind seceta – interacţii între nivelurile UE, bazin hidrografic şi naţional
La nivel comunitar, o Strategie Comună pentru Implementarea WFD (CIS) a fost înființată în 2001 cu scopul de
a pune în aplicare o abordare comună a implementării Directivei WFD și Directivei privind Inundațiile în Statele
Membre. Procesul este coordonat de Grupul de Coordonare Strategică (SCG) sub supravegherea Comisiei
Europene. O varietate de documente tehnice de orientare au fost elaborate în cadrul procesului CIS și aprobate de
către Administratorii de Apă (reprezentanții oficiali ai Statelor Membre). Deși aceste documente nu sunt obligatorii
din punct de vedere juridic, ele au devenit documente cu caracter „cvasi” obligatoriu prin realizarea consensului
între autoritățile competente din toate țările UE.
Deși procesul CIS este axat în principal pe pregătirea RBMP, multe acțiuni la nivelul UE au dus la dezvoltarea
politicii UE privind seceta. Mai multe politici și documente tehnice care se ocupă cu seceta au fost elaborate în
cadrul procesului CIS și au fost emise la nivel comunitar pentru Statele Membre. Următoarele documente, inclusiv
linii directoare generale pentru DMP (folosite pentru a dezvolta acest Ghid IDMP CEE), reprezintă baza politicii UE
privind seceta:
• Raportul la Planul de Management al Secetei Inclusiv Aspecte legate de Agricultură, Indicatori pentru Secetă
şi Schimbări Climatice (Raport 2007) – îndrumar general pentru realizarea Planului de Management al Secetei
conform RBMP
• Comunicarea Comisiei către Parlamentul și Consiliul European - Rezolvarea problemei deficitului de apă și a
secetei în Uniunea Europeană (COM (Iulie 2007) - Strategia privind seceta care furnizează opțiuni de politică
și un set de acțiuni cheie pentru abordarea problemelor privind seceta și deficitul de apă (denumită în
continuare Comunicarea 2007)
• Un Plan de Salvgardare a Resurselor de Apă ale Europei (Noiembrie 2012) - document de politici care
are scopul de a aborda obstacolele care împiedică acțiunile pentru protecţia resurselor de apă. O parte a
documentului este dedicată problemelor de vulnerabilitate și soluțiilor, inclusiv celor legate de secetă (denumit
în continuare Plan)
In conformitate cu Comunicarea 2007, Comisia a lansat dezvoltarea unui Observator European al Secetei (EDO),
care va ajuta la sporirea cunoștințelor privitoare la problemele legate de secetă și va acționa ca un sistem de
avertizare timpurie pentru Europa ca să crească starea de pregătire a Satelor Membre. Acest sistem va integra
datele relevante și rezultatele de cercetare, monitorizare a secetei ca și detectarea și prognoza la diferite scări
spațiale, de la activități locale și regionale si pana la un nivel de ansamblu UE. Acesta va permite, de asemenea,
evaluarea episoadelor viitoare de secetă. Comisia va continua să pună în aplicare proceduri pentru un EDO
operațional (Plan). Prin intermediul acestui instrument, Comisia va încuraja Statele Membre să integreze mai bine
managementul riscurilor de secetă și aspectele legate de schimbările climatice in cadrul viitoarelor RBMPlans.
Statele Membre ar trebui să-şi armonizeze politica națională privind seceta cu politica comună a UE privind
seceta, în conformitate cu politica și documentele tehnice elaborate și adoptate de către Statele Membre în cadrul
procesului CIS.
Un proces de armonizare este de asemenea necesar și pentru dezvoltarea unui DMP la scară de bazin hidrografic
transnational ca parte a RBMP în cooperare cu comisiile bazinelor hidrografice.
Procesul CIS continuă să dezvolte componente noi legate de secetă, cum ar fi definițiile indicatorilor de secetă,
contorizarea apei și debitele ecologice. Planificarea managementului secetei, de asemenea, continuă să fie în
curs progresiv la toate nivelurile în cadrul UE (de exemplu, la nivel CE, bazin hidrografic, sub-bazin și național).
13
Mai mult, deoarece noile tehnologii și metode evoluează, Planurile de Management ale Secetei vor trebui să
fie revizuite în cicluri de șase ani si incluse ca partii ale Planurilor de Management ale Bazinelor Hidrografice
actualizate (la nivel național, de sub-bazin și bazin hidrografic) împreună cu realizarea FRMP. Mai mult decât atât,
UNCCD ar trebui luat în considerare, deoarece țările UE, inclusiv țările din regiunea CEE, sunt Părți ale UNCCD.
Capitolele 4, 5 și 10 din UNCCD și Strategia UNCCD pe 10 ani, adoptată de a 8-a Conferință a Părţilor (Madrid,
Spania, 2007), definesc angajamentele Părților, în ceea ce privește atenuarea consecințelor secetei. Următoarele
țări din regiunea GWP CEE au semnat Convenția și, ca urmare, au obligația de a elabora Planuri Naționale de
Acțiune:
• Slovenia şi Ungaria ca parte a regiunii Mediteraneene de Nord (Anexa 4)
• Bulgaria, Moldova, România, Slovacia şi Ucraina ca parte a regiunii CEE (Anexa 5)
2.2. Cadrul conceptual pentru managementul secetei
Elaborarea Ghidului pentru pregătirea Planurilor de Management al Secetei necesită un cadru conceptual clar
și acceptat pentru managementul secetei și a definiților legate de secetă. Două abordări de bază se aplică în
prezent:
Abordarea reactivă bazată pe gestionarea situațiilor de criză - cuprinde măsuri și acțiuni, după ce un
eveniment de secetă a început și este perceput. Această abordare este folosită în situații de urgență și de
multe ori duce la soluţii tehnice şi economice ineficiente deoarece acțiunile sunt luate cu puțin timp înainte
de producerea evenimentului pentru a evalua opțiunile optime, iar participarea părților interesate este foarte
limitată.
Abordarea proactivă bazată pe managementul riscurilor de secetă - include toate măsurile care sunt proiectate
în avans, cu instrumente de planificare adecvate și participarea părților interesate. Abordarea proactivă se
bazează pe măsuri atât pe termen scurt cât și pe termen lung și include sisteme de monitorizare pentru o
avertizare timpurie a condițiilor de secetă. O abordare proactivă implică planificarea măsurilor necesare pentru
a preveni sau minimiza impactul secetei în avans.
Cele mai multe țări din UE sunt în curs de trecere de la gestionarea situațiilor de criză la managementul
riscurilor de secetă. În consecință, au fost elaborate mai multe linii directoare pe baza principiilor
managementului riscurilor de secetă. Ele sunt, de obicei, adaptate la condițiile locale sau regionale specifice (de
exemplu, legislative, administrative, naturale). Următoarele documente ale Ghidului din diferite regiuni au fost
folosite pentru a dezvolta acest Ghid pentru DMP CEE:
Cele mai multe țări din UE sunt în curs de trecere de la gestionarea situațiilor de criză la managementul
riscurilor de secetă. În consecință, au fost elaborate mai multe linii directoare pe baza principiilor
managementului riscurilor de secetă. Ele sunt, de obicei, adaptate la condițiile locale sau regionale specifice (de
exemplu, legislative, administrative, naturale). Următoarele documente ale Ghidului din diferite regiuni au fost
folosite pentru a dezvolta acest Ghid pentru DMP CEE:
• Organizaţia Mondială de Meteorologie (WMO) și Parteneriatul Global al Apei (GWP) Ghid pentru Politica
Managementului Secetei la nivel Naţional: Un Model de Acțiune (2014) (D.A. Wilhite). Programul de
Management Integrat al Secetei (IDMP), Instrumente și Ghid, Seria 1. WMO, Geneva, Elveția și GWP,
Stockholm, Suedia (denumit în continuare Ghidul IDMP WMO/GWP). Acesta oferă o abordare generală față
de dezvoltarea unor politici naționale de secetă. Abordarea pas cu pas a fost folosită în acest document și
ajustată la specificul regional și național al CEE. Cele 10 etape propuse au fost unite în șapte etape, care sunt
recomandate pentru dezvoltarea politicii de secetă și pentru procesul de planificare (Capitolul 3).
• Raportul la Planul de Management al Secetei Inclusiv Aspecte legate de Agricultură, Indicatori pentru Secetă
şi Schimbări Climatice (Deficitul de Apă și Reţeaua Experţilor în Secetă), Comisia Europeană, Raport Tehnic
2008-023, Noiembrie 2007 (denumit în continuare Raport 2007 sau Ghidul UE). Acest Ghid UE a fost utilizat
ca bază pentru adaptarea etapelor generice descrise mai sus în Ghidul IDMP WMO/GWP pentru condițiile
specifice ale Uniunii Europene, în conformitate cu politica UE în domeniul apei. Unele elemente principale au
fost folosite în acest document (de exemplu, obiective, conținutul DMP și elemente cheie ale etapelor secetei).
• Ghidul pentru Managementul Secetei (Comisia Europeană - Programul Regional Euro-Mediteranean al Biroului
de Cooperare Europe-Aid pentru Managementul Local al Apelor (MEDA Water), Parte a Starii de Pregătire
privind Seceta la nivel Mediteranean şi apoi Planificarea Atenuărilor (MEDROPLAN) (denumit în continuare
Ghidul Medroplan). Ghidul Medroplan a prevăzut recomandări practice pentru procesul de planificare și unele
componente metodologice (de exemplu, definiții, evaluarea impactului).
 14
2.3. Cadrul legislativ
Cadrul legislativ pentru politica UE în domeniul apei este Directiva 2000/60/CE a Parlamentului și Consiliului
European, de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (denumită în continuare Directiva
Cadru a Apei sau WFD).
WFD conține mai multe prevederi care se ocupă de aspectele cantitative, care sunt legate de problemele
referitoare la deficitul de apă. Cu toate acestea, din punct de vedere juridic, cerințele obligatorii axate în special
pe rezolvarea problemelor de secetă nu sunt incluse. În ciuda acestui fapt, WFD este un instrument destul de
flexibil, care permite integrarea aspectelor legate de secetă în contextul managementului integrat al apelor.
În conformitate cu Articolul 4 din WFD, măsurile de prevenire și de atenuare necesare pentru reducerea
impactului secetei pot și / sau ar trebui să fie: incluse în RBMP; să devină o parte a unui program de măsuri
pentru atingerea obiectivelor de mediu. În plus, Articolul 13 (5) din WFD prevede: „Planurile de management
ale bazinului hidrografic pot fi suplimentate prin elaborarea unor programe şi planuri de gestionare mult
mai detaliate, pentru un sub-bazin, un sector, o problemă sau un tip de apă, care să abordeze aspectele
particulare ale gospodăririi apelor”.
În conformitate cu Articolul 13 (5), în cazul în care un Stat Membru consideră seceta a fi o problemă relevantă,
ar trebui să fie elaborat un plan de management suplimentar (Planul de Management al Secetei) pentru a se
ocupa de aspectele de secetă. Statele Membre decid individual dacă seceta este un aspect relevant sau nu.
Dacă este relevant, atunci realizarea unui DMP devine o obligație a Statului Membru. În cazul în care realizarea
unui DMP este inevitabilă (în ceea ce privește relevanța secetei), recomandarea este de a-l face parte dintr-
un RBMP (COM (2007) - 414 final și COM (2012) - 673 final). Măsurile sugerate incluse într-un DMP trebuie
interconectate și complementare cu programul de măsuri al RBMP pentru a se conforma cu obiectivele de
mediu. În plus, realizarea ambelor documente de planificare (RBMP și DMP) ar trebui să fie coordonate în cicluri
de planificare de șase ani, cu termene în 2015 și 2021.
În cazul în care WFD nu acoperă în mod specific aspectele legate de secetă, WFD include mai multe elemente
cantitative conectate cu seceta inclusiv, odată cu Articolul 13 (5):
Articolul 4 (1b) (ii) din WFD - Necesită asigurarea unui echilibru între captarea și reîncărcarea apelor
subterane, cu scopul de a obține o stare cantitativă bună a apelor subterane până în 2015. O evaluare a stării
apelor subterane necesită date privind captările actuale din apele subterane, prin intermediul unui registru al
captărilor și resurselor de apă subterană disponibile. Această bază de date ar trebui să fie utilizată și pentru
evaluarea secetei și/ori a deficitului de apă ca și pentru dezvoltarea DMP. În cazul în care o evaluare constată
stări cantitative proaste, atunci trebuie să fie adoptate măsurile necesare (de exemplu, reglementarea captărilor
de apă) în programul de măsuri și apoi puse desigur în aplicare, ulterior.
Articolul 4 (6) din WFD - Creează o derogare de la obiectivul de mediu: „pentru a preveni deteriorarea stării
tuturor corpurilor de apă de suprafață”. Derogarea poate fi aplicată în cazul în care circumstanțe excepționale
au dus la o secetă prelungită, cu o deteriorare temporară a stării apelor, precum și efecte visibile (de exemplu
rate crescute de mortalitate a peştilor). O astfel de deteriorare nu este considerată a fi o încălcare a cerințelor
WFD. Punerea în aplicare a acestei clauze de exceptare este legată de măsurile necesare ce urmează a fi
adoptate cum ar fi :
• sunt luate toate măsurile posibile pentru a preveni deteriorarea în continuare a stării corpului de apă
• se adoptă indicatori corespunzători (în RBMP) pentru a determina condițiile în care sunt prevăzute
circumstanțele excepționale
• se adoptă măsuri (în programul de măsuri al RBMP) ce urmează a fi luate, în astfel de circumstanțe
excepționale
• se revizuiesc în fiecare an efectele circumstanțelor excepționale și se iau toate măsurile practice cu scopul de
a readuce corpul de apă la starea anterioară evenimentului de secetă.
Articolul 5 din WFD - Necesită asigurarea, printre altele, a:
• evaluării impactului captărilor de apă, asupra stării surselor de apă respective
• analizei economice a utilizării apelor
15
În conformitate cu specificațiile tehnice prevăzute în Anexele II și III, Statele Membre sunt obligate, printre
altele, să furnizeze următoarele date:
• estimarea și identificarea captărilor importante de apă din apele de suprafață, pentru utilizări urbane,
agricole, industriale, precum și alte utilizări, inclusiv variațiile sezoniere ale acestora, cererea anuală totală,
precum și pierderile de apă din rețelele de distribuție (Anexa II, 1.4 WFD)
• captările din apele subterane (Anexa II, 2.1 WFD)
• date suficiente pentru calcularea ratei medii anuale pe termen lung a reîncăcărilor generale (Anexa II, 2.2
WFD) „Analiza economică”, printre altele, urmăreste:
• evaluarea tendințelor din alimentarea cu apă, nevoia cererii de apă și investițile
• realizarea unei analize economice a utilizărilor de apă în fiecare District Hidrografic
Analiza economică este un document de bază necesar pentru punerea în aplicare a politicilor de tarifare și
a stimulentelor. Politica de prețuri este un instrument economic care acordă stimulente financiare adecvate
pentru utilizatori, cu scopul de a reduce utilizările de apă și poluarea, aşa cum prevede Articolul 9 din WFD
(documentul nr. 1 din Ghidul CSI: Economie și mediu).
Articolul 9 din WFD - Necesită stabilirea unei politici a prețurilor care stimulează utilizarea eficientă a apei.
Este un instrument economic puternic, care poate ajuta la, inversarea tendințelor privind deficitul de apă, și la
reducerea vulnerabilităţilor la secete.
În ceea ce privește lista de articole mentionate mai sus, au fost prezentate doar acelea, asociate mai serios cu
problemele legate de deficitul de apă și secetă. Este necesar să subliniem faptul că aceste cerințe din WFD sunt
obligatorii, în timp ce cerințele DMP nu sunt. Îndeplinirea acestor obligații ale WFD pot promova o mai bună
integrare a problemelor legate de deficitul de apă și secetă în sistemul de gospodărire a apelor.
Legături între WFD și Directivele Natura
Directivele Natura (Directiva Păsări 79/409/EEC și Directiva Habitate 92/43/EEC) formează coloana vertebrală
a politicii UE a biodiversității, care protejează speciile și habitatele valoroase. Ariile protejate desemnate în
conformitate cu aceste directive formează Rețeaua Natura 2000. Directiva WFD introduce conceptul unui cadru
comun pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare atât pentru sarcinile WFD cât și pentru Directivele privind
Natura. Unul dintre principalele obiective ale WFD este de a ajunge la o stare ecologică bună pentru toate apele
de suprafață. Aceasta include si corpurile de apă care fac parte dintr-o Arie Protejată Specială în temeiul Directivei
Păsări sau un Sit de Importanță Comunitară în temeiul Directivei Habitate (situri Natura 2000).
Directiva WFD prevede obligația de a realiza conformitatea cu standardele și obiectivele stabilite pentru fiecare
arie protejată specificata în legislația comunitară. Pentru corpurile de apă subterană, obiectivul principal este
de a obține o stare cantitativă bună. Definiția stării cantitative bune include, de asemenea protecția apelor de
suprafață asociate ca și a ecosistemelor terestre (de exemplu, zonele umede). Un RBMPlan trebuie prin urmare,
să includă de asemenea în Programul său de Măsuri, si măsurile necesare pentru realizarea conformității cu
obiectivele pentru siturile Natura 2000. Acest lucru înseamnă și că Directiva WFD va prevede, de asemenea o
bază legală, pentru rezolvarea problemelor de secetă în legătură cu conservarea biodiversității.
Toate dispozițiile de mai sus fac parte din legislația UE privind apa care este obligatorie pentru toate Statele
Membre. Ca atare, ele trebuie să fie transpuse în sistemele legislative naționale și puse în aplicare ulterior.
Deoarece problemele legate de secetă nu sunt reglementate în mod direct de legislația UE privind apa,
reglementările suplimentare în special pentru secetă trebuie adoptate la nivel național. Acestea vor trebui să
constituie îndatoriri și responsabilități în domeniul managementului secetei, precum și măsuri de restricție care
trebuiesc luate de către autoritățile decidente în timpul perioadelor de secetă.
2.4. Principii directoare
Principiile directoare pentru Ghid au fost deduse si acceptate la începutul proiectului IDMP CEE, si care au fost
obținte în baza recomandărilor țărilor CEE de a respecta principile legislației UE, a politicilor în domeniul apei ca
și politica privind seceta. Acestea se bazează pe principiile managementului integrat al apelor în contextul WFD
și Directiva privind Inundaţiile.
 16 17

Principiul 1: Autoritate competentă

Politica de secetă se bazează pe o abordare proactivă cu accent pe managementul riscurilor de secetă. Acest O autoritate sau autoritățile identificate în Articolul 3(2) sau 3(3) din WFD.
principiu este asociat cu dezvoltarea în prealabil a unui plan pregătitor de acțiuni care vor avea ca scop
prevenirea sau reducerea la minimum a impactului secetei. Managementul de criză
O abordare reactivă neplanificată dar care să implice măsuri tactice ce urmează a fi puse în aplicare în scopul de
Principiul 2: a rezolva problemele după un dezastru care a început.
Un Plan de Management al Secetei este un instrument administrativ avand ca scop punerea în aplicare a
măsurilor preventive și de atenuare ca și scopul de a realiza o reducere/eliminare a impactului secetei asupra Seceta
societății, mediului și economiei. Seceta este un fenomen natural. Este o abatere temporară, negativă și severă de-a lungul unei perioade de timp
semnificative la nivelul unei regiuni mari, de la valorile medii ale precipitațiilor (un deficit de precipitații), care poate
Principiul 3: duce la secetă meteorologică, agricolă, hidrologică și socio-economică, în funcție de gravitate și durată (definiție
Directiva Cadru a Apei oferă cadrul legislativ pentru dezvoltarea alături de RBMP și a Planurilor de Management acceptată de Grupul Directorilor de Ape ai țarilor UE, în cadrul procesului de elaborare și completarea a CIS).
al Secetei axate pe reducerea impactului secetei în zonele afectate și îmbunătățirea rezistenței împotriva Impactul secetei
secetei.
Un efect specific al secetei asupra economiei, societății și/sau mediului, care este un simptom al vulnerabilităţii.
Principiul 4:
Evaluarea Impactului Secetei
Un Plan de Management al Secetei este un document de planificare suplimentar care completează un Plan
de Management al Bazinelor Hidrografice, dezvoltat ca o parte componentă a ciclurilor de planificare în Procesul de evaluare al amplitudinii/ amplorii și distribuției efectelor unei secete.
conformitate cu Articolul 13.5 din WFD. În conformitate cu capitolul 10 al UNCCD, capitolele relevante ale unui Indicatorul secetei
Plan de Management al Secetei sunt incluse în Planul Național de Acțiune pentru combaterea deșertificării.
Indicatorul unei variabile meteorologice, hidrologice, agricole sau socio-economice care oferă o indicație a
Principiul 5: potențialului de stres sau deficitului asociat secetei.
Dezvoltarea politicii pentru secetă și realizarea Planului de Management al Secetei sunt în concordanță cu Prevenirea secetei
documentele de politici elaborate de Comisia Europeană și alte documente tehnice si metodologice elaborate și Reducerea riscului și a efectelor negative ale secetei prin măsuri preventive. Prevenirea înseamnă luarea de
adoptate în cadrul procesului Strategiei Comune de Implementare/CIS, pentru punerea în aplicare a WFD. măsuri înainte de a se produce seceta.
In acest sens trebuie asigurată o legătură între Planul de Management al Secetei și planurile de dezvoltare
locală/națională/a programelor/strategiilor. Avertizarea timpurie
Principiul 6: Furnizarea de informații eficiente şi în timp util prin intermediul instituțiilor identificate, care permit părților
interesate de riscul dezastrelor, de a lua măsuri pentru a evita sau a reduce riscul lor și să se pregătească pentru
Este recomandat să fie utilizate experienţele profesionale și cunoștințele științifice cu privire la managementul un răspuns eficient.
riscurilor de secetă din alte regiuni.
Fluxul ecologic
Principiul 7:
Un regim hidrologic în concordanță cu necesitățiile pentru atingerea obiectivelor de mediu ale WFD privind
Trei elemente principale sunt cruciale pentru un management eficient al secetei: indicatori de secetă și corpurile de apă de suprafață naturale, aşa cum se menționează la Articolul 4 (1).
pragurile pentru clasificarea etapelor de secetă (de exemplu normală, de pre-alertă, de alertă și de urgență), un
sistem de avertizare timpurie a secetei; si desigur măsurile de reducere pentru atingerea obiectivelor specifice Prognoză
din fiecare etapă de management al secetei; și desigur și un cadru organizatoric pentru a face față secetei. Estimarea statistică a probabilității de apariție a unui eveniment viitor de secetă.
Principiul 8: Pericol
Un factor cheie pentru stabilirea unui management integrat şi eficient al secetei este asigurarea implicării Probabilitatea de apariție a unui eveniment de secetă cu o intensitate specifică.
sectoarelor cheie, factorilor de decizie, profesioniștilor, părţilor interesate din sectoarele afectate, precum și a
publicului, în procesul de dezvoltare și implementare a unui Plan de Management al Secetei. Seceta hidrologică
Deficituri ale rezervelor de apă în corpurile de apă subterane și de suprafață.
Seceta meteorologică
2.5. Definiţii
Devierea precipitaţiilor de la starea normală, pentru o anumită perioadă de timp.
Definițiile utilizate în Ghid sunt definiții de lucru elaborate și aprobate de către experții din cadrul IDMP CEE.
Definițiile termenilor „secetă” și „deficitul de apă” au fost elaborate în cadrul procesului CIS la nivelul UE. Atât Atenuare
seceta cât și deficitul de apă trebuie să fie identificate și diferențiate în Planurile RBMP conform cauzelor lor și Setul de măsuri structurale şi nestructurale, întreprinse pentru a limita impactul negativ al pericolelor.
abordate în mod clar în cadrul Programelor de Măsuri.
Management proactiv
Seceta agricolă Măsuri strategice și acțiuni planificate în avans, care implică modificări de infrastructură și/sau legi existente și
A fost exprimată și utilizată prin indicatorul de umiditate a solului, umiditate necesară pentru o anumită cultură acorduri instituționale.
la un anumit moment.
Stare cantitativă
Resursa de apă subterană disponibilă O expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de captările directe și indirecte (Articolul
Rata medie anuală pe termen lung a reîncărcarii/ realimentării totale a unui corp de apă subterană, minus rata 2(26) din WFD).
anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de calitate ecologică pentru apele de
Risc
suprafață asociate (apele de suprafață care sunt in conexiune si reîncărcate de aceste ape subterane), aşa cum se
prevede la Articolul 4 din WFD. Obiectivele aşa definite, sunt menite a evita orice diminuare semnificativă a stării Combinația probabilităţii unui eveniment de secetă (pericol) cu eventualele efecte negative pentru societate,
ecologice a acestor ape și sau afectarea cu daune semnificative pentru ecosistemele terestre asociate (Articolul mediu și activitatea economică.
2(27) din WFD).
 18
Seceta socio-economică
Situaţia asociată cu un dezechilibru între cererea de apă şi rezerva de apă, și care afectează societatea și
economia.
Impermeabilizarea solului
Acoperirea permanentă a unei zone de teren și a solului acesteia cu un material impermeabil artificial, (cum ar
fi asfalt și beton), de exemplu de la clădiri și drumuri.
Părţile interesate
Actorii/ membri ai societaţii care sunt afectaţi direct sau indirect de o problemă și care ar putea afecta rezultatul
unui proces de luare a deciziilor cu privire la respectiva problemă sau care sunt afectaţi de acest rezultat.
Prag/ Limita
Valoarea specifică selectată a unui indicator, utilizat pentru clasificarea etapelor/ stadiului de secetă în funcție
de nivelul de severitate a impactului (de exemplu normal, de pre-alertă, de alertă, de urgență).
Vulnerabilitatea
Gradul în care sistemele sunt susceptibile a fi afectate de impactul potențial al unui eveniment de secetă,
asupra oamenilor, mediului și activităților economice.
Balanța apei
Un produs in balanta apei - un proces sistematic care integrează informații fizice (hidrologice) și informații
economice legate de consumul şi utilizarea apei, de realizarea unei guvernări echitabile și transparente privind
apa, pentru toți utilizatorii de apă și de un echilibru durabil al apei între disponibilitatea sursei de apă, cerere și
alimentare/furnizare.
Consumul de apă
Cota/cantitatea de apă utilizată, care nu este returnată la sursa de apă originală, după ce a fost captată.
Cererea de apă
Cerința de apă de o calitate specifică pentru diferitele scopuri de utilizare .
Deficitul de apă
Un fenomen produs de om, si care este un dezechilibru recurent, ce rezultă dintr-un exces al utilizării resurselor
de apă, cauzat de consumul care este semnificativ mai mare decât disponibilitatea naturală de regenerare a
sursei. Deficitul de apă poate fi agravat de poluarea apei (reducerea oportunităţii pentru diferite alte utilizări de
apă), precum și în timpul episoadelor de secetă. (definiție aprobată de Grupul Directorilor de Ape ai țarilor UE in
cadrul procesului CIS).
Alimentarea cu apă
Alimentarea cu apă este un serviciu de interes general, aşa cum este definit în Comunicarea Comisiei privind
serviciile de interes general în Europa (preambulul 15 din WFD, OJ č. C281, 26.9.1996, s.3).
Utilizarea apei
Cantitatea totală de apă captată de la o sursa pentru a fi utilizată.
3. POLITICA NAŢIONALĂ PENTRU MANAGEMENTUL
SECETEI ŞI PROCESUL DE PLANIFICARE
Acest capitol este partea de bază a acestui document. Acesta prezintă un îndrumar pentru dezvoltarea și
punerea în aplicare a politicii de gestionare a secetei, bazată pe conceptul de reducere a riscurilor asociate cu
apariția secetei. Procesul de proiectare a unei strategii de management privitor la riscul de secetă, trebuie să fie
legat de realizarea și implementarea unui plan de pregătire și atenuare deci un Plan de Management al Secetei
(DMP). DMP este un instrument administrativ prin care politica națională privitoare la secetă este aplicată.
19
O abordare pas cu pas este recomandată pentru dezvoltarea de politici privind seceta și de realizare a DMP
din Ghidul pentru Politica Managementului Secetei la nivel Naţional IDMP WMO/GWP (descris în capitolul
2.2). Cele 10 etape propuse în acest Ghid au fost comasate în șapte etape, în contextul WFD, aşa cum sunt
enumerate mai jos:
ETAPA 1 Dezvolta o politica a secetei si stabileste un Comitet al Secetei
ETAPA 2 Definește obiectivele politicii de management al secetei bazate pe risc
ETAPA 3 Realizeaza un inventar al datelor pentru elaborarea Planului de Management al Secetei
ETAPA 4 Realizeaza/actualizeaza Planul de Management al Secetei
ETAPA 5 Publica Planul de Management al Secetei pentru informarea și implicarea publicului
ETAPA 6 Dezvolta programe știintifice și de cercetare
ETAPA 7 Dezvolta programe educaționale
Este important să ne amintim că gestionarea secetei și realizarea DMP sunt procese dinamice și iterative care
trebuie să fie revizuite și actualizate periodic în funcție de indicatorii corespunzători. Un proces periodic de
evaluare post-secetă și actualizare a DMP, bazat pe o revizuire și analiză dupa etapele 2 – 7, ar trebui să fie
raportat la ciclurile de șase ani ale procesului de planificare RBMP. Evaluările post-secetă stabilesc o bază utilă
pentru revizuirea politicii de secetă și actualizare a DMP și ar trebui să includă o analiză a aspectelor legate de
climă, sociale, de mediu, precum și o evaluare a eficienței și punctelor slabe ale politicii de secetă și măsurilor
de atenuare implementate.
ETAPA 1: Dezvoltarea unei politici nationale pentru managementul secetei şi înfiinţarea
unui Comitet al Secetei
Procesul de creare a unei politici naționale de gestionare a secetei, ar trebui să înceapă cu acțiuni politice, care
vizează înfiinţarea unui Comitet Național al Secetei, responsabil pentru dezvoltarea și implementarea politicii
de secetă bazată pe risc. Obiectivul principal al acestei etape, este de a asigura, că procesul este coordonat de
către guvern și că toate autoritățile naționale cheie, experții în secetă și grupurile de factori interesaţi care se
ocupă cu, sau sunt afectate de secetă, sunt incluse în Comitet. Această primă etapă necesită acțiuni de politică
axate pe următoarele:
1. Identificarea/confirmarea autorității competente pentru managementul riscului de secetă
2. Un anunț oficial de către autoritatea competentă prin care seceta este enunțată ca o problemă relevantă
pentru o țară (de exemplu, în cadrul RBMPlan sau alt document de planificare obligatoriu din punct de
vedere legal)
3. Dezvoltarea politicii naționale de management al secetei bazată pe risc și o strategie privind
implementarea sa, pentru aprobarea guvernului
4. O rezoluție a guvernului sau alt act politic (de exemplu, adoptarea regulamentului juridic)
5. Înființarea Comitetului Național al Secetei cu un mandat de funcționare din partea guvernului
Sub-etapa 1.1 Înfiinţarea unei autorităţi competente
În conformitate cu Articolul 3 din WFD, Statele Membre trebuie să identifice o autoritate competentă adecvată
care să fie responsabilă pentru aplicarea prevederilor Directivei WFD. Aşa cum și seceta este una dintre cele mai
semnificative probleme de gospodărire a apelor, aceasta trebuie să fie rezolvată tot în contextul WFD.
 20
Unitatea administrativă identificată conform Articolului 3 din WFD trebuie să fie desemnată și ca autoritate
națională competentă pentru managementul riscurilor de secetă, de asemenea. Prin urmare, autoritatea
competentă existentă trebuie să fie confirmată, sau în cazul în care nu există, ar trebui să fie stabilită ca o nouă
autoritate competentă doar pentru secetă dar în același context .
Sub-etapa 1.2 Recunoaşterea secetei ca o problemă relevantă pentru gospodărirea apelor
Un anunț oficial care recunoaște seceta ca o problemă relevantă, bazat pe o evaluare a situației de secetă,
ar putea/ trebuie să fie parte a procesului de planificare în curs de desfășurare, în conformitate cu WFD. În
conformitate cu WFD, dezvoltarea unei politici de secetă și a DMP nu este o cerință obligatorie din punct de
vedere legal, dar este util. Mai degrabă, decizia de a le dezvolta depinde de modul în care Statul Membru
decide să se ocupe de problemele legate de secetă. Potrivit unui acord al reprezentanților din fiecare Stat
Membru, RBMP ar trebui să conțină un capitol care descrie situația deficitului de apă și al secetei în părțile lor
naționale din bazinele hidrografice. Dacă riscul de secetă este evaluat ca o „problemă irelevantă de gospodărire
a apei”, atunci nu există nici obligația de a realiza un document suplimentar de planificare (de exemplu, DMP).
Cu toate acestea, în cazul în care este o problemă relevantă, atunci realizarea DMP devine o obligație a Statului
Membru respectiv.
Sub-etapa 1.3 Dezvoltarea unei politici naţionale de secetă şi a unei strategii de implementare
În cazul în care autoritatea competentă consideră seceta a fi o problemă relevantă, atunci trebuie să fie
dezvoltată o politică de secetă bazată pe riscul evaluat și o strategie de implementare. Documentul de politică/
strategie ar trebui să fie pregătit ca un document-cadru și care ar conține doar principiile de bază ale politicii de
secetă, împreună cu un parcurs generic pentru implementarea lui, și având incluse și toate etapele necesare
pentru realizarea Planului de Management al Secetei (de exemplu, administrative, organizatorice, instituționale,
financiare și altele). Documentul național de politică/strategie ar trebui să fie aprobat de guvern și elaborat
ulterior în detaliu de către Comitetul pentru Secetă.
Sub-etapa 1.4 Adoptarea unei rezoluţii guvernamentale sau a unei legislaţii adecvate
Este nevoie de o rezoluție guvernamentală care introduce în cadrul legislativ și instituțional procesul de
planificare pentru secetă în acele țări care nu au o legislație adecvată pentru gestionarea secetei. Rezoluția
ar trebui să desemneze organisme responsabile (de exemplu ministere, de la municipalități, agenții
guvernamentale) și să decidă sarcinile lor în sistemul de management al secetei.
Sub-etapa 1.5 Înfiinţarea si instalarea unui Comitet al Secetei
Un Comitet al Secetei ar trebui să fie stabilit ca un comitet permanent cu un mandat puternic din partea
guvernului. Înfiinţarea Comitetului de Secetă și coordonarea acțiunilor sale este rolul autorității naționale
competente, exemplu Ministerul Apelor. Principalele sarcini ale Comitetului sunt:
• supraveghează și coordonează procesul de elaborare a politicilor naționale de secetă (în timpul fazei inițiale)
• este responsabil pentru implementarea politicii de secetă la toate nivelele (național, regional, local), inclusiv:
₀ realizarea şi actualizarea DMP
₀ proiectarea și operaționalizarea unui program de monitorizare a secetei
₀ proiectarea și operaționalizarea unui sistem de avertizare timpurie privind apariția ori posibila apariție a
acesteia
₀ asigurarea unui mecanism care sa fie dezvoltat pentru evaluarea la timp și corectă a impactului secetei
₀ furnizarea informațiilor exacte și în timp util pentru public
₀ demararea de acțiuni de atenuare (măsuri) în timpul evenimentelor de secetă în funcție de gradul de
severitate al etapelor evoluției secetei (de exemplu, pre-alertă, alertă, de urgență) luând în considerare
nevoile prioritare
₀ evaluarea secetei în curs şi situațiilor post-secetă
₀ dezvoltarea și implementarea unui program de atenuare a secetei în timpul etapelor normale de vreme
21
• este responsabil pentru cooperarea pe probleme de secetă la nivel transnațional (bazin hidrografic)
• dezvoltă programe de cercetare, științifice și educaționale.
Mandatul Comitetului pentru Secetă ar trebui să conţină:
• compoziţia Comitetului Secetei şi structura sa organizatorică
• stabilirea grupurilor de lucru specifice, sub coordonarea Comitetului Secetei
• determinarea responsabilităţilor şi competenţelor Comitetului Secetei
• definiţia obligaţiilor şi responsabilităţilor membrilor individuali ai Comitetului
• strategia privind comunicarea dintre Comitetul Secetei şi autoritatea competentă (de exemplu, minister,
administraţia naţională de la toate nivelurile)
• măsurile de coordonare şi comunicare care furnizează relaţii clare de-a lungul şirului partenerilor din diferite
grupuri (de exemplu sectoare, experţi, factori interesaţi afectaţi) şi niveluri guvernamentale (de exemplu,
administraţia centrală, administraţia locală)
• atribuirea sarcinilor Comitetului, specificate pentru fiecare etapă a secetei (normală, pre-alertă, alertă, de
urgență)
• definiția responsabilităţilor Comitetului conectate cu obligațiile transnaționale
Comitetul de Gestiune al Secetei ar trebui să aibă dreptul de a crea și de a stabili grupuri de lucru, de experți,
care să aibă sarcini specifice axate pe elaborarea documentelor informative pentru dezvoltarea DMP (de
exemplu, evaluarea secetei istorice, evaluarea impactului și monitorizare).
Compoziţia Comitetului de Gestiune al Secetei ( CGS)
Compoziția CGS ar trebui să reflecte natura interdepartamentală și multidisciplinară de gestionare a secetei și ar
trebui să includă toți reprezentanții cheie din:
• administrația centrală, pentru sectoarele cheie care se confruntă cu impactul secetei, având puterea de a
lua decizii politice (de exemplu, ministerele responsabile pentru mediu, apă, agricultură, energie, turism și
industrie, precum și alte organisme de stat identificate)
• autoritățile decizionale de la nivel local, cu puterea de a lua decizii operaționale
• instituții profesionale cheie care se ocupă de secetă: agențiile de mediu, servicii hidrometeorologice,
instituții de cercetare agricolă, experții în secetă din universități şi alte instituţii care furnizează servicii de
specialitate (de exemplu, monitorizare, evaluarea secetei și evaluarea impactului)
• grupuri ale părților interesate afectate care pot oferi informații cu privire la impactul din timpul
evenimentelor de secetă: de exemplu, municipalități și comunități locale; din sectoarele, industrie, energie și
turism; fermieri; companiile de apă; și ONG-uri.
Structura organizatorică pentru gestionarea secetei (Figura 5) reflectă compoziția optimă a Comitetului Secetei
și interacțiunile dintre actorii cheie la diferite niveluri. Acest lucru asigură utilizarea unei abordări participative
și reacții responsabile din partea societăţii. Structura a fost dezvoltată ca un model universal pe baza
recomandărilor prevăzute în liniile directoare generale (în principal Raportul 2007 și Ghidul IDMP WMO/GWP)
Acțiunile privind politicile in general, sunt pre-condiții esențiale pentru dezvoltarea și implementarea unei
strategii privind seceta bazată pe risc și reflectă voința politică de a aborda problemele.
Acordul de organizare si stabilire al unui Comitet de Management al Secetei este un factor cheie pentru
stabilirea unui sistem eficient și integrat de management al secetei. Succesul politicii de management al
secetei depinde de o cooperare strânsă între sectoarele responsabile la toate nivelurile, precum și implicarea
grupurilor afectate ale părților interesate în sistemul de management al secetei.
 22 23

Principalul obiectiv al Planului de Management a Secetei/ DMP este de a minimiza impactul advers al
Autoritatea Competentă secetei asupra economiei, societății, precum și asupra mediului. Se urmărește, de asemenea, și posibila
pentru Secetă extindere a obiectivelor WFD. Acest obiectiv principal poate fi realizat printr-o serie de obiective specifice,
care ar trebui să includă (după cum se menționează în Raportul 2007) următoarele:
• garantarea disponibilităţii apei în cantități suficiente pentru a satisface nevoile umane de bază și pentru
asigurarea sănătații și securitatea umană în toate etapele de secetă
Comitetul Secetei • evitarea sau reducerea la minimum a impactului negativ al secetei asupra stării corpurilor de apă, în special
Grupuri de lucru (exemplu, privind fluxurile ecologice și starea cantitativă a apelor subterane, și în special datorită secetei prelungite,
Nivelul monitoring, evaluarea riscului) aşa cum se prevede la Articolul 4.6 din WFD
Guvernare • reducerea la minimum a efectelor negative asupra activităților economice, în conformitate cu prioritatea
- ministere, acordată utilizării apei în Planurile de Management al Bazinelor Hidrografice în legătură cu alte planuri și
administrația statului WG 1 WG 2 WG n strategii (de exemplu, amenajarea teritoriului)
Nivelul Profesioniști - servicii O altă recomandare este de a crea obiective clare pentru dezvoltarea DMP:
hidrometeorologice, instituții sectoriale • să definească mecanismele și metodologiile pentru detectarea și prognozarea secetei
Factori interesați - fermieri, ecologi, companii de • să stabilească pragurile/limitele pentru diferitele situații de secetă, pe măsură ce aceasta se intensifică și se
apă, industrie, pescării retrage
• să definească măsuri pentru realizarea obiectivelor specifice în fiecare etapă de secetă
Figura 5: Structura organizatorică pentru managementul integrat al seceteit
• să asigure transparența și participarea publicului la elaborarea planurilor de secetă

Cele mai multe dintre țările CEE au indicat disponibilitatea organismelor existente de a supraveghea și
coordona procesul de elaborare a politicilor naționale de secetă. Opinia comună exprimată în timpul
Dialogurilor Naționale de Consultare a fost că nu este nevoie de a crea noi organisme de gestiune a secetei
și că ar trebui folosite unitățile existente de gospodărire a apelor. Un exemplu de astfel de structură
organizatorică din Ungaria este prezentat mai jos în Figura 6.
În timpul procesului de planificare privind seceta, o listă de obiective concrete de management ar trebui
să fie stabilite de către Comitetul de Management al Secetei ca o bază pentru dezvoltarea programului de
măsuri în DMP.
Obiectivele şi aplicarea DMP trebuie, de asemenea, să fie conforme cu obiectivele de mediu din WFD.

ETAPA 3: Realizarea unui inventar al datelor pentru elaborarea/ dezvoltarea unui Plan de
Management al Secetei
Managementul secetei depinde de seturi complexe de date care ar permite o caracterizare cat mai
Nivel lideri de state, reprezentanti completa a condițiilor de secetă și o cuantificare a intensității fenomenelor de secetă respective. Prin
Guvernare din diferite domenii urmare, realizarea unui inventar al datelor pentru dezvoltarea DMP este o etapă necesară și obligatorie, în
OVT cadrul Comitetului de Management al Secetei în faza inițială, si care ar trebui să includă:
Nivel organizatii profesionale
• determinarea datelor necesare pentru dezvoltarea DMP
RVT Profesionisti stiintifice
• analiza sistemului existent de producere si colectare a datelor, care ar putea fi utilizate pentru evaluarea
riscului de secetă, a impactului și a disponibilităţii datelor respective
Factori societatea civila, utilizatori de
TVT interesati apa • identificarea lipsurilor/lacunelor din seriile de date produse și modificarea la nevoie a sistemelor existente
de furnizare a datelor și informațiilor
Figura 6: Schema structurii organizatorice pentru managementul secetei recomandat în Ungaria
Datele sub formă de parametri și indicatori ai secetei sunt esențiale pentru identificarea și evaluarea
diferitelor tipuri de secetă. Datele necesare pentru dezvoltarea DMP pot fi grupate în următoarele
categorii:
ETAPA 2: Definirea obiectivelor unei politici de management al secetei bazată pe risc
• date meteorologice (de exemplu, temperatura, precipitaţii, rezerva de zăpadă) - pentru o evaluare
Odată ce Comitetul de Gestiune al Secetei( CGS) a fost format, prima sa acţiune oficială ar trebui cantitativă a anomaliilor climatice în ceea ce privește intensitatea, întinderea spațială și frecvența; și
să fie realizarea unei declarații cu privire la politica de secetă, observând și marcand trecerea de la pentru o caracterizare a secetei meteorologice
managementul de criză la o abordare de reducere a riscului de secetă și stabilirea unor obiective specifice
și realizabile pentru această politică. Obiectivele adecvate ale politicii naționale pentru secetă, bazat • date hidrologice (de exemplu, debitele cursurilor de apă, volumul rezervoarelor/acumulărilor, regimul
pe principiile de reducere a riscurilor, ar trebui să fie specificate și adoptate inca de la etapa incipientă. debitelor din acumulării/ rezervoare, debitele/scurgerile din primăvară, nivelele apelor subterane, etc.)
Obiectivele stabilite, constituie baza pentru dezvoltarea și implementarea DMP și prin urmare, ar trebui să - pentru cuantificarea impactului secetei meteorologice privind rezervele de apă din corpurile de apă
fie confirmate de către autoritatea competentă încă de la începutul procesului de planificare privind seceta. subterană și apele de suprafață și a calităţii apei (de exemplu, starea ecologică)
 24 25

• date agricole (deficit de umiditate al solului) - pentru evaluarea consecințelor directe ale secetei
meteorologice asupra stocurilor apei în sol Descrierea
bazinului
• date privind impactul asupra mediului - de exemplu, mortalitatea peștilor- la nivele foarte mici, hidrografic
impactul asupra zonelor umede (de exemplu, asupra siturilor Natura 2000), pierderea biodiversității și Structura Evenimente
riscurile de incendiu forestier, etc istorice de
organizatorică secetă
• datele socio-economice - de exemplu pentru evaluarea impactului asupra gospodăriilor, industriei,
producției de energie, transporturilor, turismului și consumului de apă Planul de
• datele privind alimentarea cu apă potabilă - cum ar fi cererea de apă, disponibilitatea cerintei de apă , Management al
Programe de Evaluarea
infrastructura existentă pentru transportul de apă și managementul situațiilor de penurie de apă Secetei
măsuri de risc
Elementele cheie ale unui sistem de informare privind seceta sunt monitorizate de obicei de mai multe
reţele care sunt operate de diferite sectoare și operatori (de exemplu servicile hidro-meteorologice,
instituțiile agricole, servicile de protejare a naturii, alte părți interesate). Datele sunt de multe ori Sisteme de
dispersate în mai multe baze de date care nu sunt nici interconectate, nici disponibile pentru factorii de Indicatori și
avertizare
decizie, pentru alți utilizatori sau pentru publicul interesat. Este necesar să se identifice punctele slabe și timpurie praguri
obstacolele care sunt identificate în calea accesibilitații la datele produse, chiar de la începutul procesului.
Stabilirea de canale deschise de date și informații, pentru a asigura un flux de informații între toate
sectoarele, factorii de decizie de la toate nivelurile, profesioniștii și părțile interesate, este o etapă esențială Figura 7: Elementele Planului de Management al Seceteti
pentru acțiunile ulterioare.

De asemenea, este necesar să se coordoneze și să se armonizeze crearea inventarului național de date cu Trei dintre cele șapte elemente de mai sus sunt considerate a fi elementele cheie ale cadrului DMP
țările care împart un anumit district hidrografic transnational, respectiv pentru a facilita dezvoltarea DMP (Raportul 2007):
la nivel internațional pentru întreg teritoriul districtului hidrografic.
• indicatorii şi pragurile/limitele specifice pentru caracterizare si clasificarea secetei şi alimentarea/
O parte integrantă a procesului de dezvoltare a unui inventar de date este o analiză a constrângerilor setarea sistemului de avertizare timpurie pentru secetă
legate de schimbul de date pe teritoriul european care pot împiedica realizarea sarcinilor Observatorului
• măsurile pentru realizarea obiectivelor specific din fiecare etapă a secetei
European al Secetei (EDO), care este sprijinit de Comisia EU (după cum se menționează în Plan). Similar cu
multe alte platforme de monitorizare continentale și globale, EDO foloseşte intens sistemele de modelare • cadrul organizatoric pentru gestionarea secetei
pentru a evalua starea de secetă cat mai exact si la scară cat mai extisă in spatiul European. Cu toate
acestea, multele variabile meteorologice (in special cantităţile de precipitaţii) sunt foarte dificil de simulat
cu exactitate folosind doar măsurătorile convenționale și/sau prin teledetecție, disponibile prin schimbul Întregul proces de planificare pentru dezvoltarea DMP (Etapa 4) este împărțit în șapte sub-etape:
de date la nivel mondial. Rezultatele naţionale privind seceta, pregătite din măsurătorile locale sunt,
4.1: Definirea conţinutului Planului de Management
prin urmare, cruciale pentru evaluarea stării de secetă. Mai mult decât atât, integrarea datelor naționale
existente în EDO (care a fost realizată în activitatea IDMP CEE „Platforma de Schimb de Date privind al Secetei / DMP
Seceta”), crește vizibilitatea si accesibilitatea datelor și permite țărilor să justifice cererile de asistență în 4.2: Caracterizarea şi evaluarea unor evenimente istorice de secetă
cazul dezastrelor naturale majore. Este necesar să se accepte deschiderea mai largă a canalelor, fluxurilor
4.3: Stabilirea indicatorilor şi a pragurilor pentru clasificarea
de date specifice cu scopul de a permite dezvoltarea unui sistem de avertizare cat mai timpurie pentru
secetelor
seceta transnațională.
4.4: Stabilirea unui sistem de avertizare timpurie a secetei
Inventarul de date necesare pentru a sprijini dezvoltarea DMP trebuie să fie conectat cu stabilirea unui 4.5: Dezvoltarea unui program de măsuri
sistem național de indicatori de secetă pentru a descrie și evalua secetele meteorologice, hidrologice,
agricole și socio-economice. Crearea inventarelor si bazelor de date la nivel național, trebuie să fie 4.6: Stabilirea unui cadru organizatoric pentru realizarea,
armonizate în cadrul districtelor bazinelor hidrografice transfrontaliere, sub coordonarea comisiilor bazinelor implementarea şi actualizarea DMP
hidrografice respective, cu scopul de a dezvolta Planuri internaționale comune de Management al Secetei la
nivel de bazin. 4.7: Identificarea lacunelor şi incertitudinilor

Sub-etapa 4.1: Definirea conţinutului Planului de

ETAPA 4: Realizarea/actualizarea Planului de Management al Secetei Management al Secetei
Planul de Management al Secetei (DMP) este un instrument administrativ pentru punerea în aplicare a unei Un conținut posibil al DMP ar trebui să includă (preluat din
politici de secetă bazată pe abordarea/principiul reducerii riscurilor. Dezvoltarea DMP este o etapă crucială în
procesul de gestionare a secetei. Principalele componente ale acestui DMP sunt ilustrate în Figura 7. Raportul 2007):
 26
• caracterizarea generală a bazinului hidrografic (partea naţională): elemente de bază relevante pentru
apariția situațiilor de secetă preluate din RBMP, cum ar fi condițiile climatice, starea cantitativă și calitativă
a corpurilor de apă, cererea de apă, disponibilitatea apei (cantitatea actuală și scenarile de tendinţă),
caracterizarea infrastructurii de apă , sisteme de irigare, arii protejate (de exemplu, zonele umede) și
utilizarea terenurilor
• caracterizarea secetei pe baza unei evaluări a evenimentelor istorice de secetă
• indicatori și praguri de clasificare a etapelor de secetă
• implementarea sistemului de avertizare timpurie pentru secetă
• program de măsuri pentru prevenirea și atenuarea efectelor secetei
• structura organizatorică a DMP - identificarea unei entități competente, comitet sau grup de lucru care va
identifica impactul secetei și va propune măsurile de gestionare
• actualizarea și urmărirea DMP
• planul de alimentare cu apă care furnizează informații specifice privind infrastructura existentă de
alimentare cu apă și resursele disponibile de apă subterană folosite pentru atenuarea efectelor secetei
• evaluarea secetelor prelungite, în conformitate cu Articolul 4.6 din WFD (de exemplu, deteriorarea
temporară a stării corpurilor de apă)
Sub-etapa 4.2 Caracterizarea şi evaluarea evenimentelor istorice de secetă
Obiectivul general al caracterizării evenimentelor istorice de secetă este de a analiza și evalua riscul de
secetă. Acesta se bazează pe o serie de date, obţinute pe termen lung, date meteorologice și hidrologice ca
și pe alte înregistrări istorice asociate, care dau posibilitatea de a evalua consecințele secetei din diferitele
sectoare (de exemplu, agricultura, alimentarea cu apă, mediu, industrie și silvicultură). Riscul de secetă
este definit ca intersecția probabilităţii unui eveniment de secetă (pericol/hazard) cu potențiale consecințe
negative pentru oameni, mediul înconjurător și activitățile economice, asociate cu un eveniment de secetă
respectiv(impacturi).
Risc = hazard x impacturi
Hazard-ul/pericol este probabilitatea ca un anumit fenomen, în acest caz seceta, să se întample intr-o
anumită zonă și avand anumite intensitătii agravante. Hazardul/pericolul este dependent în acest caz
de variația condiților naturale (exemplu precipitațiile, temperatura, morfologia și geologia ) și de natura
relaților reciproce dintre acestea. Probabilitatea poate fi descrisă în funcție de următorii termeni:
• frecvența– numărul de evenimente care au avut loc pe o perioadă analizată
• durată – numărul de săptămani/luni/anii cât a durat evenimentul, analizat în acest caz seceta
• severitatea – intensitatea unui eveniment in functie de nivelele de secetă
Impactul = (expunerea) x (vulnerabilitatea) este efectul negativ potențial al unei eveniment /perioadă de
secetă asupra populației (eg.asupra alimentării cu apă), asupra mediului, asupra activităților economice
(eg.agricultură, industrie, producția de energie, păduri/silvicultura, turism, etc). Intensitatea acestor
impacturi poate sa fie mai mare in funcție de caracteristiciile ariei/zonei afectate de secetă (eg. densitatea
populatiei, tipul activitătiilor economice existente in zonă, tipul ecosistemelor naturale)
Caracterizarea si evaluarea evenimentelor istorice de secetă trebuie sa fie cuprinzătoare, orientate pe
evaluarea, atât al hazardurilor/ pericolelor cât și al impacturilor și incluzand totodata evaluarea tuturor
27
tipurilor de secete( meteorlogică, hydrologică și socio-economică). In plus, trebuie sa fie considerate
doua evaluării interconectate pentru: datele de monitoring meteorologic și hydrologic, și cele privind
impacturile secetei .
Evaluarea datelor istorice meteorologice și hidrologice de monitorizare
Unul dintre principalele elemente ale conceptului de reducere a riscurilor de secetă este o evaluare a
evenimentelor semnificative de secetă care au avut loc în trecut. Ar trebui să fie utilizate toate seturile
de date istorice disponibile înregistrate în programele de monitorizare pe termen lung. Este posibil ca
datele ce caracterizează impactul secetei să fie limitate. Prin urmare, datele meteorologice (de exemplu,
precipitațile și temperatura aerului) şi datele hidrologice (de exemplu, scurgerile de apă, debitul cursului
de apă, volumul rezervorului, descărcările din rezervor, descărcările de primăvară și nivelul apelor
subterane), precum și alți indicatori adecvați (de exemplu, umiditatea solului) ar trebui să fie utilizate. Este
important să ne amintim că țările CEE au un climat sezonier - având în vedere că datele anuale pot ascunde
perioade scurte, extrem de uscate și care ca urmare impun o analiză de sezon sau lunară.
Următoarea procedură este recomandată pentru evaluarea evenimentelor istorice de secetă:
A) Selectarea și axarea pe o evaluare a datelor istorice în conformitate cu valorile anuale ale indicatorilor
meteorologici (de exemplu, precipitațiile anuale, temperaturile anuale, precum și scurgerea de
suprafaţă) pentru a caracteriza fiecare an din punctul de vedere al condițiilor de secetă, cu scopul de a:
• identifica `anii secetoşi´
• caracteriza intensitatea `anilor secetoşi´ (utilizând termeni comparativi precum redusă, medie, extremă)
• estima o evaluare a tendinţei apariţiei secetei
• selecta anii semnificativ de secetoşi pentru o evaluare detaliată a evenimentelor de secetă din trecut
B) Axarea pe o evaluare mai detaliată a anilor semnificativ secetoşi selectaţi. Caracterizarea fiecăreia
dintre aceste evenimente de secetă ar trebui să includă o evaluare a:
• distribuției spațiale și temporale a secetei în bazinul hidrografic (nivel național)
• duratei și evoluției secetei în timpul evenimentului de secetă (de exemplu, pe baza unei evaluări de sezon și/
sau lunară a indicatorilor de secetă)
• severităţii secetei în conformitate cu clasificarea stării secetei (pre-alertă, alertă, de urgență) și identificării
zonelor predispuse secetei care caracterizează probabilitatea de apariție a secetei meteorologice,
hidrologice, precum și agricole în partea națională a bazinelor hidrografice sau sub-bazinelor prin
intermediul hărților de hazard
• impactului evenimentelor de secetă asupra activităților umane și economice, precum și asupra mediului și o
vizualizare a zonelor afectate pe hărți de risc (în cazul în care datele sunt disponibile)
C) Axarea pe evaluarea schimbărilor climatice și consecințele acestora asupra apariției secetei și a severităţii
impactului secetei. Obiectivele evaluării schimbărilor climatice sunt:
• identificarea tendințelor actuale și viitoare prin intermediul indicatorilor meteorologici (de exemplu,
precipitații, temperatură)
• detectarea posibilelor efecte ale schimbărilor climatice asupra frecvenței secetei și severităţii impactului
secetei prin intermediul scenariilor viitoare
• proiectarea unui sistem de măsuri de adaptare care să reducă impactul schimbărilor climatice asupra secetei
Recomandările pentru evaluarea schimbărilor climatice sunt cuprinse în Secțiunea 4.3 din Ghid.
 28
Seceta este un fenomen național sau regional care poate fi caracterizat prin severitatea, durata și
întinderea geografică. Este nevoie de o selecție precisă a metodelor de identificare a secetei și a
indicatorilor de secetă (de exemplu, meteorologici și hidrologici) adecvaţi pentru o descriere clară a
condițiilor de secetă și evoluției ei în spațiu și timp. Sunt necesare, de asemenea, criterii de evaluare a
intensităţii secetei (de exemplu scăzută, medie şi ridicată). Setul adecvat de indicatori și metodologii ar
trebui să fie selectat în funcție de tipul de secetă (de exemplu, meteorologică, hidrologică) și de scopul
analizei (de exemplu, evaluarea seriei de date pe termen lung, caracterizarea detaliată a evenimentelor
istorice de secetă).
O revizuire a metodologiilor naționale utilizate în fiecare țară CEE este prezentată în caseta de mai jos.
Aceasta arată că un set inconsecvent al abordărilor și parametrilor este utilizat pentru evaluarea secetei.
În plus, există o diversitate de condiții naturale a regiunii CEE. Ca urmare, armonizarea sistemului de
indicatori și metodologiei pentru evaluarea riscurilor de secetă din regiune în momentul de faţă, pare
foarte dificilă. Prin urmare, o viziune de viitor este necesară pentru a sprijini dezvoltarea unei abordări
comune la nivel regional sau de bazin hidrografic (de exemplu, pentru a dezvolta un DMP pentru Districtul
Hidrografic al Dunării).
Exemple de metodologii naționale pentru evaluarea evenimentelor de secetă din trecut
În Ungaria, indicele Pálfay (bazat pe valorile zilnice) și indicele Pálfay pentru Secetă (bazat pe valorile lunare)
sunt utilizate pentru a evalua seriile pe termen lung al datelor meteorologice. Ambii indicatori sunt calculaţi
folosind valorile statistice ale precipitațiilor și temperaturii aerului luând în considerare în acelaşi timp
condițiile climatice sezoniere. Șase categorii de secetă reprezintă criteriile de intensitate a secetei.
În Bulgaria, metodologia se bazează pe analiza statistică a unei serii pe termen lung a valorilor medii anuale
ale precipitațiilor și temperaturii comparativ cu valorile pe termen lung (1961-1990). Această metodă
permite identificarea anomaliilor pozitive și negative (secetă). O metodologie similară este utilizată în
Slovacia.
În Slovenia, distribuția precipitaţiilor este unul dintre identificatorii de bază ai apariţiei secetei într-o anumită
regiune. Pentru a evalua impactul secetei asupra plantelor, se folosește balanţa hidrologică a apei. În plus,
indicele Decadal pentru stresul secetei (DISS) a fost dezvoltat special pentru a monitoriza stresul agricol
cauzat de secetă pentru majoritatea culturilor.
În Lituania, principalul instrument de diagnostic pentru identificarea severităţii secetei este coeficientul
hidrotermic (HTC) Selyaninov. Un indice suplimentar de sprijin a evaluarii este persistența unei perioade fără
precipitații.
În Moldova, analiza tendințelor este folosită pentru a evalua tendințele pe baza datelor meteorologice.
În Republica Cehă, metodologia se concentrează pe caracterizarea secetei meteorologice pe baza unei
evaluări a extremelor precipitațiilor lunare și temperaturii și combinarea lor. Intensitatea secetei este
evaluată în funcție de criteriile stabilite pentru șase categorii de secetă (pentru temperatură și precipitații).
Polonia a dezvoltat o metodologie națională pe baza clasificării secetei meteorologice folosind o analiză a
numărului de luni secetoase în bazinele selectate în perioada 1966-2005. O altă metodologie, pentru aceeași
perioadă, se concentrează pe evaluarea secetei hidrologice caracterizată prin perioade de nivel scăzut maxim
al apei, având în vedere deficitul de apă, precum și durata perioadei de nivel scăzut maxim al apei. Sistemul
de clasificare al secetei include cinci categorii de secetă.
În România, este utilizată o metodologie diferită care se bazează pe un indicator de umiditate a solului
(calculat în conformitate cu modelul bilanțului apei din sol) și pe o evaluare a resurselor de apă, folosind
datele hidrologice, hidrogeologice și meteorologice.
În Ucraina, este utilizată o metodologie foarte complexă pentru analiza secetei, cu nouă indicatori (aleşi din
35), bazată pe, de exemplu, precipitaţii, temperatură, elasticitatea vaporilor de apă din aer și conținutul de
umiditate productivă în sol.
Sursa: www.gwp.org/en/GWP-CEE/IDMPCEE/National-Planning
29
Evaluarea impactului secetei
In evaluarea impactului se analizează consecințele unui anumit eveniment de secetă asupra populaţiei şi
activităților economice, precum și asupra mediului înconjurător. Evaluarea impactului ar trebui să fie parte
din evaluarea evenimentelor istorice de secetă (în cazul în care sunt disponibile date) și, în mod inevitabil,
trebuie să facă parte din evaluarea riscurilor pentru evenimentele de secetă viitoare. Seceta este de obicei
asociată cu o serie de efecte care rezultă din reducerea disponibilității apei în timpul unei perioade sau
episod de secetă. Seceta poate afecta o gamă largă de utilizatori dependenţi de apă din diferite sectoare.
Este necesar să se evalueze un impact potențial pentru fiecare utilizator (sau grup de utilizatori) și, ulterior
să se facă o evaluare comprehensivă a impactului pentru întreaga zonă. Este necesar să se clasifice tipurile
de impacturi în trei categorii: economice, de mediu și sociale. O listă de verificare detaliată a impacturilor
este prevăzută în Tabelul 1 (Sursa: Ghid pentru Managementul Secetei: elaborat de Comisia Europeană,
MEDA Water și MEDROPLAN).
Tabel 1: Prezentare generală a principalelor impacturi ale secetei
Categoria in care se
Impactul secetei
reflecta impactul secetei
Scăderea producției în agricultură, silvicultură, pescuit, energie
hidroelectrică, turism, industrie sau activități financiare care depind de
aceste sectoare
Șomajul cauzat de producția scăzută
Pagube economice ca urmare a reducerii navigabilității pe cursurile de apă,
râuri și canale
Deteriorarea sectorului turismului datorită disponibilităţii reduse a apei în
ECONOMIC rezervele de apă și sau corpurile de apă
Presiune asupra instituțiilor financiare (de exemplu, mai multe riscuri de
creditare, scăderea de capital)
Reducerea veniturilor pentru companiile de apă datorită livrării reduse de apă
Costuri ale măsurilor de urgență pentru a îmbunătăți resursele și a reduce
cererea (de exemplu, costuri suplimentare pentru transportul și evacuarea
apei; costuri pentru promovarea reducerii consumului de apă)
Reducerea alimentării cu apă și scăderea calităţii apei de suprafață și
subterane
Deteriorarea ecosistemelor, zonelor umede și a biodiversității (de exemplu,
eroziunea solului, praf, reducerea acoperirii cu vegetație) și boli
Degradarea terenurilor şi deşertificare
Incendii mai multe și mai extinse
MEDIU Lipsa de hrană și apă potabilă
Creşterea Concentraților de săruri (de exemplu, în cursuri de apă, straturi
subterane, zone irigate)
Pierderii din lacurile naturale și artificiale (de exemplu, pești, peisaje)
Daune cauzate in râuri și în zonele umede (de exemplu, flora, fauna, habitate)
Deteriorarea calității aerului (de exemplu poluarea cu praf)
Deteriorarea sănătății și siguranței publice, prin afectarea calității aerului și
a apei sau creșterea riscului de incendiu
SOCIAL
Creșterea inegalității sociale, prin impacturi mai mari asupra grupurilor
socio-economice specifice
 30
Categoria in care se
Impactul secetei
reflecta impactul secetei
Tensiunile dintre administrațiile publice și grupurile afectate
Modificări ale perspectivelor politice
Inconvenienţe datorate raţionalizării apei
Impactul asupra modului de viață (de exemplu, șomaj, reducerea
capacitații de a economisire de fonduri, dificultăți în îngrijirea personală,
SOCIAL
reutilizarea apei la domiciliu, interzicerea spălării auto şi stradale, îndoiala
cu privire la viitor, reducerea evenimentelor cu ocazia sărbătorilor și
distracților episodice, pierderi de proprietăţi)
Inegalitate în distribuția impacturilor secetei și măsurilor de atenuare
Abandonarea activităților și emigrare (în cazuri extreme)
Pentru fiecare dintre utilizatorii identificaţi (de exemplu, grupuri, sectoare), un potențial impact al secetei
ar trebui să fie cuantificat cu ajutorul unui set de indicatori adecvați. Pentru sectoarele economice
(de exemplu, industrie, agricultură, producție de energie, silvicultură) sunt utilizate de obicei criterii
economice. De exemplu, impacturile asupra agriculturii pot fi cuantificate în termenii pierderii de
producție. Pentru alimentarea cu apă urbană ar trebui să fie calculat deficitul de apă în îndeplinirea
cerinţelor de apă (de exemplu, apa potabilă). Pentru impactul asupra mediului, numărul de incendii și
mortalitatea peștilor sunt adesea folosite ca indicatori de impact.
Este necesar să subliniem că identificarea și cuantificarea indicatorilor de impact este dificilă și sunt
necesare eforturi substanțiale pentru a găsi relațiile dintre indicatorii de impact și indicatorii fizici (de
exemplu, climatici, hidrologici). Se recomandă pentru asta a evalua fiecare indicator și interdependențele
lor după fiecare eveniment de secetă și revizuirea lor dacă este necesar. O actualizare a indicatorilor și
pragurilor ar trebui să fie parte a procesului „iterativ” de management al riscurilor de secetă.
Impactul secetei afectează multe sectoare. Unele sectoare nu au nicio responsabilitate pentru a monitoriza
și înregistra date privind impactul secetei. Ca urmare, spre deosebire de înregistrările meteorologice,
care sunt de obicei stocate de o instituție de stat, înregistrările (de exemplu, baze de date) impacturilor
sectoriale ale secetei, în cazul în care există, sunt cu difuzare către alte instituții cu acces limitat ca și
pentru alți utilizatori.
Prin urmare, este sarcina Comitetului Secetei de a rezolva această problemă (de exemplu, actualizarea
programelor de monitorizare, stabilirea sistemului de informare) și de a facilita dezvoltarea de metode de
evaluării a impacturilor secetei cu ajutorul indicatorilor specifici de impact al secetei.
Evaluarea impactului secetei este o bază pentru caracterizarea secetei agricole și a secetei socio-economic.
Aceasta oferă, de asemenea, informații de bază cu privire la amploarea și gravitatea posibilelor secete
viitoare (prin evaluarea riscului).
Rezultatul unei evaluări a impactului trebuie să includă:
• identificarea utilizatorilor afectaţi (de exemplu, grupuri, sectoare)
• identificarea tipurilor de impacturi directe ale secetei
• evaluarea pagubelor aşteptate cauzate de secetă
• clasificarea impacturilor – identificarea impacturilor prioritizate
• identificarea zonelor cu un risc potenţial al impacturilor secetei,
prin intermediul hărţilor de risc
31
Evaluarea riscului de secetă
Rezultatele de la evaluarea evenimentelor istorice de secetă (inclusiv evaluarea impactului secetei) ar trebui
să fie utilizate pentru procesul de evaluare a riscurilor. Conform recomandărilor generale ale Ghidului UE
(Evaluarea Riscului și Ghidul de Cartografiere pentru Managementul Dezastrelor), procesul de evaluare a
riscurilor ar trebui să fie alcătuit din următoarele procese:
• identificarea riscului - găsirea, recunoaşterea și descrierea riscurilor
• analiza de risc - determinarea nivelului de risc (de exemplu, estimarea cantitativă a probabilității de
apariție și severitatea impacturilor potențiale ale secetei)
• evaluarea riscului - evaluarea importanței riscului de secetă
Detalii pot fi găsite în Ghidul UE menționat mai sus, care este destinat evaluării riscurilor multiple. Cu toate
acestea, o abordare pas cu pas poate fi, de asemenea, folosită pentru o singură evaluare a riscului de secetă.
Rezultatele de la evaluarea evenimentelor istorice de secetă și evaluarea riscului sunt necesare pentru
factorii de decizie pentru a stabili ţinte specifice (obiective) pentru dezvoltarea unui program de măsuri de
atenuare.
Sub-etapa 4.3 Stabilirea indicatorilor şi pragurilor pentru clasificarea secetei
Această sub-etapă este strâns legată de evaluarea evenimentelor istorice de secetă. Prin urmare, unii indicatori
ar trebui să fie dezvoltaţi în timpul sub-etapei 4.2. Procesul constă din două etape interconectate:
• stabilirea sistemului național de indicatori de secetă
• stabilirea pragurilor pentru diferitele stadii de secetă
Stabilirea sistemului național de indicatori de secetă
Un sistem național de indicatori de secetă este unul dintre elementele cheie ale DMP. Acesta este un
pas esențial în managementul secetei, care permite identificarea și evaluarea condițiilor de secetă și
cuantificarea impacturilor secetei. Datorită complexității și variabilităţii secetei cauzate de condițiile
climatice și geografice, diferiți parametri ar trebui să fie incluşi în sistemul național de indicatori.
Sistemul național de indicatori ar trebui să fie cuprinzător, și alcătuit din parametri și indicatori adecvaţi
necesari pentru caracterizarea și evaluarea fiecărui tip de secetă, inclusiv evaluarea diferitelor categorii
de timp ale secetei (de exemplu, evenimente istorice de secetă, episod de secetă în curs de desfășurare,
secetă viitoare). Sistemul complet de indicatori de secetă ar trebui să includă diferite seturi de indicatori
care pot fi grupate în următoarele sub-sisteme:
• Sub-sistem 1: indicatori adecvaţi pentru evaluarea diferitelor tipuri de secetă:
₀ secetă meteorologică bazată pe parametri climatici - de exemplu, precipitații, temperatură,
evapotranspirație
₀ secetă hidrologică bazată pe parametri hidrologici - de exemplu, debitului râului, nivelul apei subterane
₀ secetă agricolă bazată pe parametri ce caracterizează deficitul de apă în sol (eg., indicii de umiditate a
solului)
₀ secetă socio-economică bazată pe o evaluare a impactului socio-economic
• Sub-sistem 2: seturi de indicatori adecvaţi pentru:
₀ evaluarea evenimentelor istorice sau anterioare de secetă
₀ sistemul național de avertizare timpurie a secetei
 32
• Sunt necesare seturi suplimentare de indicatori pentru identificarea unei „secete prelungite” și evaluarea
impactului asociat cu deteriorarea temporară a calității apelor de suprafață (de exemplu, cazul în care
„starea ecologică bună” a corpurilor de apă, aşa cum se prevede în WFD, nu este îndeplinită).
Activitățile la nivelul UE sunt destinate pentru rezolvarea problemelor legate de secetă la nivel de bazin
hidrografic, în contextul punerii în aplicare a WFD. În acest scop, un set de indicatori UE comuni de secetă
au fost stabiliţi prin CIS. Informații detaliate care descriu fiecare indicator UE (de exemplu, definiții,
relevanța indicatorului de secetă, informații tehnice, inclusiv metodologia de calcul) sunt incluse în
documentul „Deficitul de apă şi Fișe ale indicatorilor de secetă” dezvoltat în cadrul procesului CIS (TYPSA,
Decembrie 2013). Până în prezent, au fost dezvoltaţi și aprobaţi șapte indicatori (vezi Tabelul 2), de către
Directorii de Ape/ Water Directors - reprezentanții oficiali desemnați de statele membre ale UE.
Tabel 2: Indicatori UE de secetă
Indicator de secetă Tipul secetei
FAPAR (Fracţiunea de radiaţie fotosintetic activă Secetă meteorologică
absorbită)
H (Nivelul apei subterane) Secetă hidrologică
SSPI (Indice standardizat al grosimii stratului de Secetă meteorologică
gheață)
Umiditatea solului Secetă agricolă
SPI (Standardized precipitation index) Secetă meteorologică
SRI (Standardized runoff index) Secetă hidrologică
WEI + (Indice de exploatare a apei plus) Deficit de apă
Există speranța ca cu acești indicatori se vor crea bazele pentru un sistem european de indicatori care să
permită dezvoltarea Observatorului European al Secetei (EDO), care va acționa ca un sistem de avertizare
timpurie pentru Europa. Statele Membre sunt încurajate să efectueze evaluări de secetă la nivel național în
conformitate cu indicatorii aprobați în cadrul procesului CIS. Prin urmare, cu un sistem european de indicatori ar
trebui să apară o bază a sistemului național de indicatori de secetă în fiecare Stat Membru. Acest lucru va ajuta
la dezvoltarea DMP pentru toate districtele hidrografice (cum este de exemplu Dunărea).
Prin urmare, sa recomandat ca să se includă indicatori UE de secetă în fiecare sistem național specific de
indicatori de secetă, în scopul de a avea o abordare armonizată la nivelul bazinului hidrografic. În timp ce
indicatorii UE ar trebui să constituie baza unui sistem național de indicatori, aceştia ar trebui să fie completaţi cu
indicatorii specifici fiecărei țări, luând în considerare variabilitatea climei și condițiile geografice. Este important
să ne amintim că dezvoltarea unui sistem european de indicatori este un proces în curs de desfășurare care
aduce noi stimulente și modificări.
Revizuirea indicatorilor naționali utilizaţi în țările CEE
Indicele de Ariditate (De Martonne), Indicele Palfai (PAI), Indicele de Secetă Palfai (PaDI),
Bulgaria Indicele Standardizat al Debitului (SFI), Indicele Standardizat al Apelor Subterane (SIG) și
Sistemul de 6 indicatorii complexii utilizatii la calcularea FWI
Ungaria Indicele de Ariditate (De Martonne), Indicele Palfai (PAI), Indicele de Secetă Palfai (PaDI)
Cantitatea de apă utilizabilă în soluri argiloase, echilibrul hidrologic de bază al păşunilor,
Republica
Evapotranspirația potențială a pășunilor, cantitatea săptămânală a precipitațiilor și Indicele
Cehă
de Pericol de Incendii (DFI)
Procent din Normal (PN), Deciles (PD), Indicele de secetă efectivă (EDI), Indicele de Secetă
Lituania
pe Cursuri de Apă (SDI) și coeficientul hidrotermic (HTC) Selyaninov
Moldova Indicele Perioadelor Uscate (IZU) după M. Nedealcov și Resursele Climatice
33
Revizuirea indicatorilor naționali utilizaţi în țările CEE
Indicele Standardizat de Precipitații (SPI), Echilibrul hidro-climatic (CWB), Metoda Nivelului
Polonia
de Prag (ThLM) și Indicele Riscului de Secetă la Sol (KN)
Indicele Palmer pentru Severitatea Secetei (PDSI), Indicele Standardizat al Precipitațiilor şi
Evapotranspiraţiei (SPEI), Indicele Standardizat de Precipitații (SPI), Rezerva de umiditate
România
din sol, precipitaţile şi temperatura aerului (metode statistice bazate pe valorile lunare și
anuale), debitele cursurilor de apă (indicatori statistici) și Nivelurile apelor subterane
Indicele Palmer pentru Severitatea Secetei, Indicatorul climatic Tomlain al irigaţiilor,
Slovacia
Indicele Konček pentru irigaţii şi prognoza indicelui de risc de incendiu forestier
Totaluri de zece zile și comparație cu media pe termen lung (temperatură, precipitații
și radiații solare, echilibrul apei, evapotranspirație), disponibilitatea apei pentru plante,
Slovenia dezvoltarea fenologică și impactul vremii (secetă) asupra plantelor, perspectiva pe timp
de cinci zile, Echilibrul Apei în Sol, Percentilele precipitațiilor, Indicele Standardizat de
Precipitații (SPI)
Indicele Standardizat de Precipitații (SPI), indicatorul hidrotermic (HTI) Selyaninova,
indicatorul de umidificare Shashko (Md), Indicatorul Conținutului de Umiditate Protserova,
numărul de zile cu umiditate relativă ≤ 30% (nr), numărul de zile cu temperatură maximă
Ucraina
> 30 ° C (NT), conținutul/ furnizare de umiditate productivă în 0-20, 0-50, 0-100 cm
strat de sol pentru terenuri cu iarnă, primăvară timpurie și culturi intarziate din cauza
temperaturilor fiebintii (W0-20, W0-50, W0- 100
Sursa: http://www.gwp.org/en/GWP-CEE/IDMPCEE/National-Planning
(Notă: În cadrul Activităţii 1.3 a IDMP CEE Platforma de Schimb de Informații privind Seceta, unii dintre
indicii menţionaţi mai sus (calculaţi în mod regulat) au fost incluşi în cadrul Observatorului European al
Secetei: http://vap-xjedo.jrc.it/Search/Search.html)
Revizuirea sistemelor naționale de indicatori utilizate în țările CEE relevă două probleme:
• Lipsa de omogenitate a sistemelor naționale de indicatori in cadrul regiunii CEE, si care face imposibilă
o comparație a situației secetei în rândul țărilor și o dezvoltare a unui DMP comun la scara bazinului
hidrografic.
• Nu există exemple de indicatori socio-economici care să permită o evaluare a impactului secetei asupra
societății și activităților economice. Ar trebui să se acorde mai multă atenție asupra evaluării secetei socio-
economice.
Praguri pentru diferite etape de secetă
Seceta ar trebui să fie caracterizată în funcție de diferite niveluri ale intensităţii secetei și severităţii impactului.
Recomandarea este să se urmeze Raportul din 2007, care prevede definiții de clasificare a secetei pentru patru
nivele de secetă caracterizate ca:
• Starea normală – nu se observă nicio abatere semnificativă în raport cu valorile medii ale indicatorilor
considerati
• Starea de pre-alertă – declarată atunci când monitorizarea arată stadiul inițial de dezvoltare a secetei
• Starea de alertă – declarată atunci când monitorizarea indică faptul că seceta are loc și va avea probabil, un
impact în viitor, în cazul în care măsurile nu sunt luate imediat
• Starea de urgenţă – declarată atunci când indicatorii de secetă arată că impactul a avut loc și alimentarea cu
apă nu este garantată
O caracterizare mai detaliată a etapelor de secetă, după cum se menționează în Raportul din 2007, urmăreşte:
Starea normală: Aceasta este etapa în care planificarea hidrologică se încadrează in normal si în care nu
se aplică măsuri strategice și pe termen lung. Aceste măsuri se referă la gestionarea cererii pentru apă (de
exemplu, eficienţa apei), infrastructura hidraulică pentru a îmbunătăți capacitatea de stocare și regularizare
ale bazinului hidrografic, infrastructura care promovează utilizarea resurselor neconvenționale (de exemplu,
facilităţi care reutilizează apa tratată), precum și orice alte măsuri cu cadre de timp extinse.
 34 35

Starea de pre-alertă: Obiectivul este in acest caz de a preveni deteriorarea corpurilor de apă asigurând în
același timp activarea unor măsuri specifice de gestionare a secetei și satisfacerea cererilor de apă. Acestea
sunt în principal măsuri de informare și de control, precum și măsuri voluntare de economisire a apei.
Starea de alertă: Aceasta este datorată unei intensificari a stării de pre-alertă, în cazul în care seceta și
măsurile care o invocă, cresc. O prioritate este de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă. Măsurile se
concentrează pe economisirea apei. Restricții ale cererii ar putea fi aplicate, în funcție de prioritizarea celor
mai vulnerabile grupuri afectate de secetă. Zonele cu valoare ecologică ridicată trebuie monitorizate mai
intens pentru a preveni deteriorarea.
Starea de urgență: Dacă au fost aplicate toate măsurile de prevenire anterioare, situația secetei devine
critică și resursele de apă sunt insuficiente pentru a satisface cerințele de apă esențiale (care afectează și
restricționează achizițiile publice), atunci pot fi folosite măsuri suplimentare pentru a minimiza impacturile
asupra corpurilor de apă și sistemelor ecologice.
Sistemul de clasificare trebuie să se bazeze pe valorile de prag, care au fost stabilite pentru indicatorii de
secetă aleși. Pragurile sunt de obicei proiectate pentru indicatorii meteorologici și hidrologici. Pragurile
utilizate în fiecare țară (caseta de mai jos) sunt diverse, ceea ce face în prezent imposibilă adoptarea unei
clasificări comune a secetei. Informațiile colectate în timpul NCD-urilor ar trebui să facă obiectul unei evaluări
ulterioare axate pe o armonizare a abordărilor naționale.
Sub-etapa 4.4 Stabilirea unui sistem de avertizare timpurie a secetei
Unul dintre principalele obiective ale DMP este de a stabili un sistem de avertizare timpurie, de încredere, bazat
pe indicatori și praguri corespunzătoare care clasifică etapele de secetă în funcție de intensitatea secetei și
severitatea impactului.
Obiectivul principal al sistemului de avertizare timpurie este de a oferi avertismente în timp util cu privire la:
• starea efectivă a secetei în timp real pentru a permite factorilor de decizie (Comitetul Secetei) să ia măsuri
adecvate (de exemplu, să aranjeze o reuniune a Comitetului Secetei)
• severitatea secetei pentru părțile interesate (de exemplu, fermieri), care ar putea fi afectate de secetă, în
prezent sau în viitorul apropiat, care să le permită să ia măsuri adecvate (de exemplu, activarea sistemelor
de irigare)
Avertismentele timpurii ar trebui să fie furnizate în conformitate cu perioada de timp (ajustată în funcție de
cerințele părților interesate):
• avertismente pe termen scurt (1-7 zile)
• avertismente pe termen mediu (10-15 zile)
• prognoză sezonieră (3-6 luni)

Exemple de praguri care definesc categoriile de secetă

Pentru a obține informații în timp util și o cantitate suficientă de date spațiale cu privire la situația existentă a
Aplicarea unui sistem de clasificare bazat pe doi indici - coeficientul hidrotermic (HTC) și secetei, este necesar să se analizeze rețeaua existentă de monitorizare pentru indicatorii de secetă, care au fost
Lituania persistența perioadei uscate (PDS). Pragurile pentru HTC se aplică la trei condiții de secetă selectaţi pentru sistemul de avertizare timpurie. Analiza trebuie să se concentreze pe examinarea numărului de
- uscat, secetă și secetă severă. stații de monitorizare și a frecvenței măsurătorilor. Un sistem de avertizare eficient ar trebui să ofere informații
Pragurile din Indicele Perioadei Uscate (IZU) definesc cinci categorii de secetă - perioada în timp real, care să fie actualizat cel puțin săptămânal. De obicei, este nevoie de o modernizare a sistemului de
Moldova normală, perioada moderat uscată, perioada semnificativ uscată, perioada periculos de monitorizare existent, pentru a crește frecvența de măsurare a indicatorilor aleși. De asemenea, este necesară o
uscată și perioada excepțional de uscată. selecție rațională a stațiilor de monitorizare reprezentative pentru a asigura o acoperire cuprinzătoare.
Pragurile se referă la un indice al riscului de secetă la sol (indice KN), care este împărțit Una dintre metodele recomandate de monitorizare a secetei agricole (testate în cadrul IDMP CEE Activitatea
Polonia în trei categorii - fără risc, riscul unei perioade de reflux și perioada de reflux - pentru a 5.5) utilizează date de teledetecţie pentru avertizarea corespunzătoare a secetei, înainte să apară pierderi
justifica avertismentele și măsurile. ireversibile ale recoltelor și/sau degradarea calității. (A se vedea descrierea: www.gwp.org/GWP-CEE/
Pragurile pentru rezerva de umiditate din sol - un indicator agrometeorologic care IDMPCEE/).
exprimă gradul de alimentare cu apă a funcției solului, al cererii de apă al plantelor
agricole în diferite perioade ale anului și la diferite adâncimi (de exemplu, 0-20 cm, 0-50 Pentru a trimite avertismente timpurii publicului larg, este recomandat să se utilizeze mijloace tehnice
România cm și 0- 100 cm). Valorile de prag clasifică seceta în șase clase de umiditate a secetei - existente, care sunt aplicate altor tipuri de avertismente (de exemplu, inundații). De obicei este posibil să se
secetă pedologică extremă (de exemplu, legată de sol), secetă pedologică severă, secetă transfere informații publicului prin intermediul web și/sau comunicații electronice, mass-media (de exemplu,
pedologică moderată, alimentare satisfăcătoare, alimentare optimă și mai presus valori radio, TV) sau broșuri speciale.
normale de umiditate.
O descriere a sistemului de avertizare timpurie ar trebui să fie inclusă în DMP. -
Propunerea de valori de prag pentru patru tipuri de indicatori - precipitaţii, debit râu,
nivelul apei subterane, precum și deficitul de umiditate a solului. Pragurile reprezintă Tabel 3: Sistemul de avertizare timpurie în Slovenia: conceptul trei-niveluri de monitorizare a secetei agricole
Slovacia
valorile limită pentru patru etape de secetă - normale, de pre-alertă, de alertă și de
urgență. Nivel Activitate Descriere Indicatori
Conceptul e cu trei niveluri pentru evaluarea secetei agricole - deficit de precipitații, Avertizarea SPI3 < –1,
Deficit de precipitaţii
Slovenia echilibrul apei meteorologice și stresul culturilor agricole la secetă. Pragurile pentru trei Nivel 1 timpurie a Cota de precipitații cumulate în perioada de
(seceta meteorologică)
etape de secetă au fost stabilite pentru nivelurile 2 și 3. secetei vegetație (% din media pe termen lung)
Sistemul de clasificare cu cinci clase după intensitatea secetei - foarte puternică, puternică, Echilibrul apei meteorologice sub prag statistic
Ucraina medie, slabă și lipsa secetei. Au fost stabilite valori prag pentru opt indicatori: HTI, Md, V, Primele
Echilibrul apei (analiza percentilelor):
Nо, NТ, W0-20, W0-50 și W0-100. semne
Nivel 2 meteorologice (culturi percentila 75 – uscat
de secetă
de referinţă) percentila 90 – foarte uscat
agricolă
percentila 98 – extrem de uscat
Sursa: http://www.gwp.org/en/GWP-CEE/IDMPCEE/National-Planning
Stresul culturilor DISSk recolta selectată:
Seceta la seceta agricolă percentila 75 – uscat
Valorile prag care caracterizează etapele de secetă ar trebui să fie reevaluate și actualizate frecvent (cel puțin Nivel 3
agricolă (echilibrul apei pentru percentila 90 – foarte uscat
după fiecare eveniment de secetă). O evaluare post-secetă ar trebui să includă o inter-calibrare a valorilor prag culturi specifice) percentila 98 – extrem de uscat
ale indicatorilor de secetă aleşi (de exemplu, indicatori de impact meteorologici, hidrologici) cu scopul de a găsi
relația dintre indicatorii de impact și indicatorii fizici. Revizuirea regulată ar trebui să identifice punctele slabe
în sistemul de clasificare și să elimine neconcordanțele constatate în timpul unui eveniment trecut de secetă,
atunci când indicatorii de secetă cad în diferite etape de secetă.
 36
Exemplu de sistem de avertizare timpurie în România
Sistemul care funcționează în România oferă avertismente timpurii pentru publicul larg, prin:
1. Buletin Standard Agrometeorologic: diseminat către Președinție, Guvern, Ministerul Mediului și Pădurilor,
precum și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru scopuri informţionale și de luare a deciziilor
2. Buletin de specialitate agrometeorologic și previziuni: diseminat agricultorilor prin intermediul mass-
media. Emisiunile periodice (de exemplu, Viaţa Satului) sunt realizate prin intermediul radioului și televiziunii
publice cu acoperire națională și regională, care vizează publicul din mediul rural.
3. Prognoze agrometeorologice pentru mai multe publicații și reviste de specialitate: diseminate
săptămânal sau lunar în format electronic (www.gazetafermierului.ro; www.profitulagricol.ro; www.revista-
ferma.ro) şi pe support de hârtie (Lumea Satului).
Sub-etapa 4.5 Dezvoltarea unui program de măsuri
Un program de măsuri este un element crucial al unui DMPlan. Obiectivul său principal este de a minimiza riscul
impacturilor secetei asupra economiei, societății și mediului înconjurător. Un program de măsuri ar trebui să fie
desemnat pentru fiecare etapă de secetă (de exemplu normală, pre-alertă, alertă și de urgență). Măsurile pot fi
clasificate în funcție de scopul lor și grupate după cum urmează (aşa cum se menționează în Raportul 2007):
• preventive sau strategice
• operaţionale
• organizatorice
• de urmărire
• de restaurare
Măsurile preventive sau strategice sunt dezvoltate și utilizate în starea normală. Scopul este de a creşte
rezistenţa la secetă și de a atenua riscul potențial de secetă și impacturile acesteia asupra economiei, societății
și mediului înconjurător. Programul măsurilor de prevenire ar trebui să fie interconectat cu programul de măsuri
incluse în RBMP și FRMP elaborate în conformitate cu cerințele Directivei WFD și Directivei Inundaţii. Legăturile
directe dintre problemele de secetă acoperite de DMP și problemele de management integrat al apei care
intră sub incidența RBMP ar trebui asigurate printr-o evaluare a stării cantitative a apelor subterane și a stării
ecologice a corpurilor de apă de suprafață (mai multe detalii în Capitolul 4 din Ghid).
Măsurile preventive sau strategice incluse în DMP sunt doar complementare pentru acele măsuri adoptate
în RBMP care se referă la starea cantitativă a apelor subterane și la starea ecologică a apelor de suprafață cu
scopul de a obține o stare bună a corpurilor de apă. Ele pot contribui, de asemenea la atenuarea riscului de
secetă. Trebuie să se asigure legături clare între cele două programe de măsuri din RBMP și DMP.
În scopul de a îmbunătăți rezistența ecosistemelor acvatice, este necesar să se urmeze opțiunile de eficienţa
apei și sugestiile prevăzute în Comunicarea Comisiei Un Plan de Salvgardare a Resurselor de Apă ale Europei,
adoptat în 2012 (Plan). Infrastructura verde, în special măsurile de retenție naturală a apei (NWRM), se
numără printre măsurile care contribuie în mare măsură la limitarea efectelor negative ale secetei. Aceasta
include refacerea zonelor inundabile și a zonelor umede, care pot reţine apa in perioadele de precipitații
excesive. NWRM pot oferi mai multe beneficii pentru diverse sectoare și politici și ar trebui să fie incluse
în planurile de acțiune (de exemplu, Planurile de Management al Bazinelor Hidrografice, Planurile de
Management al Riscului de Inundații, Programele de Dezvoltare Rurală, Strategii de Adaptare, planuri de
management Natura 2000 și planuri de dezvoltare locală).
În cadrul proiectului demonstrativ IDMP CEE (Activitatea 5.3), s-a elaborat ghidul privind NWRM (a se vedea
www.gwp.org/GWP-CEE/IDMPCEE/).
37
Acest ghid este completat de mai multe exemple de bune practici aplicate în țările CEE. Indrumare pentru
NWRM similare, care prezintă infrastructura verde ca alternativă la infrastructura gri clasică (de exemplu, diguri,
rezervoare, iazuri și canale), au fost dezvoltate prin procesul CIS de către Comisie, Statele Membre, precum și
părțile interesate în 2014 (Raport Tehnic – 2014 - 082).
O altă măsură care poate diminua riscul de secetă este reducerea permeabilităţii solului prin creșterea
capacității de reţinere a apei în sol - aceasta este, de asemenea, un bun exemplu de măsură agro-mediu
susținută de Politica Agricolă Comună a UE. Detalii despre această metodologie, însoțite de exemple din cele
patru țări din CEE, sunt descrise în raportul IDMP CEE Activitatea 5.1: Creșterea capacității de reţinere a apei în
sol în agricultură (a se vedea www.gwp.org/GWP-CEE/IDMPCEE/).
O opțiune alternativă de alimentare cu apă este reutilizarea apei pentru irigații sau în scopuri industriale. În
timp ce este de așteptat ca un regulament de stabilire a unor standarde comune (de exemplu, sănătate, mediu)
să fie propus de Comisie și finalizat în curând, posibil în 2015, utilizarea actuală a acestui instrument este
limitată.
Programul de măsuri preventive și de atenuare incluse în DMP ar trebui să devină, de asemenea, o parte a unui
plan intersectorial de management al riscului (inclusiv riscul de inundații și schimbările climatice), bazat pe o
abordare integrată de gestionare a dezastrelor. Identificarea, selectarea și prioritizarea măsurilor de adaptare,
eficiente din punct de vedere al costului, trebuie să se bazeze pe o analiză multicriterială care reflectă, cel puțin,
eficacitatea timpului, costuri, beneficii și acceptabilitate generală.
Măsurile operaționale sunt de obicei aplicate atunci când apare seceta, în timpul stării de pre-alertă și de
urgență. Măsurile operaționale trebuie să se bazeze pe obiectivele de management specificate pentru fiecare
etapă de secetă (Raportul din 2007).
(1) Pre-alertă
Obiectivul managementului în faza de pre-alertă, vizează pregătirea pentru minimizarea posibilelor impacturi
datorate secetei și pregătirea Comitetului Secetei și părților interesate afectate pentru acțiuni viitoare. Principalele
acțiuni trebuie să se concentreze pe: activarea Comitetului Secetei; intensificarea monitorizării; și gestionarea
unui sistem de avertizare timpurie a secetei care crește sensibilizarea publicului și evaluează scenariile de viitor.
Măsurile în situația de pre-alertă sunt în general de natură indirectă (de exemplu, recomandări), implementate de
către factorii interesaţi pe bază de voluntariat (de exemplu, prin măsuri de irigare).
(2) Alertă
Obiectivul managementului este de a depăși seceta și de a evita situația de urgență. Prioritatea este de a atenua
impactul secetei, care a afectat deja grupuri specifice de utilizatori ai apei și de a preveni deteriorarea stării unor
corpuri de apă. Măsurile ar trebui să fie, de preferință, axate pe economisirea apei. Măsurile de gestionare a
cererii, inclusiv restricții parțiale pentru utilizarea apei, pot fi aplicate, în funcție de impactul lor socio-economic
și de consensul părților interesate afectate. Zonele cu valoare ecologică ridicată trebuie monitorizate mai intens
pentru a preveni deteriorarea lor.
(3) Urgenţă
Obiectivul managementului este de a atenua impactul și de a minimiza daunele. Prioritatea este de a satisface
cerințele minime pentru apa potabilă. Alte utilizări ale apei reprezintă a doua prioritate. Măsurile adoptate
în condiții de urgență privind seceta pot fi: non-structurale, cum ar fi restricțiile de apă pentru toți utilizatorii
(inclusiv mediul urban) sau subvenții și împrumuturi cu dobândă redusă; sau structurale, cum ar fi noi
infrastructuri, permisiunea pentru noi puncte de captare a apelor subterane și transferurile de apă.
Aplicarea de măsuri operaționale ar trebui să fie legată de serviciile specifice de consiliere. De exemplu,
serviciile de consultanță pentru irigații au fost stabilite în unele țări pentru a furniza informații agricultorilor
despre cota recomandată de irigare la un anumit stadiu de secetă.
Măsurile organizatorice stabilesc o organizare corespunzătoare pentru asigurarea realizării și implementării
DMP și punerea în aplicare a programelor sale de măsuri. Ele pot crea, de asemenea protocoale de coordonare
între administrații și entități publice și private afectate direct de secetă, în special cele care gestionează
alimentarea publică cu apă. Măsurile organizatorice ar trebui să fie specificate pentru toate etapele de secetă.
 38 39

Măsurile de urmărire evaluează conformitatea cu DMP și efectele punerii sale în aplicare. Sub-etapa 4.7 Identificarea lacunelor şi incertitudinilor
Măsurile de restaurare sau de ieșire din secetă includ dezactivarea măsurilor adoptate în timpul evenimentului Înainte de dezvoltarea primului DMP, este recomandată o analiză comprehensivă a managementului actual al
de secetă (de exemplu, restricții pentru captarea de apă) și activarea unor măsuri de restaurare care vizează secetei în conformitate cu criteriile prezentate în Tabelul 4.
realizarea stării normale pentru resursele de apă și ecosistemul acvatic.

Tabel 4: Elemente cheie recomandate și criterii pentru identificarea lacunelor și incertitudinilor

Sub-etapa 4.6 Stabilirea unui cadru organizatoric pentru realizarea, implementarea şi actualizarea Elemente Criterii
Planului de Management al Secetei Legislația în conformitate cu WFD în vigoare
Este important să ne amintim că gestionarea secetei pe baza reducerii riscurilor are trei faze in DMP: Legislaţie
Reglementările naționale pentru gestionarea secetei în vigoare
• realizare Autoritatea competentă desemnată pentru managementul secetei
• implementare Organele de stat administrative (de exemplu, ministere, autorități de stat
• revizuire/actualizare locale) enumerate
Instituții profesionale identificate care se ocupă de secetă
Acorduri administrative Părțile interesate potențial afectate de secetă identificate și enumerate
Un Comitet al Secetei ar trebui să asigure executarea tuturor fazelor. Sarcinile specifice necesare pentru fiecare Comitetul de Secetă stabilit
fază ar trebui să fie incluse în DMP.
Mandatul emis Comitetului Secetei
Acest capitol al DMP ar trebui să conțină informații de bază despre crearea structurii organizatorice de Grupuri de lucru stabilite
gestionare a secetei necesare pentru realizarea, implementarea, precum și actualizarea DMPlan. În timp
ce structura organizatorică este un element cheie al managementului efectiv al secetei, crearea sa nu este Obiectivele definite pentru managementul secetei
reglementată de legislația UE. Prin urmare, poate fi aplicată o varietate de forme de organizare și diferite Politica de reducere a Politica de secetă bazată pe principiile dezvoltate de reducere a riscurilor
diagrame ale sistemului de guvernare. În același timp, principiile de bază ale managementului integrat al apei
(de exemplu, integrarea managementului secetei în managementul apei în conformitate cu WFD) și abordarea riscurilor de secetă Politica de reducere a riscurilor de secetă/strategie, aprobate de Guvern
participativă (de exemplu, implicarea tuturor factorilor afectaţi) trebuie să se asigure în orice caz. Inventarul de date analizat pentru precipitații și temperatură
Inventarul de date analizat pentru evaluarea secetei meteorologice
Inventar de date Inventarul de date analizat și completat pentru evaluarea secetei agricole
Următoarele elemente trebuiesc incluse în DMP:
Inventarul de date finalizat pentru evaluarea secetei socio-economice
• informații cu privire la rezultatele acțiunilor politice - identificarea autorității competente și stabilirea Disponibilitatea datelor asigurate pentru dezvoltarea DMP
Comitetului Secetei și a grupurilor de lucru
Sistemul complex stabilit de indicatori de secetă
• lista sectoarelor implicate, instituțiilor și a părților interesate
Praguri determinate pentru etapele de secetă
• aranjamente organizatorice și alocarea rolurilor și responsabilităților fiecarui membru al Comitetului
Sistemul de clasificare al secetei finalizat
• coordonare între autoritățile competente, entitățile și părțile interesate Evaluarea evenimentelor istorice de secetă finalizată
• descrierea procesului de planificare pentru realizarea DMP: (1) ca o parte a RBMP, respectând aceleași cicluri Planul de Management al Evaluarea riscurilor de secetă finalizată
de planificare pentru actualizare (șase ani) și termenele pentru documentele de planificare a WFD, inclusiv
in procesul de participare a publicului; sau (2) în afara domeniului de aplicare a procesului de planificare Secetei Hărți de hazard și de risc de secetă finalizate
WFD Funcționarea sistemului de avertizare timpurie
• detalii privind implementarea DMP (de exemplu, punerea în aplicare a programului de măsuri, monitorizarea Programul de măsuri elaborat (preventive, operaționale, de organizare,
măsurilor, evaluarea eficacității măsurilor executate) de urmărire și restaurare)
• detalii cu privire la activarea sistemului de avertizare timpurie Planul de Management al Secetei pus la dispoziţia publicului
• măsuri operaționale necesare în timpul apariţiei secetei pentru atenuarea impactului (de exemplu, măsurile Legătura asigurată dintre evaluarea secetei în DMP și evaluarea stării
de regularizare) cantitative a apelor subterane în RBMP
• evaluarea post-secetă a impactului secetei și un proces pentru adoptarea unor măsuri de urmărire şi Distingerea clară a problemelor legate de secetă și cele de deficitul de apă
Legăturile dintre DMP,
restaurare Legătura asigurată între evaluarea secetei în DMP și evaluarea stării
RBMP, FRMP ecologice în RBMP
• evaluarea și actualizarea DMP
• puncte de contact și proceduri de obținere a documentației informative și monitorizare a datelor colectate Interacțiunile asigurate între programele de măsuri din documentele de
în timpul episodului secetei planificare (DMP, RBMP, FRMP)
Realizarea evaluării impactului schimbărilor climatice asupra frecvenței
• scurtă prezentare a măsurilor de informare și consultare publică, luate cu scopul de a încuraja participarea Schimbări climatice de apariție a secetei și severităţii
publicului
• obligații la nivel transnațional/de bazin hidrografic
 40
Primul DMP se bazează de obicei pe monitorizarea datelor disponibile care ar putea fi insuficiente sau de slabă
calitate. Prin urmare, este, de asemenea, recomandată o evaluare a calității datelor utilizate pentru dezvoltarea
DMP. Evaluarea ar trebui să identifice principalele puncte slabe ale sistemului de informații (de exemplu, lipsă
de date, date imprecise) care necesită atenție în fazele următoare. De exemplu, este de așteptat ca datele, care
caracterizează seceta socio-economică (de exemplu, impactul asupra societății și economiei), să lipsească în
primul DMP.
Această identificare a lacunelor și a incertitudinilor ar trebui să fie completată prin conceperea unor măsuri
specifice pentru a îmbunătăți colectarea și evaluarea datelor. Lacunele și incertitudinile identificate ar trebui
să fie utilizate, de asemenea, ca bază pentru proiectarea unui program de cercetare (a se vedea Etapa 6 de mai
jos).
Procesul de identificare a lacunelor și incertitudinilor ar trebui să fie repetat în mod regulat (cel puțin o dată în
timpul fiecărui ciclu de planificare de șase ani).
ETAPA 5: Promovarea Planului de Management al Secetei pentru implicarea publicului
Scopul promovării DMP este de a încuraja participarea publicului și implicarea activă a părților interesate în
realizarea, implementarea, precum și actualizarea DMP. Participarea publicului este un element esențial al
sistemului de management al secetei, reprezentand o oportunitate de a ajunge la un consens în jurul aspectelor
sociale, economice și de mediu ale planului. Procesul de participare a publicului se referă la:
• publicarea DMP (inclusiv documentele provizorii de planificare)
• punerea la dispoziţia publicului a DMPlan pentru comentarii
• consultări care vizează implicarea activă a părților interesate
Publicare pentru comentarii
În cazul în care DMPlan este dezvoltat în contextul WFD ca un document suplimentar de planificare, atunci
publicarea lui va fi asigurată împreună cu cea a RBMP, în conformitate cu normele WFD (în conformitate
cu Articolul 13.5, DMP trebuie să facă parte din, și să fie publicat împreună cu, RBMP). Procedura pentru
asigurarea informării și participării publicului este definită la Articolul 14 din WFD. Statele Membre sunt obligate
să publice RBMP (și DMP) și să pună la dispoziție următoarele documente provizorii de planificare pentru
comentarii publice:
• calendar și un program de lucru pentru elaborarea planului
• sinteză intermediară a problemelor importante de gospodărire a apelor identificate în bazinul hidrografic, cu
cel puțin doi ani înainte de începutul perioadei la care se referă planul
• copii ale draftului de RBMP, cu cel puțin un an înainte de începutul perioadei la care se referă planul
Atât RBMP cât și DMP trebuie să conțină cel puțin informații de bază cu privire la relevanța aspectelor legate
de secetă susținute de dovezi relevante. Publicul are dreptul de a comenta cu privire la documentele din cadrul
perioadei de șase luni.
Publicul trebuie să aibă acces la toate documentele de referință utilizate pentru dezvoltarea RBMP și DMP. În
cazul în care DMP este dezvoltat în afara domeniului de aplicare al dezvoltării RBMP (de exemplu, în mijlocul
ciclurilor de planificare), atunci ar trebui să fie aplicate de către Comitetul Secetei proceduri similare pentru
promovarea DMPlan și pentru punerea la dispoziția publicului pentru comentarii a draftului acestuia.
Detalii cu privire la modul de organizare a unui proces de participare a publicului sunt prezentate în Ghidul CIS
Nr. 8 Participarea publicului, aşa cum este prevăzut în Directiva Cadru a Apei.
Participarea publicului la dezvoltarea DMP este, de asemenea, obligatorie deoarece DMP intră în domeniul
de aplicare al Directivei privind Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) care prevede participarea activă pe baza
principiilor Convenției de la Aarhus.
41
Consultări
După primirea comentariilor, ar trebui să fie lansat un proces de consultare. Comitetul Secetei ar trebui să
dezvolte o strategie de consultare și un plan de comunicare in avans. Practic, există două forme de consultări:
• scrise
• consultări orale sau active care pot fi organizate în diferite moduri (de exemplu, întâlniri bilaterale, ateliere,
conferinţe)
Odată ce consultările sunt finalizate și au fost făcute modificările aferente la DMP, atunci un rezumat cu privire
la procesul de consultare și modificările aferente ar trebui să fie pregătit și împărtășit cu părțile interesate care
au fost implicate în cadrul consultărilor.
ETAPA 6: Dezvoltarea unui program de cercetare şi ştiinţă
Comitetul Secetei ar trebui să identifice nevoile unui program național științific și de cercetare care poate
contribui la o mai bună înțelegere a secetei, impactului acesteia și alternativelor de atenuare. Dezvoltarea
programului ar trebui să fie conectată cu procesul care a identificat lacunele și incertitudinile în timpul realizării
DMP, luând în considerare problemele conexe relevante (de exemplu, cunoștințele existente privind schimbările
climatice și impactul acestora asupra resurselor de apă, noile metode eficiente de monitorizare pe baza datelor
de teledetecție, armonizarea inventarului de date).
Subiecte cheie de cercetare actuale pentru IDMP CEE
Pe baza unei evaluări a politicilor naționale existente de secetă, au fost propuse teme cheie, care includ:
• armonizarea colectării de date și monitorizării (Ungaria, România, Republica Cehă; și monitorizarea pădurilor
din Ucraina)
• îmbunătățirea proceselor de planificare - de exemplu, indicatorii de secetă, evaluare istorică și prognoza
secetei (Polonia, Moldova, Ungaria); metodologie de evaluare a riscurilor, inclusiv dezvoltarea unor hărți de
hazard și de risc (România, Lituania, Slovacia)
• îmbunătățirea managementului secetei agricole (Slovenia)
• sprijin pentru implementarea măsurilor de exemplu, limitarea scurgerilor din sistemele de alimentare cu
apă, creșterea volumului rezervoarelor, construirea de mici iazuri de stocare a apei, utilizarea apelor tratate
pentru irigații (Bulgaria, Slovacia, Ungaria); creșterea capacității de reţinere a apei în sol (Slovacia, Polonia,
Republica Cehă, Ungaria); determinarea e-fluxurilor informaționale (Lituania, Slovacia)
• modelarea schimbărilor climatice (Republica Cehă, Lituania, Slovacia)
Sursa: http://www.gwp.org/en/GWP-CEE/IDMPCEE/National-Planning
ETAPA 7: Dezvoltarea unui program educaţional
Un program educațional extins ar trebui să fie elaborat de către Comitetul Secetei. Scopul este de a creşte
gradul de conştientizare a noii politici de management al riscului de secetă prin furnizarea de informații cu
privire la DMP și programele de măsuri, asociate cu nevoile grupurilor specifice afectate de secetă. Programele
educaționale ar trebui să fie orientate, de preferință, către grupurile interesate de la nivel local (de exemplu,
factorii de decizie, fermieri, municipalități).
Dezvoltarea programelor educaţionale includ:
• stabilirea unui grup responsabil pentru activități de training/formare
• identificarea grupurilor vulnerabile potențial afectate de secetă și a grupurilor care au potenţialul de a
influenţa un rezultat (de exemplu, factorii de decizie)
• scopul, intervalul de timp, forma (de exemplu, ateliere de lucru, cursuri de formare educaționale)
• realizarea materialelor de instruire
 42
4. CHESTIUNI CONEXE
Acest capitol rezumă informațiile de bază cu privire la aspectele care sunt reglementate de WFD și care sunt
direct legate de evaluarea riscurilor de secetă. În timp ce problemele de secetă descrise în capitolul anterior
se bazează pe recomandările fără caracter juridic obligatoriu, starea cantitativă a apelor subterane și evaluarea
secetei prelungite (parte din evaluarea stării ecologice a apelor de suprafață) și aspectele legate de schimbările
climatice (într-o oarecare măsură), sunt supuse reglementărilor obligatorii ale WFD. Aceste elemente trebuie să
fie o parte integrantă a dezvoltării RBMP. O legătură directă între evaluarea stării cantitative a apelor subterane,
evaluarea schimbărilor climatice, precum și evaluarea riscului de secetă este o condiție necesară pentru
dezvoltarea unui DMP eficient.
4.1. Aspecte cantitative privind apele subterane
Aspectele cantitative privind apele subterane prevăzute de WFD sunt asociate cu obiectivele de mediu
stabilite pentru apele subterane. Un obiectiv general este atingerea stării cantitative bune până în 2015.
Starea cantitativă exprimă gradul în care un corp de apă este afectat de captările directe și indirecte. Unul din
scopurile principale este de a stabili dacă rata medie anuală pe termen lung a captărilor nu depășesc resursele
disponibile de apă subterană. Un alt aspect este faptul că nivelul apei subterane nu este supus modificărilor
antropice care conduc la daune pentru apele de suprafață asociate și ecosistemele terestre (de exemplu, zonele
umede). Datele necesare pentru o evaluare a stării cantitative trebuie să fie obținute de la o rețea globală de
monitorizare a măsurătorilor nivelelor apelor subterane. Programul de monitorizare trebuie să asigure că există
date suficiente produse pentru o evaluare fiabilă a stării cantitative, inclusiv o evaluare a resurselor disponibile
de apă subterană.
Rezultatul unei evaluări a stării cantitative a apelor subterane este identificarea corpurilor de apă subterană
care nu ajung la stare cantitativă bună și care, prin urmare, pot avea efecte potențiale negative asupra apelor
de suprafață, a ecosistemelor asociate și utilizării durabile a apei (de exemplu, aprovizionarea cu apă). Mai mult
decât atât, atât seceta cât și deficitul de apă ar trebui să fie identificate în timpul evaluării stării cantitative și
diferenţiate în mod clar în RBMP. Acest lucru înseamnă că zonele influențate de deficitul de apă sunt identificate
în timpul realizării RBMP și ar trebui să fie diferenţiate de zonele afectate de secetă. Măsurile necesare pentru
atingerea stării cantitative bune a corpurilor de apă subterană trebuie să fie dezvoltate și incluse în programul
de măsuri al RBMP, incluzând atât măsurile privind deficitul de apă cât și măsurile privind seceta.
În cazul în care există o suprapunere de creștere a deficitului de apă și/sau problemelor de secetă, trebuiesc
luate măsuri adecvate pentru eficientizarea utilizării apei prin RBMP. Planul oferă mai multe opțiuni pentru
îmbunătățirea managementului cantitativ al apei și eficienţei acestei ape, prin:
• Implementarea politicilor de stabilire a prețurilor, în conformitate cu Articolul 9 din WFD, pentru a stimula
utilizarea mai eficientă a apei în sectoarele primare de utilizare a apei. Este necesar să se sublinieze faptul că
această măsură este obligatorie și trebuie să fie inclusă în RBMP ca o cerință cu caracter juridic obligatoriu. O
condiție prealabilă pentru o politică de stimulare a stabilirii preţurilor este îmbunătățirea contorizării apei.
• Dezvoltarea de conturi= rate optime de apă - îmbunătățirea calculului echilibrului de apă la nivel de bazin
hidrografic și sub-bazin de recepţie. „Conturile de apă” sunt strâns legate de identificarea fluxului ecologic
(vezi Ghid CIS Nr. 31), asigurându-se că cerințele de debit ale unui ecosistem acvatic sunt respectate și că
echilibrul apei rămâne în limite sustenabile. Ghidul cu privire la conturile de apă, este în curs de dezvoltare
în cadrul procesului CIS cu termen limită 2015.
• Accelerarea de bune practici pentru oprire a scurgerilor/pierderilor din rețelele de distribuție a apei -
viziune strategică de viitor axată pe îmbunătățirea condițiilor tehnice ale infrastructurii de apă (Plan).
• Reforma (CAP 2014-2020) Politicile Agricole Comune/(CAP) din UE sugerează îmbunătățirea eficienței de
irigare și capacităţii de reţinere a apei - bazate pe o filozofie de reducere a consumului de apă ca o condiție
prealabilă pentru proiectele de irigații în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală (Plan).
• Instalaţii eficiente de apă în clădiri – bazate pe criterii voluntare UE privind Eticheta Ecologică şi Achizițiile
Publice Verzi pentru produsele cheie legate de apă (Plan).
• Îmbunătățirea guvernării apei - îmbunătățirea generală a implementării WFD.
43
Datele cantitative colectate în timpul procesului de planificare WFD ar trebui să fie utilizate ca bază pentru
dezvoltarea DMP. Datele și informațiile relevante pentru ambele documente de planificare (RBMP și DMP) pot fi
grupate în următoarele categorii:
• baza de date a captărilor de apă în funcție de utilizatori
• baza de date a resurselor disponibile de apă subterană calculate pentru toate corpurile de apă subterană
• date privind cererea de apă (scenarii ale tendinţelor actuale şi viitoare)
• date privind alimentarea cu apă (infrastructuri de alimentare cu apă, operatori, capacitatea sistemului de
alimentare cu apă, scurgeri din rețelele de distribuție a apei, tendințele în consumul de apă)
• liste ale zonelor (corpuri de apă subterană, corpuri de apă de suprafață, ecosisteme terestre) afectate de
deficitul de apă, completate de o ilustrare cartografică a corpurilor de apă subterană cu stare cantitativă
proastă
• evaluarea deficitului de apă cu ajutorul indicatorului WEI + (aprobat în procesul CIS)
• deficiențe identificate ale managementului cantitativ (de exemplu, estimarea cantităţii de „captări la negru”
fără autorizație)
Dezvoltarea programului de măsuri necesare pentru atingerea stării cantitative bune a apelor subterane în
timpul realizării RBMP, precum și dezvoltarea unor măsuri complementare de atenuare rezumate în DMP,
sunt supuse unor practici diferite. Pentru a introduce un management eficient bazat pe riscul de secetă, sunt
esențiale legături directe între cele două procese. Diferenţierea între problemele privind deficitul de apă și
problemele privind seceta, este o altă cerință de bază.
4.2. Secete prelungite
Termenul „secetă prelungită” este introdus în WFD în legătură cu derogările de la obiectivele de mediu
prevăzute la Articolul 4.6, care permit o deteriorare temporară a stării apelor cauzată de elemente naturale.
Definiția legală a acestui termen nu este inclusă în WFD. Seceta prelungită poate fi înțeleasă ca un tip specific de
secetă care duce la deteriorarea temporară a stării corpului de apă. Pentru o mai bună înțelegere a termenului
„secetă prelungită”, următoarele condiții stabilite la Articolul 4.6 pot fi utilizate pentru aplicarea derogărilor:
• seceta prelungită este un rezultat al unor cauze naturale sau de forță majoră, care sunt excepționale sau
care nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil și care sunt revizuite periodic (de exemplu, printr-o urmărire a
Programului de Măsuri din RBMP și/sau din Planul de Management al Secetei)
• se aplică toate etapele realizabile pentru a evita deteriorarea în continuare
• măsurile luate în timpul secetei prelungite nu compromit recuperarea corpului de apă după seceta
prelungită și sunt incluse în Programul de Măsuri
• măsurile de reabilitare a corpului de apă sunt luate cât mai curând, sunt realizabile rezonabil și sunt incluse
în următoarea actualizare a RBMP
• un rezumat al efectelor secetei prelungite este inclus în RBMP
Pentru a identifica apariția unei secete prelungite și pentru a evita efectele secetei, trei tipuri de indicatori pot fi
identificaţi:
• indicatori naturali, bazaţi pe precipitaţii ca parametru principal (inclusiv evapotranspirația, unde este
relevantă, și cu o serie statistică), indică faptul că aceasta este „o cauză naturală sau de forţă majoră” și că
circumstanțele sunt excepționale sau nu pot fi prevăzute în mod rezonabil
• indicatori de impact asupra mediului care dovedesc că seceta prelungită a dus la o deteriorare temporară a
unui corp de apă (sau mai multe) ca o parte integrantă a programelor de monitorizare instituite în temeiul
Articolului 8 și Anexei V din WFD
• indicatori pentru a ilustra impactul socio-economic al secetei prelungite (de exemplu, asupra alimentării cu
apă potabilă, agriculturii, industriei)
 44
Primul și al doilea tip de indicatori ar trebui să fie utilizaţi pentru a dovedi apariția unei secete prelungite și
deteriorarea temporară asociată a corpurilor de apă. Al doilea și al treilea tip de indicatori ar trebui să fie folosiţi
pentru a:
• lua măsurile adecvate, pentru a reduce efectele secetei prelungite și a reface calitatea corpurilor de apă, în
conformitate cu Articolul 4.6 (c) și (d)
• elabora revizuirea anuală a efectelor secetei prelungite (4.6 (d))
• elabora rezumatul efectelor (4.6 (e))
Secetele prelungite necesită măsuri excepționale care trebuie să fie incluse în programele de măsuri și/sau
Planul de Management al Secetei. Recomandările detaliate sunt cuprinse în Documentul Nr. 20 din Ghid (Ghid
privind Derogările de la Obiectivele de Mediu) elaborat prin CSI.
`Seceta prelungită’ este un tip specific de secetă utilizat atunci când o autoritate de bazin hidrografic
declară o `deteriorare temporară’ a stării bune a apelor. Identificarea și caracterizarea secetei prelungite și
dezvoltarea unor măsuri adecvate trebuie să fie asigurată în conformitate cu normele obligatorii stabilite în
WFD și ghidurile fără caracter obligatoriu pentru dezvoltarea RBMP și DMP. Rezultatele ar trebui să fie incluse
atât în RBMP cât și în DMP.
4.3. Aspecte privind schimbările climatice
Deficitul de apă și seceta au fost în linii mari documentate ca fenomene care se așteaptă să fie agravate de
schimbările climatice și de reducerea asociată a disponibilității apei. Prin urmare, o atenție specială trebuie
acordată aspectelor legate de schimbările climatice cu scopul de a le integra în planificarea de gospodărire a
apelor. Primul pas ar trebui să se concentreze pe identificarea consecințelor actuale și viitoare ale schimbărilor
climatice, urmată de dezvoltarea de strategii de adaptare cu planuri de acțiune și măsuri de adaptare.
În 2013, Comisia a emis Comunicarea „O Strategie UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM (2013)
216 final) însoțită de Ghidul privind elaborarea strategiilor de adaptare (SWD (2013) 134 final). Documentul
ghid a fost conceput pentru a ajuta Statele Membre în elaborarea unei strategii naționale de adaptare.
Conform Ghidului, un proces de adaptare la schimbările climatice necesită dezvoltarea și utilizarea de metode
statistice, indicatori speciali și tehnici de modelare care permit o diferențiere fiabilă între schimbările cauzate de
climă și cele cauzate de activitățile antropice. De asemenea, este necesar să se facă diferențiere între „secetă” și
„deficit de apă” pentru a face clar diferența între cauzele lor.
WFD oferă posibilitatea de a aborda consecințele secetei și problemele privind deficitul de apă. Există multe
legături între măsurile de adaptare la schimbările climatice legate de deficitul de apă și secete și obiectivele de
mediu din WFD, cum ar fi starea cantitativă bună a apelor subterane care asigură un echilibru între captările și
reîncărcarea apelor subterane. Un alt aspect este cerința prevăzută de WFD de a obține o stare ecologică bună
pentru apele de suprafață și stabilirea fluxurilor minime de apă de care depinde viaţa acvatică. Măsurile de
atingere a acestor obiective trebuie să fie raportate în RBMP. Un Plan de Management al Bazinului Hidrografic/
RBMP, este instrumentul de bază pentru abordarea problemelor legate de deficitul de apă și secetă evaluate
în legătură cu, și afectate de, scenariile privind schimbările climatice.
Detaliile cu privire la modul de integrare a aspectelor legate de schimbările climatice în procesul de planificare
WFD sunt descrise în Documentul Nr. 24 din Ghid Managementul bazinului hidrografic într-un Climat în
Schimbare. Ghidul a fost dezvoltat prin procesul CIS și aprobat de către Directorii de Apă din țăriile UE .
Principii directoare pentru integrarea deficitului de apă, secetei, schimbărilor climatice şi WFD
Principii directoare generale:
Utilizarea Directivei Cadru a Apei ca un cadru metodologic de bază pentru a realiza adaptarea la
schimbările climatice în zonele cu deficit de apă și pentru a reduce impactul secetei.
45
Principii directoare
• Utilizarea deplină a obiectivelor de mediu prevăzute de WFD/Directiva Cadru a Apei (de exemplu, obligația
de a obține starea cantitativă bună a apelor subterane pentru a asigura un sistem de apă robust, care este
mai rezistent la efectele schimbărilor climatice).
• Determinarea, pe baza unor dovezi științifice solide și pe baza de cazuri individuale reușite, dacă o secetă
prelungită permite aplicarea Articolului 4.6 din WFD și luarea în considerare a previziunilor legate de
schimbările climatice în această abordare de la caz la caz.
• Acordarea unei atenții deosebite cerințelor Articolului 4.7 din WFD, atunci când se dezvoltă măsuri de
combatere a deficitului de apă în conformitate cu schimbarea climatului și care poate provoca deteriorarea
stării apelor.
Sursa: Documentul Nr. 24 din Ghid Managementul bazinului hidrografic într-un Climat în Schimbare
Detectarea efectelor schimbărilor climatice va necesita cel mai probabil adaptarea sistemelor de
monitorizare existente. Recomandările asociate sunt exprimate în principii directoare și sunt sugerate acțiuni
în Ghidul Nr. 24 CIS.
Ghidul Nr. 24: Principii directoare şi acţiuni recomandate
Principii directoare
• Diagnosticarea cauzelor care au condus la deficitul de apă în trecut și/sau care pot conduce la un deficit de
apă în viitor.
• Monitorizarea îndeaproape a cererii de apă și prognoza acesteia, bazată pe cunoștințe îmbunătățite
despre cereri și tendințe.
• Colectarea pe cât posibil a cât mai multor informații de calitate pentru a anticipa schimbările în siguranța
alimentării cu apă, și care pot fi cauzate de schimbările climatice, în scopul de a detecta din timp deficitul
de apă.
• Diferenţierea semnalelor privind schimbările climatice de cele datorate variabilitații naturale și alte
impacturi umane folosind serii suficient de lungi de date cu privire la timpul de monitorizare.
Acţiuni sugerate
• Adaptarea rețelelor hidrometrice pentru a urmări și impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de
apă, oferind suficientă redundanță pentru a obține estimări precise ale seriei fluxului naturalizat al cursului
de apă din observații, închizând balanţa apei în fiecare sub-bazin.
• Stabilirea unui sistem de monitorizare a consumului de apă și a cererii de apă.
• Dezvoltarea unui set cuprinzător de indicatori la scări temporale și spațiale corespunzătoare, care pot
explicita fenomenele în scopul de a anticipa impactul secetei și a deficitului de apă.
• Diagnosticarea deficitului de apă pe baza cerințelor de apă din trecut și îmbunătățirea cunoștințelor
despre cerinţele anterioare și actuale de apă și despre tendințele viitoare, care cuprind proiecții privind
schimbările climatice.
• Analizarea modului în care schimbările anticipate ale scurgerilor de suprafaţă medii anuale vor modifica
fiabilitatea alimentării și analizarea modului în care aceste schimbări vor afecta sistemul socio-economic
din spatele sistemului de resurse de apă.
Informațiile privind evaluările științifice ale schimbărilor climatice sunt oferite de Grupul Interguvernamental de
Experţi în Schimbări Climatice (IPCC). Raportul său publicat recent, Al 5-lea Raport de Evaluare IPCC din 2014,
se referă explicit la regiunea CEE (a se vedea www.ipcc.ch/report/ar5/). În martie 2012 a fost lansată Platforma
Europeană de Adaptare la Climă pentru a distribui informații și exemple de bune practici cu privire la politicile
de adaptare din întreaga UE.
Patru țări GWP CEE (Bulgaria, Slovenia, Lituania și Ucraina) au lucrat la o evaluare a impactului secetei asupra
pădurilor. Zonele de vulnerabilitate privind pădurile (indicele de ariditate De Martonne) au fost identificate
pentru climatul actual (1950 - 2000), precum și cel viitor (2050 și 2070), în conformitate cu IPCC AR5. O
distribuție a zonelor forestiere și a speciilor de arbori a fost făcută apoi pentru fiecare zonă de vulnerabilitate.
Principalele rezultate ale acestui proiect demonstrativ au fost măsurile identificate pentru adaptare și atenuare
a efectelor negative pentru fiecare zonă de vulnerabilitate. Detalii sunt disponibile pe website-ul IDMP CEE.
 46
Schimbările climatice reprezintă o problemă transversală, care cauzează efecte la diferite sectoare şi la scară
transfrontalieră. În 2013, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) a elaborat un
document strategic pentru regiunea Dunării intitulat Strategia privind Adaptarea la Schimbările Climatice.
Documentul oferă suport pentru integrarea aspectelor legate de adaptarea la schimbările climatice în
managementul bazinelor hidrografice, inclusiv managementul riscului de inundaţii şi secetă. Pașii necesari la
nivel național ar trebui să fie efectuaţi în strânsă cooperare cu activitățile ICPDR și grupurile de lucru.
5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE URMĂRIT
Recomandările pentru o dezvoltare a unui sistem de management al secetei descris în acest Ghid furnizează
un set de etape de bază pe care UE și/sau țările care aderă îl pot folosi pentru a dezvolta o politică a secetei
la nivel național care țintește reducerea riscurilor. Ghidul este destinat acelor țări care încearcă să treacă
de la managementul de criză la politica de reducere a riscului de secetă. Procesul de planificare pas-cu-pas
este bazat pe Ghidul Politicii Naționale de Management al Secetei (WMO, GWP 2014) și a fost armonizat
pentru UE și/sau țările care aderă în concordanță cu principiile cheie ale managementului integrat al apei
și în contextul Directivei Cadru a Apei. Legăturile dintre dezvoltarea Planurilor de Management al Secetei și
Planurile de Management al Bazinelor Hidrografice pot avea un efect sinergic în realizarea obiectivelor de
mediu. Recomandările de aici sunt conectate cu strategia UE de protecţie pe termen lung a apei (Plan) folosind
rezultatele (de exemplu, ghiduri, rapoarte tehnice) obținute prin procesul CIS aflat în derulare și la nivelul
bazinului hidrografic coordonat de către comisiile bazinului hidrografic. O conexiune directă cu politica UE
pentru apă poate înlesni dezvoltarea politicii naționale pentru secetă bazată pe principii de reducere a riscurilor
și pe implementarea îmbunătăţită a Directivei Cadru a Apei.
Este recomandat să se urmărească acest Ghid și să se întreprindă acțiunile necesare:
• la nivel național prin analizarea politicilor actuale de gestionare a secetei, identificând principalele lacune
și incertitudini și proiectând un plan de acțiune pentru schimbările inevitabile ale politicii naționale de
gestionare a secetei.
• la nivel regional prin lansarea de inițiative care armonizează metodele folosite pentru dezvoltarea
elementelor principale ale Planurilor de Management al Secetei (de exemplu, sistemul de indicatori,
clasificarea etapelor secetei, praguri, avertizare timpurie) și prin proiectarea unor programe regionale de
cercetare (de exemplu, probleme cantitative, schimbări climatice).
47
6. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2000. Directiva 2000/60/EC a Parlamentului şi Consiliului din Octombrie
2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei
Comisia Europeană – Programul Regional Euro-Mediteranean al Oficiului de Cooperare EuropeAid pentru
Managementul Local al Apelor (MEDA Water), Starea de Pregătire privind Seceta la nivel Mediteranean şi
Planificarea Atenuărilor (MEDROPLAN). Ghid de Management al Secetei
Comisia Europeană, 2007. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, Rezolvarea problemei
deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană (COM(2007) 414 final)
Comisia Europeană, 2007. Raport privind Planul de Management al Secetei, care cuprinde Aspecte legate de
Agricultură, Indicatori ai Secetei și Schimbări Climatice (Reţeaua de Experţi ai Deficitului de Apă şi Secetei),
Raport tehnic 2008-023
Comisia Europeană, 2009. Documentul Ghid Nr. 20 Ghidul privind Excepţiile de la Obiectivele de Mediu (EC,
Raport tehnic – 2009 – 027)
Comisia Europeană, 2009. Documentul Ghid Nr. 24 Managementul Bazinului Hidrografic într-un Climat în
Schimbare (EC, Raport tehnic – 2009 – 040)
Comisia Europeană, 2010. Evaluarea Riscului şi Ghid de Cartografiere pentru Managementul Dezastrelor,
Document de lucru al Comisiei (SEC(2010) 1626 final)
Comisia Europeană, 2012. Raport de Comunicare privind Revizuirea politicii privind deficitul de apă & seceta în
UE care însoţeşte documentul (COM (2012) 672 final), document de lucru al Comisiei
Comisia Europeană, 2012. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic
şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Un Plan de Salvgardare a Resurselor de Apă ale Europei, COM(2012)
673 final
Comisia Europeană, 2013. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi
Social European şi Comitetul Regiunilor, O Strategie UE privind adaptarea la schimbările climatice, COM(2013)
216 final
Comisia Europeană. 2014, Raport tehnic – 2014 – 082 Document al politicii UE privind Măsurile de Retenţie
Naturală a Apei (De echipa de elaborare a WFD, Grupul de Lucru CIS, Programul de Măsuri (WG PoM))
ICPDR, 2013. Strategia ICPDR privind Adaptarea la Schimbările Climatice
J. Kindler, D. Thalmeinerova, 2012. Raport de Inceput pentru GWP CEE, parte a Programului de Management
Integrat al Secetei WMO/GWP
GWP CEE, E. Fatulova, 2014. Raport privind starea actuală de implementare a planurilor şi măsurilor de
management al secetei
GWP CEE, E. Fatulova, 2014. Raportul privind Studiul din Slovacia
Guido Schmidt & Carlos Benítez-Sanz, cu contribuții din partea Grupului de Experți CIS WFD cu privire la
Deficitul de Apă & Seceta, 2012. Raportul tematic privind: Evaluarea aspectelor legate de Deficitul de Apă și
Secetă dintr-o selecție de Planuri UE de Management al Bazinelor Hidrografice: Versiune: 4.0, livrarea finală a
DG ENV
TYPSA, 2013. Contract de servicii pentru susţinerea urmăririi Comunicării privind Deficitul de Apă şi Seceta,
Fişele Indicatorilor pentru Deficitul de Apă şi Secetă
Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării
Organizaţia Mondială de Meteorologie (WMO) şi Parteneriatul Global al Apei (GWP), 2014. Ghidul Politicii
Naționale de Management al Secetei: Un Model de Acţiune (D. A. Wilhite) Programul de Management Integrat
al Secetei (IDMP), Instrumente şi Ghiduri Seria 1. WMO, Geneva, Elveţia şi GWP, Stockholm, Suedia
48 49