Unitatea Invatare 2 CCMAI

Construcţia motoarelor cu ardere internă şi a sistemelor auxiliare
Unitatea de învăţare nr. 2

DINAMICA MECANISMULUI MOTOR
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 34

2.1 Forţa de presiune a gazelor 34
2.2 Forţa de inerţie a pistonului 35
2.3 Forţele de inerţie ale bielei 36
2.4 Forţa de inerţie a manivelei 38
2.5 Forţele totale de inerţie 39
2.6 Forţele din mecanismul motor 40
2.7 Forţele din lagǎre 43
2.7.1 Forţele din lagǎrul manetor 43
2.7.2 Forţele din lagǎrul palier 45
2.8 Momentul motor 48
2.9 Uniformizarea mişcǎrii de rotaţie a arborelui cotit 51
2.9.1 Metoda aproximativă 52
2.9.2 Metoda exactă 54
2.10 Ordinea de aprindere 55
2.10.1 Steaua manivelelor şi ordinea de aprindere la motoarele în linie 56
2.10.2 Steaua manivelelor şi ordinea de aprindere la motoarele în V 60
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2 63
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 63
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 64
Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispozitie, va reprezenta si in mod individual elementele grafice prezentate si nu se va limita
la o simpla vizionare. Studiul individual aferent unitatii este acoperit in 2-3h.
33
Construcţia motoarelor cu ardere internă şi a sistemelor auxiliare – Curs şi aplicaţii
2.1 Forţa de presiune a gazelor

Forţele ce acţionează în mecanismul motor pot fi împărţite în mai multe categorii: forţe
datorate presiunii gazelor din cilindru şi din carter, forţe de inerţie ale maselor pieselor aflate
în mişcare, forţe de greutate şi forţe de frecare. Pentru studiul dinamic, prezintă interes
primele două tipuri de forţe, datorită valorilor lor mult mai mari decât ale celorlaltor categorii.
Presiunea exercitată de gaze pe
suprafaţa cilindrului determină o forţa de
presiune FP, dată de relaţia:
D 2
Fp   p  pc  , (1)
4
care, aplicată unei piese în mişcare (pistonul),

produce lucru mecanic, permiţând
transformarea energiei termice a fluidului motor
în energie mecanică.
În relaţia (1), s-au făcut notaţiile: D-
alezajul cilindrului; p-presiunea gazelor din
cilindru; pc-presiunea existentă în carterul
motorului: practic, se poate lua pc100 KN/m2.
Întrucât presiunea gazelor ce evoluează
în cilindru este cunoscută prin intermediul
diagramei indicate, pe cale grafică, în
coordonate p-V, este raţional ca desfăşurarea
acestei diagrame în coordonate p   să se Fig. 1
realizeze cu ajutorul unei construcţii grafice.
Deoarece volumul generat de piston este direct proporţional cu deplasarea pistonului,
se trasează în câmpul diagramei, între abscisele corespunzătoare celor două puncte moarte,
un semicerc a cărui rază reprezintă, la scara, raza manivelei (fig. 1). Din centrul semicercului
O, către p.m.e. (Pe), se determină un segment OO1, care, la aceeaşi scară, să reprezinte
mărimea R / 2 (corecţia Briggs). Din O1 se trasează drepte care fac cu diametrul PiPe
unghiurile  şi care intersectează semicercul în punctul mobil M. Trasând din M o paralelă la
axa presiunilor, se determină punctele de intersecţie ale acestuia cu diagrama indicată.
34
Dacă motorul funcţionează după un ciclu în patru timpi (fig. 1) vor exista patru puncte
de intersecţie, care vor reprezenta valoarea presiunii din cilindru corespunzătoare unghiului
de rotaţie a arborelui cotit:  o (admisie), 360o   o (comprimare), 360o   o (destindere) şi
720o   o (evacuare)
Dacă motorul funcţionează după un ciclu în doi timpi, vor exista numai două puncte de
intersecţie, corespunzătoare poziţiilor arborelui cotit:  o (destindere) şi 360o   o
(comprimare).
Variaţia forţei de presiune a gazelor cu unghiul de manivelă, pe baza diagramei p-V,
este redată in figura 2,a pentru motorul în patru timpi şi 2,b pentru motorul în doi timpi.
Fig. 2
2.2 Forţa de inerţie a pistonului

Pistonul execută o mişcare de translaţie. Forţa de inerţie Fap a masei mp a grupului
piston (alcătuit din piston, segmenţi, bolţ, la motorul în patru timpi sau, în locul ultimului reper,
tija pistonului şi capul de cruce la varianta cu cap de cruce) va fi dată de relaţia:
Fap  m p a p (2)
Forţa de inerţie poate fi exprimatǎ ca sumă a armonicilor de ordinul I şi II:
Fap  m p R2 cos   m p R2  cos 2  FapI  FapII , (3)
a căror alură de variaţie cu unghiul de manivelă, în funcţie şi de valoarea alungirii bielei 

este dată în figura 3.
35
Fig. 3
2.3 Forţele de inerţie ale bielei

Simplificând, prin reducerea mişcării plane, complexe, a bielei, la o translaţie a
acesteia identică cu a centrului sau de masa Gb şi la o rotatie în jurul punctului Gb, vom
considera că un element de masă dmb situat la distanţa x de centrul Gb (fig. 4) va fi supus la
trei acceleraţii:
 acceleraţie identică cu acceleraţia aGb a centrului Gb de translaţie a bielei;
 acceleraţie normală din mişcarea lui Gb:
anb  xb2 , (4)
 acceleraţie tangenţială din aceeaşi mişcare de

rotaţie în jurul lui Gb;
atb   b x , (5)
Acestor acceleraţii le corespund următoarele forţe

de inerţie:
 forţa de inerţie din mişcarea de translaţie:
dFib  dmb aGb , (6)
unde s-a notat cu mb masa bielei; Fig. 3

 forţa de inerţie normală elementară:
dFibn   xb2 dmb ;

(7)
 forţa de inerţie tangenţială elementară:
36
dFibt   x b dmb . (8)
Pe ansamblul bielei, rezultă următoarele forţe:

L
Fib   dFib  mb aGb , (9)
O
L L
Fibn   dFibn  b2  xdmb  0 , (10) Fig. 4
O O
L
în care integrala  x dm
O
b  0 , reprezentând momentul static al bielei faţă de centrul său de
masă Gb şi, din aceleaşi considerente:
L L
Fibt   dFibt   b  xdmb  0 (11)
O O
Observaţie: Integrala care exprimă momentul static este nulă numai faţă de centrul de
masă Gb. Considerând mişcarea plan-paralelă compusă dintr-o translaţie a oricărui alt punct
caracteristic al bielei (de exemplu, articulaţia cu pistonul) şi o rotaţie a acestuia, integrala nu
se mai anulează şi se obţin distribuţiile în lungul axei bielei ale masei acesteia (fig. 4,a),
respectiv ale forţelor de inerţie tangenţiale neuniforme (fig. 4,b)
Deoarece forţele de inerţie tangenţiale elementare situate de o parte şi de alta a
centrului Gb au direcţii paralele, ele formează un cuplu al cărui moment este:
L L
M ibt   xdFibt   b  x 2 dmb   I bGb  b , (12)
O O
L
unde I bGb   x 2 dmb este momentul de inerţie al bielei faţă de centrul Gb.
O
Astfel, forţele de inerţie ale bielei se reduc la o forţă de inerţie din mişcarea alternativă
Fib, concentrată în centrul Gb şi un moment al cuplului forţelor de inerţie tangenţiale Mibt.
Pentru simplificare este preferabil să înlocuim biela prin două mase concentrate în
punctul P, care participă la mişcarea de translaţie a pistonului şi în punctul M, care participă
la mişcarea manivelei. Cu aceste consideraţii, relaţiile (9), (10) şi (12) pot fi rescrise:
Fib  mb aGb  mbp  mbm aGb


Fibn  0  b mbp L p  mbm Lm 
2
(13)

 
M ibt   I bGb  b   mbp L p  mbm Lm  b
2 2
37
unde cu mbp, mbm s-au notat masa bielei raportată la piston, respectiv la maneton, iar Lp şi Lm
sunt distanţele de la centrul Gb la punctele P, respectiv M. După simplificări, ultimele trei
relaţii conduc la sistemul echivalent:
mbp  mbm  mb ,

mbp  L p  mbm  Lm , (14)

mbp  L p  mbm  Lm  I bGb
2 2
Deci, reţinând numai primele două ecuaţii din sistemul (14), se obţin masele:
Lm
mbp  mb ,
L
(15)
Lp
mbm  mb
L
în calcule preliminare, ponderea celor două mase poate fi luată în modul următor:
mbp  0.275 mb
 , (16)
mbm  0.725 mb
2.4 Forţa de inerţie a manivelei

Conform figurii 5, vom considera manivela, aflată în mişcare de rotaţie uniformă cu
viteza  constantă, compusă din fusul maneton şi cele două braţe identice, ale căror centre
de masă se află la distanţa  de axa de rotaţie.
Notăm: mm-masa manetonului; mb -masa braţului cotului.
Forţa centrifugă de inerţie a masei
manetonului este:
Frm  mm R2 , (17)
iar a unui braţ:
Frb'  mb'  2 . (18) Fig. 5
Pentru simplificare, se reduce masa braţului la axa manetonului; în acest scop, se

impune condiţia egalităţii energiilor cinetice:
38
mb' 2  mb' m R2 , (19)
de unde masa braţului raportată la maneton va fi:

mb' m  mb' . (20)
R
Forţa de inerţie a manivelei este:
  Frm  2Frb'  mm  2mb' m R2 .

Frm (21)
2.5 Forţele totale de inerţie

Din cele deduse anterior, se poate considera că masele care participă la mişcarea
alternativă sunt:
ma  m p  mab , (22)
iar cele aflate în mişcare de rotaţie sunt:
mr  mm  2mb' m  mrb . (23)
Corespunzător, forţele de inerţie ale maselor în mişcare alternativă vor fi:
Fa  ma a p , (24)
iar cele ale maselor în mişcare de rotaţie:
Fr  mr R2 . (25)
39
1.2.6 Forţele din mecanismul motor

Deoarece forţa de presiune a gazelor şi forţele de inerţie ale maselor în mişcare
alternativă acţionează în lungul axei cilindrului, ele se vor însuma, generând o forţă
rezultantă F, aplicată de piston în articulaţie, dată de:
F  Fp  Fa , (26)
aceasta descompunându-se în două componente, aşa cum reiese din figura 6,a, valabilă
pentru mecanismul normal axat; s-a indicat şi convenţia de semne pentru forţele
reprezentate.
Componentele forţei totale F sunt deci:
F
B , (27)
cos 
dirijată în lungul axei bielei şi:
N  Ftg , (28)
normală pe axa cilindrului; aceasta din urmă generează frecarea dintre piston şi cilindru,
producând uzura celor două organe. Interesează deci reducerea mărimii forţei N.
Fig 6
40
Presupunând că masele mecanismului şi condiţiile de realizare a ciclului motor nu se

modifică, singura posibilitate de intervenţie asupra lui N va fi prin intermediul unghiului  .
În figura 6,b este reprezentat mecanismul normal dezaxat, din analiza căruia se
constată reducerea componentei N, deci şi a uzurii grupului piston-cilindru.
Prin deplasarea vectorului alunecător B în butonul de manivelă M şi prin
descompunerea după direcţia tangenţială la traiectoria axei fusului maneton şi direcţia
radială, se obţin forţele:
sin  
T  B sin    F , (29)
cos 
respectiv:
cos  
Z B  B cos    F . (30)
cos 
Ţinând cont şi de forţa de inerţie a masei în mişcare de rotaţie a bielei, putem preciza
valoarea reală a forţei totale cu care biela acţionează asupra fusului maneton, în planul
manivelei:
Z  Z B  mrb R2 . (31)
Variaţia cu unghiul de rotaţie al arborelui cotit a forţei totale F ce acţionează în lungul

axei cilindrului, ca şi a componentelor sale, pentru motorul în patru şi doi timpi este redată în
figura 7,a, respectiv 7,b.
Fig 7
În continuare, în figurile 8 şi 9 s-au reprodus alurile de variaţie ale componentelor B şi
Z, respectiv T şi N în raport cu unghiul de manivelă (în mod identic, cazul a se referă la M4t,
iar b la M2t).
41
Fig. 8
Fig 9
42
2.7 Forţele din lagǎre

Lagărele motoarelor cu ardere internă se compun din fusurile maneton sau palier şi
cuzineţii capului bielei, respectiv cei din carterul motorului. Cele două repere, fus şi cuzinet,
se află în mişcare relativă unul faţă de celălalt, fapt ce impune necesitatea cunoaşterii
modului în care variază forţele în jurul fusului, pentru determinarea zonei de încărcare
minimă (unde se recomandă plasarea orificiului de aducere a uleiului pe suprafaţa fusului),
ca şi în lungul circumferinţei cuzinetului (pentru analiza regimului de ungere hidrodinamică a
lagărului de alunecare).
Încărcarea lagărelor este condiţionată de sistemul de forţe reprezentat în figura 10.
Pentru fusul maneton încărcarea este dată de relaţia:
 
Rm  B  Frb  T  Z , (32)
iar pentru fusul palier de:
  
 .
Rl  Rm  Frm (33)
Cuzinetul din capul bielei va fi solicitat de forţa:
 
Rc   B  Frb . (34)
Fig. 10
2.7.1 Forţele din lagǎrul maneton

Forţa care încarcă fusul maneton este dată de relaţia (32). Însumarea componentelor
se face vectorial, iar construcţia grafică prin care se realizează aceasta se numeşte
diagrama polară a fusului maneton.
Pentru motorul naval Sulzer RTA58, se
prezintă, în figura 11, cotul arborelui cotit, cu
sistemul de forţe pentru o poziţie particulară a
mecanismului motor (   120o RAC ).
Deoarece în orice reprezentare în
coordonate polare a unui punct interesează atât
modulul vectorului de poziţie al punctului
respectiv, cât şi valoarea unghiului polar, vom
face aceste precizări şi în cazul de faţă (sistemul
de axe fiind dat de axa cotului maneton şi
normala la acesta):
Fig. 11
43
Rm  T 2  Z 2 (35)
şi:
Z
  arctg  , (36)
T 
În afară de această metodă analitică, existǎ

şi o metodă grafică de trasare a diagramei polare a
fusului maneton. Aceasta se bazează pe însumarea

vectorială a forţelor B şi Frb prin metoda
paralelogramului forţelor sau prin deplasarea

vectorului Frb cu extremitatea în M, prin metoda
Fig. 12
triunghiului.

Se obţine astfel originea vectorului Frb în punctul Om, numit polul maneton.

Extremitatea vectorului R m este un punct al polarei căutate.
Metodologia de trasare a polarei manetonului este redată în figura 12. Ipoteza de bază
este aceea de a presupune că manivela este fixă, iar biela se roteşte în sens invers sensului
real de rotaţie, efectul faţă de situaţia reală de funcţionare fiind acelaşi, datorită mişcării
relative existente între fus şi cuzinetul din bielă.
Pe baza diagramei polare, se poate construi diagrama carteziană a forţei R m în funcţie
de unghiul de manivelă (fig. 13). Se poate defini şi o valoare medie a forţelor R m , necesară
determinării presiunii medii pe cuzinet şi coeficientul de încălzire al lagărului, prin:
TC
 R  d ,
1
Rm  m (37)
Tc O
sau, cu aproximaţie satisfăcătoare:
1 n'
Rm   Rm ,
n' i 1 i
(38)
unde n -numărul de citiri ale valorilor lui R m din

Fig. 13
diagrama carteziană; Tc -perioada ciclului motor, dată de:
Tc    , (39)
 fiind indicele de realizare a ciclului:   2 pentru M2t şi   4 pentru M4t.
44

Revenind la figura 12, putem observa că forţa R m , cu mărimea, direcţia şi sensul
precizate, va fi preluată pe faţa opusă a fusului maneton. Deci diagrama reală va fi rotită cu
180o în sensul de rotaţie al arborelui cotit.
Pentru determinarea diagramei polare a forţei ce solicită cuzinetul din capul bielei, pe
baza analizei din figura 11, se consideră ca fiind componente ale acesteia următoarele forţe:
forţa (  B ) egală şi de sens contrar cu cea din lungul axei bielei care solicită fusul maneton
r
(conform principiului reacţiunii) şi forţa Frb . Rezultanta ce acţionează pe cuzinet este dată de
relaţia (34).
Metoda de trasare a polarei cuzinetului de bielă este analitică, observându-se că
mărimea forţei Rc este:
Rc  B 2  Frb2  2 Frb B cos   , (40)
iar unghiul polar este:

B  Frb cos  
'  arccos . (41)
Rc
Cunoscând variaţia cu unghiul de manivelă a mărimilor
anterioare, s-a reprezentat în figura 14 diagrama polară a
cuzinetului de bielă. şi în acest caz, pentru corelarea diagramei
polare cu suprafaţa cuzinetului, se impune rotirea cu 180 o a
diagramei polare în sensul de rotaţie a arborelui cotit.
Se constată că solicitările la uzură ale cuzinetului vor fi
mai mari în semicuzinetul din corpul bielei faţă de cel montat în
capac. Ca şi în cazul fusului maneton, se poate determina şi în
acest caz valoarea rezultantei medii Rc .
Fig. 14
2.7.2 Forţele din lagǎrul palier


Fusul palier este încărcat de forţa R l , dată de relaţia (33). Din figura 10 se constată

că, prelungind segmentul OmM în jos cu segmentul OmOl, care reprezintă mărimea forţei Frm ,
 
vom obţine vectorul rezultant R l unind punctul Ol cu extremitatea vectorului Rm ; punctul Ol
se numeşte polul palier. Aceasta înseamnă că (fig. 10 şi 11) unind polul Ol cu punctul O m

(care aparţine diagramei polare a manetonului) vom putea citi forţele Rl din însăşi diagrama
manetonului.
Un fus palier (xy) situat între două coturi x şi y este încărcat de o forţă Rlxy depinzând
de acţiunea rezultantelor Rlx şi Rly aferente acestor coturi asupra fusului considerat (fig. 15):
45
  
Rlxy  R ' lx  R ' ly (42)
unde:
r r
r Rlx r Rly
R' lx  ; R' ly  . (43)
2 2
Pentru valabilitatea relaţiilor (43), s-a considerat

că fusurile au aceeaşi lungime; în caz contrar, se
determină reacţiunile din ecuaţia de momente. Fig. 15

Variaţia forţei Rlxy se stabileşte construind diagrama polară a fusului palier, în funcţie
 
de decalajul dintre cele două rezultante Rlx şi R ly , care este condiţionat de dispunerea
unghiulară a coturilor şi de decalajul funcţional dintre cilindri.
Pentru arborele cotit al motorului RTA58 cu patru cilindri în linie s-au calculat şi trasat
în figura 16, următoarele: a). schema axonometrică a arborelui cotit şi steaua manivelelor
aferentă; b). polarele palierelor extreme I şi V; c). polara palierului intermediar II; d). polara
palierului median III; e). polara palierului intermediar IV. Se menţionează că numai figura
16,b s-a prezentat rotită cu 180o faţă de diagrama rezultată din calcul.
Cu observaţiile din subparagraful anterior, vom
transpune şi în acest caz diagramele polare rezultate
în coordonate carteziene (fig. 17,a-palierele extreme I
şi V; fig. 17-palierul intermediar II; fig. 17,c-palierul
median III; fig. 17,d-palierul intermediar IV).
Vom defini şi valorile medii ale forţelor ce
încarcă fusurile paliere, ca şi in cazul manetonului:
TC
 R  d .
1
Rl  l (44)
Tc 0
În calcule practice vom aplica formula de

însumare:
1 n'
Rl   Rli ,
n' i 1
(45)
unde n' şi Tc au semnificaţiile prezentate la calculul

valorii medii a forţei ce încarcă fusul maneton. Fig. 16
46
Fig. 17
47
1.2.8 Momentul motor

Produsul dintre forţa tangenţială la traiectoria axei fusului maneton T şi raza de
manivelă R reprezintă momentul motor instantaneu al motorului monocilindric, dat de relaţia:
M  TR (46)
Aşadar, alura de variaţie a acestui moment cu unghiul de manivelă va fi similară cu

cea a forţei T; aceste variaţii sunt reprezentate în figura 1: variaţia lui M pentru motor în patru
timpi (fig. 18,a) şi pentru doi timpi (fig. 18,b).
Fig. 18
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, momentul M produce un moment de

reacţiune care tinde să răstoarne motorul, în timp ce M roteşte arborele cotit. Din figura
schemei sistemului de forţe din mecanismul motor, se poate constata că, punând în centrul
de rotaţie O sistemul de forţe (T',T''), egale cu T şi de sens contrar între ele şi deplasând forţa
ZB, ca vector alunecător, cu originea tot în O ( Z B ), sistemul de forţe nou introduse nu
produce nici un efect suplimentar asupra mecanismului motor. În schimb, se poate face
interpretarea momentului motor M ca fiind produs de cuplul T-T', de unde şi denumirea de
moment al cuplului motor; forţele Z B şi T  se transmit reazemelor motorului şi dau o
rezultantă B  care se descompune în N  şi F  .
Forţele N şi N  acţionează asupra părţilor fixe ale motorului, cuplul N  N  ,
generând un moment de răsturnare M ras ; Deşi M ras  M , motorul monocilindric nu este
echilibrat, deoarece forţele care generează aceste momente acţionează asupra unor organe
diferite ale motorului.
48
M ras  N  OP  F tg   OP  F tg  R cos   L cos  

 L 
F tg   R cos   cos    (46)
 R 
 sin   sin  
 F tgβ R cos   cos    F R  TR  M
 sin   cos 
Vom defini momentul motor mediu al motorului monocilindric acea valoare care
produce în perioada ciclului un lucru mecanic egal cu cel produs de momentul motor
instantaneu, dat de:
TM
 M  d ,
1
M  (47)
TM O
unde perioada de variaţie a momentului, TM, este egală cu perioada Tc, dată de relaţia
TM  Tc   , cu  -numărul de timpi de realizare a ciclului motor şi i -numărul de cilindri.
Determinarea lui M se obţine prin planimetrarea ariei diagramei, relaţia aproximativă de
calcul fiind:
1 n'
M  Mi ,
n' i 1
(48)
n fiind numărul de poziţii caracteristice ale mecanismului motor (poziţii precizate de unghiul
de manivelă  ) pentru care se citesc din diagrama momentului instantaneu valorile Mi.
Din analiza figurii 18 se poate constata că momentul motor instantaneu al motorului
monocilindric are variaţii importante, care produc o mişcare de rotaţie neuniformă a arborelui
cotit. Variaţiile momentului instantaneu al motorului monocilindric se caracterizează prin
gradul de neuniformitate al momentului motor, definit prin:
M max  M min
M  . (49)
M
La motorul policilindric vom avea un moment motor rezultant, care se determină prin
însumarea momentelor produse de fiecare cilindru în parte, operaţie care se efectuează
ţinând cont de decalajele unghiulare care separă funcţionarea cilindrilor care se aleg, în
general, egale între ele. Perioada de variaţie a momentului rezultant va fi:
TM Tc 
TM     (50)
i i i
iar:
49
Tc 
  , (51)
i i
unde  reprezintă decalajul unghiular sau unghiul dintre două aprinderi succesive. Egalitatea
dintre TM şi  , reprezentând condiţia uniformităţii aprinderilor, furnizează şi modul de
însumare a momentelor motoare la un motor policilindric.
În figura 18 se prezintă
variaţia cu unghiul de manivelă a
momentului motor monocilindric,
iar în figura 19 modul de însumare
pentru motorul cu doi cilindri (fig.
19,a), respectiv pentru motorul cu
patru cilindri (fig. 19,b).
În ipoteza cilindrilor identici,
pentru determinarea momentului
rezultant M  este suficient să se
utilizeze doar variaţia momentului
motor monocilindric şi să se
însumeze, în perioada  , valorile
momentului motor decalate
corespunzător.
Fig. 19
Ca şi la motorul monocilindric, vom defini un moment motor mediu al motorului
policilindric, prin:
TM
TM  i TM
M     d  0 M     d i TM  M  d  i M .
1 1 1
M 
TM  
0
TM 0
(52)
În expresia (124), s-a avut în vedere faptul că, în intervalul TM    , se regăsesc

suprapuse toate fracţiunile curbei de variaţie a momentului motor monocilindric, rezultând:
TM  TM
 M    d   M   d . (53)
0 0
Totodată definim şi gradul de neuniformitate al momentului motor policilindric cu

relaţia:
M  max  M  min
M  . (54)
M
50
Dacă în motorul policilindric aprinderile s-ar declanşa simultan în toţi cilindrii, ar

însemna că: M  max  i M max , iar M  min  i M min . Cum, în general, M   i M -relaţia (52), ar
rezulta că  M    M .
Avantajul îndeplinirii condiţiei uniformităţii aprinderilor este repartizarea uniformă a
valorilor maxime şi minime pe perioada unui ciclu, deci micşorarea gradului de
neuniformitate:  M    M .
2.9 Uniformizarea mişcǎrii de rotaţie a arborelui cotit

Consideraţiile anterioare privind cinematica şi dinamica mecanismului motor s-au făcut
în baza ipotezei constanţei vitezei unghiulare a arborelui cotit,   const. În realitate, datorită
mişcării alternative a pistoanelor în cilindrii motorului şi variaţiei mari a presiunii gazelor în
aceştia, apar variaţii importante ale forţelor tangenţiale, deci şi ale momentului motor
rezultant M  . Prin urmare, apar şi diferenţe mari între valorile momentului efectiv M  şi cea
constantă a momentului rezistent, M rea , opus de agregatul antrenat de motor(de exemplu în
aplicaţia navală elicea, fig 20).
La rândul lor, aceste diferenţe implică variaţii
corespunzătoare ale energiei cinetice a maselor
aflate în mişcare, deci şi a vitezei unghiulare a
arborelui cotit. Vom defini gradul de neuniformitate a
mişcării arborelui cotit prin raportul:
max  min
  , (55)

atunci când funcţionarea neuniformă a motorului se

produce între valorile  max ,  min ale vitezei
unghiulare a arborelui cotit. S-a notat cu  viteza
unghiulară medie a arborelui cotit:
max  min Fig. 20

 (56)
2
Neglijând, ca şi în cazul studiului forţelor din mecanismul motor, valoarea momentană

a momentului corespunzător pierderilor mecanice proprii ale motorului, vom putea scrie
ecuaţia de mişcare a arborelui cotit sub forma:
M   M rez  J 0  , (57)
51
unde acceleraţia unghiulară a arborelui cotit este:
d
 , (58)
dt
iar cu J0 s-a notat suma momentelor de inerţie a mecanismelor bielă-manivelă componente,

reduse la axa de rotaţie a arborelui cotit.
Rescriind ecuaţia de mişcare sub forma:
d M   M rez
 , (59)
dt J0
putem observa că atenuarea variaţiei vitezei unghiulare a arborelui cotit se poate face prin
micşorarea diferenţei M   M rez , adică prin reducerea gradului de neuniformitate a
momentului motor  M  , sau prin mărirea momentului de inerţie mecanic J0. Aceasta se
realizează prin montarea pe arbore a unui volant având un moment de inerţie corespunzător
Jv, Jv =(0.80.9) Jt, unde momentul de inerţie mecanic total Jt=J0+JvJv. Volantul joacă un rol
de acumulator de energie, înmagazinând, în condiţii de variaţie limitată a vitezei de rotaţie,
excedentul de energie mecanică produsă de motor şi cedând acest surplus atunci când
motorul este deficitar în raport cu consumatorul, sub aspectul energiei mecanice solicitate de
acesta.
2.9.1 Metoda aproximativă

Vom ilustra expunerea cu exemplificarea funcþionãrii motorului naval RTA58 cu i=4
cilindri în linie, prin aceasta nepierzându-se valoarea de generalitate. Se constatã cã, în
intervalul unghiular (  A   B )oRAC (fig. 21), momentul motor este mai mare decât cel
rezistent, deci surplusul de energie furnizat de motor este înmagazinat prin creºterea energiei
cinetice; corespunzãtor viteza unghiularã creºte de la  min la  max . În punctul B, momentul
rezultant va fi egal cu cel rezistent: M   M rez  M  , iar d / dt  0 , viteza unghiularã luând
valoarea    max ; corespunzãtor creºterii vitezei unghiulare în intervalul (  A   B )o, adicã
surplusul de energie, aria AAB este pozitivã. Apoi, pe intervalul (  B   C )o sistemul cedeazã
din energia cineticã reclamatã de consumator, viteza unghiularã va scãdea pânã la  min .
Intervalul (  A   C )o are lungimea egalã:
TM Tc
 C   A  TM     (60)
i i
dupã care fenomenele se repetã.

52
Deoarece:
d d d d 1 d 2
    (61)
dt d dt d 2 d
ecuaþia (59) devine:
M   M rez d  1 J v d 2 , (62)

2
care, integratã între limitele  A ,  B , dã:
B max
 M   M rez d  2  J v  d 
1 2
A min

1
2
 
J v  2max   2min  (63)
   min  max   min
 J v max  
 2
 J v  2
Fig. 21
Ţinând cont cã:
B
 M
A
  M rez d  AAB , (64)
vom obþine:
AAB  J v    2 , (65)
relaþie care reprezintã ecuaþia de dimensionare a volantului, aria AAB obþinându-se prin
planimetrare, considerând pozitive ariile situate deasupra valorii medii a momentului ºi
negative cele situate sub aceastã linie.
53
2.9.2 Metoda exactă

Metoda este grafo-analiticã ºi constã în determinarea momentului de inerþie al
volantului cu luarea în considerare a variaþiei energiei cinetice a pieselor mecanismului
motor ºi prin construcþia diagramei energie-moment de inerþie al acestora. Etape în aceasta
sunt:
 Determinarea momentului de inerþie al maselor în miºcare, redus la axa de rotaþie.
 Determinarea variaþiei lucrului mecanic dezvoltat într-un ciclu.
 Construirea diagramelor energie-moment de inerþie.
 Determinarea momentului de inerþie al volantului.
După determinarea, prin una din cele două metode, a momentului de inerţie al
volantului, se poate determina, pe baza schemei de calcul din figura 22, diametrul mediu al
volantului Dv
Fig. 22
Se calculează elementul de suprafaţă:
dA  r ddr (66)
,masa elementară fiind:
dm  bdA  brdrd , (67)
unde cu  s-a notat densitatea materialului volantului.
Masa volantului:
m   dm bhDv , (68)
54
Momentul de inerţie al volantului se calculează ca mai jos:
Dv2
J v   r 2 dm  mv . (69)
4
Impunând raportul dimensiunilor b ºi h, ca ºi gradul de neuniformitate   , introducând

ºi (69) în ecuaþia de dimensionare a volantului AAB  J v    2 , se obþine relaþia de
dimensionare a volantului:
4 AAb
mv Dv2  (70)
  2
Diametrul mediu al volantului va fi:
4J v
Dv  3 . (71)
bh
1.2.10 Ordinea de aprindere

Într-o perioadă a ciclului Tc ‚ în cazul motorului policilindric, în fiecare cilindru se
produce o aprindere.
Pentru o funcţionare uniformă a motorului, aprinderile sunt decalate uniform în
interiorul unei perioade a ciclului, decalajul unghiular fiind stabilit de relaţia:   Tc / i   / i ,
cu  -numărul de timpi de realizare a ciclului motor.
Condiţia uniformităţii aprinderilor stabileşte distribuţia manivelelor în jurul axei de
rotaţie a arborelui cotit, ca şi ordinea în care se declanşează aprinderile în cilindrii motorului,
numită ordine de aprindere.
55
1.2.10.1 Steaua manivelelor şi ordinea de aprindere la motoarele în

linie
Prin proiecţia manivelelor pe un plan perpendicular pe axa de rotaţie a arborelui cotit
se obţine distribuţia manivelelor în jurul acesteia, configuraţia respectivă purtând denumirea
de stea a manivelelor (fig. 23)
Se consideră manivela 1‚ la p.m.i.‚
când se declanşează aprinderea;
convenţional operaţia începe cu cilindrul 1.
Deoarece mecanismele motoare au
aceeaşi cinematică şi acelaşi reglaj al
aprinderii, fiecare manivelă se va afla la
p.m.i. când se produce aprinderea în
cilindrul respectiv.
Deci unghiul dintre manivelele a doi
cilindri în care aprinderile sunt consecutive
este egal cu . Fig. 21
Pentru motoarele în linie cu aprinderi uniform repartizate şi număr par de cilindri,
manivelele arborelui cotit sunt două câte două în fază la motoarele în patru timpi şi două câte
două în opoziţie de fază la motoarele în doi timpi.
La motoarele cu număr impar de cilindri manivelele au direcţii distincte, uniform
distribuite în jurul axei de rotaţie.
La alcătuirea schemei arborelui cotit se precizează atât dispunerea coturilor în lungul
arborelui cotit, cât şi în jurul axei de rotaţie. Dacă a doua condiţie este dată de steaua
manivelelor, prima se triază din condiţii de echilibrare.
Deşi steaua manivelelor unui arbore cotit, privită ca o figură indeformabilă, rotitoare cu
viteza unghiulară , este unică, distribuţia manivelelor în lungul axei de rotaţie prezintă un
număr de soluţii dinamic distincte, dat de:
0 
1
i  1! (72)
2
La motoarele cu număr par de cilindri, vom defini planul central de simetrie al arborelui
cotit ca fiind acel plan normal pe axa de rotaţie în mijlocul arborelui cotit, faţă de care
manivelele în fază ale motorului în patru timpi sau cele în opoziţie ale motorului în doi timpi
sunt dispuse la egală distanţă.
În acest fel, numărul soluţiilor distincte se reduce la:
1i 
   1! (73)
22 
56
Pentru fiecare dintre aceste soluţii de arbore cotit cu plan central de simetrie, la
motorul în patru timpi apare multiplicarea posibilităţilor de aprindere în timpul primei rotaţii,
i 
deoarece ajung la p.m.i. grupe de manivele în fază în număr de  1 , de fiecare dată fiind
2 
posibile câte două variante de ordine de aprindere, numărul total al acestora, în cadrul
aceleiaşi scheme de arbore cotit, fiind:
i
1
  22 . (74)
Deci numărul total al posibilităţilor de aprindere, la motoarele în patru timpi cu număr

par de cilindri, va fi:
N   . (75)
La motoarele cu număr impar de cilindri nu există posibilităţi de reducere a numărului

iniţial  0 de posibilităţi, atât pentru motorul în patru timpi. cât şi pentru cel în doi timpi. Tot din
considerente de echilibrare, de multe ori, se ordonează aprinderile începând cu cilindrul 1 şi
continuând cu cilindrii cu număr impar, în ordinea crescătoare, apoi cilindrii cu număr par, în
ordine descrescătoare.
Deoarece numărul de cilindri, la motoarele navale în linie, variază între 2 şi 12, vom
prezenta, în tabelul 1, soluţii de arbori cotiţi cu plan central de simetrie şi de ordin de
aprindere i  2 p , iar în tabelul 2 soluţii de arbori cotiţi cu ordin de aprindere i  2 p  1 , pentru
motoarele în doi şi patru timpi. Atunci când numărul soluţiilor posibile este foarte mare, s-a
prezentat câte o soluţie triată pe baza unui criteriu suplimentar specificat.
În figura 22 este prezentată steaua manivelelor pentru un motor în patru timpi cu 12
cilindri în linie.
Fig. 22
57
Nr. Steaua Ordinea de Criteriu suplimentar de

 i   N  
crt. manivelelor aprindere triere a soluþiei
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
360
1 2 1 1 1 1-2-1 -

180 1-2-4-3-1 2 -
2 4 1 2 2
 1-3-4-2-1 2 -
1-2-3-6-5-4-1 4 -
120 1-2-4-6-5-3-1 2 -
3 6 1 4 4
 1-5-3-6-2-4-1 0 -
1-5-4-6-2-3-1 2 -
1-4-2-3-8-5-7-6-1 2
1-4-2-6-8-3-7-5-1 0
1-4-7-3-8-5-2-6-1 0
1-4-7-6-8-5-2-3-1 2 momente inerte
4 8 3 8 24 90
1-5-2-3-8-4-7-6-1 2 mici
1-5-2-6-8-4-7-3-1 0
4 1-5-7-3-8-4-2-6-1 0
1-5-7-6-8-4-2-3-1 2
1-4-3-2-5-10-7-6-9-8-1 4
1-4-3-2-6-10-7-8-9-5-1 4
1-4-3-9-5-10-7-8-2-6-1 2
1-4-3-9-6-10-7-8-2-5-1 2
1-4-8-2-5-10-7-3-9-6-1 0
1-4-8-2-6-10-7-3-9-5-1 0
favorabil vibraþiilor
1-4-8-9-5-10-7-3-2-6-1 2
1 1 1 1-4-8-9-6-10-7-3-9-5-1 1 torsionale
5 192 72
0 2 6 1-7-3-2-5-10-4-8-9-6-1 2
1-7-3-2-6-10-4-8-9-5-1 2
1-7-3-9-5-10-4-8-2-6-1 0
1-7-3-9-6-10-4-8-2-5-1 0
1-7-8-2-5-10-4-3-9-6-1 2
1-7-8-2-6-10-4-3-9-5-1 2
1-7-8-9-5-10-4-3-2-6-1 4
1-7-8-9-6-10-4-3-2-5-1 4
echilibraj foarte
bun al
1 6 3 192 1-6-11-4-10-5-
6 60 0 forțelor
2 0 2 0 -12-7-2-9-3-8-1
și momentelor forțelor
de inerție
180
7 2 1 1 1 1-2-1 2 -

8 4 1 1 1 90 1-3-4-2-1 2 -
2
9 6 1 4 4 60 1-5-3-6-2-4-1 0 -
Tabelul 1
58
Nr. Steaua Ordinea de Criteriu suplimentar

 i   N  
crt. manivelelor aprindere de triere a soluþiei
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
10 8 3 8 24 40 1-7-3-5-8-2-6-4-1 0 -
1 1 1
11 2 192 36 1-3-6-4-2-10-8-5-7-9-1 0 -
0 2 6
1 6 3 192
12 30 1-9-11-3-8-6-12-4-2-10-5-7-1 0 -
2 0 2 0
Tabelul 1

Nr. Steaua
i 0 4 2
crt. manivelelor
 Ordinea de aprindere   Ordinea deaprindere 
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 3 1 240 1-2-3-1 0 120 1-3-2-1 1
2 5 12 144 1-3-5-4-2-1 2 72 1-4-3-2-5-1 2
1023 512
3 7 360 1-3-5-7-6-4-2-1 1 1-6-3-4-5-2-7-1 2
1’ 5’
2016 1-3-5-7-9-8- 1-8-3-6-5-4-

4 9 80 2 40 2
0 -6-4-2-1 -7-2-9-1
1814
1 4 1-3-5-7-9-11- 324 1-10-3-8-5-6-7-
5 5627’ 2 2
1 x -10-8-6-4-2-1 3’ -4-9-2-11-1
105
Tabelul 2
59
2.10.2 Steaua manivelelor şi ordinea de aprindere la motoarele în V

Atunci când numărul cilindrilor motorului este mare şi se utilizează un singur arbore
cotit, pentru evitarea măririi gabaritului motorului, se pot dispune cilindrii în două linii, planele
generate de axele cilindrilor fiind concurente; dreapta de concurenţă coincide, în cazul
motorului normal axat, cu axa de rotaţie, în caz contrar fiind o dreaptă paralelă cu aceasta.
Unghiul diedru format de cele două plane reprezintă unghiul V-ului şi se notează cu .
Condiţia de uniformitate a aprinderilor impune şi determinarea mărimii unghiului . În
perioada unui ciclu, aprinderile trebuie să se producă succesiv în cele două linii (de fapt,
pentru a evita solicitarea lagărelor alăturate). Considerând motorul în patru timpi, la trecerea
dintr-o linie în cealaltă, unghiul dintre două linii trebuie să fie egal cu unghiul dintre două
T 4
aprinderi succesive:     c  .
i i
Arborele cotit al unui motor în patru timpi cu cilindrii în V poate fi asimilat cu cel al unui
motor în patru timpi în linie, cu manivelele în fază două câte două (valabil numai pentru i
multiplu de 4) şi cu plan central de simetrie, sau cu al unui motor în doi timpi cu cilindrii în
linie, cu plan central de simetrie pentru manivelele în opoziţie de fază (tot pentru i multiplu de
4). Pentru cazul i diferit de multiplu de 4 (dar, evident, multiplu de 2) conduce la asimilarea
arborelui cotit cu cel al unui motor cu număr impar de cilindri în linie.
Ordinea de aprindere se stabileşte ca şi pentru motoarele cu cilindrii în linie.
În figura 36 se exemplifică motorul cu 6 cilindri în V, iar în figura 37 motorul cu 8
cilindri în V
Fig. 24
Fig. 23
60
De reţinut!
Forţele de inerţie se clasifică în: forţe de inerţie ale maselor ma care au
o mişcare de translaţie (sau alternativă), notate Fa şi forţe de inerţie ale
maselor mr care au o mişcare de rotaţie, notate cu Fr.
Volantul are un rol de acumulator de energie, pe care o cedează când

motorul este deficitar în raport cu consumatorul.
Test de autoevaluare 1
1. Masa grupului piston aferent mecanismului motor în patru timpi
reprezintă:
a) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor şi bolţului;
b) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, bolţului şi
masa bielei raportată la picior;
c) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, bolţului şi
masa bielei raportată la cap;
d) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, tijei
pistonului şi capul de cruce.
2. Masa grupului piston aferent mecanismului motor în doi timpi

reprezintă:
a) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor şi bolţului;
b) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, bolţului şi
masa bielei raportată la picior;
c) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, bolţului şi
masa bielei raportată la cap;
d) Masele cumulate ale pistonului propriu-zis, ale segmenţilor, tijei
pistonului şi capul de cruce.
3. Suma maselor în mişcare alternativă la motoarele în patru timpi este

dată de:
a) Masa grupului piston;
b) Masa grupului piston plus masa bielei raportate la piston;
c) Masa grupului piston plus masa bielei raportate la maneton;
d) Masa grupului piston minus masa bielei raportate la piston.
4. Forţa care încarcă fusul maneton este rezultanta vectorială dintre:

a) Forţa tangenţială la traiectoria manivelei şi cea din lungul său;
b) Forţa din lungul bielei şi forţa centrifugă de inerţie bielei raportate la
maneton;
c) Răspunsurile a) şi b) sunt ambele valabile şi complementare;
d) Forţa de presiune a gazelor şi cea de inerţie a maselor în mişcare
61
alternativă.
5. Masa bielei se consideră repartizată piciorului şi capului acesteia, în

proporţiile aproximative:
a) Aproximativ 25% la picior şi 75% la cap;
b) Aproximativ 75% la picior şi 25% la cap;
c) 100% la cap;
d) Aproximativ 25% la picior, 25% în tijă şi restul la cap.
6. Contragreutăţile prevăzute în prelungirea fiecărui braţ de manivelă la

motoarele în patru timpi au rolul:
a) De a echilibra forţele de inerţie ale maselor în mişcare de rotaţie;
b) De a echilibra forţele de inerţie ale maselor în mişcare de translaţie;
c) De a echilibra total forţele de inerţie ale maselor în mişcare de rotaţie
şi mometele acestora, realizând în acelaşi timp şi descărcarea
momentelor interne ce încarcă fusurile palier;
d) De a echilibra momentele forţelor de inerţie ale maselor în mişcare
de translaţie.
7. Perioada momentului motor policilindric este:

a) Raportul dintre perioada ciclului şi numărul de cilindri;
b) Produsul dintre perioada ciclului şi numărul de cilindri;
c) Raportul dintre turaţia motorului şi numarul de cilindri;
d) Produsul dintre turaţia motorului şi numarul de cilindri
8. Gradul de neuniformitate al momentului motor monocilindric şi cel al

motorului policilindri se află în relaţia:
a) Primul este mai mare decât al doilea;
b) Sunt egale;
c) Primul este mai mic decât al doilea;
d) Nu se poate face nici o comparaţie între ele.
9. Gradul de neuniformitate a mişcării arborelui cotit se poate modifica

în felul următor:
a) Se reduce cu reducerea gradului de neuniformitate a momentului
motor şi prin micşorarea momentului de inerţie al mecanismelor
motoare reduse la axa de rotaţie;
b) Creşte cu numărul de cilindri şi prin mărirea momentului de inerţie al
mecanismelor motoare reduse la axa de rotaţie;
c) Se reduce cu reducerea gradului de neuniformitate a momentului
motor şi prin mărirea momentului de inerţie al mecanismelor motoare
reduse la axa de rotaţie;
d) Se reduce cu scăderea numărului de cilindri şi cu creşterea maselor
mecanismelor motoare.
10. În determinarea ordinei de aprindere la motoarele în patru timpi cu

număr par de cilindri şi plan central de simetrie apare multiplicarea
posibilităţilor de aprindere, deoarece:
62
a) Ciclul motor este efectuat în 720oRAC;

b) Numărul de cilindri este par;
c) Există perechi de manivele în fază două câte două faţă de mijlocul
arborelui cotit (planul central de simetrie);
d) Existenţa grupelor de manivele în fază face ca în timpul primei rotaţii
acestea să ajungă la punctul mort interior, pentru fiecare fiind posibile
câte două variante de ordine de aprindere.
Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 2

Să se determine steaua manivelelor şi ordinea de aprindere pentru un
motor în patru timpi cu 8 cilindri în linie.
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1. a); 2. d); 3. c); 4. c) 5. a) 6. c) 7. a) 8. a) 9. c) 10. d);
Recapitulare
 Tipurile de forţe care acţionează în motor.
 Variaţia momentului motor monocilindric şi policilindric;
 Ordinea de aprindere a motoarelor
Concluzii
Forţele ce acţionează în mecanismul motor pot fi împărţite în mai multe
categorii: forţe datorate presiunii gazelor din cilindru şi din carter, forţe
de inerţie ale maselor pieselor aflate în mişcare, forţe de greutate şi
forţe de frecare. Pentru studiul dinamic, prezintă interes primele două
tipuri de forţe, datorită valorilor lor mult mai mari decât ale celorlaltor
categorii.
63
Bibliografie
1. Buzbuchi, N., Sabău, A.: Motoare diesel navale. Procese, construcţie,

exploatare, ISBN 973-8143-77-2, Editura Bren, Bucureºti, 781 pag.,
2001; Editura Ex Ponto (ediţia a II-a), ISBN 973-8227-20-8, Constanţa,
2002.
2. Buzbuchi, N., Stan, L.: Construcţia motoarelor navale şi a sistemelor
auxiliare ale acestora, Colecţia Maşini Navale, Editura Nautica, ISBN
978-973-7872-79-1, 350 pag., Constanţa, 2008.
3. Buzbuchi, N., Sabău, A Construcţia şi calculul motoarelor navale şi
sistemelor auxiliare, Editura Nautica, ISBN 973-87008-3-3, Constanţa,
2004.
4. Buzbuchi, N., Şoloiu, V.A., Dinescu, C. Lyridis, D.V. Motoare navale.
Vol. 2: Supraalimentare**Dinamică, ISBN 973-30-5491-7, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
5. Buzbuchi, N., Şoloiu, V.A., Sabău, A. Motoare navale. Vol. 3:
Concepte moderne de calcul şi construcţie”, ISBN 973-8143-52-7,
Editura Bren, Bucureşti, 245 pag., 2001.
6. Morton, T.D. Motor Engineering Knowledge for Marine Engineers, 3rd
ed. London.
7.Parsons, M.G.: Marine Engineering, Ann-Arbor, MI, 1994.
8.Pounder, C.C.: Marine Diesel Engines, Newnes-Butterworth, London,
1976.
9.Taraza, D.: Dynamics of internal combustion engines, Didactical
Publishing House, Bucharest, 1985 (in Romanian).
10. Wilbur, G.T. and Night, D.A. Pounder's Marine Diesel Engines. 6th
ed. London, ISBN 0-750600-78-0, Butterworth, 1984.
11.*** Lamb’s Questions and Answers on the Marine Diesel Engine,
Arnold, 1990.
12.*** STCW Modul Courses 7.04 vol.2, 7.02.
13.*** Technical papers of the MAN B&W, Sulzer, Pielstieck, etc. marine
engines.
64

Unitatea Invatare 2 CCMAI

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea Invatare 2 CCMAI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Construcţia motoarelor cu ardere internă şi a sistemelor auxiliare

Unitatea de învăţare nr. 2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 34

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

2.1 Forţa de presiune a gazelor

care, aplicată unei piese în mişcare (pistonul),

2.2 Forţa de inerţie a pistonului

Forţa de inerţie poate fi exprimatǎ ca sumă a armonicilor de ordinul I şi II:

Fap  m p R2 cos   m p R2  cos 2  FapI  FapII , (3)

a căror alură de variaţie cu unghiul de manivelă, în funcţie şi de valoarea alungirii bielei 

2.3 Forţele de inerţie ale bielei

anb  xb2 , (4)

 acceleraţie tangenţială din aceeaşi mişcare de

Acestor acceleraţii le corespund următoarele forţe

dFib  dmb aGb , (6)

unde s-a notat cu mb masa bielei; Fig. 3

dFibn   xb2 dmb ;

dFibt   x b dmb . (8)

Pe ansamblul bielei, rezultă următoarele forţe:

masă Gb şi, din aceleaşi considerente:

Fib  mb aGb  mbp  mbm aGb

2.4 Forţa de inerţie a manivelei

Frm  mm R2 , (17)

iar a unui braţ:

Frb'  mb'  2 . (18) Fig. 5

Pentru simplificare, se reduce masa braţului la axa manetonului; în acest scop, se

mb' 2  mb' m R2 , (19)

de unde masa braţului raportată la maneton va fi:

Forţa de inerţie a manivelei este:

  Frm  2Frb'  mm  2mb' m R2 .

2.5 Forţele totale de inerţie

iar cele aflate în mişcare de rotaţie sunt:

mr  mm  2mb' m  mrb . (23)

Corespunzător, forţele de inerţie ale maselor în mişcare alternativă vor fi:

iar cele ale maselor în mişcare de rotaţie:

Fr  mr R2 . (25)

1.2.6 Forţele din mecanismul motor

dirijată în lungul axei bielei şi:

Presupunând că masele mecanismului şi condiţiile de realizare a ciclului motor nu se

Z  Z B  mrb R2 . (31)

Variaţia cu unghiul de rotaţie al arborelui cotit a forţei totale F ce acţionează în lungul

2.7 Forţele din lagǎre

iar pentru fusul palier de:

Cuzinetul din capul bielei va fi solicitat de forţa:

2.7.1 Forţele din lagǎrul maneton

În afară de această metodă analitică, existǎ

sau, cu aproximaţie satisfăcătoare:

unde n -numărul de citiri ale valorilor lui R m din

 fiind indicele de realizare a ciclului:   2 pentru M2t şi   4 pentru M4t.

iar unghiul polar este:

2.7.2 Forţele din lagǎrul palier

Pentru valabilitatea relaţiilor (43), s-a considerat

În calcule practice vom aplica formula de

unde n' şi Tc au semnificaţiile prezentate la calculul

1.2.8 Momentul motor

Aşadar, alura de variaţie a acestui moment cu unghiul de manivelă va fi similară cu

Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, momentul M produce un moment de

M ras  N  OP  F tg   OP  F tg  R cos   L cos  

În expresia (124), s-a avut în vedere faptul că, în intervalul TM    , se regăsesc

Totodată definim şi gradul de neuniformitate al momentului motor policilindric cu

Dacă în motorul policilindric aprinderile s-ar declanşa simultan în toţi cilindrii, ar

2.9 Uniformizarea mişcǎrii de rotaţie a arborelui cotit

atunci când funcţionarea neuniformă a motorului se