Cap 2

Capitolul 2.
Ciocane de forjare-matriţare
CAPITOLUL 2
CIOCANE DE FORJARE – MATRIŢARE
2.1. Generalităţi
Definiţie: Ciocanele sunt maşini de deformare plastică, determinate de energia

nominală de deformare înmagazinată într-un organ de lucru masiv acţionat cu viteză
mare, care produce deformarea plastică a obiectului de prelucrat prin impact [2.3, 2.4,
2.5, 2.6, 2.7, 2.8].
Schema de principiu a ciocanelor este redată în figura 2.1.
Fig. 2.1. Schema de principiu a ciocanelor de forjare – matriţare:

a) – ciocan cu simplu efect; b) – ciocan cu dublu efect; c) – ciocan cu contralovitură.
17
Capitolul 2. Ciocane de forjare-matriţare
De la înălţimea maximă Hb, berbecul 2 cade cu viteza maximă până la contactul cu

semifabricatul, distingându-se mai multe etape ale procesului de lovire, astfel:
- înmagazinarea unei cantităţi de energie în berbec prin ridicarea acestuia la
înălţimea Hb;
- transformarea energiei potenţiale a berbecului în energie cinetică prin
mişcarea de coborâre a acestuia. Într-o poziţie oarecare în decursul coborârii,
începe acţiunea berbecului asupra semifabricatului, transformându-se energia
cinetică în energie utilă. Rezultă un lucru mecanic de deformare plastică;
- berbecul se va opri din mişcare când toată energia sa va fi consumată prin
deformarea plastică a semifabricatului pentru faza respectivă;
- poziţia de oprire este determinată numai de fenomenul de sfârşit de
transformare şi nu de cinematica mecanismului de lucru;
- operaţiile de prelucrare care reclamă un lucru de deformare mai mare decât
energia nominală a ciocanului, pot fi executate în cicluri repetate de
funcţionare, însumând cantităţile de energie necesare pentru deformare.
2.2. Clasificarea ciocanelor
Criterii:
a) După modul de acţionare al berbecului:
- ciocane cu simplu efect (Fig. 2.1. a);
- ciocane cu dublu efect (Fig. 2.1. b);
- ciocane cu contralovitură (Fig. 2.1. c).
b) După sursa energetică de acţionare:
- mecanice;
- hidraulice;
- electrice şi electrohidraulice;
c) După viteza berbecului:
- obişnuite (v = 4...8 m/s);
- rapide (v = 9...20 m/s);
- ultrarapide (v = 20...80 m/s).
d) După utilizarea tehnologică:
- pentru forjare liberă;
- pentru matriţare;
- pentru operaţii speciale.
e) După forma constructivă a batiului:
- cu un montant;
- cu doi montanţi;
- cu batiu tip cadru închis;
- cu batiu tip portal.
f) După tipul fundaţiei:
- rigidă (fixă);
- elastică (oscilantă).
18
În figurile 2.2. – 2.4. sunt prezentate câteva tipuri constructive ale celor mai
uzuale ciocane de forjare-matriţare.
Fig. 2.2. Tipuri constructive de ciocane pneumatice cu dublu efect.
19
Fig. 2.3. Tipuri constructive de ciocane matriţoare cu contralovitură (fără şabotă).
20
Fig. 2.4. Tipuri constructive de ciocane matriţoare rapide cu tijă scurtă şi groasă tip
Beche & Grosh.
21
2.3. Caracteristicile ciocanelor
Principalele caracteristici ale ciocanelor sunt cele energetice şi de forţe precum

şi cele geometrice.
Energia de lovire reprezintă caracteristica principală a ciocanelor. Ea se poate

realiza de către o masă în mişcare de translaţie, respectiv de două sau mai multe mase
în mişcare de translaţie, în sensuri contrare.
2.3.1. Caracteristicile energetice ale celor trei grupe mari de ciocane reies din
analiza schemelor prezentate în Fig. 2.1. astfel:
a) – pentru ciocane cu simplu efect (Fig.2.1.a):
Energia de deformare a ciocanului este dată de relaţia:
E = Eb .  = (mb. vb2/2).  = mb . 2g . (Hb- S – Sd) .  = Gb. Hb. ; (2.1)
unde:  - randamentul de deformare;

vb - viteza berbecului;
G – greutatea berbecului.
b) – pentru ciocanele cu dublu efect (Fig. 2.1.b):
E = mb. Hb. g.  + (ps. As – pi. Ai). Hb.   (mb. g + ps. As). Hb. ; (2.2)
unde se consideră presiunea ce o exercită aburul sau aerul asupra pistonului ciocanului
în cilindrul de lucru ca fiind egală cu:
ps =Fa / As , iar
pi = Fa/ Ai – este presiunea de sub piston.
As şi Ai – sunt respectiv aria pistonului superior şi inferior;
Fa – este forţa de apăsare a agentului motor asupra părţilor căzătoare ale
ciocanului la cursa de coborâre.
Rezultă deci o mişcare uniform accelerată pe verticală de sus în jos.
De asemenea, se consideră că aerul sau aburul de sub piston se evacuează rapid şi deci
nu opune rezistenţă, respectiv:
pi = Fa / Ai = 0 ; (2.3)
La ciocanele cu dublă acţionare, viteza de coborâre a berbecului este de obicei

egală cu 6 - 8 [m/s].
22
c) – la ciocanele cu contralovitură (Fig. 2.1.c):
E = mb. vb2/2; (2.4)
unde: mb = mb1 + mb2;
Dar mb1  mb2 – şi deci rezultă:
E = (mb1. g + ps. As) . Hb.  - mb2. Hb. ; (2.5)
Viteza de impact la aceste tipuri de ciocane este aproximativ egală cu 6 [m/s].

Este interesant de văzut care este energia nominală a ciocanului, în funcţie de
masa berbecului, pentru cele trei categorii de ciocane – lucru ce reiese din analiza
diagramelor trasate in Fig. 2.5.
Fig. 2.5. Domeniile de utilizare ale ciocanelor pentru matriţare.

23
De asemenea, în Fig. 2.6 se poate vedea variaţia forţei de deformare, în funcţie

de masa berbecului.
Fig. 2.6. Valoarea forţelor maxime realizate la ciocane, în funcţie de masa

berbecului.
În tabelul 2.1. sunt prezentate valorile unor mărimi constructive şi randamentele

pentru câteva tipuri constructive de ciocane.
Tabelul 2.1.
Mărimi constructive ale ciocanelor de forjare liberă
Nr. Tipul Masa Energia Numărul Lăţimea Viteza

crt. ciocanului berbecului nominală de spaţiului de
pentru forjare lovituri de lucru lovire
liberă [kg] [kNm] [1/min] [mm] [m/s]
1. Ciocan
vapopneumatic 100 - 1250 1,0 - 25 315 - 100 200 - 450 7-9
cu un montant (max. 2000) (max. 40)
(în consolă)
2. Ciocan
vapopneumatic 1600 - 40 - 250 80 - 30 2000 - 6-8
cu doi 10000 5000
montanţi
3. Ciocan
vapopneumatic 1600 - 40 - 250 80 - 30 3150 - 6-8
tip portal 10000 5000
4. Ciocan 50 - 1000 0,63 - 25 80 - 250 800 _
autocompresor (max. 50)
24
2.3.2. Caracteristicile geometrice
Sunt definite de dimensiunile spaţiului de lucru şi sunt caracterizate de

dimensiunile sculelor, respectiv ale matriţelor şi de construcţia batiului.
Din această categorie fac parte şi caracteristicile de precizie care la rândul lor
sunt determinate de rigiditatea mecanismelor de lucru şi acţionare precum şi de
rigiditatea batiului.
Aceste caracteristici de precizie, pot fi determinate atât la mersul în gol al
utilajului, cât şi la mersul în sarcină, recomandabilă fiind prima variantă.
Ciocanele, în general se întâlnesc într-o mare varietate constructiv-funcţională,
fapt ce reiese şi din analiza datelor cuprinse în tabelul 2.1.
2.4. Agentul motor al ciocanelor
Ca agent motor pentru ciocane se foloseşte aburul sau aerul comprimat. Starea
lui este determinată de temperatură, presiune şi volum.
La o anumită stare p, v, T, agentul motor are entalpia:
i = u + A. p. v; (2.6)
unde: u – energia internă a aburului sau a aerului;

A – echivalentul caloric al lucrului mecanic;
p, v – presiunea şi respectiv volumul stării agentului motor.
Lucrul mecanic necesar funcţionării ciocanului se creează prin trecerea

agentului motor de la starea p 1v1 la starea p2v2 , când aburul sau aerul se destinde
(dv>0):
L1, 2 =  p. dv =  v. dp; (2.7)
- pentru dv > 0 şi dp > 0 rezultă expansiunea agentului motor;

- pentru dv < 0 şi dp < 0 rezultă compresiunea agentului motor.
Toate fenomenele sunt însoţite de consum de căldură şi duc la modificări ale
entalpiei stării iniţiale şi finale ale agentului motor.
2.4.1. Aburul ca agent motor
Se poate prezenta sub trei stări de agregare:

- saturat uscat;
- umed;
- supraîncălzit.
25
Condiţiile de lucru la un ciocan sunt foarte asemănătoare cu ale unui proces

adiabatic, succesiunea destinderilor şi a comprimărilor fiind foarte rapidă în timpul
unei curse.
Transformarea adiabatică a aburului în cilindrul de lucru se caracterizează prin
menţinerea constantă a entropiei “ s ”, conform relaţiei (2.8):
s = p. vk = constant (2.8)
unde: k – coeficient adiabatic , k = cp / cv = 1,035 + 0,1. x;

x – titlul aburului proaspăt.
Rezultă (pv)k = (p1.v1)k = (p2.v2)k = constant sau v2 = v1. (p1/ p2)1/k – volumul
aburului de evacuare.
Destinderea adiabatică a aburului se face cu modificarea titlului său. Titlul
reprezintă o mărime caracteristică a vaporilor umezi şi este dat de cantitatea de vapori
care se găseşte în amestecul de vapori şi lichid de 1 Kgf.
Prin definiţie, titlul se poate scrie sub forma:
x = (x. Kgf. vapori)/ [x. Kgf. vapori + (1 – x). Kgf. lichid]; (2.9)
Deci titlul vaporilor este participarea gravimetrică a vaporilor în amestecul de

vapori şi lichid. Titlul folosit este mai mic decât cel iniţial, ceea ce determină creşterea
umidităţii aburului.
Lucrul mecanic efectuat la o transformare adiabatică este dat de relaţia (2.10):
L1, 2 = p1.v1/ (k – 1). [1 – (p2/ p1)k – 1/k]; (2.10)
Din analiza diagramei entropice, conform figurii 2.7, se disting trei zone şi
anume:
- zona apei (stânga);
- zona aburului umed;
- zona aburului supraîncălzit (dreapta).
În cazul aburului saturat uscat, va trebui ca momentul iniţial de admisie să
corespundă punctului a1. Se presupune că destinderea se face adiabatic (s = constant),
deci după o paralelă la axa verticală.
La destinderea adiabatică, punctul a1 se va deplasa pe o dreaptă izotermă şi va fi
însoţit de schimbarea titlului x < 1, rezultând transformarea din abur saturat uscat în
abur umed ( a1  b1).
În cazul aburului umed, se admite tot presiunea p 1 cu x < 0,9 în punctul b1. La
destinderea adiabatică până la p2 (punctul b2), rezultă că va creşte umiditatea aburului,
titlul fiind mai mic decât cel iniţial. Creşterea umidităţii duce la creşterea
condensatului care se evacuează împreună cu aburul.
26
Fig. 2.7. Diagrama entropică T – s.
Entalpia este o mărime termodinamică egală cu suma dintre energia internă a

unui corp şi lucrul mecanic de dezlocuire al volumului său la o presiune constantă.
În cazul aburului supraînacălzit se consideră că destinderea se face tot adiabatic,
de la punctul c1 la c2, şi avem: (p. v)k = (p1. v1)k = constant, unde k = 1,3.
Dintre cele trei variante, în mod obişnuit se întrebuinţează aburul umed.
Din punct de vedere energetic se preferă însă folosirea aburului supraîncălzit la
aproximativ 200C.
2.4.2. Aerul comprimat ca agent motor.
În majoritatea cazurilor se foloseşte preîncălzit. Aceasta din două motive şi

anume:
- pentru a compensa răcirea sa în timpul destinderii;
- pentru reducerea cantităţii de aer necesară funcţionării normale, putându-se
economisi o cantitate de 30 - 40 %, şi creşterea randamentului compresorului (se
înlătură pierderile prin condens).
Studiul variaţiei stării aerului se bazează pe ecuaţiile gazelor perfecte (Ecuaţia
lui Clapeyron):
27
p. v = G. R. T; (2.11)
Şi în cazul aerului, procesul este tot adiabatic – temperatura scade foarte mult
sub 0C, rezultând îngheţarea cilindrului – la minus (30 - 40)C, fenomen care duce la
o uzură rapidă a segmenţilor pistonului.
Lucrul mecanic la destindere este:
L1, 2 = p1. v1/ (k – 1). [1 – (v1/ v2)k – 1]; (2.12)
Din această relaţie rezultă că la aceeaşi presiune iniţială p 1 şi la acelaşi grad de

destindere v2/ v1, lucrul mecanic depinde de valoarea lui v 1. Mărimea lui v1 se obţine
prin ridicarea temperaturii iniţiale t1 adică prin preîncălzire.
Preîncălzirea poate fi făcută prin intermediul unor instalaţii centrale sau
individuale, preîncălzitorul plasându-se între sursa de încălzire şi ciocan.
Presiunea aerului este p1 = (6 - 10) daN/cm2, iar temperatura t1 = (160 - 250)C.
Aburul saturat uscat produce un lucru mecanic cu mult mai mare decât aerul
comprimat. aceasta rezultă din faptul că volumul specific al aburului este mai mare
decât al aerului. La acelaşi grad de destindere, presiunea finală a aburului este mai
mare decât presiunea finală a aerului.
De asemenea, cheltuielile de producere ale aerului sunt mai mici comparativ cu
ale aburului. la acestea se mai adaugă faptul că la abur există condens.
Soluţia definitivă se va adopta în funcţie de condiţiile concrete existente în
forjă.
28
2.5. Calculul parametrilor de bază ai ciocanelor cu abur- aer.

Diagrama indicată.
Calculul parametrilor de bază precum şi trasarea diagramei indicate, se va face

pentru ciocanele cu abur - aer, cu dublă acţiune - tipul de ciocane cel mai des întâlnit
în secţiile de forjă (Fig. 2.8).
Fig. 2.8. Schema de alimentare - evacuare a unui ciocan cu abur - aer cu dublă
acţiune.
29
1 - canal inferior, 2 - canal superior, 3 - canal circular de alimentare, 4 - berbec,

5 - tijă, 6 - piston, 7 - cilindru de lucru, 8 - sertăraşul distribuitorului, 9 –tampon
Considerăm că aburul proaspăt trecând prin robinetul obturator suferă o

reglare mixtă - cantitativă şi calitativă [2.6, 2.8, 2.9].
Spaţiile de siguranţă sunt:
a-b-f-e - spaţiu mort inferior
c-d-h-g - spaţiu mort superior
În vederea calculului şi pentru a urmări modul de funcţionare al ciocanului, s-a
reprezentat diagrama indicată teoretică la care s-au făcut următoarele notaţii (Fig. 2.9):
Hm - cursa maximă a pistonului, în lipsa piesei de forjat
hp - înălţimea pistonului
j'sHm - înălţimea spaţiului mort superior, c-d-h-g;
j'iHm - înălţimea spaţiului mort inferior, a-b-f-e;
j"sHm - înălţimea canalului superior 2 ;
j"iHm - înălţimea canalului inferior 1 ;
jsHm - spaţiul mort superior total; jsHm = (j's + j"s)Hm (2.12)
jiHm - spaţiul mort inferior total ; jiHm = (j'i + j"i)Hm (2.13)
hc - înălţimea totală a cilindrului ; hc = hp + (1 + js + ji)Hm (2.14)
H - cursa de montaj a berbecului;
dHm - înălţimea piesei de forjat;
S - suprafaţa superioară a pistonului;
aS - suprafaţa inelară a pistonului;
(1-a)S - suprafaţa reţinerii tijei pistonului;
p1 - presiunea aburului proaspăt la admisie;
p2 - presiunea aburului eliberat la evacuare;
Ridicarea pistonului se va putea face când forţa dezvoltată de abur va satisface

relaţiile:
F's = aSpmai (2.15)
sau:
3G < F's < 5G (2.16)
unde: F's - forţa de ridicare; aceasta trebuie să învingă în plus şi frecările din sistem.
pmai - presiunea medie a aburului inferior.
La funcţionarea ciocanelor cu dublă acţiune se vor întâlni denumirile -
unanim acceptate de specialişti:
- abur superior - este introdus deasupra pistonului şi produce accelerarea
în mişcarea de coborâre a berbecului;
- abur inferior - este introdus sub piston şi produce ridicarea berbecului.
Diagrama indicată cuprinde două diagrame suprapuse referitoare la cursa de
ridicare (aburul inferior) şi la cursa de coborâre (abur superior), aceasta pentru că
30
simultan cu funcţionarea aburului inferior se produce şi funcţionarea aburului superior.

Fenomenele sunt uşor de înţeles dacă se urmareşte poziţia sertăraşului distribuitorului.
Funcţionarea ciocanelor cu abur sau aer cu dublă acţiune, cu comandă

automată, care lucrează în regim cu lovituri succesive , se explică pe baza
diagramei indicate teoretice (fig. 2.9), care cuprinde şi poziţiile pe care le ocupă
sertarul cilindric de distribuţie în raport cu orificiile pentru abur în diferite faze.
Astfel, la cursa de ridicare a pistonului (respectiv a berbecului), admisia
aburului inferior pe porţiunea (a – b), corespunde unei curse a pistonului notată cu
gHm. Admisia aburului inferior în cilindru sub piston se face prin orificiul 1, care prin
ridicarea sertarului se închide treptat. Deci admisia se face printr-un orificiu de
secţiune variabilă - deschis complet în punctul a şi obturat în punctul b, când se
blochează admisia aburului inferior.
Ridicarea pistonului continuă pe înălţimea bHm prin destinderea aburului pe
porţiunea (b - c), după curba pv = ct.
Prin inerţie pistonul şi simultan sertarul continuă să se ridice permiţând
evacuarea aburului inferior uzat din cilindru în atmosferă, prin deschiderea
orificiului 1 în comunicaţie cu conducta de evacuare.
Evacuarea se face de asemenea, printr-un orificiu de secţiune variabilă, lucru ce
determină scăderea bruscă a presiunii aburului inferior uzat (porţiunea c - d) până la p 1
la care continuă evacuarea aburului pe porţiunea (d–e) , corespunzătoare cursei
pistonului (1 -g - b)Hm.
Coborârea pistonului începe imediat ce berbecul a ajuns în punctul
superior. Pe porţiunea (e–d) aburul inferior este evacuat la presiunea const.
p1, iar pistonul parcurge cursa (1 - g - b)Hm până când sertarul blochează
evacuarea prin orificiul 1 in punctul d.
Ca urmare, presiunea aburului inferior creşte după curba pv = ct. pe porţiunea
(d–f), corespunzătoare cursei pistonului bHm.
Aburul superior la începutul ridicării pistonului, se evacuează la presiunea
constantă p1 corespunzător porţiunii (a'-b') şi cursei pistonului (1-g'-b')Hm.
Blocarea evacuării aburului superior se produce în b' iar la ridicarea în
continuare a pistonului, aburul închis deasupra pistonului se va comprima dupa curba
(b'-c'), până ce pistonul parcurge cursa b'Hm. Din punctul c' sertarul deschide treptat
orificiul 2, făcând comunicarea cu conducta de abur proaspăt ceea ce conduce la
creşterea bruscă a presiunii aburului superior (c'-d'). Până în punctul e' care marchează
sfârşitul ridicării pistonului, aburul superior va avea presiunea p, a aburului proaspăt.
Porţiunea (d'-e') corespunzătoare cursei gHm a pistonului se numeşte porţiunea
preliminară de admisie a aburului superior (de avans).La cursa în jos a pistonului,
aburul superior este admis în cilindru pe porţiunea (e'-d') corespunzătoare unei curse a
pistonului g 'Hm numită - porţiune de umplere a aburului superior.
În punctul d' sertarul obturează orificiul 2 blocând admisia aburului superior,
care se destinde pe porţiunea (d'-f'), dupa curba pv = ct, iar pistonul face cursa b'Hm.
31
Spaţiul superior al cilindrului este pus în legătură cu conducta de evacuare în f'

şi ca urmare presiunea aburului superior uzat, scade brusc până la presiunea p 1 (pct.
b'), rămânând constantă tot timpul evacuării, atunci când pistonul execută cursa (1-g'-
b')Hm.
Fig. 2.9. Diagrama indicată teoretică şi poziţiile sertăraşului distribuitorului la

un ciocan abur - aer cu dublă acţiune.
După ce berbecul (pistonul) ajunge în poziţia inferioară şi execută lovitura se

produce imediat ridicarea sa.
32
În cazul funcţionării în regim de lovituri izolate complet, diagrama indicată

teoretică arată astfel (Fig. 2.10):
În realitate fenomenele nu se produc astfel, deoarece în perioada de admisie,
aburul nu-şi menţine presiunea constantă, el trecând prin canale lungi şi orificii a căror
secţiune este variabilă, deci suferind diferite pierderi.
Fig. 2. 10. Diagrama indicată teoretică la un ciocan abur - aer cu dublă

acţionare, care funcţionează în regim de lovituri izolate complet. (ai -
abur inferior; as - abur superior).
Deci diagrama indicată teoretică are rol informativ în calculul termic al

ciocanelor, ajutându-ne la determinarea parametrilor de bază care asigură obţinerea
energiei necesare loviturii.
Astfel avem:
a). Forţa de ridicare a berbecului: Fs - este o rezultantă a forţelor ce
acţionează în vederea ridicării berbecului la un ciocan cu dublă acţionare şi este dată
de relaţia (2.15):
Fs = F's - F"s - G – Ff ; (2.17)

unde :
F's - forţa activă a aburului pe faţa inferioară a pistonului;
F"s - forţa dată de contrapresiunea aburului de deasupra pistonului;
G - greutatea părţilor căzătoare ;
Ff – forţele de frecare din sistem.
Pe de altă parte, conform relaţiei (2.12) avem:
33
F's = aSpmai (2.18)
unde : aS - suprafaţa inelară a pistonului ;

pmai - presiunea medie a aburului inferior;
Porţiunea din diagrama indicată a aburului inferior la cursa de ridicare a
berbecului în care s-a trasat pmai este redată în digrama reprezentată în figura 2.11.
Suprafaţa de sub curbă, se împarte în trei porţiuni pe care le notăm cu S 1, S2 si

S3.
Fig. 2.11. Diagrama indicată a aburului inferior la cursa de ridicare.
Rezultă astfel:
Hmpmai = S1 + S2 + S3 (2.19)
S1 = P1g Hm (2.20)
S3 = p2(1 - g - b)Hm (2.21)
La un proces adiabat de transformare pe porţiunea (b – c), având în vedere

notaţiile din figura (2.12), în urma integrării între c şi b rezultă:
S2 = p1(j1 + g)Hm.ln [(ji + g + b)/(ji + g)] (2.22)
34
Se notează: d = (2 +  + )/(2 + ), care reprezintă gradul de destindere al

aburului inferior la ridicarea berbecului.
Deci rezultă:
S2 = p1(j i + g )Hm ln d (2.23)
Înlocuind valorile suprafeţelor S1, S2 şi S3 şi făcând simplificările rezultă:
F's = a S[bg + p1(ji + g)ln d + p2(1 - g - b)] (2.24)
În continuare, conform diagramei din figura 2.12, vom determina forţa F" -
forţa dată de contrapresiunea aburului de deasupra pistonului la cursa de ridicare.
Fig. 2.12. Porţiunea din diagrama indicată a aburului superior la cursa de ridicare
în care s-a trasat Pmas
F"s = PmasS' , unde: PmasHm = S'1 + S'2 + S'3 (2.25)
S'1 = p2 (1 - g' - b')Hm (2.26)
S'3 = p1g'Hm (2.27)
La un proces adiabat de transformare pe porţiunea (b' - c') în urma integrării între

(b' - c") rezultă:
35
S'2 = p2(js + g' + b')Hm.ln[(js + g' = b')/(js + g');

(2.28)
Se notează: c = (js + g' + b')/(p2 + g' ) = gradul de compresiune al aburului

superior.
Deci:
S'2 = p2(js + g' + b')Hmln c (2.29)
Hmpmas = p2(1-g'-b')Hm + p2(js+g'+b')Hmlnc + p1g' Hm (2.30)
Pmas = p 2(1-g'-b') + p2(js+g'+b')ln c + p1g' (2.31)
F"s = S[p2(1-g'-b') + p2(js+g'+b')ln c + p1g'] (2.32)
Cunoscând : G - greutatea părţilor mobile (căzătoare);

Ff - rezultanta forţelor de frecare la cursa de ridicare : Ff = 0,1G.
Se poate scrie:
Fs = F's - F"s - 0,9G; (2.33)
b). Forţa de coborâre a berbecului. Rezultanta forţelor care acţionează la

coborârea berbecului este dată de relaţia:
Fj = F'j - F"j + G - Ff; (2.34)
unde : Fj - este forţa activă a aburului pe faţa superioară a pistonului.
36
Fig. 2.13. Porţiunea din diagrama indicată a aburului superior la cursa de coborâre
a berbecului în care s-a trasat Pmas
Folosind porţiunea din diagrama indicată a aburului superior la cursa de coborâre a
berbecului, reprezentată în figura 2.13, în care s-a trasat p mas - presiunea medie a
aburului superior, se poate scrie:
Fj = PmasS (2.35)
PmasHm = S1 + S2 + S3 (2.36)
S1 = p2(1 - g' - b ')Hm , (2.37)
şi S3 = p1gHm (2.38)
Ştiind că după curba (d' - f') se produce o destindere adiabatică a aburului, prin
integrarea intre (d' - f') se obţine:
S2 = p1(js + g') Hm ln (js + g' + b')/( js + g') = p1(js + g') Hm; (2.39)
unde : c - gradul de comprimare a aburului inferior;

PmasHm = p2(1 - g' - b') Hm + p1(j s + g') Hm ln c + p1g'’ Hm (2.40)
Pmas = p2 (1 - g' - b') + p1(js + g')ln c + p1g' ; (2.41)
Fj = S[p2(1 - g' - b') + p1(js + g)ln c + p1g'] ; (2.42)
F"j – este forţa de contrapresiune a aburului aflat sub piston;
F"j = a SPmai (2.43)
Pentru aflarea presiunii medii a aburului inferior la cursa de coborâre, se

reprezintă în figura 2.14 porţiunea din diagrama indicată corespunzătoare aburului
inferior la cursa de coborâre a berbecului.
37
Fig. 2.14. Porţiunea din diagrama indicată corespunzătoare aburului inferior la

cursa de coborâre a berbecului în care s-a trasat Pmai
PmaiHm = S'1 + S'2 + S'3 (2.44)
S'1 = p1γHm (2.45)
S'2 = p2(1 - g' - b')Hm (2.46)
Valoarea lui S'2 se obţine prin integrarea pe porţiunea (f–d) şi ţinând cont că
procesul este adiabatic, rezultă:
S'2 = p2(1 - g' - b')Hm ln(2 +  +)/(2 +  ) = p2(2 +  +)Hmlnd (2.47)
Pmax = p1 + p2(2 +  +)/ln d + p2(1 -  - ) (2.48)
F’’1 = S[p1 + p2(2 +  +)ln d + p2 (1 -  - )] (2.49)
După determinarea componentelor relaţiei (2.34), forţa de coborâre a berbecului

se poate scrie sub forma:
Fj = F'j - F"j + 0,9G. (2.50)
c). Elemente ale mişcării berbecului
Având calculate valorile forţelor de ridicare şi coborâre a părţii mobile se poate

afla acceleraţia mişcării la coborâre sau la ridicare precum şi timpul necesar pentru
aceste curse, presupunând că mişcarea se face uniform variat (accelerat sau frânat).
La cursa de ridicare avem:
m×ar = Fs (2.51)
ar = Fs/m ( ar - accel. berbecului la cursa de ridicare) (2.52)
Timpul necesar pentru cursa de ridicare este:
ts = 2Hb/ar , (Hb - cursa berbecului) (2.53)
La cursa de coborâre:
38
aj = Fj/m = Fj/G, tj = 2Hb/aj, (2.54)
Socotind mişcarea accelerată, mai cu seamă la cursa maximă realizată de

berbec, viteza de lovire (v1) va fi:
v1 = (2 a1 Hb) 1/2 (2.55)
Energia cinetică a berbecului este şi energia de lovire a sa şi este dată de relaţia:
E1 = (G v12)/(2g) ; (2.56)
Numărul de lovituri pe minut se află cunoscănd timpul total al unei curse

complete:
t = ts + tj + t p (2.57)
în care: tp - timpul în care pistonul intârzie la capetele de cursă.
d). Lucrul mecanic indicat
Este suma algebrică a lucrurilor mecanice parţiale produse de aburul inferior şi

superior la o cursă completă:
Li = Lrid + Lcob (2.58)
Li = ∫ (F’s – F’’s)dH + ∫ (F’j – F’’j)dH (2.59)
Le - lucrul mecanic în momentul lovirii este diferit de cel indicat deoarece în

realitate mai acţionează atât greutatea berbecului cât şi forţele de frecare, rezultând:
Le = ∫ (F’s – F’’s)dH – (G + Ff)Hm + ∫ (F’j – F’’j)dH + (G – Ff)Hm (2.60)
sau Le = Li - 2FrHm (2.61)
Ţinând cont de relaţia dintre greutatea părţilor căzătoare şi forţele de frecare,

lucrul mecanic la o lovitură va fi:
Le = Li - 0,2GHm (2.62)
e). Consumul de abur al unui ciocan
39
Se calculează pornind de la un ciclu de funcţionare al ciocanului. În timpul unei

curse duble se consideră consumul de abur proaspăt adus în cilindru în două faze de
admisie, astfel:
A = Aas + Aai (2.63)
Aas - consum de abur la cursa de ridicare;

Aai - consum de abur la cursa de coborâre;
Aas = a S Hm[s +  - p2(s +  +)/p1] (2.64)
Aai = a αS Hm[i -  - p2(i +  +)/p1] (2.65)
unde : ga - este greutatea specifică a aburului proaspăt;
Consumul orar de abur va fi:
Ah = A nc 60; [kg/h] (2.66)
unde : nc - este numărul de curse pe minut ale berbecului ;
Ca indice de comparaţie între ciocane se calculeaza consumul specific de abur:
A0 = Le/G; (2.67)
Consumul necesar de aer pentru ciocanele pneumatice cu dublă acţiune este

reprezentat în diagrama din Fig. 2. 15.
40
Fig. 2.15. Consumul necesar de aer pentru ciocanele pneumatice cu dublă acţiune
e). Randamentul ciocanelor cu abur sau aer
Randamentul total al unui ciocan este dat de relaţia (2.68):
h = ht×hi×hm
(2.68)
unde: h - randamentul total;

ht - randamentul termic;
hi - randamentul indicat;
hm - randamentul mecanic.
Randamentul termic - arată cum se utilizează energia internă a aburului prin

variaţia entalpiei acestuia între admisie şi evacuare:
ht = (i1 – i2)/i1 = (Q1 – Q2)/Q1 = (L1 – L2)/L1 ; (2.69)
- la ciocanele cu abur  ht = (12 ... 15)%;

- la ciocanele cu aer  ht = (50 ... 70)%;
Randamentul indicat - este dat de raportul lucrului mecanic real dezvoltat de

abur prin destindere şi lucrul mecanic indicat:
hi = Li/Le (2.70)
- la ciocanele cu abur  hi = (50 ... 70)%;

- la ciocanele cu aer încălzit  hi = (75 ... 80)%;
Randamentul mecanic - înglobează în el toate pierderile produse prin frecările

din organele în mişcare ale ciocanelor:
hm = Le/hiL1
(2.71)
De obicei are valoarea: hm = (85 ... 90)%;
41
Ţinând cont de pierderile prin recul la deformarea piesei, se ajunge la

randamentul efectiv:
hef = Ld/L1 (2.72)
unde : Ld - lucrul mecanic de deformare;

L1 - lucrul mecanic teoretic pentru o lovitură.
Randamentul efectiv (hef) - al unui ciocan înglobează şi un randament

economic, care ţine seama de gradul de utilizare a ciocanului în funcţie de timpul de
lucru şi de energia disponibilă a sa. Acesta poate avea valori cuprinse între:
hef = (4 ... 5)% - pentru ciocanele cu abur;
hef = (8 ... 15)% - pentru ciocanele cu aer cald.
Câteva valori practice ale randamentelor ciocanelor de forjare-matriţare sunt
date în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
Randamentul ciocanelor de forjare-matriţare
42
Pentru înţelegerea mai clară a celor analizate mai sus, în figura 2.16, s-a reprezentat
diagrama bilanţului energetic al unui ciocan cu abur-aer cu dublu efect.
Este demn de relevat faptul cum este influenţat consumul de energie al ciocanelor
pneumatice cu dublă acţiune, în funcţie de masa berbecului şi de starea agentului de
lucru, fapt ce reiese din analiza diagramei prezentate în Fig. 2.17.
Fig. 2.16. Diagrama bilanţului energetic a unui ciocan cu abur-aer cu dublu efect.
43
Fig. 2.17. Consumul teoretic de energie pentru ciocanele pneumatice cu dublă

acţiune.
2.6 Construcţia ciocanelor
2.6.1. Batiul - este principalul subansamblu din alcătuirea ciocanelor care

susţine mecanismul de acţionare, ghidajele berbecului şi scula fixă.
Principalele părţi componente ale batiului sunt: placa de bază, şabota,
montanţii, traversa de rigidizare, placa de ancorare, cadrul monobloc [2.4, 2.5, 2.6,
2.9].
Aceste elemente pot fi întâlnite în totalitate sau parţial la anumite tipuri de
batiuri.
2.6.1.1.Clasificarea batiurilor - se face în principal, după următoarele criterii:

a). După forma constructivă: - cu un montant;
- cu doi montanţi;
- tip cadru închis - monobloc;
- tip cadru deschis;
b). După felul operaţiilor de prelucrare:
- batiuri specifice ciocanelor de forjare liberă;
- batiuri specifice ciocanelor matriţoare;
- batiuri specifice ciocanelor cu destinaţie specială.
Batiurile se construiesc în special din oţel sau fontă turnată sau din oţel forjat
sau laminat, elementele componente asamblându-se prin sudură sau prin şuruburi.
În figurile 2.18 şi 2.19, sunt prezentate câteva tipuri mai des întâlnite de batiuri
pentru ciocanele matriţoare şi respectiv pentru forjare liberă:
a. b. c.
Fig. 2.18. Tipuri constructive de ciocane pentru forjare liberă

44
a – ciocan cu batiu deschis (tip ”C” );

b – ciocan cu doi montanţi;
c – ciocan cu batiu de tip “portal”
1 – montant, 2 – şabotă, 3 – placă de ancorare, 4 – ghidajele berbecului, 5 – placă de
bză, 6 – bloc de fundaţie, 7 – berbec, 8 – tijă, 9 – cilindru pneumatic.
45
Fig. 2.19. Tipuri constructive de batiuri pentru ciocanele matriţoare.
Elementele comune sunt din Fig. 2.19 sunt: 1-montant; 2-traversa inferioară; 2a-
placa de bază; 3-placa de ancorare; 3b-traversa de rigidizare; 4-lonjeroane de
rigidizare; 5-şuruburi de fixare; 6-ghidajele berbecului; 7-suportul cilindrului de lucru;
7a-traversa superioară; 8-perna elastică;
2.6.2. Şabota
Reprezintă masa mare inerţială a ciocanului care preia şi atenuează şocurile

produse în procesul lovirii. Se execută din oţel sau fontă, în general prin turnare
(OT55, OT60, Fc200). Poate să facă legătura cu batiul în cazul ciocanelor mai mici
sau poate fi independentă, în cazul ciocanelor mari.
Constructiv, şabota unui ciocan matriţor are forma unui trunchi de piramidă cu
baza mare la partea inferioară (Fig. 2. 20):
Dimensiunile bazei şabotei trebuie să asigure pe sol o presiune maximă de
30N/cm2, deoarece în momentul lovirii această presiune creşte la valori de (100 -
120)N/cm2.
Fig. 2.20. Forma constructivă a unei şabote.

46
În mod practic raportul dintre masa şabotei şi masa părţilor căzătoare,

respectiv berbec (ms/mpc) se ia astfel:
- ms/mpc = 7,5 – 15 ; - pentru ciocanele de forjare liberă;
- ms/mpc = 20 – 30 ; - pentru ciocanele matriţoare, putând ajunge până la
valoarea de 80.
Şabotele de până la 600kN se toarnă dintr-o bucată, iar cele mai mari, din două-
trei bucăţi, prevăzute cu suprafeţe bordurate care să permită deplasarea relativă a
părţilor lor componente.
Calculul şabotei se face ţinând cont de solicitările statice dar mai ales dinamice
la care este supusă aceasta în timpul lucrului ciocanului. De asemenea, şabota mai este
supusă solicitărilor termice.
Solicitările dinamice de intindere sau compresiune ale şabotei se calculează

bazându-ne pe principiul conservării energiei sau al lucrului mecanic, rezultând:
sd = Fj/Ss[1 + Ö(1 + 2 Hm)/Dl] (2.73)

sau
sd = Fj/Ss[1 + Ö(1 + v2)/gDl]; (2.74)
unde: Fj - este forţa de coborâre a berbecului, aplicând o viteză de lovire prin căderea
lui uniform-accelerată de la înălţimea Hm;
Ss - aria transversală a şabotei proiectată în plan orizontal;
Dl - deformarea şabotei sub acţiunea forţei Fj, care se poate determina
experimental cu ajutorul mărcilor tensometrice;
v - viteza de impact a berbecului cu semifabricatul.
Tensiunile dinamice reprezintă circa 20% din valoarea efortului total.
Solicitările termice se determină cu relaţia (2.74):
s = F /S, (2.75)
t t
unde: Ft = e S E ts şi deci rezultă: st = e E t ; (2.76)

s
e - coeficientul de compresie, care pentru oţel are valoarea: e = 1,176 ·10-5

E - modulul de elasticitate al materialului şabotei;
ts - temperatura şabotei;
S - suprafaţa încălzită a şabotei.
Încălzirea matriţelor poate ajunge uşor la temperaturi de (200 - 300) oC, ceea ce
duce la un efort st » 500N/mm2, care este foarte mare. La încălziri însă mai mari,
47
lucru des întâlnit în practică, la partea superioară a şabotei pot apărea tensiuni ce pot
trece de limita elastică a materialului, producând fisurarea şabotei.
Pentru a se preîntâmpina acest efect nedorit, între şabotă şi matriţa inferioară se
intercalează aşa numita "pernă elastică", care este de fapt o piesă intermediară din
oţel, prevăzuta cu canale de prindere tip "coadă de rândunică", atât la partea sa
superioară cât şi la cea inferioară.
Fixarea pernei elastice de şabotă se face prin împănare. Datorită însă încălzirii
neuniforme a acesteia, cu timpul se poate crea între aceasta şi şabotă un joc "j", care se
poate determina cu relaţia:
j = b Ls Dt; (2.77)
unde: b - coeficient ce ţine cont de material.; (pentru oţel: b = 1,1· 10-5 );

Ls - lăţimea şabotei la partea ei superioară ;
Dt - diferenţa de temperatură dintre perna elastică şi suprafaţa şabotei - se
determină experimental.
2.6.3. Montanţii - se execută din fontă, pentru ciocanele de forjare liberă

(Fc250), sau din oţel turnat (OT 55), la ciocanele de matriţare.
Pot fi executaţi şi din elemente laminate sudate. Forma lor constructivă poate fi
de tip cheson cu nervuri sau profile deschise tip: I, U, H (Fig. 2.21).
Asamblarea montanţilor pe placa de bază se poate face prin şuruburi, tiranţi,
pene, traverse de rigidizare sau inele de strângere.
În cazul loviturilor excentrice, apare un moment în ghidaje care tinde să
depărteze şi să răstoarne montanţii (Fig. 2.22) :
Mr = F·e = Fm·lb ; (2.78)
unde : F – este forţa de lovire ;

Fm – forţa pe ghidaje ;
e – excentricitatea ;
lb – înălţimea berbecului.
Acest moment este anulat de cuplul forţelor Fm ce apar în montanţi:
Fm = F·e/lb; (2.79)
Unde : Fm = Fj
Forţele Fm acţionând asupra montanţilor, crează un moment de încovoiere.
Reacţiunile în punctele A şi B sunt :
FA = Fml2/(l1 + l2) şi FB = Fm l1/(l1 + l2) ; (2.80)
48
Momentul încovoietor maxim va fi :
Mînc = FA l1 ; (2.81)
Dimensiunile l1 şi l2 se stabilesc constructiv.
Forţa de deformare F, se calculează în funcţie de greutatea berbecului astfel :
F = υ G ; (2.82)
unde : G – este greutatea berbecului, în [kN] ;

υ – coeficient adimensional, ce are valoarea egala cu 300 pentru ciocanele de
forjare liberă şi 1000 pentru cele matriţoare.
Fig. 2.21. Tipuri constructive de montanţi pentru ciocanele matriţoare.
Efortul maxim ia naştere în partea superioară a montanţilor, unde sunt legaţi

prin intermediul plăcii de ancorare.
Rezultă: si = Mînc/W = Fm·l1l2/(l· W); (2.83)
De obicei se ia valoarea Fm = 0,4Fj.

Cum Fj se exprimă în funcţie de G, rezultă:
49
Fj = 1000 G;
şi deci:
si = 400 G• l1• l2/l W; (2.84)
unde : W - este modulul de rezistenţă al secţiunii transversale a montantului.
Fig. 2.22. Schema de calcul a montanţilor
2.6.4. Placa de bază – fixează utilajul de fundaţie şi pe ea se prind montanţii.

Se execută din oţel turnat sau laminat sudat şi poate fi executată dintr-o singură bucată
sau din elemente asamblate.
2.6.5. Placa de ancorare - face legătura între montanţi la partea lor superioară
şi susţine cilindrul de lucru. Se execută din oţel forjat. Fixarea cilindrului pe ea se face
prin şuruburi sau prin pene.
Este supusă la solicitări de încovoiere şi tracţiune. Tensiunile ce apar se
calculează cu relaţiile:
s = F·e/Wp = 400 G·e/Wp ; (2.85)
i
50
şi respectiv:
s = Fm·l1/(l · Sp) ; (2.86)
t
unde : Wp şi Sp sunt modulul de rezistenţă şi respectiv aria plăcii de ancorare.
2.6.6. Perna elastică - aşa după cum s-a arătat, susţine matriţa inferioară şi ea
reprezintă elementul interschimbabil care protejează locaşul din şabotă.
Fixarea pernei elastice de şabotă şi respectiv a semimatriţei de pernă, se face
prin pene longitudinale în sistemul "coadă de rândunică".
2.6.7. Ghidajele berbecului - sunt fixate în sistem reglabil de montanţi (vezi

subcap. 2.10). Se execută din oţel forjat (OLC45, OL50) şi pot avea diferite forme
constructive (Fig. 2.23)
Fig. 2.23. Forme constructive ale ghidajelor ciocanelor matriţoare.
La ciocanele matriţoare jocul dintre ghidaj şi berbec este de (0,4 - 0,7) mm la o

lăţime de 500 mm a berbecului, iar la ciocanele pentru forjare liberă, la aceaşi lătime a
berbecului, jocul este de (0,75 - 1,50) mm - conform STAS.
2.7. Mecanismul de acţionare al ciocanelor
51
Acest mecanism are ca scop principal acţiunea prin care berbecul estre ridicat la
o anumită înălţime faţă de semimatriţa inferioară în vederea acumulării energiei
potenţiale, precum şi accelerarea lui în cursa de coborâre (la ciocanele cu dublu efect).
Mecanismele de acţionare se clasifică dupa mai multe criterii şi anume:
a). După modul de acţionare:
- mecanisme cu simplă acţiune (la ciocanele cu simplu efect);
- mecanisme cu dublă acţiune (la ciocanele cu dublu efect).
b). După tipul organului de ridicare al berbecului:
- mecanisme cu organ rigid (reprezentat de tija berbecului).
- mecanisme cu organ flexibil (curea, lanţ, bandă).
c). După sursa energetică de acţionare:
- mecanisme cu aer comprimat - la ciocanele pneumatice (aerul
comprimat
este furnizat de către o sursă controlată);
- mecanism cu aer comprimat cu generator local - mecanism tipic
ciocanelor autocompresoare (mecanism electropneumatic);
- mecanism cu lichide sub presiune.
- mecanism cu energie electrică (motor electric liniar).
Mecanismele se clasifică şi în funcţie de agentul de lucru folosit: abur, aer sau
lichid.
2.7.1. Mecanismul de acţionare pneumatic
E reprezentat sub forma unor motoare pneumatice liniare cu dublă acţionare

(cilindri pneumatici). În funcţie de agentul motor folosit (aerul sau vaporii respectiv
aburul) - se mai numesc mecanisme vapopneumatice.
Aceste tipuri de mecanisme le întâlnim la ciocanele de forjare liberă cu dublă
acţionare, la ciocanele pentru matriţare cu simplu şi dublu efect.
Părţile componente ale mecanismului sunt:
- corpul cilindrului pneumatic (1);
52
- capacele cilindrului - inferior şi
- superior (2);
- pistonul (3);
- segmenţii (4);
- tija pistonului (5);
- berbecul (6);
- semimatriţa superioară (7).
Fig. 2.24. Ansamblu piston-tijă-berbec

ale unui ciocan pentru forjare liberă.
Asamblarea elementelor componente se face de obicei prin împănare (Fig. 2.25):
Cilindrii - se execută turnaţi din fontă, pentru ciocanele mici sau pot fi turnaţi
din oţel cu cămaşa interioară din fontă, pentru ciocanele mari.
53
Calculul grosimii pereţilor se face cu relaţia:
Re = Ri Ö (sa + 0,4p)/(sa - 1,3p) (2.87)
unde: Re si Ri - sunt raza exterioară şi respectiv cea interioară a cilindrului;

sa - rezistenţa admisibilă la tracţiune a materialului din care este confecţionat
cilindrul.
p - presiunea de lucru a agentului motor.
De obicei : safontă = (4 - 7) kN/cm2 şi saoţel = (10 - 15) kN/cm2;
Fig. 2.25. Ansamblu piston – tijă - berbec al unui ciocan pentru forjare-matriţare.
1 - piston; 2 - tijă; 3 - piuliţa şi contrapiuliţa pentru fixarea pistonului pe tijă;
4 - corpul berbecului; 5 - bucşa din oţel moale; 6 - folie din alamă sau Cu (0,5 mm
grosime).
2.8. Mecanismul de lucru al ciocanelor
54
Mecanismul de lucru al ciocanelor reprezintă masa mobilă a ciocanului, care

transformă energia acumulată în masa părţilor căzătoare (berbec, tijă, piston) în
energie de deformare plastică asupra semifabricatului. Principalele elemente
componente ale mecanismului sunt berbecul şi semimatriţa superioară.
2.8.1. Berbecul - este construit din oţel forjat (OLC45, OLC60, 40Cr10,
13CrNi30, 41MoCr11), de formă prismatică, dreptunghiulară, sau de tip plunjer - la
ciocanele autocompresoare. El este solicitat la rupere, despicare, fisurare [2.4, 2.5, 2.6,
2.17].
Schema de calcul: (Fig. 2.26).

Forţele care acţionează în berbec şi tind să-l "despice" se pot proiecta pe axa Ox
astfel:
S Fx = 0 şi rezultă Þ Fd = 2(Nsina + µNcosa)
Þ Fd = 2N(sina + µcosa);
Þ N = (Fd/2)(sina
+ µcosa) (2.88)
Fd - forţa care apasă asupra berbecului se consideră a fi greutatea:
Fd = gG ; (2.89)
Aşa cum am mai văzut g - este un coeficient caracteristic care se ia egal cu 300 pentru
ciocanele de forjare liberă şi cu 1200 pentru ciocanele matriţoare;
55
- a - unghiul de
impanare al tijei.
Fig. 2.26. Schema de încărcare a berbecului.
Forţele care acţionează în secţiunea de rupere A - A sunt:

Ro = Nsina - µNcosa = N(sina - µcosa);
(2.90)
µ - coeficientul de frecare;
2.8.2. Pistonul - se execută prin turnare din oţel sau din oţel forjat şi se
etanşează faţă de peretele interior al cilindrului cu (2 - 4) segmenţi metalici (Fig. 2.27).
Fig. 2.27. Forme constructive ale segmenţilor pistoanelor.
Diametrul pistonului pentru ciocanele matriţoare cu doi montanţi se

dimensionează după formula (2.73):
Dp » Ö 0,8 G/(1 – x2); (2.91)
unde : x = Dtijă/Dpiston » (0,25 - 0,35);
Constructiv, diametrul pistoanelor se ia în funcţie de greutatea părţilor căzătoare

ale ciocanului (G), astfel:
56
Dp = b Dtijă ; (2.92)
unde: b = 2,4 când G £ 20 kN;

b = 2,7 când 20 £ G £ 60 kN;
b = 2,9 când G > 60 kN;
Înălţimea pistonului se poate determina cu relaţia (2.93):
Hp = c Dtijă; (2.93)
unde: c = 1,0 când G £ 10 kN;

c = 0,9 când 10 £ G £ 40 kN;
c = 0,8 când G > 40 kN;
Ţinând cont de cele arătate mai sus, rezultă că greutatea pistonului se ia
aproximativ egală cu:
Gp £ 0,05 G; (2.94)
În cazul în care se depăşeşte această greutate, în piston se dau găuri de uşurare

care însă nu trebuie să slăbească rezistenţa sa şi nici proprietatea lui ca element de
etanşare.
2.8.3. Tija - se execută din oţel forjat sau turnat întâlnindu-se mai multe
variante constructive în funcţie de modul de acţionare [2.1, 2.5, 2.6], astfel:
- tijă groasă pentru ciocanele cu dublă acţionare, al cărei diametru d = (0,5 -
0,8)Dp, unde Dp reprezintă diametrul pistonului;
- tijă subţire pentru ciocanele cu simplă acţionare: d = (0,25 - 0,35)Dp;
- tijă scurtă şi groasă pentru ciocanele care au cursa rapidă şi energie mare
(realizate de firma Beche & Grosh): d = (0,8 - 0,9)Dp;
- tijă inelară: d = (0,25 - 0,35)Dp.
Ca materiale de execuţie pentru tije se folosesc o serie de oţeluri aliate, cum ar fi:
41CrNi12, 50VCr11, 33MoCr11, etc.
Elemente de calcul ale tijei

Dintre elementele componente ale mecanismelor de acţionare, tija este organul cel
mai solicitat mai ales în situaţia în care berbecul tinde să se înţepenească între ghidaje
datorită unor lovituri excentrice (Fig. 2.28).
a). Solicitarea tijei datorată reculului berbecului (S) :
Erec = S2 Vt/2E; (2.95)
57
unde: S - tensiunea din tijă;

Vt - volumul tijei;
Erec - energia de recul;
E - modulul de elasticitate al materialului tijei.
Energia de recul se mai poate scrie astfel:
Erec = Mp u2/2; (2.96)
unde: Mp - masa pistonului;

u - viteza de recul;
Din egalitatea relaţiilor (2.95) şi (2.96) va rezulta:
S = Ö Mp u2 E/Vt; (2.97)
sau S = u Ö Mp E/Vt; (2.98)
58
Fig. 2.28. Forme constructive de tije şi schema de calcul a tijei.
b). Solicitarea tijei la încovoiere. Încovoierea se produce la partea dinspre

berbec prin rotirea cu un unghi j şi cu o deplasare 2l (vezi fig. 2.27). Tija se
consideră încastrată la partea superioară [2.1].
Putem scrie:
sin j = 2l/Lb sau : j = 2l/Lb (pentru unghiuri mici) (2.99)
unde: Lb - înălţimea berbecului.

La încovoiere statică rezultă Mi.st - momentul de încovoiere static :
Mist = 4 E I l/Lz, (2.100)
unde: Lz - este lungimea tijei ;

I - momentul de inerţie al secţiunii ;
Dar deoarece solicitarea are un caracter dinamic, ea se majorează faţă de cea
statică cu 50%, rezultând astfel:
Mdin = Mi.st ·1,5 = 6 E I/Lz = 12 l E I/Lz Lb (2.101)
Momentul încovoietor datorat deplasării cu valoarea l faţă de normală are

valoarea:
Minc = 6 l E I/L2z (2.102)
Deci în final vom obţine momentul total:
Mtotal = Mdin+Minc= 12 l E I/Lz Lb+ 6 l E I/L2z (2.103)
sau:
Mtotal = (6 E I l/Lz)(2/Lb + 1/Lz) (2.104)
În practică se ia de obicei lungimea tijei , Lz = 3,2 Dt.
2.8.4. Mecanismul de lucru cu doi berbeci
Acesta este caracteristic ciocanelor cu contralovitură şi este compus din doi

berbeci legaţi între ei printr-o legătură hidraulică sau printr-o legătură mecanică (benzi
din oţel, pârghii sau cabluri) aşa cu reiese din Fig. 2.29.
59
Elementele componente ale schemei din Fig. 2.29a). sunt:

1 - berbec superior; 2 - berbec inferior; 3 - cilindru de lucru; 4 - sertăraşul
distribuitorului; 5 - robinet obturator; 6 - pârghii de acţionare a sertăraşului (4); 7 -
pârghie de comandă; 8 - pârghie tip sabie; 9 - role; 10 - benzi elastice din oţel; 11 -
tampon elastic de fixare a capătului pachetului de benzi; 12 - tampon elastic din
cauciuc pentru sprijinirea berbecului inferior; 13 - ghidajele berbecilor.
Elementele componente ale schemei din Fig. 2.29b). sunt:

1 - berbec superior; 2 - berbec inferior; 3 - cilindru de lucru; 4 - supape pentru
comanda ridicării; 5 - supape pentru comanda coborârii; 6 - piston pentru acţionarea
supapelor de comandă; 7 - sistem pneumatic de comandă a sistemului de distribuţie; 8
- pârghie de comandă; 9 - element de protecţie al capătului superior al pistonului; 10 -
pistoane tip plunjer; 11 - piston pentru acţionarea berbecului inferior; 12 - instalaţie
hidraulică specială; 13 - tampoane elastice; 14 - pistoane pentru preluarea şocurilor
hidraulice din sistem.
60
Fig. 2.29 . Schema cinematică a ciocanelor pentru matriţare cu contralovitură.

a) cu legătură mecanică (benzi elastice); b) cu legătură hidraulică.
61
Fig. 2.30. Elementele componente ale batiului unui ciocan cu contralovitură

1 – placă de bază, 2 – montant, 3 – traversă superioară, 4 – lonjeroane de fixare a
montanţilor.
Avantajul acestui tip de mecanism este că elimină şabota întrucât şocurile se

atenuează reciproc, rolul ei anulându-se, de aceea se mai numesc şi "ciocane fără
şabotă".
Elementele componente ale batiului unui ciocan cu contralovitură sunt date în
Fig. 2.30. iar în Fig. 2.31, se pot vedea sistemele de ghidare ale berbecilor, precum şi
forma constructivă a montanţilor.
Fig. 2.31. Sistemele de ghidare ale

berbecilor, precum şi forma
constructivă a montanţilor la
ciocanele cu contralovitură..
62
Constructiv, berbecul inferior se ia cu (5 - 10)% mai mare decât cel superior

pentru a învinge frecările din sistem după încetarea acţiunii presiunii asupra cilindrului
principal de lucru.
Există şi un tip de ciocan care are masa inegală a berbecilor, dar care
funcţionează tot pe principiul contraloviturii. În Fig. 2.32. este redată schema unui
astfel de ciocan.
Berbecul inferior care reprezintă de fapt batiul în formă de U are masa mult mai
mare decât a berbecului superior. Particularitatea constă în faptul că ambii berbeci sunt
ghidaţi separat.
Când berbecul superior coboară, aproape de cursa finală, i se inprimă
berbecului inferior un impuls de câţiva centimetri în sus şi astfel are loc ciocnirea
dintre cei doi berbeci, care duce la materializarea deformării semifabricatului.
Impulsul în sus al berbecului inferior este dat de două perne pneumatice pe care
acesta se sprijină şi care sunt puse în concordanţă cu un sistem de comandă care
declanşează impulsul pneumatic în momentul când berbecul superior este foarte
aproape de capătul inferior al cursei sale, care trebuie stabilit exact pentru fiecare reper
în parte.
63
Fig. 2.32. Schema ghidării berbecilor cu masă inegală la un ciocan de matriţare cu

contralovitură.
2.8.5. Mecanismul de lucru al ciocanelor autocompresoare
La aceste ciocane, agentul motor (aerul comprimat) este creat de cilindrul

compresor, element component al ciocanului, astfel încât ciocanul poate funcţiona
independent de altă sursă energetică cu excepţia tensiunii de alimentare a motorului
electric.
Ciocanele autocompresoare sunt de obicei folosite pentru forjare liberă în special
în atelierele de întreţinere, având o construcţie sigură şi robustă (Fig. 2.33).
64
Fig. 2.33. Schema cinematică a ciocanului autocompresor şi diagrama ciclului de

funcţionare.
Elementele componente ale ciocanului conform Fig. 2.33 sunt: 1-cilindrul de

lucru; 2-piston; 3-cilindrul compresor; 4-pistonul compresor; 5-semimatriţe (nicovale);
6-arbore cu excentric pentru acţionarea pistonului compresor; 7-volant; 8-transmisie
prin curele trapezoidale; 9-fulia motorului electric; 10-motor electric; 11-distribuitor
cu sertăraş cilindric rotativ; 12-robinet; 13-supapă de siguranţă; 14-şabotă.
Câteva vederi de ansamblu şi o secţiune printr-un ciocan autocompresor, sunt
arătate în Fig. 2.34 [2.17].
Un rol hotărâtor în funcţionarea ciocanului îl are sistemul de distribuţie format
dintr-o pereche de distribuitoare cilindrice cu sertar rotativ care se găseşte între
cilindrul compresor şi cilindrul de lucru şi care dirijează aerul comprimat comandând
astfel ciclul de lucru al ciocanului.
Funcţionarea acestui sistem reiese clar din analiza schemelor din figura 2.35:
65
Fig. 2.34. Vederi de ansamblu şi o secţiune printr-un ciocan autocompresor.
Fig. 2.35. Schema sistemului de comandă al ciocanului autocompresor.

1-distribuitor superior; 2-corpul cilindric fix al distribuitorului superior; 3-robinet
obturator;4-corpul cilindric fix al distribuitorului inferior; 5-distribuitor inferior;.
a, b - canale care vin de la cilindrul de lucru; c, d - canale care merg la cilindrul
66
compresor;e, f - canale interioare;
O secţiune prin sistemul de distribuţie la un ciocan autocompresor de tip

Infrăţirea Oradea este prezentată în Fig. 2.36, în care se pot vedea poziţiile sertăraşelor
distribuitoarelor cilindrice rotative, la diferite poziţii ale manetelor de comandă.
În funcţionarea ciocanului se disting patru faze de lucru care corespund
următoarelor cicluri funcţionale:
Faza I-a: - poziţie de repaus - faza de mers în gol;

Faza a II-a: - ridicare berbec;
Faza a III-a: - lovituri succesive - faza de lucru propriu-zisă;
Faza a IV-a: - presarea berbecul in jos.
Intensitatea loviturilor depinde de presiunea aerului, dar mai ales de debitul cu

care acesta pătrunde în cilindrul de lucru. Aceasta se realizează printr-un sistem de
pârghii acţionate de la o manetă sau de la pedală, acestea comandând concomitent
sertăraşele cilindrice ale celor două distribuitoare.
Funcţionarea unui astfel de ciocan reiese şi din analiza poziţiei manivelei

arborelui - respectiv a mărimii unghiului de rotaţie a al acestuia (Fig. 2.37).
67
Fig. 2.36. Secţiune prin sistemul de distribuţie al ciocanului autocompresor de tip

Înfrăţirea – Oradea.
Fig. 2.37. Diagrama ciclică de

funcţionare a ciocanului
autocompresor.
Mişcarea berbecului în funcţie de unghiul  al manivelei, se poate reprezenta

grafic rezultând diagrama ciclică, în care s-au notat :
68
Faza I-a : - berbecul urcă, iar pistonul compresor coboară (1 = 2) ;
Faza II-a : - berbecul şi pistonul compresor urcă (2 = 3) . La partea superioară a
cilindrului de lucru se formează perna elastică de amortizare (3), pe care pistonul de
lucru o comprimă până la oprirea berbecului (m) ;
Faza III-a : - berbecul începe cursa în jos, restabilind legătura între cilindri (m -
4) ;
Faza IV-a : - berbecul coboară şi execută lovitura, pistonul comresor urcă (4 -
5) ;
Faza V-a : - berbecul produce deformarea semifabricatului, pistonul compresor
urcă până la  = 360°, reluîndu-se astfel un nou ciclu de funcţionare.
Constructiv, pistonul de lucru al ciocanelor autocompresoare este de tip plunjer
şi se execută din oţel turnat (Fig. 2.38).
Ghidarea acestuia se face prin intermediul unor lineale de ghidare fixate într-o
placă montată la parte inferioară a cilindrului de lucru (Fig. 2.39).
Fig. 2.38. Pistonul de lucru şi

pistonul compresor ale unui
ciocan autocompresor.
69
Fig. 2.39. Ghidarea berbecului tip plunjer la ciocanele autocompresoare.
2.9. Echipamentul de comandă al ciocanelor
Acest echipament are ca scop pornirea şi oprirea, respectiv întreruperea ciclului

de funcţionare al ciocanelor (al berbecului), precum şi reglarea regimului de lucru al
ciocanului prin reglarea intensităţii şi a frecvenţei loviturilor [2.4, 2.5, 2.6, 2.17]. Acest
echipament trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să permită comanda precisă a cursei de coborâre a berbecului, respectiv
intesitatea loviturii;
- să permită comanda sigură a întoarcerii rapide a berbecului din poziţia
inferioară a cursei de lucru.
Echipamentele de comandă se pot clasifica în funcţie de natura mecanismelor

care le compun astfel:
- mecanism elecropneumatic Þ la ciocanele autocompresoare;
- mecanism electromecanic Þ la ciocanele mecanice;
- electrohidraulic Þ la ciocanele electrohidraulice de tip Lasco, Massey;
etc.
- sisteme pneumatice de distribuţie Þ la ciocanele pneumatice cu dublu

efect acţionate cu abur-aer, respectiv la ciocanele autocompresoare ;
- echipament electric Þ la ciocanele acţionate cu motoare electirice
liniare.
Cele mai răspândite echipamente de comandă sunt cele care echipează
ciocanele pneumatice. În Fig. 2.40- 2.43 sunt prezentate sistemele de distribuţie
pneumatice ce au ca scop dirijarea, respectiv distribuirea aerului în mod alternativ în
partea superioară, respectiv inferioară a pistonului de lucru. Prin reglarea debitului de
aer se comandă automat şi mărimea intesităţii loviturii.
Ca părţi componente principale ale sistemelor de distribuţie pneumatice avem:
- distribuitorul propriu-zis;
- robinetul obturator ;
- mecanismul de acţionare.
Distribuitorul poate fi: de tip sertar, cilindric-plan sau rotativ cu mişcare axială
sau longitudinală. De asemenea, mai există un mecanism de distribuţie cu supape.
70
Robinetul obturator poate fi de tip rotativ, de tip sertar cilindric sau plan.
Mecanismele de acţionare sunt formate din sisteme cu pârghii, sisteme
hidraulice sau electrohidraulice care acţionează asupra distribuitorului şi a robinetului
obturator.
2.9.1. Echipamentul pneumatic
a). Sistemul de comandă cu sertar cilindric, cu alimentarea radială a

distribuitorului
Sistemul de comandă al ciocanelor cu abur-aer poate fi cu sertăraşe sau cu

supape. Sertarul cilindric are o mişcare de translaţie. Ciocanele pneumatice se
utilizează în secţiile de forjă pentru operaţia de forjare liberă şi în unele situaţii pentru
piesele cu configuraţie simplă, pentru matriţări uşoare la cald.
Agentul motor (aerul) este trimis la rezervor prin conducta de alimentare către
robinetul obturator rotativ.
71
Fig. 2.40. Schema cinematică a unui ciocan vapopneumatic de matriţare cu dublă

acţiune.
1-berbec; 2-tijă; 3-piston; 4-cilindru de lucru; 5-sertăraşul distribuitorului; 6-robinet

obturator; 7-pârghii de comandă; 8-pârghie de acţionare; 9-pedală; 10-şabotă; 11-
pernă elastică; 12-semimatriţe; 13-dispozitiv de protecţie cu pernă pneumatică; 14-
pistonul sistemului de protecţie.
Caracteristici: - comandă manuală separată;

- alimentare centrală radială.
Avantaje: - comandă cu uşurinţă loviturile puternice sau uşoare ;
- este simplu de întreţinut şi este robust.
Dezavantaje: - frecvenţă redusă a loviturilor ;
- efort fizic mare ;
- necesită personal calificat, cu experienţă.
Cu ajutorul acestui sistem se pot realiza regimuri de acţionare ale ciocanului
conform diagramelor reprezentate în Fig. 2.41.
72
Fig. 2.41. Regimuri de acţionare ale unui ciocan matriţor vapopneumatic cu dublă
acţiune şi comandă semiautomată.
a-lovituri unitare cu balans; b-lovituri repetate cu balans între lovituri;
c-lovituri succesive; d-lovituri aderente.
b). Sistemul de distribuţie cu sertar cilindric cu alimentare axială a

distribuitorului (Fig. 2.42).
73
Fig. 2.42. Schema cinematică a unui ciocan vapopneumatic cu dublu

efect
pentru forjare liberă cu comandă automată
1-cilindru de lucru; 2-piston; 3-tijă; 4-berbec; 5-distribuitor ; 6-sertăraş; 7-plăci
obturatoare; 8-tijă de comandă; 9-tijă articulată în berbec; 10-pârghie de reglare;
11-glisieră; 12-pârghie de reglare a fantelor plăcilor obturatoare; 13-corpul
sistemului de protecţie; 14-piston de protecţie; 15-pernă elastică, 16-şabotă.
Caracteristici: - comandă automată în funcţie de cursa berbecului;

- regim de acţionare tip lovituri succesive, cu reglare automată a
intesităţii loviturilor;
Avantaje : - reduce efortul fizic al operatorului;
Dezavantaje: - admisia aerului în cilindrul de lucru are loc încă înaintea
terminării cursei de coborâre ;
- se utilizează la ciocane cu frecvenţă mare de lovituri. Există
posibilitatea reglării loviturilor din maneta de comandă.
c). Sistemul de distribuţie cu sertar cilindric cu acţionare la partea

superioară şi alimentare radială a distribuitorului.
Acest mecanism permite comanda semiautomată condiţionată de cursa
berbecului. Poate funcţiona în următoarele regimuri:
- regim de repaus, când poziţia sertăraşului distribuitor este la mijloc, comanda
de coborâre a berbecului se poate face manual sau de la pedală - cu piciorul (Fig.
2.43 ).
- funcţionare automată cu cursă redusă, respectiv cu mişcare de balans a
berbecului;
- lovituri succesive cu balans între ele;
- lovituri succesive consecutive;
- lovituri aderente cu balans între ele.
74
Fig.2.43. Schema cinematică a unui ciocan vapopneumaticde matriţare, cu dublă

acţiune
1-cilindrul de lucru; 2-piston; 3-tijă; 4-berbec; 5-corpul distribuitorului; 6-sertăraşul

distribuitorului; 7-robinet obturator; 8-pârghie de comandă; 9-pârghie tip "sabie";
10, 11, 12-pârghii de comandă; 13-corpul pernei pneumatice; 14-piston de protecţie;
15-pernă elastică; 16-şabotă.
Tot din categoria ciocanelor pneumatice, face parte şi ciocanul de tip Dynapak,
care este un ciocan de mare viteză şi energie mare (E = 38 – 60 KJ şi v = 20 – 50 m/s).
Ciocanul funcţionează pe principiul destinderii unui gaz – de obicei azot (Fig. 2.44).
75
Fig. 2.44. Ciocanul Dynapak – secţiuni prin variantele verticală şi orizontală.
Principiu de funcţionare [2.3, 2.8]: Azotul introdus prin conducta 1sub presiune,

va lipi pistonul berbecului de garnitura din cauciuc circulară 4, care în prealabil este
ţinut fixat de garnitură prin intermediul cilindrilor telescopici 2. Pentru a mări volumul
de gaz care se comprimă, tija berbecului este goală la interior şi face legătura cu
cilindrul de lucru prin orificiile 3. În faza următoare, se retrag cilindrii telescopici 2 şi
astfel ciocanul este pregătit pentru o nouă lovitură.
Declanşarea loviturii, are loc prin introducerea unei cantităţi mici de azot, cu
presiune mare prin conducta 5 în interiorul inelului de cauciuc 4, astfel încât capătul
superior al pistonului să se deslipească de garnitură. În acest moment, instantaneu,
aerul sub presiunea din cilindru, va pătrunde deasupra pistonului şi-l va deplasa rapid
în jos, executându-se astfel lovitura de deformare.
Concomitent cu deplasarea berbecului în jos, deasupra pistonului are loc şi un

efect de recul care deplasează batiul în sus, acesta fiind ghidat şi suspendat pe un
sistem elastic – şi deci producând un efect de contralovitură.
După efectuarea loviturii, berbecul revine în poziţia superioară cu ajutorul
cilindrilor telescopici.
76
Există ciocane Dynapak care lucrează pe acelaşi principiu dar în poziţie

orizontală. Ele se folosesc în special la forjarea materialelor greu deformabile cum ar fi
oţelurile înalt aliate, pentru a executa deformarea finală a semifabricatului dintr-o
singură lovitură.
Astfel de repere, întâlnim în industria minieră şi petrolieră – cum ar fi sapele de
foraj, la care curgerea materialului în colţii de lucru ai sapei este vitală pentru a-i mări
rezistenţa şi eficienţa în exploatare.
2.9.2. Echipamentul de comandă electromecanic.
Acest mecanism se foloseşte pentru matriţări uşoare, calibrări de piese sau

îndreptări Poate funcţiona în regim manual sau automat. Se întâlneşte mai rar, la
ciocanele cu greutatea berbecului relativ mică - respectiv la ciocanele cu scândură, cu
bandă, arc sau cu lanţ.
Este un sistem de distribuţie cu comandă semiautomată, condiţionat în parte de
cursa berbecului. Mecanismul de acţionare electromecanic constă în principal din
mecanismul de ridicare, cu legătură permanentă acţionat de un motor electric. Se
întâlneşte la ciocanele cu simplu efect (cu cădere liberă) pentru care elementul de
ridicare poate fi reprezentat prin: scândură, lanţ, bandă, curea.
Elementele componente ale unui ciocan cu scândură cu sistem de comandă

electromecanic - conform Fig. 2.45. sunt: 1-berbec; 2-scândură; 3-sabot de frânare
fix; 4-sabot de frânare mobil; 5-pârghii de comandă; 6-pedală; 7-arc; 8-rolă cu
excentricitate fixă; 9-role cu excentricitate mobilă; 10-pârghii de comandă a rolei
mobile; 11-limitator mecanic; 12-arc elicoidal; 13-pârghie de comandă; 14-camă; 15-
rigletă cu limitatori; 16-sistem de reglare a sabotului fix; 17-sistem de reglare a
excentricitaţii rolei fixe.
Mecanismul de acţionare electrohidraulic foloseşte motoare hidraulice liniare,

acţionate hidrostatic prin lichide cu presiune medie.
Sunt ciocane cu simplă acţiune, realizând un număr redus de lovituri pe minut,
de acelaşi ordin de mărime ca în cazul ciocanelor cu curea. Pot lucra în regim de
lovituri repetate sau izolate (unitare) cu lovituri de energii diferite. Loviturile repetate
se obţin în momentul apăsării pe pedală.
77
Fig. 2.45. Schema cinematică a ciocanului cu scândură

a – sistem de comandă electromecanic ; b – sistem de comandă
electropneumatic
Caracteristica acestui sistem este comanda semiautomată.
Părţi componente: - motor electric

- transmisie mecanică (curele, roţi dinţate)
78
- mecanisme de ridicare (role)

În continuare, sunt prezentate schemele cinematice ale ciocanelor cu lanţ, curea
şi supape (Fig. 2.46 – 2.48).
Fig. 2.46. Schema cinematică şi secţiunea unui ciocan de matriţare cu lanţ.

1-camă; 2-lanţ; 3-berbec; 4-arbore principal; 5-volant; 6-cuplaj pneumatic; 7-frână;
8-pinion de antrenare al volantului; 9-transmisie prin curele trapezoidale.
79
Fig. 2.47. Schema cinematică şi vederea unui ciocan cu bandă sau curea.
1-berbec; 2-bandă (curea); 3-rola neantrenată; 4-rola presoare; 5-pârghie de
comandă; 6-cilindru pneumatic; 7-tambur de înfăşurare a benzii; 8-şabotă.
Sistemul de distribuţie cu supape - se foloseşte cu precădere la ciocanele

pneumatice cu dublă acţiune cu cursă scurtă (Fig. 2.48 ).
80
Caracteristic la acest sistem este faptul că la cursa de coborâre, aerul de sub

piston este comprimat în acumulatorul dispus circular 3, care în momentul când
pistonul ajunge cu canalul practicat în el, la nivelul canalului de comunicare cu
acumulatorul, aerul pătrunde sub piston, şi destinzându-se, ajută la ridicarea pistonului
- moment în care se comută şi pârghia 5, deschizând astfel supapa de evacuare.
Fig. 2.48. Schema cinematică a unui ciocan de matriţare pneumatic cu dublă acţiune,
cu cursă scurtă
cu supape.
1-ansamblu berbec-tijă-piston; 2-cilindru de lucru; 3-acumulator pneumatic circular;

4-supape; 5-pârghie de comandă a supapelor; 6-arc; 7-piston de comandă; 8-sistem
de acţionare; 9-pedală de acţionare.
Din categoria ciocanelor electromecanice, mai face parte şi ciocanul cu arc, care
este puţin însă folosit azi (Fig. 2.49).
81
Principiul de lucru este foarte simplu. Un motor electric, transmite mişcarea

prin intermediul unei transmisii prin curele 8, la un volant 7, care roteşte un arbore
cotit şi prin intermediul unei biele 4, transmite mişcarea la capătul unui arc cu foi 1.
Săgeata dată de arc, prin oscilaţie, se transmite la capătul celălalt al arcului unde se
găseşte articulat berbecul 2.
Aceste ciocane dezvoltă energii de lovire relativ mici : E = 0,15 – 0,2 kN.
Fig. 2.49. Ciocanul cu arc de tip AJAX.
2.9.3. Echipamentul de comandă electrohidraulic
Este un echipament tipic ciocanelor realizate de către firma "LASCO"–

Germania (Langenstein & Schemann A.G. din Coburg) [2.17]. Specific în construcţia
unui astfel de sistem este legătura directă a cilindrului de lucru cu rezervorul de
presiune înaltă, precum şi construcţia monobloc a rezervorului intermediar (Fig.2.50).
Sistemul asigură următoarele regimuri de funcţionare ale ciocanului:
1). Regimul de reglare - în acest regim pot fi comandate mişcări lente de

coborâre sau urcare, comandate prin distribuitorul DH2:
- coborâre lentă:
82
¯ : 1/DH2; 0/DH1:
CH(1) ® Rz(5)®c3®1/DH2®Rz(7)Þva1
Viteza de coborâre va1 este mică datorită secţiunii nominale reduse a conductei
c3 respectiv a distribuitorului DH2.
- urcare lentă:
: 2/DH2; 0/DH1:
P(9)®c1®2/DH2®c3®Rz(5)®CH(1)Þvr1;
c2®Rz(7);
Viteza de ridicare vr1 este mică, condiţionată de debitul redus realizat de către
pompa de comandă P(9).
Fig. 2.50. Schema hidraulică a unui ciocan cu cădere liberă acţionat

electrohidraulic.
83
1-cilindru de lucru; 2-piston; 3-tijă; 4-berbec; 5-rezervor de presiune înaltă; 6-

rezervor de presiune medie; 7-rezervor de presiune joasă; 8-pompa principală de
lucru; 9-pompa de comandă; 10-distribuitor pentru comanda urcării berbecului; 11-
distribuitor pentru comanda căderii; 12-ventil pentru comanda căderii; 13-supapa de
sens unic; 14-ventil pentru comanda ridicării; 15-filtru de ulei; 16-sistem de protecţie
al pistonului; 17-acumulator pneumatic.6-pompa de comandă.
2). Regimul de aşteptare.

: 0/DH1, 0/DH2:
CH(1)«Rz(5)®0/DH1;
c3----0/DH2;
Ssu(12);
P(8)®Rz(6)®0/DH2®Rz(7);
P(9)®c1®0/DH2®c2®Rz(7);
Prin intermediul uleiului închis în rezervorul de înaltă presiune Rz(5), respectiv

în cilindrul de lucru CH(1), pistonul este menţinut în poziţia "sus", presiunea creată în
sistem fiind generată de greutatea părţilor căzătoare. Pompele P(7) şi P(8) debitează în
gol.
3). Regimul de lucru
- cursa de coborâre:
ß: 1/DH1; 0/DH2:
P(9)®c1®0/DH2®c2®1/DH1®c4®Su(12)ÞCH(1)®Rz(5)®Rz(6)
®Rz(7).
Evacuarea uleiului din Rz(5) respectiv din CH(1) fiind efectuată direct în
rezervorul principal deschis Rz(7), trecând prin cel intermediar Rz(6) având secţiunea
supapei Su(12) mare, nu se crează nici o contrapresiune la evacuare, producându-se
golirea rapidă şi deci căderea berbecului.
- cursa de revenire (ridicare):

: 2/DH1; 0/DH2:
P(9)®c1®0/DH2®c1®2/DH1®c4®Su(14);
P(8)®Rz(6)®Su(14);
Ssu(13)®Rz(5)®CH(1)Þvr2.
84
Prin întreruperea legăturii dintre rezervoarele Rz(6) si Rz(7) datorită închiderii

supapei Su(14), pompa P(8) crează repede presiunea necesară de lucru în Rz(5), în
urma căreia se deschide Ssu(13). Astfel, se alimentează Rz(5) cu un debit mare ce
duce la ridicarea rapidă a pistonului în CH(1), respectiv a berbecului.
Întreg echipamentul de comandă se află deasupra batiului, fixat pa placa de

ancorare Fig. 2.51.
85
Fig. 2.51. Vedere şi secţiune parţială prin ciocanul oleohidraulic LASCO.

Este demn de remarcat faptul că ciocanele oleohidraulice, se remarcă printr-un
design şi supleţe demne de luat în seamă. De asemenea, ele au complet modulată
partea hidraulică de comandă. Aceste aspecte reies foarte clar din analiza pozelor
prezentate în Fig. 2.52. – realizări ale firmei EUMUCO [2.17].
Fig. 2.52. Vederile de ansamblu a două tipuri de ciocane oleohidraulice ale firmei
EUMUCO
2.9.4. Echipamentul de comandă electric
Acesta este întâlnit la ciocanele acţionate prin motoare electrice liniare (MEL).
Un astfel de mecanism se poate vedea în Fig. 2.53.Sistemul funcţionează pe dirijarea
curenţilor Focault realizaţi de bobina motorului liniar şi dirijarea acestora prin tijă,
ajutând astfel la ridicarea acesteia şi implicit a berbecului.
Domeniul de utilizare al acestor
ciocane este limitat, deoarece la greutăţi
mari ale berbecilor ar fi necesare MEL
foarte puternice care sunt greu de realizat.
86
În schimb, ciocanul se pretează la

automatizare în ceea ce priveşte frecvenţa
loviturilor precum şi intensitatea acestora.
Masa berbecilor poate varia în limitele
160 – 630 kg.
Fig. 2.53. Ciocanul cu MEL.
1- motor electric liniar, 2 – tijă,

3 – berbec, 4 – şabotă,
5, 6 – limitatori de cursă.
2.10. Echipamentul de reglare al ciocanelor
Echipamentul de reglare al ciocanelor, are ca scop:

- reglarea jocului în ghidajele berbecului;
- reglarea montanţilor pe şabotă respectiv pe placa de bază;
- reglarea sistemelor de distribuţie.
Mecanismele de reglare a jocului din ghidajele berbecului, sunt realizate
constructiv dintr-un mecanism şurub-piuliţă. Operaţia de reglare a jocului în ghidajul
berbecului constă practic în apropierea glisierelor de berbecul ciocanului şi se
realizează cu diferite mecanisme, cum ar fi:
- mecanismul de reglare cu pană longitudinală;
- mecanismul de reglare cu pene transversale;
- mecanismul de reglare cu glisieră tip pană şi distanţiere;
- mecanismul de reglare cu bucşă de ghidare;
Principiul de funcţionare al acestor mecanisme rezultă din figura 2.54.

În componenţa mecanismelor de reglare, se disting pe lână glisiere, grupa
organelor de reglare şi grupa organelor de fixare.
87
a). b). c).
Fig. 2.54. Dispozitive de reglare a jocului in ghidajele ciocanelor matriţoare.
a). Mecanismul cu pană longitudinală (Fig. 2.54. a)

Este format din pana longitudinală 2, şurubul 3 şi piuliţa de reglare 4. Pentru
reglarea jocului se deplasează pana 2 prin rotirea piuliţei 4. Piuliţa 4 nu se poate
deplasa axial. Şurubul 3 se va mişca în jos sau în sus, prin aceasta şi pana 2 în funcţie
de sensul de rotire al piuliţei. După efectuarea reglajului se strâng organele de fixare
cu glisiera 1 în poziţia dorită.
b). Mecanismul cu pene transversale (Fig. 2.54. b)

Organele de fixare sunt: şuruburile 7 de construcţie specială care permit
deplasarea penei transversale 6 într-un sens sau altul apropiind astfel sau depărtând
glisiera 1 de montant. Reglarea cu acest mecanism se face deci prin deplasarea
orizontală a penei 6, deplasare realizată cu ajutorul piuliţelor acţionate prin intermediul
şuruburilor speciale 7.
c). Mecanismul cu glisieră tip pană şi distanţiere (Fig. 2.54. c).

Este format ca elemente de reglare din glisiera propriu-zisă 1 care se spijină pe
o suprafaţă de reazem cu aceeaşi pantă precum este cea a glisierei şi din elementele
distanţiere 8 (folii din cupru sau alamă) . Fixarea glisierei în montant se realizează prin
pana 9 care se strânge în montant .
Reglarea, deci deplasarea glisierei, se obţine prin ridicarea sau coborârea
acesteia prin introducerea sau scoaterea elementelor distanţiere 8. Prin efectul de pană
al formei ghidajului, respectiv a feţei care se sprijină de montant, acesta se va apropia
sau depărta de acesta, realizându-se astfel reglarea.
d). Mecanismul de reglare cu bucşă de ghidare

Este tipic ciocanului autocompresor. Mecanismul este constituit dintr-o bucşă
care înconjoară tija-berbec (berbecul în acest caz este practic prelungirea tijei) şi care
pe două feţe diametral opuse are două lineale de ghidare, care prin intermediul unor
şuruburi ce trec prin bucşa de ghidare, se pot apropia sau depărta de părţile teşite ale
berbecului.
88
2.11. Echipamentul de protecţie al ciocanelor
Echipamentul de protecţie la ciocane are ca scop evitarea avarierii ciocanului în

cazul funcţionării în condiţii neobişnuite. Construcţia echipamentelor de protecţie este
specifică acţionării şi tipului constructiv al fiecărui ciocan.
a) Echipamentul de protecţie pentru ciocanele cu dublă acţiune (Fig. 2.55).

Constau în principal din protecţia cilindrilor de acţionare în cazul ruperii tijei
berbecului. Acest echipament de protecţie poate fi constituit dintr-un mecanism
prevăzut cu următoarele elemente:
- arc mecanic;
- arc pneumatic;
- pernă pneumatică de presiune constantă;
- echipament de protecţie în cazul accidentelor prin scăderea bruscă a presiunii
în acumulatoare în partea inferioară a sistemului.
89
Fig. 2.55. Echipamentul de protecţie pentru ciocanele cu dublă acţiune.

a) - mecanism cu arc mecanic cu spiră rotundă ;
b) - mecanism cu arc mecanic cu spiră plată ;
c) - mecanism cu pernă penumatică simplă (p=ct) ;
d) - mecanism cu pernă pneumatică cu două pistoane (pernă dublă) ;
e) - sistem de protecţie cu arcuri elicoidale de compresiune cu spiră
plată la partea inferioară a cilindrului de lucru ;
1 - tija pistonului; 2 - piston de lucru; 3 - cilindru principal de lucru; 4 - piston
intermediar; 5 - camera pentru fixarea arcului mecanic; 5a - recipientul pernei
pneumatice; 5b - recipientul camerei de presiune constantă; 6 - arc elicoidal de
compresiune; 6a - arc elicoidal de compresiune cu spiră plată.
Sistemul de protecţie cu arcuri elicoidale are inconvenientul că la urcări

accelerate ale berbecului ,din cauza inerţiei, poate să smulgă tija din berbec.
Sistemele a, b, c, d, protejează capacul superior al cilindrului de lucru.
Sistemul de blocare al berbecului în poziţia ridicat, în cazul în care sunt
necesare intervenţii în spaţiul de lucru al ciocanului, constă în blocarea lui superioară
cu ajutorul unui bolţ (Fig. 2.56).
Fig. 256. Vedere a sistemului de tije

care pot bloca berbecul în poziţie
superioară.
b). Echipamente de protecţie la ciocanele cu cădere liberă oleohidraulice

(tip LASCO)
90
La ciocanele cu cădere liberă, echipamentele de protecţie ale tijei subţiri

împotriva flambării, constau în existenţa unui sistem de disipare a energiei cu arcuri de
cauciuc, sau pernă hidraulică cu amortizor (fig. 2.57).
Un alt sistem de protecţie ar fi cu pernă hidraulică atunci când arcurile elastice
din cauciuc sunt înlocuite cu ulei, iar capătul tijei vine în contact cu un piston care
apasă pe masa de fluid.
Sistemul de protecţie împotriva scurgerii uleiului din instalaţia hidraulică la
ruperea accidentală a tijei - la ciocanele electrohidraulice este prezentat în Fig. 2.58.
Fig. 2.57. Elemente de protecţie la berbecii ciocanelor oleohidraulice.
91
Fig. 2.58. Sistem de protecţie împotriva scurgerii uleiului la ruperea tijei.

1 - bilă din oţel; 2 - recipient tip lighean; 3 - cilindru de lucru;
4 - tija berbecului.
În cazul ruperii tijei (4), bila din oţel (3) care are diametrul mai mare decât
diametrul tijei, va astupa gaura din recipientul de tip lighean (2), prevenind astfel
scurgerea unei cantităţi însemnate de ulei din instalaţia hidraulică.
c) Echipamentul de protecţi la ciocanele cu contralovitură.
La ciocanele cu contralovitură, există sisteme de protecţie împotriva ruperii

pachetului de benzi din oţel, la impactul celor doi berbeci, când tensiunea din acesta
creşte brusc. Sistemul de protecţie este format din tampoane elastice din cauciuc fixate
la capetele pachetelor de benzi la asamblarea cu cei doi berbeci (Fig. 2.59).
La ciocanele cu legătură hidraulică între berbeci, se practică folosirea unui
sistem de protecţie împotriva şocurilor hidraulice din sistem, respectiv a aşa-numitelor
”lovituri de berbec”. Acesta constă în montarea unor plunjere prevăzute cu arcuri de
compresiune la baza circuitului hidraulic, în dreptul plunjerelor active (legate articulat
de berbecul superior), ca în Fig. 2.60.
92
Fig. 2.59. Sistemul de protecţie la asamblarea elastică a benzilor elastice din oţel de
berbecii ciocanului.
1 - berbecul superior ; 2 - berbecul inferior ; 3 - sistem de benzi metalice ; 4 -
tampoane din cauciuc (amortizor) ; 5 – şaibă ; 6 - piuliţe şi contrapiuliţe de fixare.
Fig. 2.60. Sistemul de protecţie împotriva şocurilor hidraulice la ciocanele cu

contralovitură cu legătură hidraulică între berbeci
1 - piston tip plunjer al berbecului superior ; 2 - piston tip plunjer al berbecului
inferior ; 3 - pistoane de amortizare ; 4 - arcuri elicoidale de compresiune ;
2.12. Echipamenrul de ungere al ciocanelor
Are ca scop asigurarea unei pelicule fine de lubrifiant între elementele

ciocanului cu mişcare relativă între ele. Ungerea poate fi executată manual în special la
93
pârghiile sistemelor de distribuţie, sau poate fi automată prin intemediul unei pompe
acţionate individual de la un motor electric sau de la un organ în mişcare al ciocanului.
În mod automat se ung: ghidajele berbecului, sertăraşele distribuitoarelor,
precum şi pistonul cilindrului de lucru.
Ungerea automată poate fi continuă sau intermitentă în funcţie de ciclul de
lucru al ciocanului. Ungerea poate avea loc şi individual când un singur ciocan are un
sistem propriu de ungere sau în sistem centralizat, când un grup de ciocane sunt unse
de la acelaşi sistem central de ungere. Aceste sisteme de ungere se aplică ciocanelor de
acelaşi tip constructiv (Fig. 2.61)
Fig. 2.61. Schema unei staţii centrale de ungere pentru mai multe
ciocane de acelaşi tip constructiv.
1 - ciocane de acelaşi tip ; 8 - robinet de alimentare ;

2 - rezervor central cu ulei ; 9 - robinet de golire (mâl depus) ;
3 - rezervor de alimentare ; 10 - robinet de golire rapidă;
4 - rezervor de evacuare ; 11 - drosel (rezistenţă reglabilă) ;
5 - pompă alimentare a rezervorului central ; 12 - manometre ;
6 - pompă de ungere (grup de pompe) ; 13 - filtre ;
7 - serpentină de încălzire a uleiului.
2.13. Fundaţia ciocanelor
94
2.13.1. Generalităţi
Fundaţia reprezintă elementul constructiv de bază al unui ciocan. Necesitatea
fundaţiilor rezultă mai evident dacă se analizează modul cum se consumă energia de
lovire a acestora. Această analiză se referă în special la maşinile de forjat care lucrează
prin lovituri dinamice, deci la ciocane.
Energia de lovire a ciocanelor depăşeşte (în unele cazuri cu mult) energia
necesară pentru procesul de deformare plastică a piesei ce se prelucrează pe maşină.
Surplusul de energie se consumă parţial prin deformarea elastică a unor organe ale
maşinii, iar restul se transmite în solul pe care este aşezat ciocanul, sub formă de
vibraţii. În cazul în care între şabotă (sau ciocan) şi fundaţie se intercalează un strat
elastic (lemn, plută, pâslă etc.) acesta mai consumă o parte din acest surplus de
energie.
O altă parte din acest surplus de energie este consumată prin oscilaţiile
fundaţiei, iar restul este transmis în jur, pe o distanţă ce depinde de natura solului. În
cazuri favorabile (spre exemplu stâncă) aceste distanţe ating mărimi de ordinul a sute
de metri şi chiar kilometri şi au o influenţă nefavorabilă asupra clădirilor aşezate pe
această distanţă.
Rezultă deci destul de evidentă importanţa şi necesitatea fundaţiei. Cu cât
fundaţia are dimensiuni mai mari, cu atât va consuma, prin oscilaţii proprii, o cantitate
mai mare din surplusul de energie, ceea ce însemna că valoarea energiei transmise în
sol sub formă de vibraţii va fi redusă. Uneori la consumul surplusului de energie arătat,
mai contribuie şi anumite dispozitive speciale cu ar fi amortizoarele.
În cele ce urmează se vor analiza fenomenele ce au loc în urma loviturii dată de
berbec. Pentru aceasta se va lua în considerare schema din fig. 2.62., schemă care este
în general valabilă pentru ciocane, unde s-a notat cu 1 berbecul ciocanului, cu 2
şabota, cu 3 stratul elastic între şabotă şi fundaţia 4, care în cele mai multe cazuri este
aşezată direct pe sol.
Berbecul 1 al ciocanului execută lovitura într-un interval de timp foarte scurt
(de ordinul 1/1000 s). Sub efectul loviturii şi la sfârşitul ei, şabota 2 începe o mişcare
în jos. Durata mişcării şabotei în jos în raport cu durata loviturii este relativ mare.
Revenirea şabotei în poziţia iniţială are loc datorită stratului elastic 3. Sub acţiunea
repetată a loviturilor berbecului, şabota începe o mişcare de oscilaţie, însă ea se mişcă
ca un corp liber în spaţiu. Evident că şabota transmite la rândul ei mişcarea fundaţiei 4.
Fenomenul este asemănător cu cel descris înainte, în sensul că pentru fundaţie, şabota
constituie ceea ce era pentru şabotă berbecul. În felul acesta şi fundaţia începe o
mişcare oscilatorie proprie, tot ca un corp liber în spaţiu şi produce o acţiune dinamică
asupra solului pe care este aşezată.
95
Fig. 2.62. Schema unei fundaţii de ciocan
Rezultă deci, că ansamblul fundaţie-şabotă reprezintă un sistem elastic,

constituit din două elemente care au mişcări de oscilaţie libere, independente.
Fenomenele analizate nu au loc şi la prese şi, în general la utilajele cu lucru
liniştit, întrucât în acest caz lipsesc şocurile iar fundaţia are doar funcţia de a asigura o
aşezare mai bună a maşinii pe sol.
2.13.2. Calculul fundaţiei [2.5, 2.4, 2.5, 2.7]

Calculul fundaţiei pentru ciocane se face urmărind fazele de mişcare de la
berbec la sol. (Fig. 2.63).
Fig. 2.63. Schema de calcul a fundaţiei unui ciocan

a – cu şabota legată rigid de blocul de fundaţie (sistem cu un grad de libertate) ;
b – cu şabota rezemată elaszic pe blocul de fundaţie (sistem cu două grade de
libertate).
96
După cum s-a arătat, fenomenele care au loc între berbec şi şabotă sunt similare
celor care au loc între şabotă şi fundaţie şi anume lovirea a două corpuri libere în
spaţiu.
Se presupune în ambele cazuri valabilă schema din figura 2.63, în care corpul
care loveşte are greutatea G1 şi viteza v1, iar înălţimea de cădere h. Corpul lovit are
greutatea G2 şi este aşezat elastic pe sol. Se presupune că lovitura are loc pe o axă care
trece prin centrele de greutate ale celor două corpuri. Se mai admit, ca ipoteze
simplificatoare, faptul că cele două corpuri (în cazul nostru berbec-şabotă, respectiv,
şabotă-fundaţie) sunt corpuri absolut solide şi că stratul elastic de sub şabotă (respectiv
de sub fundaţie) sunt ideal elastice.
Dacă se cunoaşte dependenţa dintre forţa P, cu care corpul G 1, loveşte corpul G2

şi timpul t cât durează lovitura, se poate stabili viteza corpului G 2 la sfârşitul loviturii
(care de fapt este viteza de început pentru oscilaţia corpului G2).
Aplicând teorema impulsului se poate scrie:
v2 = H2/m2 = g H2/G2 (2.105)
în care : H2 - impulsul şabotei şi se calculează cu relaţia:
H2 = ∫ P dt (2.106)
unde : m2 – este masa şabotei : m2 = G2/g

De obicei, forţa P şi, respectiv, impulsul sunt greu de stabilit, însă se cunosc
greutăţile celor două corpuri G1 şi G2, viteza de cădere v1, deci şi înălţimea de cădere h.
Dacă corpul G1 cade liber, atunci viteza sa finală este:
v1 = (2gh)1/2 (2.107)
având energia :
E1 = G1h. (2.108)
În cazul în care ciocanul este cu dublă acţiune atunci se cunoaşte energia sa de

lovire, E'1 şi se poate determina viteza sa, v'1 cu relaţia:
v’1 = (2g E’1/G1)1/2 (2.109)
Viteza corpului G2 la sfărşitul loviturii, conform teoriei ciocnirii, se calculează

cu relaţia:
v2 = v1 (1 + k)G1/(G1 + G2) (2.110)
în care : k - este coeficientul de ciocnire.

97
Energia cinetică E2 este:
E2 = m2 v22/2 (2.111)
Cunoscând viteza v2, greutatea G2 precum şi rigiditatea elastică c2 a

materialului pe care este aşezat corpul G2, se poate stabili deplasarea sa maximă în
mişcarea care o primeşte, pornind de la valorile energiilor. Astfel, energia corpului G 2
la începutul mişcării sale, se consumă prin deformarea elastică a materialului de sub el.
Dacă se pesupune că forţa elastică P' a materialului creşte direct proporţional cu
compresiunea elastică (l2) produsă de corpul G2, atunci lucrul mecanic efectuat este:
L = P’ λ2/2 (2.112)
Dar : P’ = c2 λ2 (2.113)
Rezultă :
L = c2 λ22/2 (2.114)
Din egalitatea expresiilor (2.112) şi (2.114) rezultă :
λ2 = v2[G2/(c2g)]1/2 (2.115)
respectiv cea mai mare forţă transmisă materialului de sub corpul G2 este:
P’ = c2 λ2 = c2 v2 [G2/ (c2g)]1/2 = v2 (G2c2/g)]1/2 (2.116)
Dacă se ţine seama şi de compresiunea elastică, l2, datorită greutătii G2,avem :
G2 = c2l'2 (2.117)
Atunci :
P’ = v2 [G2/(gλ2)]1/2 (2.118)
Fiind determinate aceste elemente generale, se poate trece la calculul efectiv al

fundaţiei. Pentru aceasta se iau în cosiderare două variante posibile şi anume:
- şabota este aşezată pe fundaţie prin intermediul unui strat elastic (cazul cel
mai
răspândit);
- şabota este fixată rigid pe fundaţie (caz mai rar întâlnit).
2.13.3. Calculul fundaţiei în cazul în care este aşezată elastic
În acest caz este valabilă situaţia prezentată schematic în figura 2.63, în care
viteza şabotei este chiar v2 dată de relaţia (2.110). Viteza v1 este cea a berbecului în
98
momentul lovirii; G1 greutatea berbecului ciocanului, G2 greutatea şabotei şi k

(constanata elastică) se ia din tabelul 2.3.
La fel sunt valabile şi relaţiile (2.116), respectiv, (2.118) în care c 2 reprezintă
rigiditatea elastică a stratului elastic.
Forţa P’ rezultată din relaţia (2.116) se multiplică cu trei, pentru motivul că are
un caracter variabil (dinamic), de care nu s-a ţinut seama în calcul şi care de fapt
reprezintă corespondentul static al valorii ei.
Tabelul 2.3.
Valorile constantei elastice - k
Tipul ciocanului Starea materialului la forjat k
Ciocane uşoare la temperatura maximă de forjat 0,2
Ciocane mijlocii la temperatura maximă de forjat 0,3
temperatura normală 0,4
rece 0,5
Ciocane mijlocii 0,6
Ciocane grele 0,7-0,8
Cunoscănd viteza v2 de deplasare a şabotei, viteza fundaţiei v 4 se calculează

analog relaţiei (2.110).
v4 = v2(1 + k’) [G2/(G1 + G4)] (2.119)
în care: G4 - este greutatea totală a fundaţiei şi a ciocanului : (G4 = Gf + Gc) ;

k' - coeficientul de ciocnire între şabotă şi fundaţie.
Deplasarea fundaţiei l4 se calculează cu o relaţie analogă relaţiei (2.115)
λ4 = v4[G4/(c4g)]1/2 (2.120)
în care : c4 este rigiditatea elastică a materialului de sub fundaţie.
Forţa transmisă de fundaţie se calculează cu o relaţie analogă relaţiei (2.116)
P’ = v4(c4G4/g)1/2 (2.121)
unde :
λ’4 = G4/c4 (2.122)
Alegerea greutăţii fundaţiei Gf şi a înălţimii stratului elastic, precum şi a unor

eventuale mijloace de amortizare suplimentare, depind de exigenţele în privinţa
99
transmiterii vibraţiilor în sol, de natura solului de sub fundaţie, de mărimea şi felul

ciocanului.
Cea mai mare influenţă asupra fundaţiei o are deplasarea admisibilă
(amplitudinea) ei în timpul oscilaţiei, precum şi mărimea forţei cu care apasă asupra
materialului pe care este asezată.
În ceea ce priveşte deplasările admisibile ale fundaţiei, acestea sunt date în
tabelul 2.4.
În caz de exigenţe mari, nu se iau deplasări mai mari de 0,1 cm.
Tabelul 2.4.
Deplasări admisibile ale fundaţiilor
Felul ciocanelor Deplasarea, [cm]
Uşoare şi mijlocii 0,2 - 0,3
Grele 0,6 - 1,5
Pentru calcule preliminare, greutatea fundaţiei se poate aproxima după relaţia

dată de Rausch:
log Gf = 0,8 log E1 + 1,8 (2.123)
în care : E1 este energia de lovire a ciocanului, în [kJ].
Relaţia (2.123) a fost stabilită pe cale experimentală. Pentru calculul efectiv al

fundaţiei, se va porni de la greutatea ei, stabilită cu ajutorul relaţiei (2.117), rămânând
să se verifice mărimea deplasării acesteia.
În funcţie de acestea, se poate verifica şi dacă presiunea admisibilă a solului nu
este depăşită (în cazul în care fundaţia este aşezată direct pe sol). În acest caz,
dimensiunile fundaţiei se stabilesc în funcţie de suprafaţa inferioară necesară a asigura
o presiune pe sol admisibilă, iar forma ei se alege în funcţie de tipul ciocanului.
Calculul, în cazul în care şabota este fixată rigid pe fundaţie, se face folosind
schema din figura (2.63.a), în care G 2 reprezintă greutatea şabotei (împreună cu
ciocanul) şi a fundaţiei, iar G1 aceea a berbecului ciocanului.
Stratul elastic - garnitura

Acest strat se aşează între şabotă şi fundaţie. Stratul elastic se mai numeşte şi
garnitură având şi rol de a proteja fundaţia, de a permite o aşezare cât mai rapidă şi
corectă a ciocanului pe fundaţie şi de a se asigura o repartizare cât mai uniformă a
presiunii ciocanului pe fundaţie. Fundaţia se aşează de asemenea pe un strat elastic, tot
pentru aceleaşi motive.
Solul este cea mai simplă şi în acelaşi timp cea mai ieftină posibilitate de
aşezare a fundaţiei. Evident că, având în vedere varietatea solului, este important ca
înainte de aşezarea fundaţiei să se facă sondaje pentru a vedea de ce natură este solul.
În acest sens trebuie să se stabileasca presiunea admisibilă pe sol (kgf/cm 2) şi
rigiditatea elastică a acestuia .
100
Cunoscând rigiditatea elastică a solului c şi presiunea, se poate calcula

compresiunea elastică a solului sub acţiunea greutăţii fundaţiei cu relaţia (2.124):
λ’4 = σ/cz = G4/(Acz) (2.124)
în care: s - este presiunea pe sol datorită greutaţii G4;

A - aria suprafeţei părţii inferioare a fundaţiei;
cz - este coeficient de compresiune elastică uniformă. Valorile acestui
coeficient pentru diferite soluri sunt date în tabelul 2.5.
Tabelul 2.5.
Valorile coeficientului cz de compresiune elastică pentru diferite terenuri.
Natura terenului Coeficientul cz la compresiune elastică
uniformă [ kgf/cm2]
Terenuri slabe de mâl sau de natură 0,5 - 1,0
organică
Argile şi terenuri argiloase :
- slabe, plastice 1,0 - 2,0
- plastice 2,0 - 4,0
- tari 4,0 - 10,0
Terenuri nisipoase :
- nestabile 1,0 - 1,5
- medii 1,5 - 2,5
- dense 2,5 - 4,0
Terenuri pietroase cu intensitate 2,5 - 4,0
medie
Loes şi locuri argiloase 4,0 - 5,0
PLUTA ŞI PÂSLA Pluta se utilizează în stare naturală. Cu toate acestea se

mai folosesc şi plăci presate din rămăşitele de plută rezultate de la diferite operaţii de
prelucrare a acesteia şi prinse împreuna cu ajutorul unor cleiuri sau asfalturi. Plăcile au
dimensiuni de 1,5x1 m şi grosimea de (5 - 20) cm. Asemenea plăci se pot aşeza pe
toată suprafaţa fundaţiei. Dacă apăsarea specifică este mică, se pot aşeza numai în
cateva locuri. Presiunea admisibilă este, în caz de încărcare statică, p = 1,4 kgf/cm 2.
Elasticitatea plutei depinde de presiunea medie. Valoarea medie a modulului de
elasticitate longitudinală a plutei în stare naturală este de (100 - 150) kgf/cm 2 (la
încărcarea dinamică). În cazul în care este sub forma de plăci asfaltate, modulul de
elasticitate este de 20 - 50 kgf/cm 2. Asemenea material se foloseşte mai mult ca izolant
fonic şi se aşează de obicei pe laturile fundaţiei în cazurile în care aceasta este aşezată
între pereţi de beton, pentru a se sprijini solul.
101
La construcţiile mai noi de ciocane, pluta se utilizează mai rar ca strat elastic
pentru fundaţii, fiind înlocuită cu arcuri de oţel care micşorează transmiterea vibraţiilor
în sol până la (10 - 15)%, spre deosebire de plută care realizează de abia (50-60)%.
Pâsla se foloseşte mai rar la fundaţiile de ciocane întrucât işi pierde repede
elasticitatea şi cu timpul se durifică. Modulul ei de elasticitate are valori între (800 -
1000) kgf/cm2 şi se schimbă în limite mari după sortul pâslei. Presiunea pe care o
suportă pâsla este de maximum 80 kgf/cm2.
Atât pluta cât şi pâsla se folosesc mai mult ca garnituri sub şabotă sau ca
izolatori fonici.
CAUCIUCUL Are coeficientul de amortizare de cinci ori mai mare decât

arcurile de oţel. Apăsarea specifică admisibilă la cauciuc este de 15 kgf/cm 2.
Pentru acest motiv se foloseşte aproape exclusiv sub formă de cilindri şi numai
în cazuri izolate se foloseşte sub formă de plăci. Cilindrii de cauciuc se montează
direct sub fundaţie (rar) sau se prind prin plăci de fontă care se strâng cu şuruburi. În
acest fel prezintă avantajul că se pot mai uşor înlocui în exploatare.
În unele cazuri se utilizează sistemul combinat cauciuc şi arcuri de oţel, care se
aşează de obicei, în locurile care lucrează la temperaturi mai ridicate.
Rigiditatea elastică a cauciucului este variabilă şi depinde de gradul de
comprimare.
LEMNUL Se foloseşte de obicei ca garnitură elastică sub şabotă. Pentru a

asigura funcţia arătată, lemnul trebuie să aibă anumite calităţi şi anume: să-şi păstreze
elasticitatea cât mai mult timp, să fie uşor de reparat şi ieftin. Dintre esenţele lemnoase
cunoscute stejarul îndeplineşte cel mai bine aceste condiţii. Stejarul utilizat trebuie să
fie de bună calitate, fără defecte, fără putregaiuri, uscături sau burete şi să aibă fibrele
cât mai uniforme.
Lemnul de stejar are modulul de elasticitate în direcţia perpendiculară pe fibre
egal cu E = 20.000 kgf/cm2. Presiunea pe care o suportă este de circa 50 kgf/cm2.
Stratul elastic de stejar este de obicei constituit din grinzi aşezate pe un singur
rând sau pe mai multe rânduri, în funcţie de greutatea ciocanului şi a şabotei ce se
aşează pe el.
În tabelul 2.6 se dau date referitoare la acest aranjament. Grinzile care
constituie stratul elastic, de obicei sunt aşezate orizontal, întrucât în această poziţie
sunt mai uşor de asamblat. Asamblarea lor se face cu buloane. Grinzile aşezate vertical
sunt mai rar aplicate întrucât nu au decât avantajul unei rezistenţe mărite, dar sunt
necesare în cantitate mare.
Tabelul 2.6.
102
Montarea straturilor elastice la fundaţii în funcţie de greutatea

părţilor căzătoare ale ciocanului
Greutatea părţii Numărul de rânduri Grosimea totală a

mobile, [kgf] stratului, [mm]
până la 1.500 1-2 600
1.500 - 5.000 2-3 600 - 900
5.000 - 15.000 3-4 900 -1.200
15.000 - 25.000 4-5 1.000 - 1.500
Fig. 2.64. Fundaţii oscilante amortizate.
103
ARCURILE DE OTEL Încep să fie din ce în ce mai răspândite la construcţia

fundaţiilor pentru ciocane şi se folosesc ca strat elastic. Au avantajul că se pot alege
oricât de mari şi au aceeaşi constantă elastică indiferent dacă solicitarea este statică sau
dinamică.
În mod curent se folosesc arcuri elicoidale, care se aşează în număr de 4 - 12
între plăci de fontă sau în cutii închise. În figura 2.64 se arată asemenea instalaţii
pentru cazul în care fundaţia se execută suspendată pe arcuri.
Desigur că forma cutiilor care conţin arcurile poate fi diferită în funcţie de
necesităţile constructive.
2.13.4. Calculul pulsaţiei proprii de oscilaţie a fundaţiilor ciocanelor
Calculul pulsaţiei proprii de oscilaţie a fundaţiei este important să se facă pentru

a se verifica daca nu cumva, întâmplător, coincide cu cea a ciocanului pe de o parte
(deci pentru a evita fenomenul de rezonanţă), iar pe de altă parte pentru a coincide cu
pulsaţia oscilaţiilor vreunei părţi a clădirii (planşeu, geamuri etc.), care se găsesc în
apropierea ciocanului, deoarece în asemenea cazuri efectul loviturilor se multiplică.
Pulsaţia proprie a oscilaţiei fundaţiei, considerându-se ca oscilaţie liberă, se
calculează cu relaţia:
c
 
m
(2.125)
sau dacă se exprimă constanta C cu ajutorul deplasării fundaţiei sub acţiunea greutăţii
proprii (G4), se obţine :
g
 
'4
(2.126)
sau în cazul când este vorba despre elemente în mişcare de rotaţie (exemplu la
ciocanele pneumatice unde de fapt turaţia volanului coincide cu numărul de lovituri pe
minut) :
300
 
'4
104
(2.127)
Pulsaţia proprie a oscilaţiei fundaţiei se alege mai mică sau mai mare decât
numărul de lovituri pe minut ale ciocanului pentru a înlătura posibilitatea apariţiei
fenomenului de rezonanţă. Dacă numărul de lovituri pe minut ale ciocanului este mic
(80 - 100 lovituri pe minut), în cazul aşezării fundaţiei pe arcuri se alege pulsaţia
proprie a oscilaţiei ei cel puţin 6,5 - 8,5 ori mai mare.
Din practică s-a constatat că la folosirea plăcilor de plută (ciocane mici)
deplasarea fundaţiei datorită greutăţii proprii, l4 = 0,1 - 0,3 cm, iar pulsaţia proprie a
oscilaţiei este w = 550 - 950 min-1. La utilizarea de arcuri se poate lua l'4 = 1,6 cm aşa
că pulsaţia este w = 120 - 300 min-1, deci mai mică, prin urmare este necesar ca la
ciocanele mici, rapide, să se aleagă pulsaţia proprie a oscilaţiei mai mică decât este
numărul său de lovituri pe minut. Cel mai avantajos este să se ia de două ori mai mică,
deoarece deplasarea fundaţiei la aceste rapoarte este cea mai mică.
2.13.5. Amortizoarele
Folosirea de sisteme de amortizoare este indicată în special la ciocanele mijlocii

şi mai ales mari. Prin aplicarea lor, se poate ca, pentru aceeaşi amplitudine a oscilaţiei
fundaţiei şi forţei transmise solului să se economisescă până la 60% din greutatea
fundaţiei (când nu se aplică sistemul de amortizare). Pe lângă aceasta, sistemul de
amortizare mai prezintă avantajul că se realizează o amortizare foarte rapidă a
oscilaţiilor fundaţiei, astfel că după fiecare lovitură, deci în faţa loviturii următoare,
fundaţia este în repaus.
105
Fig. 2.65. Cutii cu arcuri pentru fundaţiile oscilante amortizate.
Dintre sistemele de amortizare la fundaţiile de ciocane cele mai răspândite sunt

amortizoarele mecanice şi hidraulice.
Scheme de sisteme de amortizare sunt indicate în figura 2.65 şi 2.66. În
majoritatea cazurilor, sistemele se compun din cilindrii, în care se deplasează
pistoanele a căror tije sunt legată de fundaţie, sau cutiile cu arcuri.
Între piston şi cilindru, ale căror suprafeţe de control sunt rectificate, se lasă un
joc de 0,1 - 0,3 mm prin care lichidul din partea inferioară a pistonului – de obicei un
fluid vâscos, trece în partea lui superioară atunci când pistonul se deplasează în jos.
Cel mai răspândit sistem de amortizare este cel mecanic (cutii cu arcuri),
prezentat în figura 2.65.
Fig. 2.66. Schema unei fundaţii suspendate.
106
Amortizoarele se montează în locurile în care fundaţia are cele mai mari

deplasări. Axa lor este verticală sau orizontală în funcţie de direcţia deplasării
fundaţiei pe care trebuie să o amortizeze.
Legătura între fundaţie şi amortizoare se face direct sau indirect, prin
intermediul unor tije de legătură. De obicei amortizoarele se aşează în formă de rozetă
sub fundaţie, în locuri uşor accesibile şi cu posibilităţi rapide de înlocuire.
Există sisteme de amortizare care se pot pune în acţiune numai temporar şi
anume când deplasările fundaţiei depăşesc o anumită limită.
Ca lichid, în amortizoarele hidraulice, se foloseşte ulei cu o vâscozitate 6,5 oE,
sau păcură. În cazul în care se utilizează pistoane fără garnitură de etanşare, se
utilizează glicerină pentru a avita efectul nociv al uleiului asupra acestora.
Exemplu de calcul al unei fundaţii de ciocan

În cele ce urmează se va analiza calculul unei fundaţii de beton a unui ciocan
pneumatic cu următoarele caracteristici:
- greutatea berbecului : G1 = 1,5 tf;
- greutatea şabotei : G2 = 30 tf;
- greutatea totală a ciocanului : Gc = 34 tf;
- numărul de lovituri pe minut : n = 80 lov/min;
- energia loviturii : E'1 = 3,8 tf x m;
Greutatea fundaţiei Gf în funcţie de energia de lovire a ciocanului E' 1 este =
170 tf.
Dimensiunile fundaţiei se aleg în funcţie de necesităţile constructive (aşezarea

ciocanului, a cutiilor cu arcuri etc.) este ca în figura 2.64.
Viteza de lovire a berbecului conform relaţiei (2.109) este :
9,8
v1  2  9,81  7,05 m/s.
1,5
Viteza şabotei la sfârşitul loviturii, conform relaţiei (2.110) este :
1,5
v 2  7,05 1  06
,  0,536 m/s.
1,5  30
Viteza fundaţiei, conform relaţiei (2.119) este :
30
v 4  0,536 1  0,6  0,11 m/s.
30  204
Observaţie: în acest calcul, în G4 s-a inclus şi greutatea ciocanului care face
corp comun cu fundaţia.
Comprimarea datorită şabotei, socotind că între ele şi fundaţie există instalată o
garnitură de pâslă cu grosimea de 8 cm este:
107
G 2 30  103  8
'2    0,0136 cm.
AE 22  103  103
Deci, forţa dinamică între şabotă şi fundaţie, conform relaţiei (2.121) este :
1
P'  0,536  30  470 tf.
9,81  0,0136
Conform celor arătate, forţa statică corespunzătoare este:
P's = 3P' = 3x470 = 1410 tf.
deci presiunea cu care apasă şabota pe fundaţie este:
P's 1410
    64 kgf/cm2.
A 2,2
Se aleg ca strat elastic sub fundaţie cutii cu arcuri de oţel cu următoarele
caracteristici:
- diametrul mediu al spirei D = 7,2 cm;
- diametrul sârmei d = 1,6 cm;
- numărul de spire active = 3,5;
- înălţimea arcului comprimat 10,5 cm,
aşezarea lor făcându-se în 24 cutii, fiecare conţinând 12 arcuri, deci în total 288 de
arcuri.
Rigiditatea elastică a unui arc, conform relaţiei (2.124) este :
850.000  16,4
c4   531 kgf/cm.
64  3,5  3,63
Greutatea totală G4 care trebuie suportată de arcuri este:
G4 = 170 + 31 = 204 tf.
Forţa statică ce revine unui arc, este:
G 4  103 204  103

P    710 kgf,
288 288
deci cantitatea cu care se comprimă un arc este :
P 710
'4    1,33 cm.
c4 531
Forţa dinamică care acţionează asupra arcurilor, conform relaţiei (2.121) este :
1
P'  0,11  204  62,5 tf.
9,81  0,0133
Deci forţa statică corespunzătoare, care acţionează asupra unui arc, considerând
corespondentul static al forţei dinamice P’ de trei ori valoarea obţinută, este :
108
3  62,5
Pst  0,710   1,36 tf.
288
Cea mai mare deplasare a fundaţiei (sub acţiunea forţei dinamice) este:
P' 62,5  103

4    0,407 cm.
288c4 288  531
deci se încadrează în limitele admisibile.
Această valoare, se poate reduce şi mai mult, prin aplicarea de amortizoare

hidraulice
Calculul pulsaţiei proprii a oscilaţiilor fundaţiei este :
300 300
    260 min-1
'4 1,33
Se vede deci, că pulsaţia proprie este de trei ori mai mare decât frecvenţa
loviturilor pe minut ale ciocanului, aşa că posibilitatea fenomenului de rezonanţă în
acest caz este exclusă.
Se poate chiar presupune, că sub influenţa unor mecanisme de amortizare,
fundaţia să se afle în stare de repaus înaintea fiecărei lovituri.
Fundaţia se va construi astfel încât centrul ei de greutate să coincidă cu axa
centrului de greutate al berbecului. Lovitura va fi astfel centrică.
2.13.6. Construcţii de fundaţii. Întreţinere şi reparaţii.
În cele ce urmează se dau cateva exemple de fundaţii executate pentru diferite

tipuri de ciocane, la unele se indică şi dimensiunile principale.
În ultima vreme este destul de răspândită fundaţia în formă de trunchi de
piramidă.
Un exemplu de acest fel este cel din Fig. 2.67. Această formă permite o aşezare
stabilă a ciocanului pe garnitura elastică, protejează bine garnitura şi, ceea ce este
principal, asigură o suprafaţă mărită a bazei fundaţiei, deci o apăsare pe sol redusă.
În cazul în care fundaţia ciocanului este aşezată pe un strat elastic format din
arcuri pot exista două variante. În prima variantă există posibilitatea ca arcurile să se
aşeze direct sub fundaţie ca în Fig. 2.65. În acest caz, cutiile care conţin arcurile se
aşează în orificii speciale prevăzute în partea inferioară a fundaţiei.
O a doua variantă se vede în Fig. 2.66. În acest caz, arcurile 5 sunt scoase la
suprafaţă, iar fundaţia se sprijină pe ele prin intermediul unor tiranţi 4. Fundaţia este
construită pentru un ciocan matriţor de 3000 kgf.
În cele două variante arătate, arcurile folosite sunt elicoidale. În ultimul timp au
apărut fundaţii de ciocane, suspendate, aşezate şi pe arcuri cu foi.
109
Blocurile fundaţiilor ciocanelor se execută, aproape fără excepţie, din beton

armat. Pentru construcţia lor sunt valabile prescripţiile generale, valabile şi pentru
betonul armat de construcţie. Gradul de armare al betonului se stabileşte în funcţie de
mărimea şi direcţia forţelor statice sau dinamice care acţionează asupra fundaţiei. În
cazul ciocanelor, forţele care acţionează asupra fundaţiilor sunt: forţa elastică, forţele
de accelerare a masei fundaţiei şi a greutăţii maşinii, forţele de lovire, etc.
Fig. 2.67. Fundaţie în formă de trunchi de piramidă.
110
Pentru construirea fundaţiilor se foloseşte beton îndesat, fabricat din ciment

portland, armat. Dacă forma fundaţiei este foarte complicată se poate folosi şi beton
turnat.
Pentru fabricarea betonului se recomandă ca cimentul să aibă gensitatea de 300
3
kgf/m . De asemenea nu se recomandă utilizarea nisipului neted sau praf, sau care
conţine diferite materii organice, chiar când este în pietriş.
Dimensiunile şi forma armăturii din fundaţie se stabilesc după regulile generale
ale betoanelor armate, ştiind că solicitările cele mai periculoase sunt la forfecare.
O atenţie deosebită trebuie acordată locului de pe fundaţie, unde este aşezată
şabota. În cazul în care aceasta este legată rigid cu fundaţia, presiunea cu care apasă
este foarte mare şi există pericolul ca betonul să se sfărâme. În acest,caz armarea se va
face cu deosebită atenţie.
O armare bună va trebui făcută şi în partea inferioară a fundaţiei, unde în
practică se constată că apar cel mai des fisuri.
Dezavantajul betonului este că transmite foarte uşor sunetul. Pentru a-i reduce
această defecţiune, se aşează sub fundaţie carton asfaltat şi plăci din pâslă.
Fundaţia trebuie izolată fonic şi împotriva transmiterii vibraţiilor şi în direcţie

laterală. În acest scop se prevede în jurul feţelor laterale ale fundaţiei un spaţiu liber
de 1-5 cm. În caz de aşezare pe arcuri se lasă un spaţiu mai mare pentru a se putea
manevra mai uşor. Acest spaţiu izolant se limitează înspre sol cu materiale mai moi cu
proprietăţi de amortizare.
Folosirea acestora se face astfel ca, în nici un caz, să nu se mărească pulsaţia
oscilaţiilor fundaţiilor. Uneori aceste spaţii se umplu cu plăci de pâslă sau plută.
Blocul din beton armat şi straturile sale elastice, precum şi izolaţiile fonice
trebuie bine protejate împotriva accesului uleiurilor, petrolului sau a altor substanţe cu
caracter nociv.
În ceea ce priveşte modul de aşezare a ciocanelor pe fundaţii trebuie precizat
faptul că axa de bătaie a berbecului pe şabotă trebuie să coincidă cu axa centrului de
greutate al fundaţiei şi maşinii. În cazul în care acest lucru nu se respectă se poate
întâmpla ca fundaţia să se încline sub efectul loviturilor, fapt care în majoritatea
cazurilor duce la apariţia de fisuri în fundaţie.
Aceste fisuri sunt greu şi în unele cazuri chiar imposibil de reparat. În plus,
trebuie să se ţină seama de faptul că în perioada de reparaţie a fundaţiei, ciocanul este
scos din funcţiune.
Chiar în cazul în care nu se produce fisurarea fundaţiei, însuşi faptul că ciocanul
primeşte o poziţie înclinată constituie un inconvenient destul de serios.
Ciocanele trebuie prinse foarte bine pe fundaţii, deoarece în caz contrar ar putea
apărea şocuri suplimentare pe fundaţie datorită jocurilor ce s-ar naşte aici.
Suprafaţa fundaţiei pe care se aşează garnitura trebuie să fie orizontală în
ambele direcţii. Abaterile de la orizontalitatea feţei fundaţiei sunt următoarele: în
direcţie longitudinală jo = 1 - 1,5 mm pentru o lungime de 1000 mm , iar în direcţie
transversală
111
jt = 1,5 - 2 mm tot pentru o lungime de 1000 mm.

Pe faţa fundaţiei nu se admit concavităţi cu o suprafaţă mai mare de 30 cm2.
Suprafaţa stratului elastic trebuie de asemenea să fie orizontală. Abaterile
admise longitudinal cât şi transversal de la orizontalitate, nu pot depăşi 1 mm pentru
1000 mm lungime.
Şabota nu poate avea abateri de la orizontalitate care să depăşească valoarea de
1 mm pentru 1000 mm lungime atât în sens longitudinal cât şi transversal.
După un anumit timp de funcţionare limitele arătate sunt evident depăşite şi
dacă se înregistrează la şabotă abateri mai mari de 3 mm pe lungimea de 1000 mm în
sens longitudinal şi de 4 mm pe 1000 m, în sens transversal, trebuie luate măsuri de
reparare a stratului elastic pe care este aşezată şabota.
Atunci când fundaţia se aşează pe arcuri, sub fundaţie, acestea se montează în
orificii speciale practicate în partea inferioară a fundaţiei. Dacă fundaţia este mai mică,
se face betonarea ei în altă parte (binenţeles cu orificiile respective) şi apoi se aşează
pe cutiile cu arcuri, corespunzător aşezate.
Fundaţiile mai greu de deplasat, se betonează direct pe cutiile cu arcuri. Pe cât

posibil, se recomandă să se adopte o astfel de construcţie a fundaţiilor care să permită
aşezarea ulterioară a cutiilor cu arcuri.
În privinţa aşezării pe arcuri, sunt indicate câteva posibilităţi de montare a

acestora, după betonarea fundaţiei. În aceste cazuri fundaţia se sprijină pe cutiile cu
arcuri prin intermediul unor grinzi de fier profilat.
În cazul în care fundaţia se aşează pe sol, va trebui să se verifice în prealabil,
prin sondaje, calitatea acestuia şi la adâncimea corespunzătoare.
Se va evita pe cât posibil aşezarea fundaţiei pe soluri care conţin straturi umede
(care după cum se ştie transmit foarte bine vibraţiile) mai ales când acestea se întind şi
sub clădirile din jur şi în special, dacă acestea sunt cu mai multe etaje. Dacă aşezarea
pe asemenea sol nu se poate evita, atunci fundaţia se va monta pe un strat elastic cât
mai moale (de exemplu pe arcuri), iar greutatea fundaţiei se va alege cât mai mare şi în
plus se vor folosi şi amortizoare. O atenţie deosebită se va acorda acestei probleme
atunci când în împrejurimi există locuinţe, deoarece în timpul nopţii se fac simţite şi
cele mai mici vibraţii.
Când fundaţia se aşează pe stâncă trebuie să se verifice, pentru motive similare
arătate mai sus, ca vibraţiile să nu se extindă şi sub clădirile din jur.
BIBLIOGRAFIE Capitolul 2
2.1. Chişu A. ş.a. - Organe de maşini, E.D.P. Bucureşti, 1981.

2.2. Darabonţ A ş.a. - Şocuri şi vibraţii. Aplicaţii în tehnică, E.T. Bucureşti, 1988.
2.3. Dimitriu S. şi Badea S. – Utilaje pentru presarea prin forjare, matriţare,
extruziune.
E.D.P.–Bucureşti 1998.
112
2.4. Geleji A. - Forgue equipment, rolling mills and accessories, Budapesta, 1967.
2.5. Geamăn V. - Utilaje şi instalaţii mecanice pentru prelucrări plastice - Curs,
Reprografia Universităţii Bv.,comanda Nr. 35 MC/1996.
2.6. Gube G. - Schmiedehammer, Veb Verlag Technik, Berlin, 1960.
2.7. Kiss E. şi Voith M - Kohogeptan, Tankonyvkiado, Budapesta, 1977.
2.8. Moldovan V. şi Maniu A. - Utilaje pentru deformări plastice - E.D.P. - Bucureşti,
1982.
2.9. Maniu A. - Utilaje pentru deformări plastice, Vol. I, 1974 - Reprografia
Universităţii Braşov.
2.10. Moldovan V. şi Chiriţă V. - Exploatarea raţională a maşinilor de forjat, E.T.
Bucureşti,1979.
2.11. Moldovan V. şi Dimitriu S. – Modernizări în secţiile de forjare, Transilvania
Press, 1993.
2.12. Geamăn V. şi Jiman V. - Dispozitiv pentru studiul prin similitudine al
randamentului de lovire al ciocanelor cu contralovitură, Certificat de inovator
Nr. 452/11.11.1986. M.I.
2.13. Geamăn V. şi Cristea I. - Analiza defectelor ce apar la berbecii ciocanelor de
forjare – matriţare.V.– Sesiunea Internaţională de Materiale “BRAMAT-99”
din
3 – 5 Febr.1999 la Braşov. Proceedings, Vol. III. Pag.114 - 117.
2.14. Maniu A., Geamăn V. şi Matei D. - Instalaţie pentru absorbţia oxizilor metalici
rezultaţi în urma proceselor de deformare plastică la cald în ,,Construcţia de
maşini”, Nr. 7/1985, pag. 358 - 360.
2.16. * * * - Reviste de specialitate: ,,Construcţia de maşini”;
,,Maschinenmarkt”;
,,Cuznecino stampovocinoe proizvodstvo”, etc.
2.17. * * * - Prospecte ale firmelor: Eumuco, Hasenclever, Banning, Erfurt, Massey,
Komatsu, etc.
113
114

Cap 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 2.

CIOCANE DE FORJARE – MATRIŢARE

Definiţie: Ciocanele sunt maşini de deformare plastică, determinate de energia

Fig. 2.1. Schema de principiu a ciocanelor de forjare – matriţare:

De la înălţimea maximă Hb, berbecul 2 cade cu viteza maximă până la contactul cu

2.2. Clasificarea ciocanelor

Fig. 2.2. Tipuri constructive de ciocane pneumatice cu dublu efect.

Fig. 2.3. Tipuri constructive de ciocane matriţoare cu contralovitură (fără şabotă).

2.3. Caracteristicile ciocanelor

Principalele caracteristici ale ciocanelor sunt cele energetice şi de forţe precum

Energia de lovire reprezintă caracteristica principală a ciocanelor. Ea se poate

a) – pentru ciocane cu simplu efect (Fig.2.1.a):

Energia de deformare a ciocanului este dată de relaţia:

E = Eb .  = (mb. vb2/2).  = mb . 2g . (Hb- S – Sd) .  = Gb. Hb. ; (2.1)

unde:  - randamentul de deformare;

b) – pentru ciocanele cu dublu efect (Fig. 2.1.b):

La ciocanele cu dublă acţionare, viteza de coborâre a berbecului este de obicei

c) – la ciocanele cu contralovitură (Fig. 2.1.c):

E = mb. vb2/2; (2.4)

unde: mb = mb1 + mb2;

Dar mb1  mb2 – şi deci rezultă:

E = (mb1. g + ps. As) . Hb.  - mb2. Hb. ; (2.5)

Viteza de impact la aceste tipuri de ciocane este aproximativ egală cu 6 [m/s].

Fig. 2.5. Domeniile de utilizare ale ciocanelor pentru matriţare.

De asemenea, în Fig. 2.6 se poate vedea variaţia forţei de deformare, în funcţie

Fig. 2.6. Valoarea forţelor maxime realizate la ciocane, în funcţie de masa

În tabelul 2.1. sunt prezentate valorile unor mărimi constructive şi randamentele

Nr. Tipul Masa Energia Numărul Lăţimea Viteza

2.3.2. Caracteristicile geometrice

Sunt definite de dimensiunile spaţiului de lucru şi sunt caracterizate de

2.4. Agentul motor al ciocanelor

unde: u – energia internă a aburului sau a aerului;

Lucrul mecanic necesar funcţionării ciocanului se creează prin trecerea

L1, 2 =  p. dv =  v. dp; (2.7)

- pentru dv > 0 şi dp > 0 rezultă expansiunea agentului motor;

2.4.1. Aburul ca agent motor

Se poate prezenta sub trei stări de agregare:

Condiţiile de lucru la un ciocan sunt foarte asemănătoare cu ale unui proces

unde: k – coeficient adiabatic , k = cp / cv = 1,035 + 0,1. x;

Deci titlul vaporilor este participarea gravimetrică a vaporilor în amestecul de

L1, 2 = p1.v1/ (k – 1). [1 – (p2/ p1)k – 1/k]; (2.10)

Fig. 2.7. Diagrama entropică T – s.

Entalpia este o mărime termodinamică egală cu suma dintre energia internă a

2.4.2. Aerul comprimat ca agent motor.

În majoritatea cazurilor se foloseşte preîncălzit. Aceasta din două motive şi

L1, 2 = p1. v1/ (k – 1). [1 – (v1/ v2)k – 1]; (2.12)

Din această relaţie rezultă că la aceeaşi presiune iniţială p 1 şi la acelaşi grad de

2.5. Calculul parametrilor de bază ai ciocanelor cu abur- aer.

Calculul parametrilor de bază precum şi trasarea diagramei indicate, se va face

1 - canal inferior, 2 - canal superior, 3 - canal circular de alimentare, 4 - berbec,

Considerăm că aburul proaspăt trecând prin robinetul obturator suferă o

Ridicarea pistonului se va putea face când forţa dezvoltată de abur va satisface

simultan cu funcţionarea aburului inferior se produce şi funcţionarea aburului superior.

Funcţionarea ciocanelor cu abur sau aer cu dublă acţiune, cu comandă

Spaţiul superior al cilindrului este pus în legătură cu conducta de evacuare în f'

Fig. 2.9. Diagrama indicată teoretică şi poziţiile sertăraşului distribuitorului la

După ce berbecul (pistonul) ajunge în poziţia inferioară şi execută lovitura se

În cazul funcţionării în regim de lovituri izolate complet, diagrama indicată

Fig. 2. 10. Diagrama indicată teoretică la un ciocan abur - aer cu dublă

Deci diagrama indicată teoretică are rol informativ în calculul termic al

Fs = F's - F"s - G – Ff ; (2.17)

F's = aSpmai (2.18)

unde : aS - suprafaţa inelară a pistonului ;