Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins Pagina
75
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
De reţinut!
Aerul comprimat are o largã utilizare în ramurile de bazã ale industriei: construcţii,
siderurgie, construcţii de maşini, construcţii de nave maritime şi deasemeni prezenţa sa la
bordul navelor este de importanţã majorã.
In funcţie de numãrul şi amplasarea consumatorilor la bordul navelor, sistemele de
aer comprimat se concep dupã principiul autonom sau de grup, cu circuite liniare sau
inelare. Din cauza vitalitaţii reduse principiul centralizat nu se aplicã pe scarã largã la bordul
navelor.
Magistralele de aer comprimat comunicã cu compresorul şi buteliile în care se
depoziteazã cantitatea necesarã de aer, butelii care se amplaseazã în compartimentul
maşini, în spaţiile de stingere a incendiilor, sau în alte locuri de pe navã.
De obicei circuitele de înaltã, medie şi joasã presiune se concep cu magistrale
autonome care comunicã între ele prin racorduri prevãzute cu armãturi de reducţie.
Pentru obţinerea aerului comprimat se foloseşte compresorul cu piston sau
centrifugal. Compresoarele cu piston se utilizeazã pentru debite relativ reduse, dar la
presiuni ridicate, pe când compresoarele centrifugale se utilizeazã la debite mari de aer cu
presiuni mai scãzute. Pe mãsura consumãrii aerului din butelii, compresorul completeazã
aceastã rezervã. Funcţionarea periodicã a compresorului face ca energia consumatã pentru
antrenarea compresorului sã fie mai redusã.
În scopul reducerii volumului ocupat de buteliile de aer comprimat, presiunea de
depozitare este superioarã celei de utilizare. Pentru reducerea presiunii aerului pânã la cea
necesarã, pe magistrale se monteazã armãturi de reducţie care permit menţinerea automatã
a unei presiuni de alimentare a consumatorilor.
Pentru protejarea tubulaturilor împotriva avariei în cazul unei eventuale depãşiri a
presiunilor maxime admise, în sistem se monteazã supape de siguranţã care la depãşirea
cu 10% a presiunii maximale admise se deschid şi evacueazã o parte din aerul din
tubulaturã în compartiment sau în atmosferã. Aerul comprimat ajunge la diferiţi consumatori
prin casete de valvule alimentate de magistralele sistemului.
Pentru reducerea umiditãţii aerului în sistem se folosesc instalaţii de absorbţie a
umiditãţii cu absorbanţi lichizi sau solizi.
La bordul navelor aerul comprimat are utilizãri numeroase, de importanţã
primordialã, ca de exemplu:
- lansarea motorului principal şi a motoarelor auxiliare;
- automatizãri, comenzi şi acţionãri pneumatice;
- suflarea de funingine a cãldãrilor;
- formarea pernelor de aer (la hidrofoare, la vase de amortizare, instalaţia de
rãcire telescopicã, motoare);
- tifoane.
Domeniile de utilizare ale aerului comprimat se înmulţesc la navele moderne,
deoarece sistemele de automatizare pneumaticã au fost preferate având stabilitate mai
mare în funcţionare, decât cele electrice şi electronice.
77
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
78
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
79
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Fig. 1
În Registrul Naval Român, partea a VIII-a se gãsesc cerinţele impuse instalaţiei de aer
comprimat de la bordul navelor, funcţie de tipul şi destinaţia acestora. Astfel, dintre normele
mai importante impuse de ANR, obligatorii, deoarece fac parte din siguranţa navigaţiei, sunt:
- rezerva de aer comprimat pentru pornirea motorului principal trebuie pãstratã în cel
80
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
înclinare pentru scurgerea apei; înclinarea nu trebuie sã fie spre valvula principalã de
pornire a motorului;
e) pe tubulatura dintre compresor şi buteliile de aer trebuie prevãzute
dispozitive pentru evacuarea apei şi a uleiului, dacã aceste dispozitive nu au fost montate
chiar pe compresor.
Se ţine cont de cerinţele ANR în privinţa amplasãrii tubulaturilor, dupã cum se poate
observa în schema generalã a sistemului de lansare. Tubulaturile destinate umplerii
buteliilor sunt complet separate de tubulaturile de pornire, pe aceste tubulaturi fiind montate
dupã fiecare compresor elemente de reţinere a picãturilor de apã şi ulei, existând de
asemenea valvule de reţinere dupã fiecare compresor.
Fiecare din buteliile de lansare poate fi umplutã la fiecare compresor principal,
existând posibilitatea umplerii buteliei de lansare a motoarelor auxiliare de la buteliile de
lansare ale motorului principal.
3 COMPRESOARE DE AER
3.1 COMPRESORUL CU PISTON. CLASIFICARE. GENERALITÃŢI
Compresoarele cu piston se pot clasifica dupã mai multe criterii, dintre care
amintim:
a) Dupã mãrimea debitului:
- compresoare mici, având debite sub 10 m3/min;
- compresoare mijlocii, având debite sub 10 şi 30 m3/min;
- compresoare mari, având debite de peste 100 m3/min.
b) Dupã presiunea maximã de refulare:
- compresoare de presiune înaltã, având presiuni de peste 80 at;
- compresoare de presiune foarte înaltã, având presiuni de refulare de peste 100
at.
c) Dupã schema de funcţionare:
- compresoare cu o treaptã de comprimare;
- compresoare cu mai multe treapte de comprimare;
- compresoare cu piston diferenţial.
d) Dupã numãrul cilindrilor:
- compresoare monocilindrice sau simple;
- compresoare cu doi cilindri sau duplex;
- compresoare cu trei cilindri sau triplex;
- compresoare policilindrice.
e) Dupã aşezarea cilindrilor (la cele policilindrice):
- compresoare cu cilindri în linie;
82
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
83
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Fig.2
Schiţa compresorului cu o treaptã de
compresie şi diagrama dinamicã
La = p1V1
În cursa de întoarcere, lucrul mecanic este efectuat de piston asupra aerului din
cilindru, mai întâi, pentru a-l comprima de la 1 la 2 şi apoi, pentru a-l evacua din cilindru de
la 2 la 3. Lucrul de comprimare este reprezentat prin aria c 1 2 b si are valoarea:
2
L 12 = ∫ pdV ,
1
iar lucrul mecanic de evacuare este reprezentat prin aria b 2 3 a şi are valoarea:
84
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Lr = - p2V2
2
L t1,2 = L a + L 12 + L r = p 1 V 1 + ∫ pdV - pV 2 (1)
1
care este reprezentat prin aria 4 1 2 3 , a cãrei valoare se exprimã prin integrala ( 2 ),
unde, semnul minus aratã, cã lucrul mecanic consumat este negativ:
2
L t1,2 = - ∫ Vdp ( 2)
1
Fig. 3
Diagrama p-V si T-s cu lucrul mecanic tehnic pentru compresoarele
cu o singurã treaptã de compresie
Din figura 3 se vede, cã lucrul mecanic tehnic este minim în cazul compresiunii
izotermice şi maxim în cazul compresiunii adiabatice. De aceea, în practicã, pentru un
85
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Compresorul real nu poate sã fie executat fãrã sã se lase un spaţiu între piston şi
capacul cilindrului care sã serveascã pentru manevrele de deschidere şi închidere a
supapelor. Acest spatiu vãtãmãtor rãmâne, întotdeauna, plin cu aer comprimat la sfârşitul
cursei de întoarcere a pistonului la punctul mort inferior. Datoritã acestui fapt, la începutul
urmãtoarei curse de aspiraţie, pistonul va parcurge, mai întâi, o parte din cursa sa, fãrã sã
poatã aspira aer proaspãt, ci numai pentru expandarea aerului aflat în spaţiu vãtãmãtor,
pânã la presiunea de aspiraţie ( figura 4 ).
Mãrimea spaţiului vãtãmãtor se caracterizeazã prin valoarea e 0 , definitã ca raportul
dintre volumul spaţiului vãtãmãtor şi volumul V, generat de piston, într-o cursã şi care este
denumit cilindree).
Fig. 4
Spaţiul vãtãmãtor al ciclului teoretic al compresorului
cu o treaptã de compresie
Din cursa de aspiraţie, pistonul aspirã aer proaspãt numai din 4 pânã în 1.
Diminuarea volumului de aer aspirat de compresor este definitã prin coeficientul:
86
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
V 1 −V 4 V 8
µ= = (3)
Vc Vc
εVc +Vc −V 4 V4
µ= = 1+ ε − (4)
Vc Vc
şi cu aceasta:
p 2 1n
µ = 1 − ε − 1 (5)
p1
ceea ce înseamnã cã, pentru un anumit spaţiu vãtãmãtor gradul de aspiraţie este cu atât
mai mic cu cât raportul presiunilor este mai mare.
n
p2 1
σ= = + 1 (6)
p2 ε
87
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Fig. 5
Scãderea debitului prin mãrirea gradului de compresie
x
T 2 x−1
σ = (7)
T1
Lucru mecanic consumat pentru efectuarea unui ciclu de comprimare a aerului este
reprezentat în diagrama dinamicã (figura 3) prin suprafaţa 1 2 3 4, care poate fi consideratã,
cã provine din diferenţa suprafeţelor a 1 2 3 b şi al 4 3 b. Astfel fiind, se poate scrie, conform
ecuaţiei (7):
88
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
n
n −1 n −1
p 2 n −1
1 −
p n
− Lt − p1V 1 n 1−
2
− p1V 4 n
p1
n−1
p1
(8)
de unde:
n −1
n p2 n
− Lt = p 1(V 1 −V 4 ) 1 − .
n − 1 p 1
(9)
Fig.6
Ciclul teoretic al compresorului cu piston, la diferite
89
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Din ecuaţia (9) se vede cã lucrul mecanic consumat pentru efectuarea unui ciclu de
compresie politropicã, depinde de presiunea de aspiraţie, de presiunea finalã de compresie,
de volumul (V 1 -V 4 ) şi este independent de temperatura de aspiraţie. Aceasta înseamnã cã
un compresor cu piston va consuma aceeaşi energie pentru efectuarea ciclului atât iarna,
cât şi vara.
Presiunea aerului în cilindru, în timpul aspiraţiei, nu este egalã cu presiunea
atmosfericã, ci este mai micã din cauza rezistenţelor pe care trebuie sã le învingã aerul la
trecerea prin orificiul de aspiraţie al rezistenţelor din filtru şi conducta de admisie, precum şi
datoritã inerţiei aerului (figura 7).
Fig. 7
Ciclul real al compresorului cu piston cu o treaptã de compresie
90
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
m 1 p 1TaVs 1
= (10)
ma paT 1Vc
Formulele (3) şi (5) sunt valabile şi în aceastã situaţie şi, notând gradul de umplere în
acest caz cu µ = Vs1Vc , ecuaţia de mai înainte se poate scrie:
m1 p1Ta
=µ (11)
ma paT 1
Aceastã ecuaţie aratã nu numai cã debitul compresorului se micşoreazã odatã cu
scãderea presiunii de aspiraţie p 1 , ci şi cã el se diminueazã şi atunci când temperatura de la
sfârşitul aspiraţiei T 1 creşte.
p
ρ = ρa + ρv = (12)
RT
Ţinând seama de relaţia care redã valoarea constantei pentru aerul umed, în funcţie
de umiditatea relativã a aerului, rezultã cã densitatea aerului uscat este mai mare decât a
aerului umed.
Astfel, umiditatea aerului are o influenţã negativã asupra debitului masiv al
compresorului, diminuându-l.
Este evident cã, prin comprimare, umiditatea absolutã a aerului ρ , creşte la valoarea
ρv ' potrivit raportului de comprimare σ :
ρv '= σρv (13)
91
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
92
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Milimetri 1 2 3 4 5 7 8 9
Inches 3/16 5/64 1/8 5/32 13/64 15/646 9/32 5/16 23/64
Milimetri 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Inches 25/64 7/16 15/32 33/64 35/64 19/32 5/8 43/64 45/64
Milimetri 19 20 21 22 23 24 25 25.39
93
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Sunt utilizate la: balast, santinã şi drenaj, transport gaze sau lichide petroliere,
agenţi otrãvitori, apã pentru cãldãri şi caldarine, combustibil, ulei apã rãcire, aer comprimat,
gaze ventilaţie, supraplin, sonde etc.
Pot fi executate din: oţel, fontã, cupru, alamã, bronz, mase plastice, cauciuc etc.
O conductã se identificã prin diametrul nominal şi grosime (diametrul nominal-
diametrul secţiunii de trecere ≈ diametrul interior).
Din punct de vedere funcţional o conductã poate fi studiatã funcţie de presiunea
nominalã (presiunea maximã ce poate exista în instalaţie în timpul exploatãrii).
La probe se ia pρ = 1,5 pρ în cazul p ρ ≤ 50 bar.
Valorile standardizate ale presiunii nominale sunt:
În cazul circulaţiei lichidelor sau gazelor fierbinţi presiunea de lucru va fi mai scãzutã
funcţie de temperatura fluidului de lucru.
Presiunea funcţie de temperaturã este exprimatã în tabelul urmãtor:
Conform ANR conductele se împart în trei clase funcţie de natura fluidului vehiculat,
de nivelul de presiune şi temperaturã.
Clasificarea conductelor este prezentatã mai jos:
94
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
În cazul tubulaturilor standardizate nu se mai fac verificãri, dar pentru anumite instalaţii
este necesarã verificarea grosimii conductei.
Se poate utiliza relaţia:
pp * Dn
δ = (14)
2σa
Pb * Dn
σ= ; (15)
2 * 0,7 * σa
Pb * Dn
σ= . (16)
2 * 0,9 * σa
S = S0 + b + c , mm (17)
d *p
S0= +p mm (18)
20 * σ * ϕ
Aerul aspirat de compresor trebuie sã fie trecut, în prealabil, prin filtre. Acestea se
pot clasifica în trei mari grupe:
- filtre umede, care reţin praful cu ajutorul unui lichid;
- filtre uscate, care reţin praful cu ajutorul unei site ale cãrei ochiuri sunt mai mici
decât particulele de praf;
- electrofiltre, a cãror funcţionare se bazeazã pe forţa exercitatã de un câmp
electric asupra particulelor de praf.
Aprecierea eficacitãţii unui filtru se face prin gradul de separare care reprezintã
câte procente din praful conţinut în aer este reţinut de filtru. Odatã cu gradul de separare,
este necesar sã se precizeze şi pânã la ce mãrime a particulelor de praf se realizeazã
separarea. Astfel, un filtru cu gradul de separare de 99,9% este ineficace dacã valoarea
aceasta se referã numai la particulele mai mari de 10 µm , cãci un praf fin de lut la care
96
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
70% din particule sunt sub 10 µm , va strãbate, în cea mai mare parte, filtrul, fãrã sã fie
reţinut.
De regulã, filtrele compresoarelor se aleg în funcţie de condiţiile locale, astfel încât
aerul filtrat sã reţinã sub 5 mg/m3 praf.
O altã caracteristicã a filtrului este rezistenţa pe care el o opune curentului de aer
ce-l strãbate şi aceasta trebuie sã fie cât mai micã, cãci ea produce diminuarea debitului
compresorului. Astfel, o rezistenţã de filtrare de 3000 N/m2 cauzeazã o diminuare a debitului
compresorului de 3 - 4,5%.
Important pentru alegerea unui filtru este şi capacitatea sa de înmagazinare a
prafului. Dacã aceastã capacitate este redusã, filtru trebuie foarte des curãţat sau schimbat.
Filtrele umede constau dintr-o împletiturã metalicã sau din material plastic, umezitã
de obicei cu ulei. Ele sunt strãbãtute de aer iar praful rãmâne lipit pe suprafaţa uleioasã.
Eficacitatea filtrãrii este limitatã de mãrimea suprafeţei de ulei liberã de care sã se lipeascã
praful. Din aceastã cauzã au o capacitate de înmagazinare a prafului mai micã şi necesitã
spãlãri dese sau înlocuiri. Filtrele îmbâcsite cu praf au o rezistenţã hidraulicã mare şi produc
o diminuare a debitului compresorului.
În cazul spaţiilor mari de compresoare se prevãd suprafeţe mari de filtrare cu
casete filtrante umede sau chiar filtre mecanice rotative cu casete. Acestea reţin, în general,
particulele de praf pânã la 10, au o vitezã de 1,5 - 2,0 m/s, o rezistenţã de 50 - 150 N/m2 şi
un grad de reţinere a prafului de 92-99%. Ele nu reţin funinginea.
O variantã perfecţionatã o constituie filtrele cu baie de ulei, formate dintr-o baie de
ulei şi o masã din ţesãturã metalicã.
Aerul pãtrunde în interior prin spaţiul dintre carcasã şi capac, iar când ajunge la
suprafaţa bãii de ulei suferã o schimbare bruscã de direcţie cu 180 . Sub efectul forţelor de
inerţie, cea mai mare parte din praf se separã şi se depune în baia de ulei. Restul de praf
urmeazã sã fie reţinut în ţesãtura metalicã, care şi ea este umezitã de uleiul antrenat prin
curentul de aer. Gradul de reţinere al filtrului depinde de vâscozitatea uleiului utilizat şi de
abundenţa curentului de aer . Filtrul se considerã epuizat dacã conţinutul de praf din baie
este de 1,5 g praf la 1 g de ulei.
În mod obişnuit filtrele umede sunt precedate de o filtrare cu cicloane.
97
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
viteze moderate.
Stratul interior efectueazã o primã filtrare, stratul al doilea continuã filtrarea şi stratul
superior realizeazã filtrarea finã. Aceastã orânduire solicitã stratul de filtrare fin mai puţin şi
mãreşte durata de utilizare a filtrului.
În cazul spaţiilor mari de compresoare, când aerul nu se mai aspirã din sala
compresoarelor, ci din exterior, se utilizeazã filtre cu pânzã. Acesta se executã astfel ca
viteza aerului prin pânza de filtrare sã nu depãşeascã 0,02 m/s. Curãţirea lor se efectueazã
prin scuturare, sau suflare cu aer în sens invers, din timp în timp.
99
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
100
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Fig.8
Schema modului de pompare a uleiului, de segmenţii de compresie
Procedeul ungerii sub presiune este, astãzi , cel mai utilizat, uleiul este trimis la locul
necesar, în cantitatea şi la presiunea doritã. Pentru aceasta o pompã cu roţi dinţate, sau cu
piston, aspirã uleiul din baia carterului şi -l trimite printr-o reţea de canale la punctele de
ungere, de acolo uleiul revine prin cãdere liberã în baie de unde reintrã în circuit. Protejarea
pompei se realizeazã cu filtre cu site montate pe aspiraţie, doar protejarea reţelei se obţine
prin filtre montate pe refulare.
La ieşirea din compresor, aerul comprimat este încãrcat cu umezealã, resturi de ulei
de ungere, particule de ruginã etc. Depinde de destinaţia utilizãrii lui cât de curat va trebui
sã fie aerul, şi cum va trebui sã fie tratat. O separare grosierã a condensatului se efectueazã
imediat dupã rãcitorul final în timp ce o separare şi filtrare, ori o tratare pretenţioasã, se
efectueazã cât mai aproape de consumatorii respectivi.
La separatoarele grosiere se produce o separare a picãturilor fluide, ca urmare a
diminuãrii bruşte a vitezei, a schimbãrii de direcţie, a forţei centrifuge şi a şocului.
Premiza pentru separarea satisfãcãtoare a condensului este realizarea unei rãciri a
aerului comprimat, pânã la temperatura la care presiunea vaporilor de apã este suficient de
micã. Totuşi, numai rãcirea aceasta nu ajunge pentru ca sã fie înlãturatã ceaţa de apã şi ulei
aflatã în suspensie în aerul comprimat. Acest efect se obţine prin separare.
101
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
5 ACŢIONAREA COMPRESOARELOR
Test de autoevaluare
1. Instalatii de aer comprimat. Utilizarea prepararea si depozitarea
aerului comprimat la bordul navelor.
2. Instalatii de aer comprimat: schema, elemente componente,
functionare.
3. Partile fixe si mobile ale compresoarelor de aer cu piston in doua
trepte.
4. Ungerea si racirea compresoarelor de aer cu piston in doua
trepte
5. Reguli RNR pentru instalaţiile de aer comprimat.
6. Automatizarea si protectia compresoarelor de aer.
7. Partile fixe si mobile ale compresoarelor de aer cu piston in doua
trepte.
102
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Recapitulare
Instalatii de balast-santina, instalatii de stins incendiul,
instalatii separatoare de reziduuri petroliere, instalatii
de ape uzate
Concluzii
103
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect
Instalaţii de aer comprimat
Bibliografie
Fanel-Viorel PANAITESCU, Mariana PANAITESCU-
Masini si instalatii Navale Editia 2 Revizuita Ed. Ex
Ponto, Constanta, 2009
104
Instalaţii de Bord si Punte 2 – Curs, laborator şi proiect