COLEGIUL TEHNIC MECANIC GRIVITA

PROIECT
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE NIVELUL 4 DE CALIFICARE

Candidat: Coordonator:

Prof. Ing. GIULESCU DORI

Raru Felicia Clementina

Clasa a XII-a A
Specializarea Tehnician mecatronist

PROMOŢIA 2023
Titlul proiectului:
Instalaţii pentru comanda unui cilindru cu dublu efect

Elementele de acţionare propriu-zisă sunt elementele pneumatice de

execuţie ce au rolul de a tranforma energia potenţială conţinută de un
volum închis de aer comprimat, în lucru mecanic de rotaţie sau translaţie.
După mişcarea organului mobil al elementului de execuţie (translaţie
rectilinie sau rotaţie) elementele de execuţie pneumatice se împart în două
categorii:
-motoare pneumatice liniare sau cilindri pneumatici şi motoare
pneumatice rotative.
Motoarele pneumatice rotative sunt utilizate fie ca unităţi independente
pentru acţionarea unor utilaje la care nu este posibilă folosirea motoarelor
electrice , fie la acţionarea sculelor de mână ca de exemplu polizoarele,
maşinile de găurt, cheile de înşurubat etc.
Cilindri pneumatici se diferenţiază în două tipuri constructive: cilindri cu
piston şi camere cu membrană, după cum organul de lucru care
transformă energia pneumatica în energie mecanică este pistonul,
respectiv membrana.
 Avantajele si dezavantajele sistemelor mecatronice

Principalele avantaje pe care le prezintă acţionările pneumatice în comparaţie cu celelalte tipuri de acţionari sunt următoarele:
-greautatea redusă. Acţionările pneumatice sunt, în general, mult mai uşoare decât acţionările electrice.
-supraîncărcarea fără pericol de avarii.
-întretinerea uşoară.
Instalţiile pneumatice sunt întreţinute chiar de muncitorul respectiv, pe când la instalaţiile electrice trebuie personal calificat; pe langă
acesta, câmpul electric existent la aparatele electrice atrage particulele metalice din mediul exterior şi le fixează, ceea ce face necesară
demontarea şi curăţarea lor mult mai frecventă decât la acţionarile pneumatice
-pericolul de accidente redus. Faţă de acţionarea pneumatică, acţionarea electrică prezintă pericolul scurtcircuitelor.
-posibilităţile de reglaj în limite largi. Viteza şi forţa sau cuplul unui cilindru sau motor pneumatic pot fi reglată, în limite largi, cu mijloace
relativ simple. De asemenea atunci când este nevoie, acţionarea pneumatică poate fi pusă în mişcare cu viteză mai mare decât în cazul
actionărilor hidraulice.
-lipsa de influeţă asupra mediului în care funcţionează. Acţionările pneumatice nu influentează deloc mediul în care funcţionează. La
acţionările hidraulice, pierderile de ulei prin neentanşeitate pot degrada sau impurifica materialele cu care uleiul vine în contact.
-alimentarea comodă cu energie. Existenţa unei reţele pneumatice în întreprinderile industriale oferă posibilitatea alimentării raţionale cu
aer comprimat, a instalaţiilor pneumatice. În cazul acţionărilor hidraulice este necesară montarea unei pompe hidraulice la fiecare instalaţie
de acţionare.
Actionările pneumatice prezintă şi unele dezavantaje care, prin măsuri adecvcate, pot fi înlăturate sau mult diminuate
 Principiul de funcţionare
Organul mobil al cilindrului pneumatic cu piston este constituit din
ansamblul piston-tijă, ansamblu care imprima mişcarea mecanismului
acţionat. Aerul comprimat „a” în spaţiul de
sub piston „A”, crează o forţă de presiune pe
suprafaţa pistonului solidarizat cu tija, care
produce deplasarea acestuia din urma cu
semnul „+”; în acest timp aerul din camera
„B” este evacuat în atmosferă prin orificiul
„b”.
Între spaţiile „A” şi „B” ca şi între spaţiul
„A” şi atmosferă nu există scurgere de aer
datorită etanşărilor „4” şi respectiv „3” realizate în acest scop.
Cilindri pneumatici cu piston, în funcţie de condiţiile impuse de mecanismul acţionat, se fabrică în diferite tipuri şi dimensiuni pentru a satisface o
paleta cât mai largă de necesităţi funcţionale.

În tabel sunt reprezentate semnele convenţionale ale principalelor tipuri de cilindri pneumatici cu piston, clasificate după criteriul
funcţional.
Întreţinerea,repararea şi norme de securitate a muncii
În ateliere de întreţinere şi reparaţii se iau următoarele
măsuri pentru protecţia împotriva accidentărilor şi deteriorării
instalaţiilor:
• temperatura de lucru în interiorul atelierului trebuie să
fie optimă 18-24° C;
• măsuri de mecanizare şi automatizare a operaţiilor grele
cu risc crescut de accidentări;
• curăţarea aerului de gaze praf, aburi, prin ventilaţie;
• atelierele trebuie să fie iluminate corespunzător atât ziua
cât şi noaptea;
• protejarea instalaţiilor electrice şi legarea acestora la
pământ;
• verificarea înainte de utilizare a tuturor instalaţiilor de
ridicat (cabluri, lanţuri, scripeţi);
• ancorarea maşinilor şi instalaţiilor în timpul
transportului;
• evitarea staţionării muncitorilor în raza acţiunii
maşinilor, instalaţiilor şi a macaralelor;
• respectarea regulilor prescrise pentru personalul care
manevrează substanţele necesare spălării pieselor,
interzicerea folosirii flăcării deschise şi depărtarea de
locurile de sudare;
În graficul şi tematica de instruire a întregului personal ,
avizează planurile de depozitare a materialelor şi a
substanţelor combustibile , avizează planurile de evacuare
a persoanelor şi a bunurilor în caz de incendiu ,
elaborează schema de intervenţie la instalaţiile tehnologice
cu pericol deosebit de incendiu şi de explozie , cu
prioritate la punctele vitale pe baza normelor , datorate
locurilor de muncă cu instalaţii , utilaje , aparatură ,
substanţe chimice şi mijloace de protecţie pentru
prevenirea şi stingerea incendiilor .
Şefii formaţiilor de lucru răspund de menţinerea în
permanenţă în stare operativă a organizării activităţii de
prevenire şi de stingere a incendiilor la fiecare loc de
muncă .