COLEGIUL TEHNIC “DINICU GOLESCU”BUCUREŞTI

PROIECT

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI

DE
COMPETENŢE PROFESIONALE
NIVELUL 4 DE CALIFICARE

CANDIDAT COORDONATOR

DAVARI M. DANIEL Ing. Prof. VECHE ADRIANA

Specializarea Tehnician mecatronist

PROMOŢIA 2021
 Tema proiectului

TRADUCTOARE DE  DEPLASARE
 Cuprins

Capitolul I Nota de prezentare - Argument

Capitolul II Memoriu tehnic.

Capitolul III – Norme de securitate şi sănătate a muncii şi P.S.I.

Capitolul IV - Bibliografie.
Capitolul I Nota de prezentare - Argument

          Un rol important in buna functionare a sistemelor de achizitii si conducere il

au senzori si traductoarele, componente ce preiau marimile nelectrice din procesele
industriale si le transforma in marimi electrice ce pot fi usor prelucrate de sistemele
de achiziti de date.

         Traductoarele sunt dispozitive  care convertesc marimi fizice masurabile cum

ar fii temperatura, presiunea, forta, aceleratia,vibratiile, sunetele, umuditatea,
debitul, nivelul, intr-un semnal electric.

         Alegerea traductorului potrivit pentru o anumita aplicatie trebuie sa tina

seama de mai multi factori:

       - caracteristicile electrice (amplitudine, frecventa, impedanta sursei) ale

etajului de iesire ale traductorului

       - tipul sursei de alimentare /excitatie  utilizata de traductor.

       - precizia necesara

       - in ce fel de mediu poate lucra (temperatura, umiditate, vibratii)

       - pretul de cost

         Clasificarea traductoarelor

a)Dupa principiul de functionare pot fii:

               - traductoare generatoare (active) care furnizeaza semnal electric fara sa

fie alimentate ex.termocupluri, dispozitive fotoelectrice .

                - traductoare parametrice (pasive) care necesita alimentare electrica

pentru a furniza semnal de iesire ex. traductoare electrorezistive, inductive,
termorezistive.

       b) Dupa natura semnalului electric furnizat la iesire exista :

                - traductoare analogice, care furnizeaza un semnal continuu dependent de

marimea masurata.
                - traductoare digitale (numerice) care furnizeaza un semnal discontinuu,
o succesiune de impulsuri sau o combinatie de tensiuni care dupa un anumit cod
reprezinta valorii discrete ale marimi de masurat

       c) Dupa natura marimi de intrare traductoarele pot fii:

                 - traductoare de temperatura

                 - traductoare pentru marimi mecanice

                 - traductoare pentru marimi geometrice

                 - traductoare pentru marimi fotometrice

                 - traductoare pentru caracteristici de material

                 - traductoare de compozitie si de concentratie

                 - traductoare pentru radiatii

Capitolul II Memoriu tehnic
         Masurarea deplasarilor          

Deplasarea este o marime ce caracterizeaza schimbarile de pozitie ale unui corp

fata de un sistem de referinta, ele pot fii:

       - deplasari liniare cand un corp executa o miscare de translatie

       -  unghiulara cand corpul executa o miscare circulara in jurul unui punct fix

       - deplasari pe traiectorie cand corpul executa o deplasare simultana pe diferite

axe in raport cu un sistem de coordonate.

 Unitatea de masura este:

       - pentru deplasari liniare metrul si submultipli

       - pentru deplasari unghiulare gradul sau radianul

 Traductoarele de deplasare transforma o deplasare liniara sau unghiulara intr-o

variatie a unui parametru al unui element pasiv de circuit electric ( rezistenta
electrica, capacitate electrica, inductanta magnetica). Variatiile parametrilor de
circuit sunt masurate prin determinarea curentului absorbit sau a tensiunii
corespunzatoare.

 Cele mai raspandite traductoare de deplasari mici sunt cele parametrice de tip
rezistiv, inductiv si capacitiv, pentru deplasari mari se folosesc traductoare de tip
rigla (inductosinul liniar, rigla optica) sau cele bazate pe interferometrie cu laser .

 Cele mai simple traductoare de deplasare sunt:

a)     Traductoare de deplasare rezistive.

b)     Traductoare de deplasare inductive.

c)     Traductoare de deplasare capacitive.

         Traductoare de deplasare rezistive – transforma o deplasare liniara sau

unghiulara intr-o variatie a rezistentei unui reostat sau a unui
potentiometru.                                                                                                               
                                                                                                                                      
                               

 Dupa cum se cunoaste variatia rezistentei e data de relatia :

                                   

unde:     = rezistivitate

   = lungimea conductorului

  S = sectiunea conductorului

 Schiemele de conversie ale deoplasari in variatia rezistentei sunt de doua tipuri :

a)     Montaj reostatic unde deplasarea (x) se exprima prin modificarea

curentului I ,conform relatiei :                                        

                           

                         

                                    

 Relatia indica o caracreristica neliniara

 b)     Montajul potentiometric la care marimea de iesire este o tensiune.

                      

                          

                              

Si deplasarea unghiulara se poate masura cu ajutorul elementelor sensibile

rezistive.

Constructiv acestea sunt servopotentiometre care functioneaza pe acelasi

principiu ca si elementele sensibile rezistive pentru deplasari liniare. Daca cursorul
se roteste cu un unghi   fata de pozitia de referinta se obtine la bornele
potentiometrului tensiunile :

                                    

                                     

 Unde :   = tensiunea de alimentare

  =unghi < de 3600

Caracteristica statica este liniara doar pentru sarcina infinita .neliniaritatea

creste odata cu micsorarea rezistentei de sarcina ,este necesara o rezistenta de
sarcina cat mai mare .

                 
 Traductoare de deplasare inductive- transforma o deplasare liniara sau
unghiulara intr-o variatie  a inductantei unui circuit
magnetic.                                                                                           

 Din punct de vedere constructiv elementele sensibile ale acestor traductoare

sunt de doua tipuri :

a)     Cu modificarea inductantelor proprii sau mutuale (prin deplasarea unui

miez mobil)

Traductor inductiv cu miez mobil

                         

b)      Cu modificarea intrefierului(prin deplasarea unei armaturi mobile)

             Traductor inductiv cu armatura mobila

                               
Functionare : Componentele mobile ale traductoarelor inductive sunt solidare cu
subansamblu a carui deplasare trebuie determinata, astfel ca prin modificarea
distantei X dintre armatura mobila si armatura fixa, respectiv deplasarea miezului
magnetic mobil in bobina fixa se modifica practic inductanta bobinei deci curentul
absorbit de solenoid. Astfel curentul indicat de ampermetru este direct proportional
cu deplasarea.

Pentru deplasari mici, de ordinul zecimilor de milimetru se foloseste traductorul

inductiv cu armatura mobila. Pentru deplasari mai mari traductorul inductiv cu
miez mobil

 Pentru reducerea perturbatiilor de natura electromagnetica, intreg ansamblu se

ecraneaza .

 De asemenea apar forte parazite de atractie dintre miez si bobona, acest dezavantaj
se elimina prin utilizarea a doua bobine(B si B ) legate diferential care asigura o
caracteristica mult mai liniara si sensibilitatea traductorului creste.

Traductor inductiv, cu miez mobil, cu bobine diferentiale

(a) și variația diferenței inductivitaților cu deplasarea (b)
 

 Daca miezul este asezat simetric fata de bobine ele vor avea inductante
egale. Prin deplasarea miezului intr-un sens, bobina in care patrunde miezul isi va
mari inductanta in timp ce cealaalta si-o va micsora.
Conectarea intr-o schema de punte impreuna cu doua rezistente egale, deplasarea
miezului va produce dezechilibrul punti:

                            

  daca bobinele au rezistente neglijabile

                            

Intervalul deplasarilor la care se utilizeaza acest tip de traductor este 0 – 100 mm.

 Transformatorul diferetial liniar variabil cand bobinele scundare sunt

legate  diferential,astfelincat tensiunea la iesire este data de diferenta dintre
tensiunile electromotoare induse in cele doua infasurari secundare

  Element sensibil de tip TDLV:

 a)   schema constructiva;                                      b)      schema de conexiuni

                                                   U = U -U

Cand bobina primara este alimentata de la o sursa de tensiune alternativa in

bobinele secundare  se induc tensini,intrucat bobinele secundare sunt legate in sens
contrar ,tensiunile induse sunt in opozitie de faza, astfel la iesire se obtine diferenta
tensiunlor induse. Diferenta este nula cand miezul se afla pozitionat in centrul
bobinei,pozitie considerata de zero.

            Traductoare de deplasare capacitive – transforma o deplasare liniara sau

unghiulara intr-o variatie a capacitati electrice a unui
condensator.                                                                                 

 Din punct de vedere constructiv se deosebesc trei categori de traductoare

capacitive de deplasare dupa relatia capacitati electrice a unui condensator:

                        C =  

a) traductoare cu dielectric variabil sau cu distanta variabila si dielectric

variabil

b) traductoare cu suprafata variabila

c) traductoare cu distanta variabila

Prin deplasarea dielectricului s-au a unei armaturi solidare cu dispozitivula carui

deplasare se masoara se produce variatia unuia din cei trei parametri , variatia
ce duce la modificarea capacitatii condensatorului,mai usor masurabila
 Sensibilitatea traductoarelor e data de relatia S = 

 Toate traductoarele capacitive functioneaza in curent alternativ la frecventa de cel

ptin 1 Khz.

 Se utilizeaza frecvent pentru masuratori de deplasari rapide sau prin montarea in
punte a doua traductoare identice,unde numai unul dintre traductoare este actionat
de marimea nelectrica masurata sau controlata.

 Armaturile se confectioneaza dintr-un material special numit invar pentru

inlaturarea erorilor datorate variatiilor de temperatura.

Capitolul III

Norme de securitate şi sănătate a muncii şi prevenirea

și stingerea incendiilor
Norme tehnologice de securitate a muncii

Măsurile de prevenire a accidentelor sau a bolilor profesionale se constituie

în norme a căror respectare este reglementată prin lege. Normele de protecţie a
muncii în industria electrotehnică sunt întocmite pe baza Legii nr. 319/2006.

Instructajele

Normele de protecţie a muncii trebuie cunoscute de tot personalul

muncitor.
În acest scop, orice persoană care îşi începe activitatea este instruită pe linie de
protecţia muncii. Cu aceasta ocazie se prezintă specificul muncii, organizarea
activităţilor, noţiuni de tehnică a securităţii muncii (insistându-se pe probleme de
electrosecuritate), se prezintă reguli generale de igiena a muncii şi de acordare a
primului ajutor în caz de accidente.

Instructajul la locul de muncă se face cu exemplificări practice şi se prezintă

modul de funcţionare al utiljelor, procedeele tehnologice şi modul de utilizare a
dispozitivelor de protecţie.

Instructajul la locul de muncă se repetă periodic.

În afară de instructaje, se mai utilizează şi alte forme de răspândire şi de

cunoaştere a măsurilor de protecţie cum ar fi afişele, anunţurile, recomandările.
Fără să înlocuiască normele de protecţie a muncii, afişele au de multe ori un efect
tot atât de bun ca şi explicaţiile raţionale oferite în timpul instructajelor.

Încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la protecţia muncii atrage după sine

răspunderea disciplinară, administrativă, materială sau penală.

Fişa de instructaj este primul document care se consultă în situaţii de

accidente, pentru a se putea constata dacă accidentatul a fost instruit cu
cunoştinţe corespunzătoare, a căror aplicare corectă i-ar fi asigurat protecţia.

De organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie şi de realizarea

integrală a măsurilor de funcţionare şi exploatare a maşinilor şi a utilajelor,
răspund maiştrii şi ceilalţi conducători ai formaţiilor de lucru.

Protecţia împotriva producerii incendiilor

În toate locurile de muncă este asigurată în mod special şi protecţia împotriva
producerii incendiilor.

În locurile vizibile este afişat planul de evacuare a incintei în situaţii limită şi

sunt prevăzute stingătoare de incendiu.

La producerea unui incendiu contribuie prezenţa materialului combustibil,

a sursei de aprindere şi a oxigenului necesar arderii.

Pot constitui surse de aprindere scânteile generate prin frecare sau şoc sau
prin procesele de abraziune, sau cele datorate defectelor de izolaţie.

Focurile, flacara chibritului, ţigările, exploziile, corpurile încălzite,

scurtcircuitele, încălzirea excesivă a instalaţiilor electrice defecte sau defectuos
exploatate pot de asemenea, constitui surse de incendiu.

Când conductoarele sunt parcurse de curenţi mari de scurtcircuit sau când

părţi din instalaţie sunt supuse acţiunii arcului electric, izolaţia conductoarelor se
poate aprinde.

Dintre măsurile generale de protecţie împotriva producerii incendiilor

menţioăam: interzicerea fumatului în locurile care nu sunt amenajate special în
acest scop, interzicerea sudurii în afara incintelor destinate anume pentru acest
lucru, depozitarea substanţelor inflamabile în recipiente speciale, dimensionarea
corectă a instalaţiilor electrice din punct de vedere al izolaţiei, asigurarea
protecţiei la scurtcircuite cu aparatura adecvată, verificarea periodică a
legăturilor, a izolaţiilor, a aparaturii.

Tablourile generale de distribuţie vor fi închise şi neaccesibile persoanelor

neautorizate.
 În toate încăperile cu gaze combustibile se utilizează aparatura speciala în
construcţie antiexplozivă, pentru a se împiedica propagarea exploziei în exterior.

Acţiunea de stingere sau de localizare a incendiilor se realizează

concomitent cu protejarea sau evacuarea bunurilor, folosindu-se stingătoare de
incendiu cu apă, cu spumă, cu substanţe lichide, cu praf şi CO 2, cu zăpadă
carbonică.

În baza legislaţiei, este organizată în fiecare întreprindere o comisie tehnică

de prevenire şi de stingere a incendiilor, care, împreună cu şefii de
compartimente, coordonează şi asigură instruirea întregului personal încadrat în
muncă privind stingerea şi mai ales prevenirea incendiilor. În acest scop,
stabileşte acţiunile şi materialele ce se vor procura, întocmeşte graficul şi
tematica de instruire a întregului personal, avizează planurile de evacuare a
persoanelor şi a bunurilor în caz de incendiu, elaborează schemele de interventie
la instalaţiile tehnologice cu pericol deosebit de incendiu şi de explozie, cu
prioritate la punctele vitale vulnerabile la incendii, explozii, avarii, accidente
tehnice, stabileşte, pe baza normelor, dotarea locurilor de muncă cu instalaţii,
utilaje, aparatură, substanţe chimice şi mijloace de protecţie pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor.

Şefii formaţiilor de lucru răspund de menţinerea în permanenţă în stare operativă

a organizării activităţii de prevenire şi de stingere a incendiilor la fiecare loc de
muncă.
Capitolul IV

Bibliografie

MECATRONICĂ –manual clasa a XI-a, Editura FESTO DIDACTIC

MECATRONICĂ –manual clasa a XII-a, Editura ECONOMICĂ

TEHNOLOGII ÎN MECATRONICĂ-auxiliar curricular, Editura ECONOMICĂ