Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 87

5.
PROIECTAREA ŞI REALIZAREA AERAJULUI
PARŢIAL

5.1.Generalităţi

Similar atributelor aerajului general realizat prin intermediul instalaţiilor

principale de ventilaţie, aerajul parţial, cu pondere mare în existenţa oricărei mine,
indiferent de natura substanţei minerale utile care se extrage, are drept scop
asigurarea condiţiilor de securitate şi confort în lucrările miniere de deschidere şi
pregătire, în faza de execuţie a acestora. De asemenea, în afara acestui gen de
lucrări miniere, instalaţiile de aeraj parţial sunt proprii tuturor abatajelor tip cameră,
precum şi ansamblului de lucrări miniere cu scop de prospectare şi exploatare
geologică.
Din punct de vedere al structurii şi al condiţiilor de utilizare instalaţiile de
aeraj parţial se deosebesc esenţial de instalaţiile principale de ventilaţie,
caracterizându-se prin următoarele particularităţi:
• domeniul de variaţie extrem de mare al rezistenţei aerodinamice la care
trebuie să funcţioneze o instalaţie de aeraj parţial (de la R = 0, din faza
iniţială a lucrării miniere, până la Rmax, corespunzător lungimii finale a
lucrării miniere), într-un interval de timp relativ mic;
• schimbarea continuă a parametrilor funcţionali (debit de aer, presiune)
în raport cu avansarea lucrării miniere;
• instalaţia se realizează treptat şi corectitudinea execuţiei pe întreaga
lungime influenţează direct eficienţa aerajului;
• durata relativ mică a existenţei unei instalaţii de aeraj parţial implică
obligativitatea reutilizării atât a ventilatoarelor, cât şi a coloanei de
tuburi.
Aerajul lucrărilor miniere în săpare se poate realiza prin mai multe metode.
Fiecare metodă comportă două elemente si anume:
• elementul de producere a mişcării aerului;
• elementul de conducere a aerului.
În funcţie de natura elementului de producere a mişcării aerului, aerajul
parţial se poate realiza prin: difuzie, cu ajutorul aerului comprimat, prin
depresiunea generală a minei şi cu ajutorul ventilatoarelor sau ejectoarelor.
88 Roland Iosif Moraru, Monica Crinela Băbuţ, Gabriel Bujor Bǎbuţ
Aerajul parţial trebuie să asigure:
• diluarea gazelor toxice, explozive sau asfixiante care se emană din
masiv sau care sunt produse în urma procesului tehnologic;
• eliminarea căldurii provenite din schimbul cu rocile înconjurătoare sau
formate prin funcţionarea instalaţiilor mecanice şi electrice şi asigurarea
unui climat corespunzător;
• îndepărtarea prafului format în procesele tehnologice.
Etapele unui proiect de aeraj parţial sunt:
• sistemul de aeraj:
• calculul debitului de aer necesar în front;
• caracteristicile instalaţiilor de aeraj parţial,
• parametrii funcţionali aferenţi ventilatoarelor de aeraj parţial;
• alegerea ventilatoarelor de aeraj parţial.

5.2.Sisteme de aeraj

Aerajul parţial care asigură mişcarea aerului de la intrarea în lucrarea

minieră până la frontul de lucru, prin intermediul coloanelor de tuburi în care sunt
amplasate unul sau mai multe ventilatoare, se realizează prin urmǎtoarele sisteme:
• aspirant;
• refulant;
• combinat.
Corespunzător particularităţilor de principiu ale fiecărui sistem şi specificul
minelor în ceea ce priveşte securitatea, domeniile de aplicare ale acestor sisteme de
aeraj sunt diferite. Indicaţiile şi contraindicaţiile de aplicabilitate sunt dictate de
faptul că avantajele unui sistem în anumite condiţii pot deveni dezavantaje în alte
condiţii. Din acest motiv, alegerea sistemului de aeraj adecvat se face luându-se în
considerare atât condiţiile locale, cât şi avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem.

5.2.1.Sistemul de aeraj aspirant

Sistemul de aeraj aspirant constǎ în aspirarea aerului viciat prin coloana de

tuburi, în timp ce alimentarea cu aer proaspǎt se face pe traseul lucrǎrii miniere în
sǎpare sau al abatajului tip cameră în exploatare (figura 5.1).
Avantajele sistemului de aeraj aspirant constau în:
• evacuarea gazelor rezultate la împuşcare, precum şi a prafului silicogen
se face prin coloana de tuburi, iar peste instalaţiile electromecanice din
lucrǎrile miniere trece aer proaspǎt;
• debitele de aer necesare diluǎrii gazelor rezultate la împuşcare nu
depind de lungimea lucrǎrii miniere sau a abatajului tip cameră;
• pulberile explozive în suspensie fiind antrenate în coloana de aeraj
parţial nu se depun pe pereţii şi vatra lucrǎrilor miniere, ceea ce impune
reducerea zonelor care trebuie şistificate;
Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 89

Fig. 5.1 Schema instalaţiei de aeraj parţial aspirant

l =2 - 6 m la minele negrizutoase; l = 2 m la minele cu regim grizutos
pentru lucrǎri în cǎrbune; l = 4 m la minele cu regim grizutos pentru

• permite evacuarea mai rapidǎ, în comparaţie cu sistemul refulant, a

gazelor rezultate la împuşcare, în cazul lucrǎrilor de lungime mare;
• reţinerea prafului se poate realiza în coloana de tuburi, înainte de a fi
refulat într-un alt circuit de aer, prin montarea la capǎtul de refulare a
unui pulverizator.
Dezavantajele sistemului de aeraj aspirant sunt urmǎtoarele:
• evacuarea gazelor şi pulberilor explozive se face prin coloana de tuburi,
respectiv peste motorul electric al ventilatorului (ventilatoarelor), fǎrǎ
posibilitatea cunoaşterii permanente a concentraţiilor acestor gaze şi
pulberi;
• un grad de dificultate sporit la operaţia de lichidare a acumulǎrilor de
metan;
• gazele degajate din zǎcǎmânt pe traseul lucrǎrii miniere, precum şi cele
rezultate din funcţionarea motoarelor cu ardere internǎ sunt transportate
pânǎ la frontul de lucru;
• necesitǎ menţinerea permanentǎ a coloanei de tuburi în apropierea
frontului (2 - 4 m) ca urmare a razei de acţiune scǎzute a curenţilor de
aspiraţie;
• obligativitatea utilizǎrii în cazul tuburilor flexibile numai a celor
prevǎzute cu elemente de rigidizare.
90 Roland Iosif Moraru, Monica Crinela Băbuţ, Gabriel Bujor Bǎbuţ
5.2.2.Sistemul de aeraj refulant

Sistemul de aeraj refulant constǎ în vehicularea aerului proaspǎt prin

coloana de tuburi şi evacuarea aerului viciat pe traseul lucrǎrii miniere în sǎpare
sau al abatajului tip cameră în exploatare (figura 5.2).

Fig. 5.2 Schema instalaţiei de aeraj parţial refulant

Avantajele sistemului de aeraj refulant constau în:

• ventilatorul şi respectiv motorul acestuia sunt strǎbǎtute permanent de
curenţi de aer proaspǎt;
• aerul proaspǎt vehiculat în frontul de lucru nu este impurificat de gazele
care se degajǎ din pereţii lucrǎrii miniere şi respectiv de gazele rezultate
din funcţionarea motoarelor cu ardere internǎ;
• pierderile de aer prin neetanşeitǎţile coloanei de tuburi amplificǎ
procesul de diluare a gazelor toxice şi explozive de pe traseul lucrǎrii
miniere;
• frontul de lucru şi spaţiul din vecinǎtatea acestuia sunt strǎbǎtute de
curenţi de aer turbionari, cu razǎ mare de acţiune (pânǎ la 10 m), ceea ce
asigurǎ ventilarea eficientǎ a acestora;
• ventilatorul realizeazǎ parametrii funcţionali superiori în cazul sarcinii
de refulare faţǎ de acţionarea sa cu sarcinǎ la aspirare;
• permite utilizarea tuburilor flexibile fǎrǎ inele de rigidizare;
• asigurǎ simplitate la operaţiunea de lichidare a unei acumulǎri de metan.
Dezavantajele sistemului de aeraj refulant sunt urmǎtoarele:
• evacuarea gazelor toxice şi explozive se realizeazǎ pe traseul lucrǎrii
miniere;
Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 91

• necesitǎ debite de aer mai mari decât sistemul aspirant pentru diluarea
gazelor de împuşcare;
• în toate condiţiile sunt necesare deviatoare la capǎtul de refulare al
coloanei de tuburi pentru dirijarea jetului de aer;
• prezenţa mai multor ventilatoare pe coloana de aeraj poate conduce la
creşterea temperaturii aerului.

5.2.3.Sistemul de aeraj combinat

Sistemul de aeraj combinat care se realizeazǎ cu douǎ instalaţii de aeraj

parţial îmbinǎ avantajele sistemelor aspirant şi refulant şi reduce în acest mod o
parte din dezavantajele fiecǎrui sistem (figura 5.3 şi figura 5.4).

Fig. 5.3 Schema instalaţiei de aeraj parţial combinat I

(varianta aspirant - refulantǎ)

Dezavantajele pe care le prezintǎ sistemul de aeraj combinat sunt:

• necesitǎ utilizarea a douǎ instalaţii de aeraj parţial;
• implicǎ obligativitatea corelǎrii permanente a debitelor de aer eferente
celor douǎ instalaţii.

5.2.4.Recomandǎri privind utilizarea sistemelor de aeraj parţial

Corespunzǎtor avantajelor şi dezavantajelor fiecǎrui sistem, precum şi

particularitǎţilor minelor în ceea ce priveşte securitatea, sistemele de aeraj
descrise se recomandǎ sǎ fie utilizate dupǎ cum urmeazǎ:
92 Roland Iosif Moraru, Monica Crinela Băbuţ, Gabriel Bujor Bǎbuţ

Fig. 5.4 Schema instalaţiei de aeraj parţial combinat II

(varianta refulant - aspirantǎ)

• sistemul de aeraj aspirant aplicabil la toate minele este indicat în special

în lucrǎrile miniere de lungime mare în care tǎierea se face cu explozivi
şi în abatajele tip camerǎ care reclamǎ debite de aer relativ mici;
• sistemul de aeraj refulant aplicabil la toate minele este indicat în special
la minele cu regim grizutos şi poate fi utilizat indiferent de înclinarea
lucrǎrii miniere, cu obligativitatea controlului metanului atât la locul de
muncǎ, cât şi pe traseul lucrǎrilor miniere;
• sistemul de aeraj combinat I, compus din coloanǎ principalǎ aspirantǎ şi
coloanǎ secundarǎ refulantǎ, este aplicabil la toate minele şi este indicat
în special în lucrǎrile miniere de lungime mare, cu emanaţii de metan
sau cu temperaturi ridicate, lucrǎri în care tǎierea se face cu ajutorul
explozivilor;
• sistemul de aeraj combinat II, compus din coloanǎ principalǎ refulantǎ
şi coloanǎ secundarǎ aspirantǎ prevǎzutǎ cu desprǎfuitoare, este
aplicabil la toate minele şi este recomandat la lucrǎrile miniere cu tǎiere
mecanizatǎ (combine).

5.3.Calculul debitului de aer necesar în frontul de lucru

Cerinţele specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru industria

minieră referitoare la capacitatea de aerisire necesară lucrărilor miniere în săpare
ţin cont, pe de o parte, de elementele care caracterizează condiţiile de zăcământ, iar
pe de altă parte de cele care definesc sursele de poluare derivate din tehnologia de
lucru. Din acest motiv, dintre factorii implicaţi direct în calculul debitului de aer
 Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 93
necesar, o categorie au un efect permanent (de exemplu, degajările de gaze din
zăcământ, gazele produse de funcţionarea utilajelor dotate cu motoare Diesel), iar o
altă categorie au o acţiune discontinuă şi localizată diferit (de exemplu, gazele
rezultate în urma operaţiilor de împuşcare).
Datorită complexităţii acestor factori, cauzată atât de numărul lor relativ
mare, cât şi de gradul lor diferit de pericol şi acţiune, există mai multe criterii de
calcul al debitului de aer necesar pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi
confort la nivelul fiecărui front de lucru. Astfel, calculul debitului de aer în frontul
de lucru se face după criteriile prezentate în cele ce urmează.

5.3.1.Debitul de aer necesar pentru diluarea gazelor rezultate în urma

operaţiilor de împuşcare1

a. Aeraj aspirant:
C
Q fp = ⋅ A ⋅ S ⋅ L1 [m3 /min.] (5.1)
t
unde:
C este un coeficient cu urmǎtoarele valori:
• C = 22,5 - pentru minele de cărbuni;
• C = 25,7 - pentru minele de minereuri;
• C = 18,2 - pentru minele de sare.
t - timpul de aerisire, t =15-30 min. (se alege de proiectant);
A - cantitatea de exploziv planificată a fi folosită la o împuşcare, kg;
L1 - lungimea de împrăştiere a gazelor după operaţia de împuşcare, m;
L1 = 2,4 ⋅ A + 10 [m] (5.2)
S - secţiunea liberă a lucrării, m2;
În cazul lucrǎrilor miniere cu secţiunea mai mare de 16 m2 lungimea L1 se
calculeazǎ cu relaţia:
7,8 ⋅ q ⋅ S
L1 = [m] (5.3)
ρ ⋅η
unde:
q reprezintǎ consumul specific de exploziv, kg/m3;
ρ - greutatea volumetricǎ a rocilor, t/m3;
η - coeficientul de rupere a gǎurilor (0,8-0,9).

1
Acest criteriu este denumit în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă al C.N.H. - S.A.:
„după cantitatea de exploziv”
 94 Roland Iosif Moraru, Monica Crinela Băbuţ, Gabriel Bujor Bǎbuţ
b.Aeraj refulant:
C 3
Q fp = ⋅ A ⋅ S 2 ⋅ L2cr [m3 /min.] (5.4)
t
unde:
C este un coeficient cu urmǎtoarele valori :
• C = 8,5 - pentru minele de cărbuni;
• C = 9 - pentru minele de minereuri;
• C = 7 - pentru minele de sare.
Lcr - lungimea critică, adică porţiunea din lucrare de-a lungul căreia gazele
se diluează până la limita admisă, m ;
500 ⋅ A
Lcr = ⋅K [m] (5.5)
S
unde:
K - coeficient de difuzie turbulentă (tabelul 5.1).

Tabelul 5.1. Valorile coeficientului de difuzie turbulentă

Diametrul coloanei
de aeraj 400 500 600 700 800 900 1000
[mm]
K 0,64 0,60 0,53 0,48 0,45 0,39 0,34

Pentru diametrul coloanei de aeraj se va utiliza valoarea recomandatǎ în

tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Valorile orientative ale diametrului coloanei de aeraj,

funcţie de secţiunea lucrării miniere
Secţiunea lucrării miniere,
6 8 10 12 14 16
[m2]
Diametrul coloanei
0,5 0,6 0,8 0,8 1,0 1,2
[m]

Dacă valoarea lungimii critice Lcr este mai mare decât lungimea lucrării
miniere L, în relaţia de calcul a debitului de aer se va introduce valoarea L.

5.3.2.Debitul de aer necesar pentru diluarea gazelor rezultate la

funcţionarea utilajelor acţionate cu motoare cu ardere internă2

Q fp = (n1 ⋅ q1 + n1' ⋅ q1' + n1'' ⋅ q1'' ) ⋅ K [m3 / min .] (5.6)

2
Acest criteriu este denumit în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă al C.N.H. - S.A.:
„după numărul de locomotive Diesel”
 Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 95
unde:
n1 reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate
simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare maximum 0,06 %
vol. CO, CP;
n1' - reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate
simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare între 0,06 % şi
0,08% vol. CO, CP;
n1'' - reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate
simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare între 0,08 % şi 0,12
% vol. CO, CP;
q1 - 3 m3/min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de
eşapare nu depăşeşte 0,06% vol;
q1' - 4 m3/min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de
eşapare este cuprins între 0,06 şi 0,08 % vol;
q1'' - 6 m3/min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de
eşapare este cuprins între 0,08 şi 0,12 % vol;
Tef
K= pentru utilajele cu funcţionare subteran - suprafaţă (5.7)
Tc
unde:
K = 1 - pentru utilajele care funcţioneazǎ în exclusivitate în subteran;
Tef - durata de funcţionare efectivǎ a utilajului în subteran (în timpul unei
curse dus – întors);
Tc - durata totalǎ a unei curse dus - întors.

5.3.3.Debitul de aer necesar pentru diluarea gazelor degajate din

zăcământ3

qa ⋅ 100
Q fp = [m3 /min.] (5.8)
C − C0
unde:
qa este debitul absolut de gaz (CH4 sau CO2) specific lucrării miniere în
fund de sac, m3/min.;
C - concentraţia de gaz admisă în curentul de evacuare a aerului din lucrare
(maximum 1 % CH4 sau CO2);
C0 - concentraţia de gaz din curentul de alimentare cu aer a lucrării
(maximum 0,5 % CH4 sau CO2).
qI + qII + qIII + qIV
qa = [m3/min.]
4

3
Acest criteriu este denumit în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă al C.N.H. - S.A.:
„după debitul absolut de gaze”
 96 Roland Iosif Moraru, Monica Crinela Băbuţ, Gabriel Bujor Bǎbuţ
unde:
qI, qII, qIII, qIV reprezintă debitele absolute de metan (m3/min.) determinate
în patru zile consecutiv, utilizându-se relaţia:
Q ⋅ C + Q2 ⋅ C2 + Q3 ⋅ C3 + Q4 ⋅ C4
qI , qII , qIII , qIV = 1 1 [m3/min.]
4 ⋅ 100
Q1, Q2, Q3, Q4 - debitele de aer măsurate în patru schimburi de lucru,
m3/min.;
C1, C2, C3,C4 - reprezintă concentraţia de metan determinată din măsurători,
odată cu debitele de aer, %.
Măsurătorile pentru determinarea debitelor de aer şi a concentraţiilor de
metan se efectuează după cum urmează:
aeraj refulant:
• debitul de aer Q la evacuarea aerului viciat din lucrarea minieră (la
5m de racord);
• concentraţia de metan C la evacuarea aerului viciat din lucrarea
minieră (în acelaşi loc în care se determină debitul de aer); din
această valoare se scade concentraţia de metan măsurată în curentul
de alimentare cu aer proaspăt a instalaţiei de aeraj parţial.
aeraj aspirant şi combinat I:
• debitul de aer Q în coloana de aeraj parţial aspirantă;
• concentraţia C în acelaşi punct în care se determină debitul de aer;
din această valoare se scade concentraţia de metan măsurată în
lucrarea minieră în fund de sac (la minimum 5 m de racord).

5.3.4.Debitul de aer necesar pentru asigurarea vitezei minime de

circulaţie a aerului4

Q fp = 60 ⋅ K ⋅ S ⋅ Vmin [m3 /min] (5.9)

unde:
K este un coeficient care ţine seama de mărimea vitezei de circulaţie a
aerului în secţiunea lucrării (conform diagramei din figura 5.5);
S - secţiunea liberă a lucrării, m2;
Vmin = 0,2 m/s, viteza minimă de circulaţie a aerului.

5.3.5.Debitul de aer adoptat pentru aerisirea frontului de lucru

Debitul de aer care se planifică în frontul de lucru Qfp se va adopta după

cum urmează:

4
Acest criteriu este denumit în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă C.N.H. - S.A.:
„după viteza minimă a aerului”
Aeraj, sǎnǎtate şi securitate în muncǎ 97

Fig. 5.5 Coeficientul de corecţie a vitezei curentului de aer

• pentru sistemele de aeraj aspirant şi refulant se alege debitul de aer cel

mai mare rezultat după unul din criteriile de calcul mai sus menţionate;
Qasp , Qref = max(Q fpi ) [m3 /min]

• pentru coloana principală aspirantă din cadrul sistemului de aeraj

combinat I se alege debitul de aer cel mai mare rezultat după unul din
criteriile de calcul mai sus menţionate, iar pentru coloana scurtă
refulantă se adoptă debitul de aer aferent coloanei aspirante, majorat cu
cel puţin 20 %;
Qasp = max(Q fpi ) [m3 /min]

Qref ≥ 1,2 ⋅ Qasp [m3 /min]

• pentru coloana scurtă aspirantă din cadrul sistemului de aeraj combinat

II, se alege debitul de aer cel mai mare rezultat fie după tipul de
desprăfuitor (debit de aer indicat de uzina constructoare), fie după
criteriul metan, iar pentru coloana principală refulantă se adoptă debitul
de aer aferent coloanei aspirante, majorat cu 20 - 50%.
(
Qasp = max(Qdesprafuitor ) sau Qasp = max QCH 4 ) [m3 /min]

Qref = (1,2 ÷ 1,5) ⋅ Qasp [m3 /min]