Unitatea de învăţare nr.

2
INSTALAŢII NAVALE DE BORD

Unitatea de studiu 2.3

Instalaţii navale de ventilaţie şi de condiţionare a aerului

Ritm de studiu recomandat: 50 min.

Cuprins

 Principiile proceselor de microclimat artificial ale aerului

 Instalaţia de ventilaţie
 Instalaţia de condiţionare a aerului

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.3

- caracterizarea principiilor care stau la baza proceselor de microclimat
artificial ale aerului;
- identificarea şi caracterizarea instalaţiei de ventilaţie;
- identificarea şi caracterizarea instalaţiei de condiţionare a aerului.

2.3.1 Principiile proceselor de microclimat artificial ale aerului

Elemente generale
În condiţiile exploatării normale a navelor, ca urmare a degajărilor
de căldură de la diversele maşini şi de la oameni, a creşterii umidităţii
precum şi datorită diverselor degajări de gaze provenite de la sistemele de la
bord sau de la mărfurile care se transportă, aerul din încăperi se degradează,
fiind necesară înlocuirea şi prelucrarea sa. În cele ce urmează vom prezenta
problematica asociată asigurării parametrilor de confort la bordul navelor,
aspect reglementat şi de prevederile internaţionale referitoare la asigurarea
condiţiilor de viaţă pentru echipaj - Codul Internaţional pentru
managementul siguranţei la bord şi prevenirea poluării (codul ISM).
Instalaţiile de microclimat artificial au rolul de a prelucra termic şi
umedotermic aerul, astfel încât în interiorul compartimentelor navale să se
menţină parametrii de stare corespunzători: condiţiilor de confort în
încăperile de locuit; condiţiilor de păstrare a mărfurilor; funcţionării
maşinilor şi agregatelor.
Instalaţiile de microclimat artificial cuprind: instalaţiile de ventilaţie;
instalaţiile de încălzire; instalaţiile de răcire; instalaţiile de condiţionare (de
prelucrare complexă).

107
UI 2: Instalaţii navale de bord

Instalaţiile de ventilaţie au rolul de a realiza vehicularea aerului, fără

o prelucrare umedotermică, eliminând degajările de căldură, de gaze nocive
(noxe) şi a umidităţii.
Instalaţiile de încălzire şi răcire realizează prelucrarea termică a
aerului din compartimentele de locuit.
Instalaţiile de condiţionare asigură: pentru navele de suprafaţă:
prelucrarea umedotermică complexă a aerului astfel încât parametrii săi de
stare să fie menţinuţi la valorile de confort în mod automat; pentru nave cu
compartimente etanşe şi submarine: în afara parametrilor pe care îi
realizează pentru navele de suprafaţă asigură şi o prelucrare a compoziţiei
chimice pentru completarea oxigenului consumat şi reţinerea bioxidului de
carbon degajat la bord.
Eficacitatea funcţionării instalaţiilor de ventilaţie, încălzire sau răcire
a aerului depinde de procesele care au loc în încăperile deservite, de
asemenea de condiţiile meteorologice ale mediului exterior. În aceste fel,
sensul prelucrării pe instalaţie este dictat de anotimp, luându-se în
considerare situaţiile extreme, corespunzătoare anotimpurilor de vară şi de
iarnă.
Rentabilitatea alegerii pe navă a uneia sau a mai multor grupe de
instalaţii se determină în funcţie de condiţiile de exploatare a diverselor
încăperi, a volumului de manoperă înglobat în instalaţii, a modului de
amplasare, strâns corelat cu problemele de gabarit şi greutate, a zgomotului
etc. Prin urmare, instalaţiile de microclimat artificial trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii de bază: să menţină în încăperi
parametrii optimi ai aerului, evitând existenţa zonelor moarte în care să nu
existe circulaţie de aer; să nu provoace curenţi de aer dăunători sănătăţii; să
nu facă zgomot peste limita normală; să nu permită pătrunderea gazelor şi a
prafului dintr-o încăpere în alta; să fie fiabile, cu greutăţi, gabarite şi
consumuri energetice minime.
Condiţiile normale de confort ale personalului navigant de la bordul
navelor, păstrarea în bune condiţii a mărfii şi funcţionarea normală a
agregatelor depind de temperatura, umiditatea, viteza şi compoziţia chimică
a aerului. Determinarea parametrilor aerului în încăperile de locuit se face
pe baza normelor fiziologice şi igienico-sanitare, cu luarea în considerare a
condiţiilor specifice navigaţiei (volumul mic al încăperilor, condiţii de
climat diferite, zona de navigaţie etc.). În cazul încăperilor destinate
maşinilor şi agregatelor, determinarea parametrilor aerului se face, pe de o
parte, în funcţie de parametrii lor funcţionali, iar pe de cealaltă, pentru
asigurarea condiţiilor de lucru pentru echipaj.
Parametrii aerului exterior sunt prescrişi pentru diverse perioade ale
anului şi pentru diferite zone de navigaţie, valorile recomandate având un
caracter statistic.

108
 UI 2: Instalaţii navale de bord

Pentru instalaţiile de climatizare navale, parametrii de calcul şi

exploatare sunt prevăzuţi în standarde. În calculele preliminare şi în
proiectare, se vor considera şi alte normative, cum ar fi: condiţii de confort
sporit pentru navele de pasageri, condiţii de funcţionare pentru maşini,
agregate şi aparate etc.

Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor navale

În general, încăperile navale sunt încăperi cu volume mici, în care
sunt concentrate agregate, mecanisme şi instalaţii ce degajă căldură, noxe şi
umiditate, astfel încât pentru obţinerea unor parametrii de stare la valori
convenabile sunt necesare prelucrări intense ce pot fi calculate, cunoscându-
se valoarea acestor degajări. Aceste degajări se pot calcula pe baza ecuaţiilor
de bilanţ care reprezintă nişte relaţii între degajări şi debitele de aer
introduse. Se consideră o încăpere navală izolată, a cărei temperatură
interioară se notează cu ti, iar temperatura exterioară încăperii se notează cu
te.

Figura 2.3.1 Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor navale

Considerăm încăperea pe perioada de iarnă, figura 2.3.1.a. Fluxurile

de căldură care participă la bilanţul termic sunt:  p - fluxul de căldură
degajat din încăpere prin pereţi;  d - fluxul de căldură degajat în interiorul
încăperii, datorat prezenţei oamenilor şi a utilajelor;  v - fluxul de căldură
pierdut prin ventilaţie;  i - fluxul de căldură introdus prin instalaţia de
încălzire. Vara, fluxurile sunt aceleaşi, sensurile lor fiind reprezentate în
figura 2.3.1.b.
Pentru calculul instalaţiei de microclimat artificial, trebuie
determinat fluxul i din ecuaţia de bilanţ, scrisă în condiţiile de proiectare
ale instalaţiei:
i(i )   p  v  d
i(v )   p  v  d
Fluxurile de căldură se pot determina folosind calculele specifice
transferului de căldură.

109
UI 2: Instalaţii navale de bord

Temă pentru studiu 2.3.1: Identificaţi principalele fluxuri termice

pentu postul de comandă a unei nave comerciale care navighează pe timp
de iarnă/vară în Marea Mediterană. Care sunt temperaturile medii în
această perioadă?

2.3.2 Instalaţia de ventilaţie

Instalaţiile de ventilaţie au drept scop vehicularea aerului în

încăperile de la bord în general fără prelucrare termică sau de umiditate,
având ca rol păstrarea în limitele admisibile sau de confort a parametrilor
aerului din încăperi. Instalaţiile pot fi: cu ventilaţie naturală; cu ventilaţie
artificială.

Figura 2.3.2 Instalaţia de ventilaţie:

a - geometria unui sistem de ventilaţie naval; b - ventilator centrifugal; c - ventilator axial

Ventilaţia naturală se bazează pe principiul deplasării libere a

maselor de aer, deplasare determinată de diferenţa de densitate a aerului
aflat la temperaturi diferite sau de energia cinetică a aerului în mişcare.
Compartimentele care urmează a fi ventilate natural au instalate canale de
ventilaţie care se termină la partea superioară (la ieşirea în atmosferă) cu
trombe de ventilaţie orientabile după direcţia curentului de aer atmosferic şi
care evacuează sau introduc aerul în compartimentul ventilat. Schimbul de
aer din încăperi se realizează pe baza transformării energiei cinetice a masei
de aer în diferenţă de presiune statică, transformare ce are loc în trombele de
ventilaţie.

110
 UI 2: Instalaţii navale de bord

Ventilaţia spaţiilor de la bordul unei nave, figura 2.3.3, se realizează

prin intermediul unor trombe de ventilaţie (deflectoare).

Figura 2.3.3 Trombe de aerisire:

a- trombă de introducţie; b - trombă de evacuare; c - dispozitiv de ventilaţie pentru o
cabină; d- trombă de ventilaţie curbă; e - ventilator centrifugal
(1 - motor de acţionare)

Montarea ejectoarelor sau trombelor de ventilaţie se face pe punţile

deschise sau pe puntea suprastructurii putând fi întâlnite (mai ales la navele
vechi) la ventilarea cabinelor, a magaziilor de marfă, a compartimentelor de
maşini etc. Dispozitivele de ventilaţie vor trebui să se rotească pentru a
prinde în orice moment direcţia curentului de aer. Rotirea se poate face
manual sau mecanic. De asemenea, ele vor trebui să aibă capace care să se
închidă în timp de furtună, pentru a împiedica intrarea apei în
compartimentele ventilate.
Sistemul de ventilare naturală eolian este suficient de eficace pentru
ventilarea încăperilor însă numai pe timp frumos, când există curenţi de aer.
Instalaţia prezintă dezavantajul unor gabarite mari şi a ineficacităţii pe
vreme calmă sau în cazul furtunilor mari, fiind din ce în ce mai rar intâlnite
pe navele nou construite.
În cazul ventilaţiei artificiale, circulaţia aerului în încăperi şi din
încăperi este realizată cu ajutorul ventilatoarelor. Aceste ventilatoare vor
asigura ventilarea după dorinţă, independent de condiţiile atmosferice.
Instalaţia de ventilaţie asigură transportul aerului utilizat fie ca agent termic,
fie ca aer de schimb (prelucrat sau neprelucrat din punct de vedere termic).
Când aerul este prelucrat termic şi din punctul de vedere al umidificării, el
poate realiza modificarea parametrilor din încăperi la valori apropiate de
cele de confort. Când aerul este introdus neprelucrat, instalaţia nu poate
asigura menţinerea în încăperi a unor parametri sub nivelul parametrilor
aerului exterior însă prin aceasta limitează concentraţiile de căldură,
umiditate sau noxe din încăperi.

111
UI 2: Instalaţii navale de bord

Instalaţiile de ventilaţie au în componenţa lor maşinile care

furnizează energia vehiculării aerului (ventilatoare), tubulaturi magistrale
cuplate pe aspiraţia şi pe refularea ventilatoarelor, ramificaţii şi elemente de
distribuţie sau captare.
Ventilatoarele instalaţiei de ventilaţie pot fi de tip centrifugal sau
axial, figura 2.3.2 b,c. În cazul necesarului de debite mari şi sarcini mici se
folosesc ventilatoare axiale cuplate prin trasee scurte la instalaţia
compartimentului de maşini, a magaziilor etc. Pentru ventilarea încăperilor
de locuit sau a dependinţelor unde se cer sarcini mai mari şi debite de aer
mai mici se adoptă ventilatoarele de tip centrifugal. Ventilatoarele fie că
sunt de tip axial, fie că sunt de tip centrifugal, prezintă dezavantajul unor
consumuri mari de energie şi a unor zgomote puternice. Din acest motiv,
ventilatoarele nu se montează în încăperile de locuit, ci în compartimente
speciale cât mai izolate de acestea. Încăperile în care se montează
ventilatoarele se izolează fonic, iar pentru ca tubulatura să nu transmită
vibraţiile de la ventilator prin aer, se va cupla de acesta prin burdufuri.
Ţinând cont de faptul că cele mai silenţioase ventilatoare au un nivel de
zgomot de 90-100 dB şi uneori chiar mai mult, pentru evitarea propagării
zgomotelor pe canalele de ventilaţie se montează amortizoare de zgomot, iar
ventilatoarele se montează pe amortizare de cauciuc.
După sensul vehiculării aerului şi în funcţie de natura fenomenelor
care degradează aerul din încăperi, se adoptă următoarele variante de
ventilare: ventilare prin introducţie, ventilare prin extracţie sau ventilare
mixtă.

Figura 2.3.4 Variantele de ventilare

Varianta de ventilare prin introducţie se aplică în cazul ventilării

cabinelor, a saloanelor şi sălilor de cinema precum şi a tuturor celorlalte
compartimente omoloage unde lipsesc surse de gaze sau de vapori
dăunători. Varianta se mai regăseşte la compartimentele de maşini. Debitul
de aer introdus de instalaţie se amestecă cu noxele şi amestecul este evacuat
prin neetanşeităţi (figura 2.3.4 a).
Varianta prin extracţie (evacuaţie) se utilizează, în general, la
încăperi cu degajări de mirosuri urâte sau puternice (cambuza de alimente,
bucătării, grupuri sanitare, compartimente pentru păstrarea rufelor murdare,
etc). Soluţia de ventilaţie prin extracţie se aplică şi în situaţia
compartimentelor cu degajări de noxe (compartiment pompe, încăperi
pentru acumulatori etc).

112
 UI 2: Instalaţii navale de bord

Debitul de aer impurificat din încăpere este scos cu ventilatorul

instalaţiei, completarea cu aer făcându-se prin neetanşeităţi. Varianta mixtă
reprezintă o variantă hibrid între cele cu introducţie şi cu extracţie, fiind
aplicată în condiţiile când evacuarea, respectiv introducţia aerului prin
neetanşeităţi nu este suficientă.
În general, există două variante de funcţionare:
- debitul de aer introdus este mai mare decât debitul de aer evacuat
Qi > Qe. Este cazul compartimentelor de maşini, în special când
debitul introdus trebuie să completeze debitul necesar
funcţionării motorului.
- debitul de aer introdus este mai mic decât debitul de aer evacuat
Qi < Qe. Varianta este mai des întâlnită în cazul
compartimentelor cu degajări de noxe sau de mirosuri puternice.
Sistemele de ventilare, figura 2.3.5, indiferent de varianta
constructivă sunt formate dintr-o tubulatura magistrală şi din ramificaţii.

Figura 2.3.5 Sistem de ventilare naval:

a - longitudinal; b - transversal.

Tubulaturile magistrale pot lucra fie pe aspiraţie, fie pe refulare, în

funcţie de varianta funcţională a instalaţiei (cu extracţie sau cu introducţie).
Vitezele de circulaţie a aerului pe magistrală sunt în general mari.
Elementele de captare şi distribuţie au rolul de a asigura captarea
aerului din exterior şi respectiv împrăştierea lui în încăpere. Elementele de
captare a aerului sunt protejate cu jaluzele, având posibilităţi de închidere
etanşă. Amplasarea lor se face pe punţile superioare ale navei. Gurile de
refulare în încăperi sunt prevăzute cu dispozitive de dirijare a jetului de aer,
dispozitive de reducere a vitezei lui, astfel încât în încăpere vitezele maxime
ale curenţilor să fie în domeniul limitelor admisibile.
În plus, gurile de refulare trebuie să prezinte posibilitatea reglării
debitului de aer, iar funcţionarea lor nu trebuie să fie zgomotoasă.

Temă pentru studiu 2.3.2: Identificaţi şi argumentaţi tipurile de

nave la care este necesară ventilarea tancurilor de marfă.

113
UI 2: Instalaţii navale de bord

2.3.3 Instalaţia de condiţionare a aerului

Elemente generale
În cazul structurilor plutitoare, cum sunt şi navele, condiţionarea
aerului implică crearea şi menţinerea unui mediu în anumite condiţii de
temperatură, umiditate, circulaţie a aerului şi puritate astfel încât acesta să
producă efectele dorite asupra ocupanţilor unei incinte sau a mărfurilor
transportate. Condiţionarea aerului este independentă de timp sau sezon şi
trebuie să funcţioneze în condiţii meteorologice extreme. Termenul
"condiţionarea aerului" a fost utilizat pentru prima dată în legătură cu
practica umidificării aerului. În acest sens, creşterea umidităţii aerului
(umidificare) poate fi uşor realizată prin introducerea de vapori de apă în
aer, dar îndepărtarea surplusui de vapori de apă (deumidificare) este mult
mai dificilă. O primă metodă de a realiza deumidificarea aerului constă în
folosirea materialelor desicante care trebuie, însă, reactivate periodic. Mult
mai frecvent, deumidificarea este realizată prin scăderea temperaturii aerului
la o valoare suficientă pentru ca vaporii de apă în exces să poată fi
îndepărtaţi prin condensare. Îndepărtarea vaporilor din aer prin condensare
este sugestiv ilustrată prin formarea picăturilor pe peretele unui pahar cu apă
foarte rece.
În cazul instalaţiilor de condiţionare, aerul poate fi condiţionat
parţial, atunci când numărul de parametri reglaţi este mai mic decât numărul
total de parametri de confort. De exemplu, instalaţiile de încălzire cu aer
reglează temperatura şi conţinutul de gaze nocive, dar nu controlează
umiditatea, realizând o condiţionare parţială. Aceste instalaţii se utilizează
pentru încăperile de locuit şi serviciu, folosind aer exterior, aer recirculat
sau amestecul lor, în scheme de grup, mai ales pentru încăperile de locuit.
Posturile centrale de comandă, încăperile de serviciu, precum şi încăperile
de natura izolatoarelor medicale sunt deservite de instalaţii autonome.

Condiţionarea aerului pe timp de iarnă şi pe timp de vară

Tratarea complexă a aerului se relizează în agregate sau centrale de
condiţionare, realizate din schimbatoare de caldură şi de masă precum şi
aparate auxiliare. Pentru a fi adus la parametrii cu care să poată fi introdus
în spaţiul de condiţionat, aerul suferă o succesiune de transformări
elementare.
Modul de tratare a aerului se alege în funcţie de condiţii particulare
(parametrii aerului din interior şi exterior, regimul încăperii climatizate,
sursa de frig disponibilă, costuri, posibilităţi de reglare şi automatizare).
Dimensionarea aparatelor componente ale agregatului sau centralei
se realizează considerându-se atât regimul de funcţionare pe timp de vară,

114
 UI 2: Instalaţii navale de bord

cât şi cel pe timp de iarnă. Unele aparate se utilizează în ambele regimuri,

iar altele numai în unul din cele două regimuri.
În funcţie de sursele de substanţe nocive, din spaţiul condiţionat se
poate alege unul din urmatoare sisteme de recirculare a aerului: fără
recirculare (înlocuirea completă a aerului viciat cu aer proaspăt), recirculare
parţială (înlocuirea parţială a aerului viciat cu aer proaspăt) sau recirculare
totală (fără introducere de aer proaspăt).
În figurile 2.3.6 şi 2.3.7 sunt prezentate două din numeroasele soluţii
posibile pentru condiţionarea aerului, cu recirculare parţială, atât pe timp de
iarnă, cât şi pe timp de vară.

Figura 2.3.6 Schema aparatului de condiţionare a aerului pe timp de iarnă, cu

recirculare parţială:
1 - aer proaspăt; 2 - aer recirculat; 3 - filtru; 4 - preîncălzitor; 5 - camera de umidificare;
6 - pompa; 7 - separator de picaturi; 8 - sistem de încălzire; 9 - ventilator;
10 - spaţiul supus condiţionării

Figura 2.3.7 Schema aparatului de condiţionare a aerului pe timp de vară,

cu recirculare parţială:
1 - aer proaspăt; 2 - aer recirculat; 3 - filtru; 4 - vaporizator; 5 - condensator;
6 - compresor; 7 - ventil de laminare; 8 - sistem de încălzire; 9 - ventilator;
10 - spaţiul supus condiţionării

115
UI 2: Instalaţii navale de bord

Temă pentru studiu 2.3.3: Care sunt deosebirile dintre cele 2

scheme prezentate în figura 2.3.6 şi 2.3.7.

2.3.4 TESTE DE AUTOEVALUARE

1. În cazul instalaţiilor de microclimat artificial afirmaţia corectă este:
a) menţin în încăperi parametrii optimi ai aerului, asigurând existenţa
zonelor moarte în care să nu existe circulaţie de aer;
b) fiabile, cu greutăţi, gabarite şi consumuri energetice minime;
c) la navele petroliere realizează o prelucrare a compoziţiei chimice pentru
completarea oxigenului consumat şi reţinerea bioxidului de carbon
degajat la bord;
d) toate afirmaţiile sunt incorecte.

2. Sistemul de recirculare parţială a aerului presupune:

a) înlocuirea completă a aerului viciat cu aer proaspăt;
b) fără introducere de aer proaspăt;
c) înlocuirea parţială a aerului viciat cu aer proaspăt, în proporţie de 80%;
d) înlocuirea parţială a aerului viciat cu aer proaspăt.

2.3.5 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Precizaţi modul de funcţionare a instalaţiei din figura 2.3.6.
2. Precizaţi modul de funcţionare a instalaţiei din figura 2.3.7.

2.3.6 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. b; 2. d.

2.3.7 BIBLIOGRAFIE
[1] Bancea, O., Dorohoi, S., 2007, Ventilarea şi climatizarea clădirilor.
Îndrumar aplicativ, Colecţia “Student”, Editura Politehnica, Timişoara
[2] Brujan, E.A., 2004, Ventilaţia şi condiţionarea aerului, Editura Printech
[3] House, D.,J., 2004, Seamanship Techniques 3rd Edition for: Shipboard
& Maritime Operations, Elsevier Linacre House, Jordan Hill, Oxford

116
 UI 2: Instalaţii navale de bord

OX2 8DP 200 Wheeler Road, Burlington, MA 01803, ISBN 0 7506

6315 4
[4] Ioniţă, I.C., Apostolache, J., 1986, Instalaţii navale de bord. Construcţie
şi exploatare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986
[5] McGeorge, H., D., 2002, Marine Auxilary Machinery, Elsevier Science,
Linacre House, Jordan Hill, Oxford OX2 8DP, Wildwood Avenue,
Woburn, MA 01801-2041, ISBN 0 7506 4398 6
[6] Nicolae, F., 2003, Maşini şi instalaţii navale, Volumul 1, Editura Ex
Ponto, Constanţa, 2003, ISBN: 9736442616 nr.ex: 20 cota: 15167
[7] Porneala,S., Bălan,M, 2003, Utilizarea frigului artificial, curs în format
electronic, Editura Todesco, Cluj Napoca, 2003, ISBN 973-8198-64
[8] Taylor, D., A., 1996, Introduction to Marine Engineering, Elsevier
Butterworth Heinemann Linacre House, Jordan Hill, Oxford 0X2 80F
200 Wheeler Road, Burlington, MA 01803, 1996.

117