Sunteți pe pagina 1din 15

INTRETINEREA DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

CUPRINS

ARGUMENT. 3

CAP 1. NOTIUNI GENERALE. 5

1.1. UTILIZAREA ACTIONARILOR HIDRAULICE IN DIFERITE RAMURI


INDUSTRIALE 5

1.2. TIPURI DE LICHIDE HIDRAULICE.. 6

CAP 2. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE.. 7

2.1. PREZENTAREA GENERALA A DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE.. 7

2.2. PARAMETRI TEHNICO-FUNCTIONALI AI DISTRIBUITOARELOR


HIDRAULICE10

CAP 3. INTRETINEREA SI REPARAREA DISTRIBUITOARELOR.. 11

3.1. DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR.. 11

3.2. DEFECTELE CARACTERISTICE INSTALATIILOR HIDRAULICE. 12

3.3. REMEDIEREA DEFECTELOR 12

3.4. REMEDIEREA CORPURILOR SI A


SERTARELOR DISTRIBUITOARELOR.13

BIBLIOGRAFIE 14

ARGUMENT

Sistemele de actionare si automatizare hidraulice sunt folosite frecvent in


cadrul sistemelor mecatronice, punerea in functiune, exploatarea, intretinerea si
reparearea acestora fiind sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca tehnicianul
mecatronist.

Lucrarea INTRETINEREA DISTRIBUITOARELOR


HIDRAULICE abordeaza tema complexa a detectarii si remedierii defectelor
unuia dintre cele mai importante echipamente hidraulice: distribuitorul.

Pentru a putea realiza aceste activitati, tehnicianul mecatronist trebuie sa cunoasca


constructia si functionarea distribuitoarelor.

Lucrarea este structurata in trei capitole.

In capitolul 1 sunt prezentate notiuni generale despre hidraulica si despre


lichidele utilizate. Hidraulica este stiinta care studiaza legile de echilibru si de
miscare a fluidelor din punctul de vedere al aplicatiilor in tehnica. Domeniul de
aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil in ultimele decenii. La ora
actuala nu exista nici o ramura a tehnicii unde sa nu isi gaseasca aplicabilitatea.
Lichidele de lucru utilizate in sintemele de actionare hidraulica se pot grupa in trei
categorii: apa, uleiuri minerale si lichidele sintetice.

In capitolul 2 sunt clasificate distribuitoarele hidraulice dupa mai multe


criterii si sunt prezentati parametrii tehnico-functionali ai acestora. Parametrii
principali sunt presiunea nominala si debitul nominal.

In capitolul 3 sunt prezentate defecte posibile ale distribuitoarelor


hidraulice si modul lor de remediere. Diagnosticarea defectelor este conditionata
de insusirea cunostintelor generale privind actionarile hidraulice si de cunoasterea
schemei de functionare a instalatiei defecte si trebuie sa duca la eliminarea rapida
si cu minim de efort a defectiunii.

La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta poate fi


provocat de unul sau mai multe cauze, care actioneaza independent sau
simultan. Se disting doua feluri de defecte: defecte constatate la verificarile
periodice si defecte ca urmare a deteriorarii unui agregat.

In procesul de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se definesc un


numar de cauze posibile care se elimina metodic, astfel ajungandu-se la cauza
primara, cautata.
Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau incompleta a
cauzelor care le-au generat sunt de natura sa conduca la repetarea defectului initial
sau accentuarea unor defecte asociate.

La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de


temperatura anormale, deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste doua
fenomene. Odata defectul localizat, stabilirea cauzei impuse de multe ori
masuratori de presiune si debit. Instalatia trebuie sa fie prevazuta din proectare cu
recorduri pentru manometre si debitmetre.

Creste nivelul de zgomot al instalatiei sau a componentelor este un defect


frecvent, care poate sa apara si datorita alimentarii incorecte a pompei, vibratiilor
datorata cuplajelor defecte, vibratiilor conductelor, vibratiilor arcului supapelor.

Remedierea componentelor se face in urmatoarele etape: demontare-


curatare-diagnosticare-remediere-curatare-remontare-incercare. La demontare
trebuie retinuta pozitia diferitelor piese, mai ales a celor simetrice. Pentru a asigura
remontarea in aceeasi pozitie, ele vor trebui marcate inca din faza de demontare.

Diagnosticarea corecta a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat,


precum si efectuarea unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in
continuare a instalatiei in conditiile initiale, previne repetarea defectului sau a unor
defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera acestuia o durabilitate
egala cu cea a celui inlocuit.

CAP 1. NOTIUNI GENERALE


1.1. UTILIZAREA ACTIONARILOR HIDRAULICE IN DIFERITE
RAMURI INDUSTRIALE

Hidraulica este stiinta care studiaza legile de echilibru si de miscare a


fluidelor din punctul de vedere al aplicatiilor in tehnica.

Denumirea de hidraulica provine din cuvintele grecesti hitra-apa si aulos-tub.

Notiunea a fost initial pusa in legatura cu orga de apa unde caracteristicile


sunetelor erau realizate de inaltimea coloanelor de apa.

Hidraulica studiaza in principal lichidele care sunt fluide practic incompresibile,


ele nu au forma proprie ci sunt perfect plastice la efortul de compresiune. Lichidele
in cantitati mici iau forma sferica iar in cantitati mari iau forma recipientului,
prezentand o suprafata libera.

Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil. La ora actuala nu


exista nici o ramura a tehnicii unde sa nu isi gaseasca aplicabilitatea.

Exemple:

Industria constructoare de masini: in tehnica automobilului, locomotivei, aviatiei,


navalei, in industria usoara si alimentara a-au extins sistemele hidraulice de
comenzi, actionari si automatizari,amortizoare,suspensii hidraulice.

Transporturi: principiile de functionare ale celor mai multe mijloace de transport


sunt bazate pe legile hidraulicii. Astfel sunt vapoarele si
submarinele,avioanele,vehiculele pe perna de aer. De asemenea transportul
fluidelor in conducte si canale, transportul hidraulic si pneumatic al diferitelor
materiale in suspensie.

Metalurgie:siderurgie, in industria grea, de o importanta deosebita este problema


apei de racire la furnale, laminoare, dispozitive hidraulice de turnare a metalelor si
maselor plastice, echipamente hidraulice ale forjelor si preselor.

Masini hidraulice: reprezinta de asemenea un domeniu vast de aplicabilitate:


turbine hidraulice sau eoliene, turbine de foraj, pompe de diferite tipuri.

1.2. TIPURI DE LICHIDE HIDRAULICE

Lichidul de lucru din sistemele de actianare hidraulica este supusa actiunii


indelungate a unor temperaturi, viteze si presiuni ridicate, variind in limite largi. In
aceste conditii, mediul hidaulic trebuie sa raspunda unor cerinte restrictive dintre
care amintim:

Sa aiba bune proprietati lubrifiante;

Sa aiba rezistenta mecanica ridicata a peliculei;

Sa nu degaje vapori la temperaturi obisnuite;

Sa nu fie activ chimic in raport cu elementele sistemului;

Sa aiba o variatie minima a viscozitatii in raport cu temperatura;


Sa aiba punct ridicat de inflamabilitate;

Sa nu absoarba aer si sa nu formeze spuma

Sa aiba un continut minim de impuritati

Lichidele de lucru utilizate in sintemele de actionare hidraulica se pot grupa


in trei categorii: apa, uleiuri minerale si lichidele sintetice. Cele mai utilizate
lichide sunt uleiurile minerale, care eu o durata de viata ce este determinata de
calitatea lor, precum si de conditiile de lucru. Principalele lichide hidraulice
fabricate in tara si caracteristicile lor sunt prezentate in tabelele de mai jos.

Pentru cazul unor instalatii care functioneaza la temperaturi ridicate,mediul


hidraulic utilizat este metalul lichid care de regula este un aliaj eutectoid compus
din 77% natriu si 23% kaliu. Punctul de topire este -12C, iar cel de fierbere este
cca 850.

CAP 2. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE


2.1. PREZENTAREA GENERALA A
DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

Distribuitoarele hidraulice au rolul de a dirija fluidul sub presiune pe


anumite circuite ca urmare a unor comenzi primite din exterior. Intr-un sistem de
actionare distribuitorul indeplineste urmatoarele functii:

- inverseaza sensul de miscare al ansamblului mobil al motorului deservit;

- in anumite situatii poate asigura si oprirea pe cursa a ansamblului mobil al


motorului.
Fig.1. Rolul distribuitorului hidraulic

Pentru distribuitorul din figura 1, daca exista comanda:

- C1, distribuitorul stabileste conexiunile:

Pa A si B T

In acest fel se asigura deplasarea ansamblului mobil al motorului in sensul vitezei


v1.

- C2, distribuitorul stabileste conexiunile:

Pa B si A T

In acest fel se asigura deplasarea ansamblului mobil al motorului in sensul vitezei


v2.

Din punct de vedere constructive, distribuitoarele pot fi:

a) cilindric cu miscare de translatie;

b) cilindru cu miscare rotativa;

c) plan cu miscare de translatie;

d) plan cu miscare de rotatie;

e) cu supape cu scaun conic sau bila.


Cele mai utilizate sunt cele cilindrice cu miscare de translatie.

Distribuitoarele pot fi comandate direct, electric, pneumatic sau hidraulic, dar pot
fi si pilotate, in care caz un distribuitor mai mic comanda unu mai mare.

Tabelul Simboluri pentru comenzile distribuitoarelor hidraulice

Tipul Explicatia simbolului Simbol


comenzii

Manuala 1. neprecizata

2. cu buton
1. 2.

Mecanica 1. neprecizata

2. cu resort
1. 2.
3. cu tachet

4. cu tachet cu efect intr-o


singura directie

3. 4.

Electrica 1. cu electromagnet cu o
singura infasurare

2. cu electromagnet cu doua 1. 2.
infasurari

3. cu motor electric
3.

Pneumatica 1. prin cresterea presiunii

2. prin scaderea presiunii


1. 2.

Hidraulica 1. prin cresterea presiunii

2. prin scaderea presiunii


1. 2.

Indirecta Cu electromagnet si
sau distribuitor pilot
combinata
1. in pneumatica 1. 2.
2. in hidraulica

Fig. 2. Distribuitor cu comanda directa


Fig.3. Simbolul distribuitorului 4/3, comanda electrica

In cele mai multe aplicatii, distribuitoarele pot materializa trei scheme de


distributie diferite, una dintre ele fiind pozitia preferentiala.

Fig.4. Schemele de distributie posibile

2.2. PARAMETRI TEHNICO-FUNCTIONALI


AI DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

I. Parametrii principali.
- presiunea nominala reprezinta presiunea maxima de lucru la care distribuitorul
functioneaza in bune conditii in regim de durata, cu respectarea tuturor
parametrilor tehnici in limite prescrise.

- debitul nominal reprezinta debitul ce trece prin distribuitor si poate fi distribuit de


acesta de tipul tot sau nimic catre diversele orificii de circuit; de multe ori acest
parametru se inlocuieste prin diametrul nominal Dn care reprezinta diametrul unei
sectiuni circulare, echivalenta sectiunilor orificiilor de circuit (P, T, A, B ..) si
sectiunilor interne de curgere ce se creeaza la deplasarea sertarului.

Diametrul nominal Dn [mm] poate lua valori din sirul:

2,5; 4; 6; 8; 10; 13; 16; 20; 25; 32; 40

Distribuitoarele pot controla debite intre 0,1 600 1000 [l/min].

Pentru diametrul nominal exista un sir de valori normalizate prezentate in


tabelul de mai jos:

Dn [mm] 4; 6; 8; 10 13; 16; 20 25; 32; 40

q [l/min] 40 60 340

Marime Md1 Md2 Md3


dimensionala

II. Parametrii secundari:

- pierderea de sarcina maxima de pe traseul intrare - iesire in conditiile in care


debitul prin distribuitor este maxim;

- pierderea totala de debit intre diferitele camere interne ale distribuitorului, care se
gasesc incarcate la stari de presiune diferite;

- presiunea minima de comanda este parametru specific distribuitoarelor cu


comanda pneumatica sau hidraulica;
- timpul minim de comutatie;

- forta minima de actionare;

- alti parametri ce tin de tipul de comanda al distribuitorului.

CAP 3. INTRETINEREA SI REPARAREA DISTRIBUITOARELOR


3.1. DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR

Diagnosticarea defectelor este conditionata de insusirea cunostintelor


generale privind actionarile hidraulice si de cunoasterea schemei de functionare a
instalatiei defecte si trebuie sa duca la eliminarea rapida si cu minim de efort a
defectiunii.

La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta poate fi


provocat de unul sau mai multe cauze, care actioneaza independent sau
simultan. In practica, de multe ori se confunda cauza cu defectul, fapt care
ingreuneaza analiza defectului si stabilizarea masurilor de remediere. In procesul
de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se definesc un numar de cauze
posibile care se elimina metodic, astfel ajungandu-se la cauza primara, cautata.

Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau incompleta a


cauzelor care le-au generat sunt de natura sa conduca la repetarea defectului initial
sau accentuarea unor defecte asociate.

La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de temperatura


anormale, deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste doua fenomene.
Odata defectul localizat, stabilirea cauzei impuse de multe ori masuratori de
presiune si debit. Instalatia trebuie sa fie prevazuta din proectare cu recorduri
pentru manometre si debitmetre.

Localizarea defectiunii se face prin verificari succesive ale elementelor


componente. Ordinea de verificare se stabileste consultand schema hidraulica si
ciclograma instalatiei atunci cand defectul se manifesta la o anumita faza a ciclului,
luand in considerare interdependenta elementelor hidraulice din instalatie .Cand
defectul se manifesta pe tot parcursul ciclului, atentia trebuie indreptata catre
elementele care functioneaza in permanenta .Se procedeaza la masurari de
presiune, care dau informati calitative si, daca se dispune de aparatura adecvata, la
masurari de debit.Analiza defectelor este usurata daca traseele de retur si drenare
sunt realizate din tuburi transparente, punandu-se astfel aprecia corectitudinea
functionarii elementelor si pierderile de drenare
3.2. DEFECTELE CARACTERISTICE
INSTALATIILOR HIDRAULICE

Se disting doua feluri de defecte: defecte constatate la verificarile periodice


si defecte ca urmare a deteriorarii unui agregat. In prima categorie se mentioneaza:

a) Neetanseitatile exterioare pe circuitele de presiune; acestea se constata usor,


prin aparitia pierderilor de lichid de lucru in exterior.

b) Incalzirea. Un alt defect frecvent al instalatiilor hidraulice este incalzirea


excesiva a lichidului de lucru sau a unui element component al instalatiei.
Constatarea se face cu un termometru amplasat in rezervor si prin atingere cu
mana. Mana suporta temperaturi pana la 50C. Verificarea zilnica a instalatiei
permite formarea unei idei despre temperatura normala de functionare.

ZGOMOTUL. Creste nivelul de zgomot al instalatiei sau a componentelor este un


defect frecvent, care poate sa apara si datorita alimentarii incorecte a pompei,
vibratiilor datorata cuplajelor defecte, vibratiilor conductelor, vibratiilor arcului
supapelor.

3.3. REMEDIEREA DEFECTELOR

Diagnosticarea corecta a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat,


precum si efectuarea unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in
continuare a instalatiei in conditiile initiale, previne repetarea defectului sau a unor
defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera acestuia o durabilitate
egala cu cea a celui inlocuit.

Ca o regula generala este respectarea regulilor de acuratete si curatenie in timpul


interventiilor. Depasirea cantitatii de impuritati admisa impune curatirea completa
a instalatiei. Operatiile de curatire sunt urmatoarele:

golirea rezervorului si a instalatiei de lichidul de lucru contaminat. Pentru golirea


motoarelor se efectuiaza o cursa completa a acestora;

spalarea circuitelor cu ajutorul unei instalati de spalare si apoi suflarea acestora


pana la indepartarea lichidului de spalat. Rezervorul se spala cu aceeasi instalatie si
apoi se sterge cu carpa curata;
inlocuirea sau spalarea filtrelor.

Dupa executarea operatiilor de curatare se porneste instalatia, cu


respectarea regulilor enuntate anterior. Daca din analiza lichidului de lucru rezulta
o puternica contaminare , se recomanda demontarea si curatarea tuturor agregatelor
.

Demontarea agregatelor de pe instalatie se va face in urmatoarea ordine:

se obtureaza circuitele care pot fi alimentate prin curgere libera sau prin sifonare;

se demonteaza conductele de legatura:

se optureaza capetele deschise ale conductelor si agregatelor cu dopuri de


protectie;

se demonteaza mecanic agregatul din instalatie.

Remedierea scurgerilor datorate strangerii insuficiente a suprafetelor de


etansare se face prin strangere la cuplu. Daca nu se remediaza scurgerea, atunci
defectiunea trebuie cautata la piesele de compus etansare.

Remedierea componentelor se face in urmatoarele etape: demontare-curatare-


diagnosticare-remediere-curatare-remontare-incercare.

La demontare trebuie retinuta pozitia a diferitelor piese, mai ales a celor simetrice.
Pentru a asigura remontarea in aceeasi pozitie, ele vor trebui marcate inca din baza
de demontare.

3.4. REMEDIEREA CORPURILOR SI A


SERTARELOR DISTRIBUITOARELOR

Corpurile se alezeaza si apoi se finiseaza prin honuire la un diametru


majorat cu 0,2 mm. Se admit doua trepte de reparatii. Reconditionarea sertarelor se
face prin metalizare si apoi prelucrare, sau se executa sertare noi. La rectificarea
finala a sertarului, se va respecta jocul cu alezajul din corp prevazut in
documentatie. O atentie deosebita se acorda respectarii conditiilor tehnice cu
privire la abaterile de forma si pozitie ale sertarului si alezajului din corp. Nu se
recomanda rodarea corpurilor cu sertarele, deoarece pasta abraziva este dificila de
spalat dupa rodare si poate provoca uzura timpurie a distribuitorului. Dupa
remediere, distribuitorul este supus unor probe de etansare si functionare.

Proba de presiune se executa obturand pe rand circuitele de iesire si radicand


presiunea la 1,25-1,5 din valoarea normala. Pentru fiecare pozitie se determina
debitul de pierderi la drenare si dintr-un circuit de lucru la altul.

Defectiuni si modul de remediere

a) Griparea plunjerului in alezaj datorita impuritatilor din ulei. Se va demonta si


spala distribuitorul.

b)Ruperea unui arc de revenire, in care caz se inlocuieste.c) Rizarea

alezajului sau plunjerului. Se rectifica alezajul si se executa un plunjer majorat.


Plunjerele pot fi reconditionate si prin metalizare sau cromare. In acest caz, se va
executa in prealabil o strunjire, urmata de o sablare sau randalinare in scopul
asigurarii unei bune aderente.

Strunjirea prealabila are rolul de a creea posibilitatea depunerii mai mare a


stratului metalizat deoarece in caz contrar, acesta se exfoliaza.

Conditii tehnice impuse distribuitorului.

Jocul dintre plunjer si alezaj trebuie sa nu depaseasca 0,008 mm, daca


diametrul acestora este de 12 mm si, 0,012 mm, la un diametru de 22 mm.

Ovalitatea si conicitatea plunjerului trebuie sa fie sub 0,003 mm.

Deplasarea plunjerului uns in alezajul sau trebuie sa se realizeze prin


greutate proprie.

Pozitia muchiilor plunjerelor trebuie sa corespunda cu acelea ale corpului


distribuitorului in cazul celor fara acoperire. Abaterea maxima este de 0,2
mm.

In scopul evitarii griparilor hidraulice, plunjerul este prevazut cu canale


circulare. Acestea constituie mici depozite de ulei precum si locuri de depozitare a
unor impuritati din acestea.

BIBLIOGRAFIE
1. Avram Mihai: Actionari hidraulice si pneumatice, Echipamente si sisteme clasice
si mecatronice, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

2. Dick Doina, s.a.: Mecatronica, Manual pentru clasa a XI-a, Ed. Delta Publishing
House, Bucuresti, 2004

3. Dick Doina, s.a.: Mecatronica, Indrumar pentru laborator clasa a XI-a,Ed. Delta
Publishing House, Bucuresti, 2005

4. Colectia revistelor FIS, Festo AG & Co, Esslingen