MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Colegiul Tehnic ,,Anghel Saligny,,Roşiorii de Vede

Lucrare de specialitate
pentru susţinerea examenului de
certificare a competenţelor profesionale
Nivelul 3 de calificare

Filieră tehnologică;
Profil tehnic;
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: TEHNICIAN MECATRONIST

Absolvent:
Anghel(Cîrjan)Mariana
CLASA: a XIIIaCf.f.
ÎNDRUMATOR:
PROF.Fierăscu Petia

Iunie 2010

1
 ÎNTREŢINEREA
DISTRIBUITOARELOR
HIDRAULICE

2
 CUPRINS

ARGUMENT...................................................................................4
CAP 1. NOŢIUNI GENERALE......................................................6
1.1. UTILIZAREA ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE ÎN
DIFERITE RAMURI INDUSTRIALE........................................6
1.2. TIPURI DE LICHIDE HIDRAULICE..................................7
CAP 2. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE..................................8
2.1. PREZENTAREA GENERALA A DISTRIBUITOARELOR
HIDRAULICE 8
2.2. PARAMETRI TEHNICO-FUNCŢIONALI AI
DISTRIBUITOARELOR
HIDRAULICE...........................................................................12
CAP 3. ÎNTRETINEREA SI REPARAREA
DISTRIBUITOARELOR..............................................................14
3.1. DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR...............................14
3.2. DEFECTELE CARACTERISTICE INSTALATIILOR
HIDRAULICE 15
3.3. REMEDIEREA DEFECTELOR.........................................16
3.4. REMEDIEREA CORPURILOR SI A SERTARELOR
DISTRIBUITOARELOR.......................................................... 18
BIBLIOGRAFIE............................................................................25

3
 ARGUMENT

Sistemele de acţionare şi automatizare hidraulice sunt folosite frecvent

în cadrul sistemelor mecatronice, punerea în funcţiune, exploatarea,
întreţinerea şi reparearea acestora fiind sarcini pe care trebuie să le
îndeplinească tehnicianul mecatronist.
Lucrarea “ÎNTRETINEREA DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE”
abordează tema complexă a detectării şi remedierii defectelor unuia dintre
cele mai importante echipamente hidraulice: distribuitorul.
Pentru a putea realiza aceste activităţi, tehnicianul mecatronist trebuie să
cunoască construcţia şi funcţionarea distribuitoarelor.

Lucrarea este structurată în trei capitole.

În capitolul 1 sunt prezentate noţiuni generale despre hidraulică şi

despre lichidele utilizate. Hidraulica este stiinta care studiaza legile de
echilibru si de miscare a fluidelor din punctul de vedere al aplicatiilor in
tehnica. Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil în
ultimele decenii. La ora actuala nu exista nici o ramura a tehnicii unde sa nu
isi gaseasca aplicabilitatea. Lichidele de lucru utilizate in sintemele de
actionare hidraulica se pot grupa in trei categorii: apa, uleiuri minerale si
lichidele sintetice.

În capitolul 2 sunt clasificate distribuitoarele hidraulice după mai multe

criterii şi sunt prezentaţi parametrii tehnico-funcţionali ai acestora.
Parametrii principali sunt presiunea nominală şi debitul nominal.

În capitolul 3 sunt prezentate defecte posibile ale distribuitoarelor

hidraulice şi modul lor de remediere. Diagnosticarea defectelor este
conditionata de insusirea cunostintelor generale privind actionarile

4
hidraulice si de cunoasterea schemei de functionare a instalatiei defecte si
trebuie sa duca la eliminarea rapida si cu minim de efort a defectiunii.
La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta
poate fi provocat de unul sau mai multe cauze, care actioneaza independent
sau simultan. Se disting doua feluri de defecte: defecte constatate la
verificarile periodice si defecte ca urmare a deteriorarii unui agregat.

In procesul de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se

definesc un numar de cauze posibile care se elimina metodic, astfel
ajungandu-se la cauza primara, cautata.
Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau
incompleta a cauzelor care le-au generat sunt de natura sa conduca la
repetarea defectului initial sau accentuarea unor defecte asociate.
La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de
temperatura anormale, deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste
doua fenomene. Odata defectul localizat, stabilirea cauzei impuse de multe
ori masuratori de presiune si debit. Instalatia trebuie sa fie prevazuta din
proectare cu recorduri pentru manometre si debitmetre.
Creste nivelul de zgomot al instalatiei sau a componentelor este un
defect frecvent, care poate sa apara si datorita alimentarii incorecte a
pompei, vibratiilor datorata cuplajelor defecte, vibratiilor conductelor,
vibratiilor arcului supapelor.

Remedierea componentelor se face in urmatoarele etape: demontare-

curatare-diagnosticare-remediere-curatare-remontare-incercare. La
demontare trebuie retinuta pozitia diferitelor piese, mai ales a celor
simetrice. Pentru a asigura remontarea in aceeasi pozitie, ele vor trebui
marcate inca din faza de demontare.

Diagnosticarea corecta a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat,

precum si efectuarea unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in
continuare a instalatiei in conditiile initiale, previne repetarea defectului sau
a unor defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera acestuia
o durabilitate egala cu cea a celui inlocuit.

5
 CAP 1. NOŢIUNI GENERALE

1.1. UTILIZAREA ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE ÎN

DIFERITE RAMURI INDUSTRIALE

Hidraulica este stiinta care studiaza legile de echilibru si de miscare a

fluidelor din punctul de vedere al aplicatiilor in tehnica.
Denumirea de hidraulica provine din cuvintele grecesti hitra-apa si
aulos-tub.
Notiunea a fost initial pusa in legatura cu orga de apa unde
caracteristicile sunetelor erau realizate de inaltimea coloanelor de apa.
Hidraulica studiaza in principal lichidele care sunt fluide practic
incompresibile, ele nu au forma proprie ci sunt perfect plastice la efortul de
compresiune. Lichidele in cantitati mici iau forma sferica iar in cantitati mari
iau forma recipientului, prezentand o suprafata libera.
Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil. La ora
actuala nu exista nici o ramura a tehnicii unde sa nu isi gaseasca
aplicabilitatea.

Exemple:
Industria constructoare de masini: in tehnica automobilului,
locomotivei, aviatiei, navalei, in industria usoara si alimentara a-au extins
sistemele hidraulice de comenzi, actionari si
automatizari,amortizoare,suspensii hidraulice.
Transporturi: principiile de functionare ale celor mai multe mijloace
de transport sunt bazate pe legile hidraulicii. Astfel sunt vapoarele si
submarinele,avioanele,vehiculele pe perna de aer. De asemenea transportul
fluidelor in conducte si canale, transportul hidraulic si pneumatic al
diferitelor materiale in suspensie.

6
 Metalurgie:siderurgie, in industria grea, de o importanta deosebita este
problema apei de racire la furnale, laminoare, dispozitive hidraulice de
turnare a metalelor si maselor plastice, echipamente hidraulice ale forjelor si
preselor.
Masini hidraulice: reprezinta de asemenea un domeniu vast de
aplicabilitate: turbine hidraulice sau eoliene, turbine de foraj, pompe de
diferite tipuri.

1.2. TIPURI DE LICHIDE HIDRAULICE

Lichidul de lucru din sistemele de actianare hidraulica este supusa

actiunii indelungate a unor temperaturi, viteze si presiuni ridicate, variind in
limite largi. In aceste conditii, mediul hidaulic trebuie sa raspunda unor
cerinte restrictive dintre care amintim:

 Sa aiba bune proprietati lubrifiante;

 Sa aiba rezistenta mecanica ridicata a peliculei;
 Sa nu degaje vapori la temperaturi obisnuite;
 Sa nu fie activ chimic in raport cu elementele sistemului;
 Sa aiba o variatie minima a viscozitatii in raport cu temperatura;
 Sa aiba punct ridicat de inflamabilitate;
 Sa nu absoarba aer si sa nu formeze spuma
 Sa aiba un continut minim de impuritati

Lichidele de lucru utilizate in sintemele de actionare hidraulica se pot

grupa in trei categorii: apa, uleiuri minerale si lichidele sintetice. Cele mai
utilizate lichide sunt uleiurile minerale, care eu o durata de viata ce este
determinata de calitatea lor, precum si de conditiile de lucru. Principalele
lichide hidraulice fabricate in tara si caracteristicile lor sunt prezentate in
tabelele de mai jos.
Pentru cazul unor instalatii care functioneaza la temperaturi
ridicate,mediul hidraulic utilizat este metalul lichid care de regula este un
aliaj eutectoid compus din 77% natriu si 23% kaliu. Punctul de topire este -
12°C, iar cel de fierbere este cca 850°.

7
 CAP 2. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE

2.1. PREZENTAREA GENERALA A

DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

Distribuitoarele hidraulice au rolul de a dirija fluidul sub presiune pe

anumite circuite ca urmare a unor comenzi primite din exterior. Într-un
sistem de acţionare distribuitorul îndeplineşte următoarele funcţii:
- inversează sensul de mişcare al ansamblului mobil al motorului deservit;
- în anumite situaţii poate asigura şi oprirea pe cursă a ansamblului mobil al
motorului.

8
 Fig.1. Rolul distribuitorului hidraulic
Pentru distribuitorul din figura 1, dacă există comanda:
- C1, distribuitorul stabileşte conexiunile:
Pa  A şi B  T
În acest fel se asigură deplasarea ansamblului mobil al motorului în sensul
vitezei v1.
- C2, distribuitorul stabileşte conexiunile:
Pa  B şi A  T
În acest fel se asigură deplasarea ansamblului mobil al motorului în sensul
vitezei v2.
Din punct de vedere constructive, distribuitoarele pot fi:
a) cilindric cu miscare de translatie;
b) cilindru cu miscare rotativa;
c) plan cu miscare de translatie;
d) plan cu miscare de rotatie;
e) cu supape cu scaun conic sau bila.
Cele mai utilizate sunt cele cilindrice cu mişcare de translaţie.
Distribuitoarele pot fi comandate direct, electric, pneumatic sau hidraulic,
dar pot fi si pilotate, in care caz un distribuitor mai mic comanda unu mai
mare.

9
 Tabelul Simboluri pentru comenzile distribuitoarelor hidraulice
Tipul Explicaţia simbolului Simbol
comenzii

Manuală 1. neprecizată 1. 2.
2. cu buton

Mecanică 1. neprecizată 1. 2.
2. cu resort
3. cu tachet
4. cu tachet cu efect într-o
singură direcţie 3. 4.

1. cu electromagnet cu o
Electrică singură înfăşurare 1. 2.
2. cu electromagnet cu două
înfăşurări
3. cu motor electric 3. M

Pneumatică 1. prin creşterea presiunii 1. 2.

2. prin scăderea presiunii

Hidraulică
1. prin creşterea presiunii 1. 2.
2. prin scăderea presiunii

Indirectă Cu electromagnet şi
sau distribuitor pilot 1. 2.
combinată 1. în pneumatică
2. în hidraulică

10
 Fig. 2. Distribuitor cu comanda directă

Fig.3. Simbolul distribuitorului 4/3, comandă electrică

În cele mai multe aplicaţii, distribuitoarele pot materializa trei scheme de

distribuţie diferite, una dintre ele fiind poziţia preferenţială.

11
 Fig.4. Schemele de distribuţie posibile

2.2. PARAMETRI TEHNICO-FUNCŢIONALI AI

DISTRIBUITOARELOR
HIDRAULICE

I. Parametrii principali.
- presiunea nominală reprezintă presiunea maximă de lucru la care
distribuitorul funcţionează în bune condiţii în regim de durată, cu respectarea
tuturor parametrilor tehnici în limite prescrise.
- debitul nominal reprezintă debitul ce trece prin distribuitor şi poate fi
distribuit de acesta de tipul “tot sau nimic” către diversele orificii de circuit;
de multe ori acest parametru se înlocuieşte prin diametrul nominal Dn care
reprezintă diametrul unei secţiuni circulare, echivalentă secţiunilor orificiilor
de circuit (P, T, A, B ..) şi secţiunilor interne de curgere ce se creează la
deplasarea sertarului.
Diametrul nominal Dn mm poate lua valori din şirul:
2,5; 4; 6; 8; 10; 13; 16; 20; 25; 32; 40 ...
Distribuitoarele pot controla debite între 0,1 ... 600 ... 1000 l/min.

12
 Pentru diametrul nominal există un şir de valori normalizate
prezentate în tabelul de mai jos:

Dn mm 4; 6; 8; 10 13; 16; 20 25; 32; 40

q l/min 40 60 340
Mărime Md1 Md2 Md3
dimensională

II. Parametrii secundari:

- pierderea de sarcină maximă de pe traseul intrare - ieşire în condiţiile în

care debitul prin distribuitor este maxim;
- pierderea totală de debit între diferitele camere interne ale distribuitorului,
care se gasesc încărcate la stări de presiune diferite;
- presiunea minimă de comandă este parametru specific distribuitoarelor cu
comandă pneumatică sau hidraulică;
- timpul minim de comutaţie;
- forţa minimă de acţionare;
- alţi parametri ce ţin de tipul de comandă al distribuitorului.

13
 CAP 3. ÎNTRETINEREA SI REPARAREA
DISTRIBUITOARELOR

3.1. DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR

Diagnosticarea defectelor este conditionata de insusirea cunostintelor

generale privind actionarile hidraulice si de cunoasterea schemei de
functionare a instalatiei defecte si trebuie sa duca la eliminarea rapida si cu
minim de efort a defectiunii.
La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta
poate fi provocat de unul sau mai multe cauze, care actioneaza independent
sau simultan. In practica, de multe ori se confunda cauza cu defectul, fapt
care ingreuneaza analiza defectului si stabilizarea masurilor de remediere. In
procesul de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se definesc un
numar de cauze posibile care se elimina metodic, astfel ajungandu-se la
cauza primara, cautata.
Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau
incompleta a cauzelor care le-au generat sunt de natura sa conduca la
repetarea defectului initial sau accentuarea unor defecte asociate.
La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de
temperatura anormale, deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste
doua fenomene. Odata defectul localizat, stabilirea cauzei impuse de multe
ori masuratori de presiune si debit. Instalatia trebuie sa fie prevazuta din
proectare cu recorduri pentru manometre si debitmetre.
Localizarea defectiunii se face prin verificari succesive ale elementelor
componente. Ordinea de verificare se stabileste consultand schema
hidraulica si ciclograma instalatiei atunci cand defectul se manifesta la o
anumita faza a ciclului, luand in considerare interdependenta elementelor
hidraulice din instalatie .
Cand defectul se manifesta pe tot parcursul ciclului, atentia trebuie
indreptata catre elementele care functioneaza in permanenta .
Se procedeaza la masurari de presiune, care dau informati calitative si,
daca se dispune de aparatura adecvata, la masurari de debit.
Analiza defectelor este usurata daca traseele de retur si drenare sunt
realizate din tuburi transparente, punandu-se astfel aprecia corectitudinea
functionarii elementelor si pierderile de drenare

14
3.2. DEFECTELE CARACTERISTICE INSTALATIILOR
HIDRAULICE

Se disting doua feluri de defecte:

a)defecte constatate la verificarile periodice si
b)defecte ca urmare a deteriorarii unui agregat.

In prima categorie se mentioneaza:

a) Neetanseitatile exterioare pe circuitele de presiune; acestea se constata
usor, prin aparitia pierderilor de lichid de lucru in exterior.
b) Incalzirea. Un alt defect frecvent al instalatiilor hidraulice este incalzirea
excesiva a lichidului de lucru sau a unui element component al instalatiei.
Constatarea se face cu un termometru amplasat in rezervor si prin atingere
cu mana. Mâna suporta temperaturi pana la 50˚C. Verificarea zilnica a
instalatiei permite formarea unei idei despre temperatura normala de
functionare.
ZGOMOTUL. Creste nivelul de zgomot al instalatiei sau a
componentelor este un defect frecvent, care poate să apară si datorită
alimentarii incorecte a pompei, vibratiilor datorata cuplajelor defecte,
vibratiilor conductelor, vibratiilor arcului supapelor.

15
 3.3. REMEDIEREA DEFECTELOR

Diagnosticarea corecta a defectelor si a cauzelor care le-au provovcat,

precum si efectuarea unor remedieri de buna calitate asigura functionarea in
continuare a instalatiei in conditiile initiale, previne repetarea defectului sau
a unor defecte derivate si, in cazul inlocuirii unui agregat, ii confera acestuia
o durabilitate egala cu cea a celui inlocuit.

Ca o regula generala este respectarea regulilor de acuratete si curatenie

in timpul interventiilor.
Depasirea cantitatii de impuritati admisa impune curatirea completa a
instalatiei.

Operatiile de curatire sunt urmatoarele:

• golirea rezervorului si a instalatiei de lichidul de lucru contaminat.

Pentru golirea motoarelor se efectuiaza o cursa completa a acestora;
• spalarea circuitelor cu ajutorul unei instalati de spalare si apoi suflarea
acestora pana la indepartarea lichidului de spalat.
Rezervorul se spala cu aceeasi instalatie si apoi se sterge cu carpa
curata;
•inlocuirea sau spalarea filtrelor.

Dupa executarea operatiilor de curatare se porneste instalatia, cu

respectarea regulilor enuntate anterior.
Daca din analiza lichidului de lucru rezulta o puternica contaminare ,
se recomanda demontarea si curatarea tuturor agregatelor .

16
 Demontarea agregatelor de pe instalatie se va face in urmatoarea
ordine:
• se obtureaza circuitele care pot fi alimentate prin curgere libera sau prin
sifonare;
• se demonteaza conductele de legatura:
• se optureaza capetele deschise ale conductelor si agregatelor cu dopuri de
protectie;
• se demonteaza mecanic agregatul din instalatie.

Remedierea scurgerilor datorate strangerii insuficiente a suprafetelor

de etansare se face prin strangere la cuplu.
Daca nu se remediaza scurgerea, atunci defectiunea trebuie cautata la
piesele de compus etansare.
Remedierea componentelor se face in urmatoarele etape: demontare-
curatare-diagnosticare-remediere-curatare-remontare-incercare.
La demontare trebuie retinuta pozitia a diferitelor piese, mai ales a
celor simetrice.
Pentru a asigura remontarea in aceeasi pozitie, ele vor trebui marcate
inca din baza de demontare.

17
3.4. REMEDIEREA CORPURILOR SI A SERTARELOR
DISTRIBUITOARELOR

Corpurile se alezează si apoi se finiseaza prin honuire la un diametru

majorat cu 0,2 mm. Se admit doua trepte de reparatii.
Reconditionarea sertarelor se face prin metalizare si apoi prelucrare,
sau se executa sertare noi. La rectificarea finala a sertarului, se va respecta
jocul cu alezajul din corp prevazut in documentatie.
O atentie deosebita se acorda respectarii conditiilor tehnice cu privire la
abaterile de forma si pozitie ale sertarului si alezajului din corp.
Nu se recomanda rodarea corpurilor cu sertarele, deoarece pasta
abraziva este dificila de spalat dupa rodare si poate provoca uzura timpurie a
distribuitorului.
Dupa remediere, distribuitorul este supus unor probe de etansare si
functionare.
Proba de presiune se executa obturand pe rand circuitele de iesire si
radicand presiunea la 1,25-1,5 din valoarea normala.
Pentru fiecare pozitie se determina debitul de pierderi la drenare si
dintr-un circuit de lucru la altul.

Defectiuni si modul de remediere:

a) Griparea plunjerului in alezaj datorita impuritatilor din ulei. Se va

demonta si spala distribuitorul.

b)Ruperea unui arc de revenire, in care caz se inlocuieste.c) Rizarea

alezajului sau plunjerului. Se rectifica alezajul si se executa un plunjer
majorat.
Plunjerele pot fi reconditionate si prin metalizare sau cromare. In acest
caz, se va executa in prealabil o strunjire, urmata de o sablare sau
randalinare in scopul asigurarii unei bune aderente.

18
 Strunjirea prealabila are rolul de a creea posibilitatea depunerii mai
mare a stratului metalizat deoarece in caz contrar, acesta se exfoliaza.

Conditii tehnice impuse distribuitorului.

– Jocul dintre plunjer si alezaj trebuie sa nu depaseasca 0,008 mm, daca

diametrul acestora este de 12 mm si, 0,012 mm, la un diametru de 22
mm.
– Ovalitatea si conicitatea plunjerului trebuie sa fie sub 0,003 mm.
– Deplasarea plunjerului uns in alezajul sau trebuie sa se realizeze prin
greutate proprie.
– Pozitia muchiilor plunjerelor trebuie sa corespunda cu acelea ale
corpului distribuitorului in cazul celor fara acoperire.
Abaterea maxima este de 0,2 mm.
In scopul evitarii griparilor hidraulice, plunjerul este prevazut cu
canale circulare.
Acestea constituie mici depozite de ulei precum si locuri de depozitare
a unor impuritati din acestea.

19
 În căutarea unui loc de muncă

Curriculum Vitae

Informatii Personale
Nume :Anghel(Cîrjan)
Prenume:Mariana
Locul naşterii:Roşiorii de Vede
Data nasterii: 07.05.1974
Cetatenie: româna
Sex: feminin

Adresa domiciliu: com.Zîmbreasca, jud.Teleorman,

ROMANIA

Telefon:0761623669
Fax:-
E-mail:mariana_1974@yahoo.com

Nivel educaţional: Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”,

absolvent studii medii
profil tehnic,calificarea Tehnician mecatronist

Şcoală complementară calificarea prelucrător prin

aşchiere,Grup Şcolar Agricol Roşiorii de Vede

Experienta profesionala:participant la concursurile

profesionale, abilitati in utilizare
computere: Word, Excel,
TurboPascal, Gestiune baze de date
Loc de muncă actual:S.C.Costy Flory S.R.L.

20
Pasiuni: sportul, muzica,dans.
Limbi : romana( nativ)
engleza( bine )
franceză( bine )

Semnatura

21
 Anghel(Cîrjan)
Mariana Microelectronica S.A.
Com.Zîmbreasca str. D. Pompeiu, nr.28-32
Jud.TELEORMAN sector 2, BUCURESTI

Stimate Domnule Director,

Va scriu ca urmare a anuntului aparut in ziarul “Libertatea”,

din data de 09,05,2010, referitor la postul de asistent de manager
de proiect la firma dumneavoastra.
Ma numesc Anghel(Cîrjan)Mariana, sunt absolventă la
ColegiulTehnic”Anghel.Saligny” din municipiul Rosiorii de Vede
si mentionez ca sunt in primii 15% absolventi din promotia mea.
In timpul studiilor liceale, m-am remarcat la concursurile
profesionale de specialitate, fiind pasionat de electronică analogica
si digitala, precum si de studiul limbajelor de programare.
In anexa acestei scrisori, aveti si un C.V. al meu precum si
trei scrisori de recomandare de la fostii mei profesori.
Consider ca postul dumneavoastra se potiveste aspiratiilor si
pasiunilor mele, experienta si cariera construite intr-o firma de
prestigiul firmei dumneavoastra, fiind foarte atractive.
De asemenea, vreau sa va dovedesc in urma interviului pe
care il voi sustine, cat si prin activitatea mea profesionala ca si
firma dumneavoastra va face o buna alegere prin angajarea mea.

Cu deosebit respect,

Anghel(Cîrjan)Mariana

Domnului Director Resurse Umane, S.C.”Microelectonica”S.A.

22
 NORMELE TEHNICE DE PROTECŢIE A

MUNCII

Instalaţii de protecţie a omului impotriva electrocutării.

A. Efectele curentului electric asupra organismului

uman.

Corpul omenesc se comportă din punct de vedere electric, ca o

rezistenţă. Trecerea unui current electric prin organism poartă numele de
electrocutare.
Curentul electric poate produce vătămarea organismului, sau
chiar moartea. Vătămările care le produce electrocutarea sunt:
- arsurile electrice ale pielii corpului;
- şoc nervos ;
Gravitatea efectelor produse prin electrocutare depinde de :
- intensitatea curentului ;
- frecvenţa curentului;
- durata trecerii curentului electric prin organism.

B. Cazuri de electrocutare.

Omul se poate electrocute atunci când atinge parti din instalatia

electrica care in mod obisnuit se afla sub tensiune. In aceste cazuri se
numeste atingere directa. Electrocutarea mai poate surveni si atunci când
omul atinge parti din instalatia electrica care au ajuns sub tensiune in mod
accidental, in mod normal acestea nefiind sub tensiune. In aceste cazuri,
atingerea se numeste atingere indirecta.

C. Cazuri de protectie.

● Protectia omului impotrica electrocutarii prin atingere directa se

realizeaza prin utilizarea mijloacelor individuale de protectie si prin

23
respectarea normelor de tehnica securitatii specifice muncii lucrarilor de
instalatii electrice.

Mijloacele individuale de protectie cuprind :

- materiale electroizolante pentru protectie;
- materiale pentru ingradiri provizorii;
- placute avertizoare.
● Protectia omului impotriva electrocutarii prin atingere indirecta
se realizeaza in principiu, prin :
- micsorarea tensiuni de atingere;
- micsorarea duratei de trecere a curentului electric prin corpul omenesc.

Metode de protectie de baza:

- Protectia prin legare la pamânt.
- Protectia prin legare la nulul de protectie.
- Protectia prin folosirea tensiunii reduse.

Metode de protectie suplimentare:

Protectia automata la aparitia tensinuii de atingere (PATA).
Evaluarea riscurilor fiecărui loc de muncă este una din principalele
condiţii ce trebuie respectată de angajator şi cunoscută de angajat.
În concordanţă cu riscurile fiecărui loc de muncă,angajatul trebuie să
cunoască şi eventualele tipuri de accidente,care pot surveni şi cum
trebuie procedat în fiecare caz în parte.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. Avram Mihai: Acţionări hidraulice şi pneumatice, Echipamente

şi sisteme clasice şi mecatronice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005
2. Dick Doina, ş.a.: Mecatronică, Manual pentru clasa a XI-a, Ed. Delta
Publishing House, Bucureşti, 2004
3. Dick Doina, ş.a.: Mecatronică, Îndrumar pentru laborator clasa a XI-
a,Ed. Delta Publishing House, Bucureşti, 2005
4. Colecţia revistelor “FIS”, Festo AG & Co, Esslingen

25