COLEGIUL TEHNIC „ANGHEL SALIGNY” ROŞIORII DE VEDE

Lucrare de specialitate pentru susţinerea

examenului de
certificare a competenţelor profesionale
nivelul 3 de calificare

FILIERA: Tehnologică
PROFIL: Tehnic
SPECIALIZAREA: Tehnician mecatronist

ÎNDRUMĂTOR: ELEV:
Fierăscu Petia Alexandru(Ion)Claudia
Clasa aXIIIaCf.f.

Sesiunea IUNIE 2010

TRADUCTOARE DE PROXIMITATE
 CUPRINS

I.Argument;
II.Conţinut
1.Notiuni generale;
2.Traductoare inductive de proximitate
3. Traductoare magnetice de proximitate
4.Elemente sensibile capacitive pentru traductoare de proximitate
5. Elemente sensibile fotoelectrice pentru traductoarele de proximitate
6. Elemente sensibile fluidice pentru traductoare de proximitate
7. Traductoare integrate de proximitate
7.1. Senzorul inductiv integrat de proximitate
7.2. Senzorul magnetic integrat de proximitate
8. Căutarea unui loc de muncă
9.Norme de tehnica a securitatii muncii
III. Bibliografie
 I.Argument

Lucrarea cu tema ,,Traducoare de proximitate” abordeaza problematica

privind echipamentele necesare sistemelor de securitate. Sunt abordate in
lucrare o gama larga de traductoare care sesizeaza prezenta intr-un anumit
spatiu a unui element in miscare.Sunt prezentate mai multe tipuri de
traductoare de proximitate cum sunt: Traductoare inductive de proximitate,
Traductoare magnetice de proximitate, Elemente sensibile capacitive pentru
traductoare de proximitate, Elemente sensibile fotoelectrice pentru
traductoare de proximitate, Elemente sensibile fluidice pentru traductoarele
de proximitate, . Traductoare integrate de proximitate.
Am urmarit sa prezint schemele bloc ale traductoarelor, principiile de
functionare, caracteristici constructive si functionale, utilizari precum si
punerea in evidenta a avantajelor si dezavantajelor.
In alegerea unui tip de traductor de proximitate se are in vedere cerintele
tehnice impuse de caietul de sarcini pentru obiectivul solicitat si costul
traductorului.
Lucrarea de faţă este structurată pe mai multe capitole,primul fiind o
prezentare generală a traductoarelor,al doilea clasificarea
traductoarelor,următorul capitol face o descriere şi funcţionarea
traductoarelor de proximitate.Urmează un capitol despre modul de întocmire
a unui C.V. şi a unei scrisori de intenţie şi la final sunt prezentate normele
generale şi cele specifice de protecţia muncii.
Am încercat să întocmesc lucrarea astfel încât să fie probate competenţele
generale şi specifice pentru calificarea tehnician mecatronst,dobândite prin
parcurgerea modulelor tehnice de-a lungul celor patru ani de liceu.
 TRADUCTOARE DE PROXIMITATE

1. Notiuni generale

În general (în sens larg) proximitatea exprimă gradul de

apropiere dintre două obiecte, dintre care unul reprezintă sistemul
de referinţă.
Se poate realiza controlul poziţiei unui obiect care se deplasează,

fără contact între acesta şi referinţă.

În categoria măsurărilor de proximitate intră :

- sesizarea capetelor de cursă ;
- sesizarea interstiţiului dintre suprafeţe ;
- sesizarea prezenţei unui obiect în câmpul de lucru etc.
Traductoarele de proximitate au de regulă o caracteristică de
tip releu, mărimea de ieşire având variaţii discrete (" tot sau nimic
") discerne între două valori care reprezintă (convenţional)
prezenţa sau absenţa corpului controlat.
Această particularitate conduce la realizarea compactă a

traductorului, elementul sensibil şi adaptorul (ES + AD) fiind

plasate în aceeaşi unitate constructivă.

2. Traductoare inductive de proximitate

Schema de principiu a acestui traductor este dată în figura 5.1.
Detectorul are rolul de a converti informaţia asupra poziţiei unui
obiect metalic (în raport cu faţa sensibilă) în semnal electric.
Blocul adaptor prelucrează semnalul electric de la ieşirea
detectorului şi comandă un etaj final cu ieşire pe sarcină de tip
 releu.
Blocul de alimentare furnizează tensiunea necesară circuitelor
electronice.

Fig. 5.1 - Schema bloc a traductorului inductiv de proximitate.

Oscilatorul din blocul-detector întreţine, prin câmpul magnetic

alternativ, oscilaţiile în jurul bobinei ce formează (împreună cu
miezul de ferită) faţa sensibilă a detectorului.
Când un obiect metalic (cu proprietăţi feromagnetice) intră în
câmpul magnetic al detectorului, în masa metalului apar curenţi
Foucault care generează, la rândul lor, un câmp magnetic de sens
opus câmpului principal pe care îl atenuează puternic şi ca urmare
blochează oscilaţiile.
Caracteristicile de funcţionare ale traductorului pot fi apreciate
în funcţie de valorile cotelor utile, notate în figura 5.2 prin: e –
grosimea ecranului metalic (grosimea obiectului detectat);  -
lăţimea ecranului; L – lungimea ecranului; x – distanţa de la
marginea ecranului la centrului feţei sensibile; y – acoperirea feţei
sensibile de către ecranul metalic; z – distanţa de la ecran la faţa
sensibilă; zN – distanţa nominală de detecţie (sesizare).
 Fig.5.2 - Dimensiunile de gabarit ale traductorului inductiv de
proximitate.

Principalele caracteristici funcţionale:

a) Zona de acţiune,[2] delimitată de valorile [ 3 … 40 ] mm,
este cuprinsă între curba de anclanşare (oprirea oscilaţiilor) şi
curba de declanşare (pornirea oscilaţiilor);
b) Distanţa utilă de detecţie – , influenţată puternic de
natura şi dimensiunile obiectului (ecranului), cât şi de variaţia
temperaturii, a tensiunii de alimentare şi de dispersiile câmpului
magnetic (din fabricaţie).
c) Fidelitatea reprezintă toleranţa preciziei de reperare a
punctelor de oprire şi pornire a oscilaţiilor, când se menţin
constanţi următorii parametri : distanţa, sensul şi viteza de
deplasare, temperatura şi tensiunea de alimentare.
d) Histerezisul reprezintă cursa (distanţa) dintre punctele de
oprire şi de pornire a oscilaţiilor în aceleaşi condiţii (figura 5.3).
e) Durata impulsului de ieşire, determinată de viteza
deplasării ecranului (obiectului) şi dimensiunile acestuia.
Constructiv traductoarele inductive de proximitate se realizează în
două variante:
1) cu faţa sensibil inclusă frontal sau lateral în corpul propriu-zis
al traductorului ;
2) cu faţa sensibil separată şi legată prin cablu flexibil de corpul
traductorului.
 Fig. 5.3 – Histerezisul unui traductor de Fig. 5.4 – Traductor magnetic de
proximitate proximitate

3. Traductoare magnetice de proximitate

Aceste traductoare au o construcţie simplă şi sunt formate

dintr-un contact întrerupător (releu de tip Reed) plasat pe un braţ al
unei carcase sub formă de " U " şi un magnet permanent fixat pe
celălalt braţ.Trecerea unui obiect metalic printre braţele
detectorului (carcasei) modifică liniile de forţă ale magnetului (le
ecranează) şi ca urmare contactul releului îşi schimbă starea –
figura 5.4. Există variante constructive la care obiectele magnetice
pot acţiona direct asupra releului.
Observaţie: Când viteza de deplasare a magnetului mobil
depăşeşte 10[ m/s ] - distanţa nominală de acţionare se reduce cu
un coeficient (0,7... 0,9) în funcţie de viteza de lucru.

4. Elemente sensibile capacitive pentru traductoare de

proximitate

În cazul traductoarelor capacitive de proximitate elementul

sensibil este format dintr-un condensator care face parte dintr-un
circuit oscilant. Prezenţa unui material conductor sau dielectric cu
permitivitatea >1, la o distanţă în raport cu faţa sensibilă a
detectorului, modifică capacitatea de cuplaj şi amorsează
oscilaţiile, figura 5.5.
 Funcţionarea este diferită în raport cu natura obiectului
controlat.
a) La detecţia materialelor conductoare, obiectul a cărui poziţie
este controlată formează cu faţa sensibilă un condensator a cărui
capacitate creşte odată cu micşorarea distanţei Δx dintre obiect şi
faţa sensibilă.
b) La detecţia materialelor izolante, faţa sensibilă este un
condensator a cărui capacitate creşte, cu atât mai mult, cu cât
premitivitatea dielectrică ( ) a obiectului controlat este mai mare.
Principalele surse de erori le reprezintă variaţiile de
temperatură.
Observaţie: Pentru evitarea perturbaţiilor, în cazul detectării
obiectelor metalice, acestea se leagă la pământ.

Fig. 5.5 – Element sensibil capacitiv pentru traducoare de

proximitate

5. Elemente sensibile fotoelectrice pentru traductoare de

proximitate
Funcţionarea acestora se bazează pe modificarea fluxului de
radiaţii care se stabileşte între o sursă (emiţător) şi un receptor,
datorită prezenţei obiectului controlat. Se disting două variante
constructive :
a) Element sensibil de tip barieră, la care emiţătorul şi
receptorul sunt de o parte şi de alta a obiectului controlat, figura
5.6.
 Fig. 5.6 – Element sensibil de tip barieră

b) Element sensibil de tip reflector la care fasciculul de

radiaţii emis de sursa (E) este transmis spre receptor, situat de
aceeaşi parte cu emiţătorul, în raport cu obiectul controlat, prin
intermediul unui paravan reflectorizant (reflector).
Prezenţa obiectului controlat modifică intensitatea fluxului
luminos receptat după reflexie.
Dacă obiectul controlat are proprietăţi reflectorizante, atunci el
poate juca şi rolul de paravan reflectorizant, (figura 5.7).
Sursele emiţătoare (E) pot fi realizate cu diode
electroluminiscente (LED) cu fascicul vizibil sau infraroşu (cel mai
utilizat) dar şi cu lămpi speciale care au lentilă de focalizare.
Receptoarele (R) utilizează fotodiode sau fototranzistoare în
domeniul vizibil sau infraroşu, dar pot utiliza şi celule fotovoltaice
în domeniul vizibil.
Variaţia de semnal electric furnizată de elementul sensibil,
datorită modificării poziţiei obiectului detectat – este prelucrată de
adaptorul traductorului (care conţine un formator de impulsuri şi
un amplificator) apoi transmisă elementului de ieşire de tip releu
sau contactor static (tiristor sau triac).
 Fig. 5.7 – Element sensibil fotoelectric de tip reflector.

Observaţie: Se evită mediile umede care pot aburi lentilele

cât şi obiectele strălucitoare (oglinzi) din apropierea zonei de lucru
traductorului spre a evita erorile în funcţionarea acestor
traductoare.

6. Elemente sensibile fluidice pentru traductoarele de proximitate

Traductoarele fluidice se caracterizează prin simplitate

constructivă şi funcţională. De aceea, aceste traductoare se află în
nomenclatorul majorităţii producătorilor mondiali de aparatură
fluidică.
Principiile funcţionale ale elementelor sensibile fluidice derivă
din sesizarea modificării unuia sau a mai multor parametri de stare
ai fluidului: presiune, viteză, sens de curgere - sub influenţa
corpului a cărui prezenţă trebuie sesizată.

Observaţie: Datorită nivelului energetic redus al semnalelor

vehiculate în sistemele fluidice, sesizarea proximităţii unui obiect
se face fără a perturba starea şi/sau structura obiectului respectiv.

Elementele sensibile, frecvent întâlnite în costrucţia

traductoarelor fluidice de proximitate, sunt:

a) Dispozitiv duză - paletă - întâlnit în construcţia tuturor

adaptoarelor pneumatice unde are rol de preamplificator înaintea
etajului final de putere.În acelaşi timp dispozitivul duză – paletă
este utilizat ca element sensibil al traductorului de proximitate.

Principiul de funcţionare şi caracteristica statică a

dispozitivului duză – paletă sunt date în figura 5.8. Obiectul
detectat joacă rolul paletei (P), iar rezistenţa pneumatică R 2
reprezintă duza (D).

Fig. 5.8 – Dispozitiv duză – paletă: a) – principiul de funcţionare;

b) caracteristica statică

Dacă presiunea de alimentare ( ) este constantă, variaţia

presiunii P2 (identică cu presiunea de ieşire ) în funcţie de
valoarea distanţei (x) dintre paletă şi duză este prezentată în figura
5.8 – b. Caracteristica statică este liniară numai în zona
AB. Se observă că pentru x = 0, presiunea P 2 are valoare maximă,
adică valoarea presiunii de alimentare ( ), iar dacă x este
suficient de mare, presiunea P2 scade la valoare presiunii
atmosferice ( ). În figura 5.9 sunt date modalităţile de
apropiere ale obiectului faţă de duză. Aproprierea obiectului, fie
printr-o deplasare axială (frontală), fie printr-o deplasare laterală
produce variaţia presiunii de ieşire ( ), astfel că depăşirea
unui prag impus pentru variaţia presiunii de ieşire - arată faptul că
obiectul este "sesizat ".
 Fig. 5.9 - Modalităţi de apropiere a obiectului faţă de duză: a) –
deplasare axială;
b)- deplasare laterală

O calibrare corespunzătoare a curbelor sau

va indica cu o precizie de maximum 1 [mm] “cât de
aproape ” este obiectul sesizat.
b) Senzorul de proximitate cu " jet liber " (cu turbulenţă)
Acesta este format din două duze coaxiale : duza emiţătoare 1,

alimentată de la o sursă de presiune constantă şi duza receptoare

2, figura 5.10.

Dacă obiectul ce trebuie detectat, nu se află în spaţiul dintre

cele două duze, jetul emis de duza 1 este captat de duza 2 şi ca
urmare în duza receptoare (2) se obţine un nivel de presiune mare
ce corespunde semnalului logic S=”1”(obiectul nu este detectat).
Prezenţa obiectului între cele două duze poate întrerupe parţial sau
total jetul emis de duza 1.

Fig. 5.10 – Senzor de proximitate cu “jet liber”

 O scădere a presiunii în duza receptor 2, sub o anumită limită,
determină semnalul logic S =”0 “, deci obiectul este ”detectat”.
Principalul dezavantaj al acestui tip de detector constă în
sensibilitatea mare la impurităţile din mediu, care sunt antrenate
prin jetul de aer şi obturează duza receptor 2.
Acest tip de traductor se utilizează pentru interstiţii care nu
depăşesc 20 mm.

c) Senzorul de proximitate cu impact de jeturi - elimină

dezavantajul anterior (referitor la obturarea duzei - receptor cu
impurităţi).
La acest senzor duza receptoare, din exemplu anterior, este ea
însăşi emiţătoarea unui jet care se obţine prin devierea circuitului
de alimentare, unde presiunea Pa este micşoartă datorită rezistenţei
R. Deci, ambele duze, 1 şi 2, sunt emiţătoare, figura 5.11.

Fig. 5.11 Senzor de proximitate cu impact de jeturi:

a) – Secţiune prin circuitul pneumatic;b) – Schema de principiu
 La funcţionare se disting două situaţii:
a) În absenţa obiectului ce trebuie detectat, are loc un impact
între cele două jeturi, astfel că în duza 2 va exista o presiune Pe
relativ mare (ce echivalează cu semnalul S=”1” logic) datorită
jetului puternic din duza 1.
b) Aproprierea obiectului între duze întrerupe jetul 1 astfel că
jetul din duza 2 devine liber, iar presiunea Pe scade obţinânu-se
S=”0” logic.
Traductorul cu impact de jeturi este folosit în detectarea obiectelor
situate la distanţe relativ mari (circa 200 mm).

Observaţie:
Pentru creşterea sensibilităţii (şi implicit a distanţei de
detecţie) se utilizează senzori fluidici cu impact de jeturi şi 3 (trei)
duze, descrise în [2].
Cu un astfel de senzor pot fi detectate obiecte situate la
distanţe de până la 500 mm.

d) Senzorul de tip "focar"

Acest tip de senzor utilizează o duză de forma unui canal
circular, alimentată cu o presiune corespunzătoare pe circumferinţa
exterioară, figura 5.12.

Fig. 5.12 – Senzor de proximitate de tip “focar”.

În timpul funcţionării se disting două situaţii:
a) În absenţa obiectului din zona de lucru a traductorului (când
obiectul de sesizat se află la o distanţă mare) jetul creat de
presiunea de alimentare (Pa), având viteză mare la ieşirea din duză,
antrenează masa de aer din zona interioară şi face ca la ieşire să
apară o depresiune.
b) În prezenţa obiectului se întrerupe expansiunea jetului,
astfel că va apare o componentă dinamică a presiunii orientată spre
interior, încât la ieşire presiunea creşte (rezultând o suprapresiune).
Distanţa de detecţie este cuprinsă între 2…6 [mm]. Avantajul
esenţial al senzorului de tip “focar” constă în imunitatea la
impurităţile din mediu, deci nu este necesară utilizarea aerului
instrumental (preparat în instalaţii speciale).

7. Traductoare integrate de proximitate.

Traductoarele de proximitate realizate cu circuite integrate
reprezintă o tendinţă actuală şi de viitor, datorită avantajelor pe
care le oferă: gabarit redus, performanţe ridicate, preţ de cost mai
mic şi fiabilitate mare. Noţiunea de traductor integrat este
justificată numai dacă semnalul de la ieşirea acestuia este un
semnal unificat, în accepţiunea definiţiei din automatizările
industriale. Când această condiţie nu este îndeplinită se poate
utiliza denumirea de senzor integrat. În cele ce urmează se vor
prezenta două exemple de senzori integraţi de proximitate realizaţi
în România (la IPRS Băneasa).

7.1 Senzorul inductiv integrat de proximitate

Acesta este realizat cu circuitul integrat TCA - 105N a cărui

schemă de principiu (bloc) este dată în figura 5.13. Acesta este
capsulat într-o carcasă tip MP 48 - cu 8 terminale.
 Fig. 5.14– Schema bloc a senzorului integrat TCA 105 – N

Bornele 2, 3 şi 4 reprezintă baza, emitorul , respectiv

colectorul unui tranzistor care premite realizarea unui oscilator ce
lucrează pe frecvenţa de 1...5MHz, dacă în exterior se montează un
circuit adecvat de tip L, C. Schema mai conţine un stabilizator de
tensiune care alimentează oscilatorul OSC, blocul comparator cu
histerezis, cât şi etajul de amplificare (ieşire).

Etajul de ieşire oferă două tensiuni în antifază compatibile

TTL (de tip tranzistor având colectorul în gol). În funcţie de
amplitudinea oscilaţiilor, unul din tranzistoare este saturat, iar
celălalt blocat.
Schema tipică de cuplare a senzorului TCA 105-N la circuitul
oscilant L, C şi la o rezistenţă de sarcina ( ) este dată în figura
5.14. În funcţionarea senzorului, din această figură, se disting două
situaţii:

a) Când se aproprie un obiect feromagnetic de bobina

oscilatorului (simbolizată cu L), ocilaţiile se amortizează,
iar rezistenţa de sarcină ( ) este conectată la masă.
b) După îndepărtarea obiectului feromagnetic, circuitul de
intrare începe să oscileze din nou, iar ieşirea decuplează
sarcina în gol.
 Fig. 5.14 - Conectarea senzorului Fig. 5.15 – Senzorul de proximitate cu
TCA – 105 N la circuitul LC fantă.

Caracteristicile principale ale circuitului integrat TCA 105-N,

conform [17], sunt date prin următoarele valori limită :
- Tensiunea de alimentare = +20V ; curent absorbit la ieşire =
75mA ; curent de alimentare = 5mA ; frecvenţa maximă la
oscilator = 5MHz.
Schema senzorului inductiv de proximitate cu fantă (realizat
cu TCA 105-N) este prezentată în figura 5.15. Circuitul de intrare
are configuraţie de oscilator. Oscilaţiile sunt întreţinute de cuplajul
inductiv dintre cele două bobine L1 şi L2 plasate pe miezuri de
ferită şi poziţionate astfel încât bobinele (având axa de simetrie
comună) să aibă între ele o distanţă (fantă) de 3…7 [mm].
În funcţionarea senzorului se distingdouă situaţii:
a) În lipsa obiectului (feromagnetic) oscilaţiile, cu frecvenţa

de aproximativ 1 MHz, din etajul de intrare menţin ieşirile

circuitului în starea " acţionată ".

b) La apariţia obiectului metalic în fantă cuplajul magnetic dintre

bobine se întrerupe, oscilaţiile se amortizează iar ieşirile trec în

starea "blocat ".

Observaţii:
a) Valorile parametrilor constructivi ai circuitului oscilant
(dimensiunea miezurilor de ferită, numărul de spire al
bobinelor, valoarea capacităţii C etc) sunt date în [17] şi
depind de mărimea fantei dintre bobine.

7.2 Senzorul magnetic integrat de proximitate

Termenul "magnetic" derivă de la faptul că acest senzor

utilizează un detector de tip element Hall, care sesizează prezenţa
câmpurilor magnetice de intensităţi relativ mici (aproximativ 50
mT) şi produce semnale de tensiune de ordinul (1...10) mV. Acest
senzor utilizează circuite integrate specializate de fabricaţie
românească din seria βSM 23X (X = 1, 2, 3, 4) sau βSM 24X (X =
1, 2) .
Aceste circuite integrate, conţin în acelaşi cristal de siliciu atât
senzorul Hall, cât şi blocurile de prelucrare a semnalelor oferite de
acesta. Denumirea comercială a acestor circuite este “senzori
magnetici comutatori”. Schema bloc a unui senzor magnetic de tip
βSM 23X; (24X) este prezentată în figura 5.16. Parametri de
catalog pentru cele două serii de circuite integrate (βSM 23X şi
βSM 24X) sunt daţi în [17]. Din punct de vedere calitativ circuitul
βSM 24X este superior circuitului βSM 23X prin doi parametri
electrici:
a) curentul de alimentare (la o inducţie de 50 mT) este de 2 mA în
cazul circuitului βSM 24X, faţă de 4,3 mA (7mA) – în cazul
circuitului βSM 23X.
b) tensiunea de alimentare: 7V – la βSM 24X, faţă de 10V (25V) –
la βSM 23X.
Fig. 5.16 – Schema bloc a senzorului magnetic comutator de tip
βSM 23X.

Observaţie:
La circuitul βSM 24X nu mai există stabilizatorul tensiunii de
alimentare, în rest schema este aceeaşi, ca şi la βSM 23X.
În funcţionarea acestui senzor se disting două situaţii:
a) Dacă este sesizat un câmp magnetic de inducţie B, senzorul
Hall furnizează o tensiune diferenţială, proporţională cu B. Această
tensiune este preluată de amplificatorul diferenţial care o aplică
unui comparator cu histerezis, ce lucrează ca un comutator. Dacă
circuitul este plasat într-un câmp magnetic a cărui inducţie
depăşeşte valoarea corespunzătoare pragului de deschidere,
comparatorul comandă prin intermediul unui amplificator - injecţia
unui curent în baza tranzistorului de ieşire, care este adus în
saturaţie, deci colectorul său absoarbe un curent important
(curentul prin sarcina conectată la borna 3).
b) Dacă inducţia B scade sub valoarea pragului de blocare,
ieşirea comutatorului revine în starea iniţială, iar tranzistorul de
ieşire este blocat. Între pragul de dechidere şi cel de blocare
(închidere) există un histerezis, necesar pentru a asigura
imunizarea circuitului faţă de zgomote. Principalele căi de
basculare a senzorului magnetic comutator, legate direct de
aplicaţiile industriale, sunt:
 Deplasarea magnetului permanent, care se poate face frontal
sau transversal. Pentru funcţionarea corectă asenzorului, cursa
magnetului trebuie să depăşească (datorită histerezisului) două
distanţe de prag: una la care are loc deschiderea, iar cealaltă la care
are loc blocarea.
 Ecranarea câmpului unui magnet care se poate realiza printr-o
folie feromagnetică plasată între sursa de câmp magnetic şi senzor.
 Concentrarea câmpului unui magnet ce se poate face prin
apropierea unui material feromagnetic în spatele senzorului, care
se află într-un câmp magnetic insuficient de intens pentru a
produce bascularea. Astfel inducţia magnetică va creşte la o
valoare capabilă să basculeze senzorul.
Observaţii:
În afară de soluţiile menţionate, prin care circuitele βSM 23X
sau βSM 24X – sunt utilizate ca senzori de proximitate (limitator
de cursă la maşini-unelte, roboţi industriali, periferice de
calculatoare etc), există şi aplicaţii în construcţia unor traductoare:
- traductor de orizontalitate (sau verticalitate), utilizând un
pendul cu magnet;
- traductor de nivel având magnetul introdus într-un flotor ce
se poate deplasa ghidat prin dreptul senzorului magnetic
comutator.
-traductor numeric rotativ incremental pentru viteză sau
poziţie unghiulară;
- traductor de curent (releu de curent pentru protecţie), când
senzorul magnetic sesizează depăşirea valorii limită a curentului
printr-o înfăşurare.
Firmele SPRAGUE, PHILIPS şi MICROSWITCH produc
traductoare de proximitate care dau la ieşire o tensiune continuă
liniar variabilă cu variaţia inducţiei magnetice B în intervalul (-
50mT... +50mT).

Curriculum Vitae
Informatii Personale
Nume :Alexandru Ion
Prenume:Claudia
Locul naşterii:Roşiorii de Vede
Data naşterii: 08.07.1972
Cetatenie: romana
Sex: femini

Adresa Domiciliu:com.Crîngeni, Teleorman, ROMANIA

Telefon:0726840055
Fax:-
E-mail:claudia@yahoo.com

Nivel educational: Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”,

absolvent studii medii
Profil tehnic,calificarea Tehnician
mecatronist
Absolvent învăţământ obligatoriu de 10 clase,şc.gen
Crângeni
Experienţă profesională:participant la concursurile
profesionale, abilitati in utilizare
computere: Word, Excel,
TurboPascal, Gestiune baze de date
Pasiuni: sportul, muzica,dans.
Limbi : romana( nativ)
engleza( bine )
franceză(bine )

Semnatura
 Alexandru Ion Claudia Microelectronica S.A.
Com.Crîngeni str. D. Pompeiu, nr.28-32
TELEORMAN sector 2, BUCURESTI

Stimate Domnule Director,

Va scriu ca urmare a anuntului aparut in ziarul “Libertatea”,

din data de 09,05,2010, referitor la postul de asistent de manager
de proiect la firma dumneavoastra.
Ma numesc Alexandru(Ion)Claudia, sunt absolventă la
ColegiulTehnic”Anghel Saligny” din municipiul Rosiorii de Vede
si mentionez ca sunt in primii 15% absolventi din promotia mea.
In timpul studiilor liceale, m-am remarcat la concursurile
profesionale de specialitate, fiind pasionat de electronica aplicata,
analogica si digitala, precum si de studiul limbajelor de
programare.
In anexa acestei scrisori, aveti si un C.V. al meu precum si
trei scrisori de recomandare de la fostii mei profesori.
Consider ca postul dumneavoastra se potiveste aspiratiilor si
pasiunilor mele, experienta si cariera construite intr-o firma de
prestigiul firmei dumneavoastra, fiind foarte atractive.
De asemenea, vreau sa va dovedesc in urma interviului pe
care il voi sustine, cat si prin activitatea mea profesionala ca si
firma dumneavoastra va face o buna alegere prin angajarea mea.

Cu deosebit respect,

Alexandru (Ion)Claudia
Domnului Director Resurse Umane, S.C.”Microelectonica”S.A.

III.MĂSURI DE PROTECTIE A MUNCII

Instalatii de protectie a omului impotriva electrocutarii

 A.Efectele curentului electric asupra organismului uman
Corpul omenesc se comporta din punct de vedere electric , ca o
rezistenta. Trecrea unui curent electric prin organism poarta
numele de electrocutare.
Curentul electric poate produce vatamarea organismului sau
chiar moartea. Vatamarile pe care le produce electrocutarea sunt:
-arsurile electrice ale pielii corpului;
-soc nervos.
Gravitatea efectelor produse prin electrocutare depinde de :
-intensitatea curentului electric;
-frecventa curentului electric;
-durata trecerii curentului electric prin organism.

B.Cazuri de electrocutare
Omul se poate electrocute atunci cand atingem parti din instalatia
electrica care in mod obisnuit se afla sub tensiune. In aceste cazuri
se numeste atigere directa. Electrocutarea mai poate surveni si
atunci cand omul atinge parti din instalatia electrica care au ajuns
sub tensiune in mod accidental , in mod normal acesta nefiind sub
tensiune. In aceste cazuri atingerea se numeste atingere indirecta.

C.Metode de protectie
 Protectia omului impotriva electrocutarii prin atingere directa
se realizeaza prin utilizarea mijloacelor individuale de
protectie si prin respectarea normelor de tehnica a securitatii
specifice muncii, lucrarilor de instalatii electrice.
Mijloacele individuale de protectie cuprind:
-materiale electroizolante pentru protectie;
-materialele pentru ingradiri provizorii;
-placute avertizoare .

●Protectia omului impotriva electrocutarii prin atingere indirecta

se realizeaza prin :
-micsorarea tensiunii de atingere
-micsorarea duratei de trecere a curentului electric prin corpul
omenesc.

1.Metode de protectie de baza:

a.protectia prin legare la pamant;
b.protectia prin legare la nulul de protectie;
c.protectia prin folosirea tensiunii reduse.

2.Metode de protectie suplimentare:

Protectia automata la aparitia tensiunii de atingere (PATA).

III.BIBLIOGRAFIE
1. D.DASCALU SI ALTII, “DISPOZITIVE SI CIRCUITE
ELECTRONICE” EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,
BUCURESTI-1982.
2. D.DASCALU SI ALTII, “ CIRCUITE ELECTRONICE “
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA BUCURESTI-1981
3. CONSTANTIN RADOI SI ALTII , “ APARATE ,ECHIPAMENTE
SI INSTALATII DE ELECTRONICA PROFESIONALA “
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA BUCURESTI -1997
4. E. DAMACHI SI ALTII, “ELECTRONICA” EDITURA
DIDACTICA SI PEDAGOGICA BUCURESTI 1979.
5. EUGENIA ISAC, “MASURARI ELECTRICE SI ELECTRONICE “
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA R.A. BUCURESTI-
1993
6. THEODOR DANILA , “COMPONENTE SI CIRCUITE
ELECTRONICE “ , EDITURA DIDACTICA SI
PEDAGOGICA ,R.A.,BUCURESTI-1993
7. THEODOR DANILA “COMPONENTE SI CIRCUITE
ELECTRONICE”, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,
R.A., BUCURESTI-1994.