Traductoare de poziţie şi deplasare

 transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a unui parametru al

unui element pasiv de circuit electric (rezistenţă electrică, capacitate electrică,
inductanţă magnetică)
 cele mai simple traductoare de deplasare sunt :
 rezistive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
rezistenţei unui reostat sau a unui potenţiometru
 capacitive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
capacităţii electrice a unui condensator
 inductive - transformă o deplasare liniară sau unghiulară într-o variaţie a
inductanţei unui circuit magnetic
 variaţiile parametrilor de circuit sunt măsurate prin determinarea curentului
absorbit sau a tensiunii electrice corespunzătoare
 pentru măsurarea deplasărilor se utilizează o serie de traductoare cum ar fi:
traductoarele rezistive (potenţiometrice), inductive, capacitive, selsinele,
traductoare piezoelectrice, cu radiaţii, numerice, de proximitate, ş.a.
I) Traductoare rezistive de deplasare
I.1.deplasare liniară:
 Principiul de funcţionare a traductorului rezistiv de deplasare liniară este ilustrat
în figura de mai jos:
pistă de contact: plasată de-a lungul traiectoriei
pe care se determină deplasarea

cursor:solidar cu subansamblul mobil

a cărui deplasare se măsoară

înfăşurare din conductor de crom (sau nichel-

cupru ori nichel-crom-fier, cu rezistivitate mare)
 După cum se cunoaşte, variaţia rezistenţei ebobinat
dată despiră
relaţia : spiră
lângă

suport izolator

l
R  (6.1.1)
S
unde:  – rezistivitatea electrică; l – lungimea conductorului; S – secţiunea
conductorului. Modificând lungimea conductorului, practic se va modifica
rezistenţa electrică R.

 Traductorul rezistiv de deplasare are următoarele caracteristici:

 diametrul minim al conductorului: 0,05 mm
 viteza maximă a cursorului: 1 m/s
 deplasări măsurate: de ordinul centimetrilor
 numărul maxim de utilizări: aproximativ 106.
  Schema electrică prin care este ilustrat principiul de funcţionare a traductorului
de deplasare, cunoscând că variaţia rezistenţei este măsurată prin căderea de
tensiune între capătul A şi cursor:

I.2.deplasare unghiulară:
 Pentru deplasări unghiulare se utilizează un potenţiometru de formă circulară,
obţinut prin bobinarea pe un suport izolant circular a unui fir rezistiv peste care
alunecă un cursor, conform figura următoare:

II) Traductoare inductive de deplasare

 Pentru cazul deplasărilor liniare mici (sub 2 mm), uzual se folosesc traductoare
inductive cu întrefier variabil (cu armătură mobilă). Circuitul magnetic se realizează
dintr-o ,,oală,, de permaloy şi o armătură mobilă de care este fixată o tijă. Prin
modificarea distanţei x dintre armătura mobilă şi armătura fixă, se modifică practic
inductanţa bobunei
 Pentru cazul deplasărilor mai mari de 2 mm în mod obişnuit se utilizează traductoare
inductive diferenţiale cunoscute şi sub denumirea de transformatoare diferenţiale.
 În cazul unor deplasări între 2 mm şi 4 mm se utilizează traductorul inductiv
diferenţial cu întrefier variabil
 Pentru deplasări de ordinul centimetrilor se utilizează traductoare inductive
diferenţiale, cu miez magnetic mobil. Acestea se realizează constructiv prin
bobinarea a două înfăşurări primare şi două secundare identice pe cele două
carcase izolante ce se montează pe un tub din material nemagnetic (plastic, textolit,
alamă ş.a.) în interiorul căruia se poate deplasa liber un miez magnetic ce se
execută obişnuit din fier moale. Practic reprezintă două transformatoare identice
montate pe aceeaşi carcasă.
Principiul de funcţionare a traductorului inductiv de deplasare este ilustrat în figurile de
mai jos:
Traductor inductiv cu armătură mobilă Traductor inductiv cu
(pentru deplasări mici, de ordinul miez mobil
zecimilor de milimetru) (pentru deplasări mari)
bobină cilindrică
armătură
mobilă

armătură
fixă

solenoid
(alimentat în
c.a.)
 Componentele mobile ale traductoarelor inductive (armătura miezşimagnetic
respectivmobil
miezul)
sunt solidare cu subansamblul a cărui deplasare trebuie determinată.
 Modificarea poziţiei acestora înseamnă – într-un circuit magnetic – modificarea
inductivităţii, deci a curentului absorbit de solenoid, respectiv de bobina cilindrică.
Deci, curentul indicat de ampermetru este direct proporţional cu deplasarea.
III) Traductoare capacitive de deplasare
 Principiul de funcţionare a unui traductor capacitiv de deplasare poate fi înţeles
pornind de la relaţia de calcul a unui condensator,
S (6.1.4)
C
d relaţie din care rezultă că se
deosebesc trei categorii de astfel de traductoare:

S + S +

d ε0 d ε0

ε –
– x x

traductoare cu suprafaţă
traductoare cu dielectric variabilă
variabil
sau
 .S S +
S + C
d
x x ε0
d
ε0 ε –

traductoare cu distanţă
– variabilă

 Un traductor cu dielectric variabil are distanţa dintre armături fixă, iar

dielectricul este mobil, putându-se deplasa după una dintre axele Ox sau Oy.
 Un traductor cu suprafaţă variabilă are distanţa dintre armături fixă şi
suprafaţa armăturilor, de asmenea, fixă. Ceea ce variază este însă, suprafaţa pe
care, cele două armături se suprapun (sunt “drept în drept”).
 La traductoarele cu distanţă variabilă, distanţa dintre armături variază cu
deplasarea, iar suprafaţa armăturilor şi dielectricul sunt aceleaşi.
C
 Sensibilitatea traductoarelor e dată de: S  (6.1.5)
d
 Pentru cazul unor deplasări liniare se utilizează: traductoare cu armături
dreptunghiulare şi cilindrice.
 Toate traductoarele capacitive funcţionează în curent alternativ la frecvenţa de
cel puţin 1 kHz.
 Datorită faptului că în mare măsură capacitatea traductorului depinde de
dimensiunile geometrice ale armăturilor, care pot varia cu temperatura mediului,
ducând la erori importante, pentru înlăturarea acestui inconvenient, armăturile se
confecţionează dintr-un material special numit invar.