Tema 3.

CONTAMINAREA PRODUSELOR
ALIMENTARE CU ANTIBIOTICE.

3.1. Poluare cu antibiotice a produselor

agroalimentare
3.2. Norme normale, dar obligatorii privind
administrarea antibioticele
3.3 Probleme care se ridică la folosirea
antibioticelor.
3.1 Poluare cu antibiotice a produselor agroalimentare
• Medicina veterinara moderna recurge la o gama larga de medicamente pentru tratamentul diverselor
boli survenite la animalele exploatate pentru productia de lapte, antibioticele ajungand in lapte
indeosebi dupa tratamente aplicate intramamar, dar si pe alte cai de contaminare: intracutanata,
intrauterina, subcutanata, intramusculara, sau intravenoasa. Indiferent de forma de administrare, un
procent situat intre 30% si 80% dintre antibioticele ajunse in sistemul mamar este eliminat prin lapte.
 Prezenta antibioticelor in produsele alimentare de origine
animala se paote datora mixarii antibioticelor din diferite
nutreturi in vederea stimularii cresterii si ameliorarii
randamentului, intrebuintarii in scop profilactic si terapeutic,
incorporarii acidentale a antibioticelor in diferite produse
Extrem de importanta, durata de eliminare a antibioticelor este
dependenta de tipul de excipient folosit: 4-5 zile pentru solutiile
apoase si pana la 10 zile pentru solutiile uleioase. Cantitatea
maxima de antibiotice se elimina in primele 24 de ore dupa
administrare (aproximativ 40% din dozele administrate).
 Prezența antibioticelor în produsele alimentare de origine animală se poate datora mixării antibioticelor din
diferite nutrețuri în vederea stimulării, creșterii și a ameliorării randamentului, întrebuințării cu scop profilactic şi
terapeutic (la animale și păsări), încorporării accidentale a antibioticelor în diferite produse. Antibioticele sunt
folosite în zootehnie în cantități mici pentru a asigura o valorificare superioară a furajelor, garantând, în cazul
unei administrări corecte, o economie a acestora de circa 5% şi un spor de greutate de aproximativ 10%.
Conținutul cel mai mare de reziduuri de antibiotice se găsește în rinichi, iar cel mai mic în țesutul muscular. S-a
constatat că utilizarea unei doze de tetraciclină mai mici de 50mg/kg furaj, nu determină prezentă reziduurilor
remanente în carnea animalelor şi păsărilor tăiate. (Kampelmacher E. H. şi col., 1962)…
Pasteurizarea laptelui nu distruge penicilina sau alte antibiotice, asa cum fierberea produce
(foarte rar) descompuneri partiale. Antibioticele prezente in lapte conduc la consecinte de
ordin industrial-economic si sanitar-igienic, pasteurizarea anterioara a laptelui nefiind in
stare sa faca din reziduurile antibiotice un sustinator al produselor, care – pana la urma –
beneficiaza de defecte tehnologice si pierderi economice, indiferent de modul pasteurizarii.
Astfel, penicilina se reduce cu 8% în urma
pasteurizării rapide, cu20% în timpul
încălzirii timp de 20 minute la 90°C şi cu
50% prin sterilizare. Teramicina este
inactivată prin încălzire la 85°C timp de 30
denumite, în proporţie de 60-70%, iar prin
sterilizare este distrusă complet.
Neomicina este distrusă în proporţie de
60% prin încălzire la 100°C timp de 30 de
minute, tetraciclină în proporţie de 90%,
în timp ce cloramfenicolul nu înregistrează
nici o modificare (O’Brien J. J. şi col
La randul sau, laptele praf obtinut din lapte contaminat cu antibiotice va pastra o parte dintre aceste
substante medicamentoase. Consumul de lapte praf contaminat cu antibiotice sau de produse
fabricate din lapte praf contaminat creeaza, de asemenea, antibiorezistenta si duce la aparitia unor
fenomene anafilactice. Pentru a preveni contaminarea laptelui cu antibiotice, trebuie respectate
masuri stricte de preventie, printre care utilizarea rationala a antibioticelor evitandu-se
supradozarea, testarea antibiotica periodica a laptelui, penalizarea furnizorilor de lapte poluat
antibiotic, efectuarea tratamentelor pentru mastita bovina numai sub control veterinar.
Pentru lapte, timpul de pauza (dintre momentul intreruperii administrarii
antibioticului si data ofertei spre consum a laptelui) nu trebuie sa fie mai
scurt de 14 zile. Cele doua saptamani trebuie respectate strict, indiferent
de scopul antibioterapiei sau caii de administrare, toleranta finala
acceptata fiind zero.
 Bacteriile sunt considerate rezistente atunci când dezvoltarea lor nu este oprită de
concentraţia maximă a antibioticului, tolerată de către gazdă. Multe microorganisme
s-au adaptat, prin mutaţii spontane sau rezistenţă dobândită şi selecţie şi au dezvoltat
tulpini mai virulente, dintre care unele sunt rezistente la mai multe antibiotice.
Dezvoltarea acestor tulpini rezistente a fost pusă pe seama utilizării imprudente şi
inadecvate a antibioticelor în condiţii ce nu necesitau tratament antibiotic.
Antibioticele au fost folosite in zootehnie in cantitati mici pentru a asigura o valorificare superioara
a furajelor, garantand o economie a acestora de cca 5% si un spor de greutate de aproximativ 10%.

Cele mai importante antibiotice intalnite sub forma de reziduuri sunt:

Tetraciclina

Oxitetraciclina

Bacitracina

Flavomicina
 – Producerea unor fenomene
de antibiorezistenţă, pentru a
Prezenţa antibioticelor în preveni apariţia acestui
alimentele consumate de om fenomen, este sugerată ideea de
poate duce la: a nu se utiliza aceleaşi tipuri de
antibiotice în terapia animalelor
şi a omului.
– Alergii, mai ales în cazul
penicilinelor şi cefalosporinelor.
– Modificări ale echilibrului
florei microbiene intestinale
implicată în digestie, mai ales în
cazul antibioticelor cu spectru
larg.
Laptele unor specii de animale (vacă, bivoliţă, oaie,
capră) este un aliment curent pentru om şi mai ales
pentru copii. De aceea, eliminarea medicamentelor
Acest articol a fost extras din cartea Probleme de
în lapte are o importanţă deosebită.
nocivitate în alimentele uzuale, autori: Prof. Dr. A. V.
Prin lapte se elimină medicamente
Ciurea, Ing. Filip Vladimir Edu, Ed. Galaxia
precum: cloroformul, fenazona, plumbul, mercurul,
Gutenberg, 2011…..
cafeina, barbituricele, colistina, bromurile şi
halogenaţii, fenilbutazona, cortizonii, eterul,
camforul, substanţe care imprimă miros laptelui.
 Antibioticele folosite ca aditivi alimentari trebuie să
îndeplinească unele caracteristici cum ar fi: să nu fie
înrudite cu antibioticele utilizate în terapia umană, să
aibă absorbție redusă sau absentă după administrarea
peros și impact redus sau absent asupra mediului.

Introducerea în uz a unor noi antibiotice-aditivi trebuie să

țină cont de aspecte legate de protecția animalelor, a
consumatorului şi mediului, precum și de eficiența asupra
productivității.

Utilizarea nediscriminată a antibioticelor ca aditivi

alimentari în doze sub terapeutice la animale a
determinat numeroase consecințe negative, fapt ce
determină retragerea acestora.
 1.Folosirea antibioticelor în industria alimentară.
Din punct de vedere al eficienței, antibioticele sunt de 100-1000 ori mai active decât alt
conservant. Antibioticele au acțiune selectivă. Unele antibiotice au acțiune strict antifungică. Din
cauză că efectul antibioticelor este în principal cel bacteriostatic, pentru conservarea produselor
alimentare este necesar ca antibioticul să fie prezent în mod permanent în produs, stabilitatea
acestuia în timp fiind o condiție esențiala.
Astfel, Wrenshall (1959) considera că antibioticele trebuie folosite în
combinație cu refrigerarea, congelarea, pasteurizarea sau sterilizarea.
Riscurile chimice pot implica îmbolnăvirea datorită acumulării lor în organism sau chiar moartea
consumatorului, prin ingerarea unei doze periculoase. De aceea, aplicarea unui plan HACCP este
imperios necesară pentru ţinerea sub control a acestor riscuri. Pot exista mai multe modalităţi de
prevenire a apariţiei riscurilor chimice în procesul de obţinere a produselor alimentare.
De asemenea, trebuie acordată importanţă maximă substanţelor chimice folosite pentru
dezinfecţia şi igienizarea utilajelor şi a spaţiilor din industria alimentară. Este necesară folosirea
substanţelor autorizate pentru unităţi de alimentaţie, cu respectarea concentraţiile prescrise, a
timpului de contact şi aplicarea unei clătiri corespunzătoare.
Substanţe chimice naturale
Substanţe chimice adăugate
creştere
Micotoxine (ex. aflatoxine)
Scrombrotoxina (histamina)
Ciquatoxina
Toxine din ciuperci
Toxine din crustacei
Toxină crustaceică
paralitică Toxină
crustaceică diareică
Toxină crustaceică
neurotoxică
Toxină crustaceică
amnezică
Alcaloizi pirolizidinici
Fitohemaglutinine
Fenoli policloruraţi
Substanţe chimice folosite în agricultură şi zootehnie
Pesticide, fungicide, îngrăşăminte, insecticide, antibiotice, hormoni de
Substanţe interzise
Metale toxice şi combinaţii ale acestora
Pb, Zn, As, Hg, cianuri
Aditivi alimentari
Direct – conservanţi,
potenţiatori de aromă,
aditivi nutriţionali,
coloranţi
Indirect – substanţe
provenite de la
utilaje: lubrifianţi,
agenţi de
curăţire şi dezinfecţie,
substanţe de
acoperire, vopseluri
3.2 Norme normale, dar obligatorii privind administrarea antibioticele
• Este oportună si obligatorie, de catre factorii locali, a efectuarii de instructaje crescatorilor de
animale, cu privire la modalitatile de folosire a preparatelor medicamentoase pe baza de
antibiotice. Acest lucru se impune pentru a stopa tentatia transformarii temporare, a oricarui
proprietar de vaca, in veterinar de ocazie, pentru ca un bidon cu lapte poate contamina o
cisterna..
Aplicarea tratamentelor antibiotice animalelor, pentru infectii, pe care proprietarii
de animale nu se sfiesc sa le considere marunte, continua uneori cu
administrarea de medicamente in scop preventiv. Lipsa medicilor veterinari
atestati si investiti, inlocuirea acestora cu veterinari de libera practica, transforma
septelul intr-o ferma a nesigurantei si a poluarii cu antibiotice a laptelui.
 Este, de asemenea, obligatorie implementarea managementului zonal periodic, pentru
controlul toxicologic a calitatii laptelui si bazei furajere, prin recoltarea de probe de la
fiecare furnizor in parte, in asa fel incat neconformitatile sa fie mai rapid identificate si
eliminate. Normativele privind recoltarea si analizarea laptelui incep sa intre pe fagasul
normal, de la constituirea tot mai multor societati comerciale care au ca obiect de activitate
exclusiv colectarea laptelui. Dotarile acestora si relatia deschis-constructiva cu producatorii
poate elimina, in mare masura, contaminarea cu antibiotice de pe Drumul Laptelui.
 3.3 Probleme care se ridică la folosirea antibioticelor.

Utilizarea antibioticelor în medicina umană și veterinară se face sub control și, din acest motiv,
reacțiile negative date de antibiotice pot fi ușor detectate și inlăturate.Folosirea antibioticelor în
industria alimentară sau ca stimulatori în zootehnie ridică însă probleme privind cantitatea de
antibiotice reziduale din alimente.O problemă importantă o reprezintă utilizarea antibioticelor
ca stimulatori în hrana animalelor, în care caz Escherichia coli și Salmonella devin antibiotico-
rezistente, putând fi transferate la om.O altă problemă de ordin sanitar și tehnico-economic se
referă la utilizarea antibioticelor pentru tratarea mastitelor la vacile de lapte. In laptele acestor
vaci se vor găsi cantități decelabile de antibiotic care rezistă tratamentului de pasteurizare,
refrigerare sau congelare.Laptele care conține antibiotice nu poate fi utilizat la fabricarea
produselor lactate supuse fermentării cu ajutorul culturilor pure ( iaurt, brânză), deoarece
antibioticele inhibă aceste culturi.La concentrații mai mici de penicilina în lapte, aciditatea,
aroma și textura produsului sunt modificate substanțial.

La fabricarea brânzeturilor,
datorită prezenței
antibioticelor în lapte, se
prelungește durata fabricației,
ceea ce inseamnă o scădere a
productivității.Este dovedit
faptul că la injectarea
intramusculară de penicilină,
rezidu de antibiotic a fost de
ordinul a 0,2 ng/mg de
albumină serică, ca după 8
zile să ajungă la 20 ng/mg de
albumină serică.Urmărindu-se
distribuția penicilinei în lapte
după injectarea
intramusculară a acesteia la
animal, s-a constatat că
penicilina există ca:
• penicilină liberă care
prezintă întreaga activitate
antibiotică;
• penicilină legată pin legături
necovalente de proteinele
serice ale laptelui de
proveniență sanguină, care
păstrează o activitate
antibiotică mai redusă;
• penicilină legată prin
legături covalente de
proteinele serice de
proveniență sanguină la
care activitatea antibiotică
este pierdută definitiv, dar
care păstrează potențialul
antigenic datorită formării
de compus conjugat
peniciloil-proteină
 Astfel, nu de puține ori, atât la marile ferme zootehnice cât și în gospodăriile
particulare, animalele sunt tratate cu antibiotice pentru a se preveni astfel
răspândirea unor epidemii sau pentru a se obține o producție mai mare de carne
pentru consum. Rezultatele sunt în aparență pozitive, iar fermierii sunt mulțumiți că
iși pot vedea de treabă fără a se mai teme de epidemii, boli izolate și alte probleme
similar.

Antibioticele sunt un răspuns bun, dar pe termen scurt la atacul unor boli cauzate
de bacterii și virusi diverși, însă nu este deloc recomandat ca aceste substanțe să fie
folosite pe termen lung atât la oameni cât și animale deoarece eficiența lor nu va
mai fi aceeași și, în plus, ele vor genera odată cu trecerea timpului și efecte
secundare dintre cele mai nefericite.

Ca alternativă utilă pentru prevenirea epidemiilor la marile ferme de animale sau în

gospodăriile particulare se oferă, la fel ca și în cazul tratamentului aplicat oamenilor,
soluția întăririi sistemului imunitar al animalelor și o igienă desăvârșită, care astfel
vor putea ține la respect virușii și bacteriile. Antibioticele sunt și acestea de utilizat,
dar nu ca masură preventivă, ci în rarele situații când animalul este afectat de o
boala și nu mai înainte de a apărea aceasta