ANTIBIOTICE

GENERALITATI

Sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica, antifungica, antivirala si anticanceroasa, produse de celule vii sau sintetizate dupa modelul compusilor naturali (compusi naturali din care au fost izolate antibioticele sunt ciuperci, actinomicete, bacterii si plante). Clasificarea antibioticelor se poate face in functie de numeroase criterii. In general, se folosesc insa criterii combinate care tin seama de structura chimica (peniciline, tetracycline), tipul spectrului antibacterian (spectru ingust, larg), actiune predominant ape un anume agent pathogen (tuberculostatice, antifungice) sau actiune elective in infectii localizate (infectii urinare, intestinale etc). Rezistenta microbiana poate fi naturala sau castigate, aceasta din urma putand fi o rezistenta dobandita prin adaptare sau o rezistenta dobandita prin selectie de “mutanti” bacterieni rezistenti. Farmacocinetica Obiectivul essential in antibioticoterapie este realizarea unei concentratii antibacteriene active in tumorile, tesuturile, viscerele, cavitatile sau focarele in care germenul pathogen s-a localizat dezvoltand infectia. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesara cunoasterea pentru fiecare antibiotic a urmatoarelor date farmacocinetice: • Posibilitatea de absorbtie dupa administrare orala. Unele antibiotice se absorb in concentratii inalte in timp ce altele sunt neresorbabile, realizand o concentratie inalta in tubul digestiv. Exp. Preparatele orale de neomicina, polimixina, colistina; • Nivelul sangvin al antibioticului. Este important pentru actiunea antimicrobiana sa se atinga un nivel sangvin optim care sa poata fi mentinut la nivel constant un timp cat mai indelungat. Nivelul sangvin depinde de gradul de absorbtiei intestinale la preparatele administrate per os, de felul administrarii parenterale si de cresterea dozelor. Pentru mentinerea constanta a nivelului sangvin trebuie cunoscut timpul de injumatatire al antibioticului respective si in functie de acesta se va stabili ritmul administrarii medicamentului. In insuficienta renala cu oligoanurie timpul de injumatatire se prelungeste si in aceste conditii daca nu sunt scazute dozele, se realizeaza prin cumulare niveluri serice ridicate care devin extreme de periculoase in cazul unor antibiotice; • Difuziunea antibioticelor din sange in organism. In tesuturile cu vascularizatie bogata se realizeaza doze inalte de antibiotic apropiate valoric de cele sangvine. Exista unele antibiotice care au afinitati tisulare (Lincomincina in tesutul osos sau Spiramicina in placenta). Se realizeaza la unele antibiotice o concentrare activa in caile biliare, caile urinare, lichidul cefalorahidian, cavitatile seroase, globul ocular si in focarele septice, fapt diferit in functie de antibioticul folosit si dependent de metabolizarea si inactivarea antibioticului. Utila pentru clinica este impartirea antibioticelor din acest punct de vedere in antibiotice “biliare”

1

cloramfenicolul si mai putin penicilina). Asupra sintezei proteinelor). Mecanisme de actiune Antibioticele actioneaza prin unul din urmatoarele mecanisme:  Inhibarea sintezei peretelui celulelor microbiene. Este cunoscut faptul ca lansarea in terapeutica a uni antibiotic nou se face dup ace s-a cercetat toxicitatea preparatului si s-a constatat ca nu este toxic. membrane gazdei este impermeabila pentru antibiotic. dar afinitatea antibioticului pentru sisitemul microbian este mult mai mare decat pentru sistemul gazdei (de ex.  Alterari ale membranei celulare.  Perturbari in metabolismul proteic. pentru unele antibiotice. dar in acest caz.(ampicilina. tetraciclina) si antibiotice difuzabile in lichidul cefalorahidian (rifampicina.  Perturbari in metabolismul acizilor nucleici. In administrarea unui antibiotic trebuie avuta in vedere continuu relatia existenta intre doza antimicrobiana si doza toxica. antibioticul ajunge la locul de actiune numai la organism. metabolize si elimina antibioticul administrat. 2 . tetraciclina). in timp ce la microb este permeabila. darn u si la gazda. Astfel. c) Actiunea de lezare a antibioticelor poate fi practice identical in ce priveste intensitatea si locul de atac. In afara efectelor toxice. marea majoritate extinzandu-si actiunea si asupra celulei animale de obicei in mod trecator. Totusi se remarca variatii de sensibilitate a bolnavilor. fixa. De cele mai multe ori antibioticul isi limiteaza spectrul de actiune la unul sau cateva microorganisme. Problema actiunii diferite asupra microorganismului si macroorganismului se explica prin importantele deosebiri dintre celula bacteriana sic ea animala. Atacul unor portiuni din peretele bacterian). “urinare” (acid nalidixic. b) Punctual de atac poate fi acelasi si pentru gazda si pentru microorganism. variatii datorita capacitatii diferite a organismului acestora de a absorbi. mai exista posibilitatea aparitiei de fenomene alergice sau de tulburari ce apar prin perturbarea florei microbiene proprii. Exista mai multe posibilitati pentru a explica aceasta actiune selectiva: a) Punctual de atac al respectivelor antibiotice se afla pe un system functional sau morphologic pe care gazda nu-l poseda (ex. Selectivitate si toxicitate Folosirea unuia sau altui antibiotic se face in functie de natura infectiei si de spectrul sau de actiune. rifampicina. O deficienta in metabolism poate duce la cresterea concentratiei de antibiotic peste doza maxima admisa si la aparitia de fenomene adverse toxice.

3 .  De preferinta se va opta pentru un singur antibiotic cu un spectru cat mai selective.  Sa fie cat mai putin toxic sis a nu aiba contraindicatii la bolnavul supus tratamentului (sensibilizare.  Nu se vor folosi asocieri antagoniste (de ex.  Cand este risc de efecte toxice.. iar altele sunt compusi semisintetici. Pentru a realize o asociere corecta trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:  Asocierea trebuie sa realizeze un efect sinergetic bactericid (de ex.  Cand se urmareste un sinergism de actiune. polimixina B) deoarece se insumeaza efectele nefrotoxice si ototoxice.  Nu se asociaza doua antibiotice cu spectru larg pentru ca au acelasi domeniu de actiune si cresc riscul unor tulburari prin perturbarea florei intestinale. tifos exantematic) numai pe baza examenului clinic. graviditate). Reguli pentru alegerea unui antibiotic:  Antibioticul ales trebuie sa cuprinda in spectrul lui de actiune si germenul responsabil de infectia in cauza. Gentamicina) sau polipeptidelor (colistina. Alegerea antibioticelor pentru asocieri se face in urmatoarele cazuri:  In infectii grave de etiologie necunoscuta. sifilis.  Nu se asociaza doua antibiotice din grupul aminoglicozidelor (kanamicina. erizipel.  Germenul patogen trebuie sa fie sensibil la ambele antibiotice bactericide. asocierea unui antibiotic de tip penicilinic cu unul de tip streptomicinic).  Se va tine seama de frecventa implicarii etiologice a germenilor “ de spital”. Se va evita asocierea dintre penicilina si un antibiotic de tipul cloramfenicolului sau tetraciclinei). Sensibilitatea la antibiotice se poate stabili in unele cazuri (scarlatina. rezistenti la antibioticele uzuale si se vor folosi in acest caz antibiotice din “grupul de rezerva”. asocierele de antibiotice realizandu-se numai in situatii clinice speciale de exceptie. in alte cazuri fiind necesara stabilirea sinsibilitatii prin antibiograma.  Antibioticul ales trebuie sa fie difuzibil sis a realizeze o concentratie antibacteriana active. PENICILINELE Penicilinele cuprind un grup larg de substante dintre care unele sunt produsi naturali obtinuti din mucegaiuri. Toti acesti produsi au un nucleu chimic comun si anume acidul 6-aminopenicilanic si un mod comun de actiune antibacteriana.  Cand este risc de rezistenta.Indicatii Indicatiile antibioticelor cuprind combaterea infectiilor cu germeni sensibili.

care se mentine 3-4 ore. de unde se absoarbe repede si complet. Tot prin biosinteza dirijata se mai poate obtine si Penicilina V.000 U. La sugari exista posibilitatea paritiei unor convulsii ca o consecinta a trecerii unor cantitati mai mari in SNC. Efecte adverse penicilinele sunt cele mai efective si cele mai utilizate antibiotice. bacilli gram-negativi. Totusi se pot instala infectii cu candida albicans sau cu bacilii gram-negativi. penicilina ramane un antibiotic de electie in formele acute sau in infectiile grave. Acest fapt este valabil atat pentru oameni cat si pentru bovine. spirochete actinomicete. Se estimeaza procentul de hipersensibilitate la penicilina intre 5-10% la adulti si mult mai mic la copii. proportional cu doza absorbita. spectrul sau de actiune cuprinzand coci gram-pozitivi si gram-negativi. Datorita actiunii sale rapide si intense. Patrunsa in sange se leaga in proportie de 30-60% de proteinele plasmatice. prin saliva si prin lapte in concentratii ce pot atinge 3-15% din nivelele sangvine.Peniciline naturale Benzilpenicilina sau Penicilina G este produsa de Penicillium chrysogenum prin biosinteza dirijata. soc anafilactic si anemie hemolitica. Penicilinele semisintetice recent sintetizate numai sunt masurate in unitati. penicilina G este distrusa de aciditatea gastrica. edem angioneurotic. intratecal/zi sau mai mult de 50g de penicilina G parenteral/zi. ochi si articulatii). ci in grame. Dupa o ora de la administrare are o concentratie sangvina similara cu penicila G. Prezenta penicilinei in laptele vacilor tratate pentru mastite a dus la aparitia de serioase efecte alergice la consumatorii laptelui respectiv. 4 . Penicilina V (fenoximetilpenicilina) este o substanta stabile in mediul gastric acid. Desi fac parte dintre antibioticele cele mai putin toxice. eozinofilie. • Efecte datorate suprainfectiei cu germeni sensibili – sunt mult mai rare decat la alte antibiotice. realizand concentratii tisulare egale cu cele serice (mai mici in sistemul nervos central. unde se absoarbe repede si aproape complet. totusi se pot semnala si efecte secundare: • Efecte alergice – preparatele care contin penicilina pot determina sensibilizari care se pot manifesta prin eruptii cutanate. boala serului.I. Se dizolva in mediul alcalin al intestinului. • Efecte iritante locale – acestea constau in durere la locul injectarii. febra. • Efecte toxice – acestea apar mult mai rar si constau in fenomene de excitatie centrala cand se administreaza mai mult de 20. Rezistenta se instaleaza mai repede la stafilococi si exista o rezistenta naturala la unele specii care secreta penicilinaze sau penicilinamidaze. de aceea se prefera calea i. 10% din excretia renala a penicilinei se face prin filtrare glomerulara si 90% prin secretie tubulara cu un ritm de aproximativ 2g/ora la adult. Penicilina se mai excreta. Penicilina G este un antibiotic bactericid. tromboflebite sau degenerarea uni nerv in care s-a injectat accidental substanta. Se elimina pe cale renala.m. Farmacocinetica Administrata per os.

datorita cuplarii cu acidul clavulanic. Are efect bactericid si poseda si calitatea de a fi stabile in mediul acid. Haemofilus. peritonite si septicemia. Nu are effect asupra germenilor producatori de penicilinaza. Este indicate in afectiuni urinare. superioara chiar ampicilinei. Se realizeaza de asemenea concentratii active importante in bila si in urina. Nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor. care sunt rezistente la actiunea penicilinazei secretate de Stafilococus aureus. dar dintre care unele pot fi distruse de catre cefalosporinaza produsa de unele bacterii gram negative. fiind active si asupra cocilor gram-pozitivi si bacililor gram-negativi. Cefalosporinele sunt indicate in infectiile cu streptococ 5 . • Cefalosporinele – sunt derivati semisintetici. Este rezistenta la penicilinaza (active in infectiile produse de stafilococi secretori de penicilinaza). Este mai ridicata la cefalosporinele de generatia a IIa si a IIIa. permite administrarea la acest interval. In raport cu alte peniciline peniciline semisintetice active asupra stafilococilor. utilizarea oxacilinei ar fi relative retransa deoarece 85% din oxacilina ajunsa in sange se leaga de proteine. un inhibitor foarte efficient al penicilinazelor. care au un strat muscular insufficient pentru aceasta penicilina deposit. active si asupra Pseudomonas si Proteus. penicilinele de semisinteza de tipul amoxicilinei se asociaza cu inhibitori de beta-lactamaze.Penicilinele de semisinteza Penicilina G pe langa calitatile recunocute are si cateva carente care ii limiteaza aplicarea in terapeutica si anume: • Spectrul sau relative ingust. Toate actioneaza la fel ca penicilina. amoxicilina este protejata de inactivarea de catre penicilinaza. • Carbenicilina – este o penicilina de semisinteza cu spectru larg. respective penicilinaze. Asocierea devine astfel active si asupra unor bacterii rezistente in mod obisnuit la amoxicilina: stafilococ auriu penicilazo-pozitiv. enterobacteriacee. realizand concentratii mici. uneori foarte grave. fapt pentru care poate fi administrate pe cale orala. Pentru a obtine actiune si asupra bacteriilor producatoare de beta-lactamaze. stabila in mediu acid. • Are tendinta de a da nastere la alrgii. Intrucat concentratiile serice sunt inca suficient de mari dupa 6 ore. fapt pentru care poate fi administrate per os. • Este sensibila fata de acizi si se elimina rapid. Rezistenta la beta-lactamaza este variabila. • Este sensibila la penicilinaza. Sunt mai putin alergizante decat penicilinele si au proprietatea de a realiza concentratii active in lichidul cefalorahidian. Preparatul este dureros la injectare si este contraindicate la sugari si la copiii sub 3 ani. Este rezistenta la actiunea sucului gastric si prezinta in administrarea orala o biodisponibilitate foarte buna. Avand o solubilitate foarte redusa in apa se elimina treptat de la locul injectarii. Pastreaza totusi o eficacitate clinica buna. dar eficace impotriva streptococului hemolytic (profilaxia reumatismului poliarticular acut) si a Treponemei palidum (tratamentul sifilisului). • Oxacilina – este o penicilina de semisinteza. • Amoxicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru asemanator ampicilinei. • Ampicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru larg. O astfel de asociere este asocierea amoxicilina – acid clavulanic in care. Peniciline de semisinteza: • Moldamin (Benzatinpenicilina) – este o penicilina deposit care asigura niveluri joase de penicilinemie timp de mai multe zile.

leucopenie si eruptii cutanate. Efectele toxice sunt mai numeroase decat alte antibiotice.asociata cu tetraciclina si sulfamide in bruceloza. In sange se leaga reversibil de gama-globuline.asociata cu alte tuberculostatice in tuberculoza.hemolitic. manifestata prin ameteli mai laes la mers. Injectata i. Indicatii Ea se administreaza pe cale parenterala: . Daca se continua 6 . cat si inactivarii ei de catre unele proteine dezintegrate. s-a demonstrate ulterior ca acest fapt este posibil. Desi s-a considerat ca nu penetreaza in celula animala. . nistagmus. dar au actiune la acest nivel.asociata cu cloramfenicolul in meningitele purulente cu bacilli gram-negativi. . da tromboflebita(. In tesuturile cazeoase patrunde greu datorita pH-ului mai acid. vajaitul in urechi. Nu se resorb digestive. Difuzeaza usor in peritoneu. tulburari ale mersului. Substanta poseda un spectru de actiune destul de larg.m. Trece destul de greu in tesuturi. Dintre efectele secundare semnalate se mnetioneaza dureri la locul injectarii (administrate accidental i. Toate substantele din acest grup dau rezistenta incrucisata si prezinta ototoxicitate si nefrotoxicitate. senzatie de greata si voma. Streptomicina poate determina lezarea ramurii vestibulare a perechii a VII-a de nervi cranieni. . fapt ce o face utila in tratarea unor infectii intestinale. Efectele secundare Streptomicina poate determina efecte toxice. Farmacocinetica Streptomicina este o substanta care se absoarbe foarte greu din intestine.asociata cu penicilina in infectii grave ale cailor respiratorii. Accidentul apare de obicei precoce si daca se intrerupe tratamentul poate fi reversibil.5-8). avand caracteristica de a fi active si asupra micobacteriilor. pleura. cavitatea oculara. asa cum s-a mai subliniat. precum si tulburari datorate dereglarii echilibrului florei microbiene. cat si bactericida si este larg folosita atat in infectiile banale cat si in terapia tuberculozei. alergice si efecte la locul de injectare. strabate cu dificultate bariera hematoencefalica. se sumeaza neurotoxicitatea. pericard.v. Streptomicina – este un antibiotic cu actiune ata bacteriostatica. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice alcatuite din mai multe glicozide aminate si care au proprietatea de a actiona bine in mediul alcalin (pH=7. dar trece bariera fetoplacentara. cefalee.ca medicament de electie in tularemia. in infectiile urinare cu colibacili si in infectiile intestinale cu Shigella si Salmonella. . streptomicina atinge concentratia maxima in sange (30-40μg/ml) dupa 1-2 ore si se mentine 6-8 ore. cu stafilococ rezistent. Actioneaza prin mechanism bactericid. Nu va fi asociata cu alte antibiotice din acelasi grup deoarece.

convulsii. dureri articulare). colaps. incat este interzisa utilizarea sa pe cale parenterala. de aceea poate fi utilizata in infectiile intestinale. ducand la aparitia de leziuni renale si nervoase. de componenta individuala si de o eventuala limitare a functiilor renale. eruptii urticariene.si ototoxicitatii. fiind activa si asupra cocilor gram-pozitivi. Toleranta locala este buna. Antibioticul este activ asupra unor bacilli gram-negativi. de durata lunga a tratamentului. proteus. fiind indicat in enterocolitele infantile grave. Paromomicina Este un preparat care se administreaza numai per os. De rezistenta incrucisata cu substantele din grupa oligozaharidelor. iar dupa administrare intrarahidiana pot apare fenomene de meningita chimica (varsaturi. Neomicina Este un derivat cu actiune antibiotica.si neurotoxice sunt ceva mai rare. precum si in coliruri si solutii nazale. valuri de caldura). febra. in unele pielonefrite si infectii stafilococice. colibacil. are structura asemanatoare cu streptomicina si kanamicina. eozinofilie si unele reactii de tip histaminic (cefalee. Kanamicina Este un antibiotic bactericid. Tratamentul prelungit per os in infectii intestinale poate duce la dezvoltarea unei suprainfectii cu Candida albicans. fara resorbtie si cu foarte rare efecte alergice. cu mentiunea ca la sugarii mici resorbtia poate creste. Gentamicina se administreaza si sub forma de unguent in arsuri. Nu este atacata de acizi si fiind putin resorbita din intestine. cu exceptia gentamicinei. Este considerat un antibiotic de rezerva pentru unele infectii ale nou-nascutilor. care este active in concentratii de 1-10 gama. dermatite de contact. Administrarea intraperitoneala sub narcoza a dus la oprirea respiratiei datorita actiunii curarizante a preparatului. Administrata i. atinge repede niveluri sangvine importante. Fenomenele de intoleranta locala sunt rare. Gentamicina Este un antibiotic bactericid care nu se absoarbe din tractul intestinal( util si pe aceasta cale) iar parenteral este util in infectiile severe cu germeni “de spital” (stafilococ. difuzeaza bine in organe si umori. Nu da rezistenta incrucisata cu kanamicina si neomicina. enterobacter. Formele parenterale au fost interzise si scoase din uz datorita nefro. Paromomicina se va administra cu prudenta la sugari datorita posibilitatilor de resorbtie intestinala partiala. paste si unguente in dermatologie. Efectele alergice sunt mai rare decat cele toxice. piocianic).m. Se semnaleaza rareori fenomene de intoleranta digestive. dar neuro. dar se citeaza durere la locul injectarii. 7 . Substanta este inclusa in pomezi. conjunctivite.si nefrotoxicitate s-a sunt atat de pronuntate. Nu se absoarbe din intestine si poseda importante efecte adverse nervoase si renale. Tulburarea este favorizata de dozele mari. febra. La noi preparatul este comercializat sub denumirea de Negamicin. iar accidentele nefro.tratamentul se produce o atenuare aparenta (deoarece functiile vestibulare sunt compensate prin controlul vizual) pentru ca apoi leziunea sa devina ireversibila. Este utilizata frecvent pentru uz extern.

delir. dar este mai putin activa in tuberculoza osoasa. cefalee. Izoniazida este eficace in multe forme de tuberculoza. actionand comprtitiv cu apotriptofanaza determina un deficit de piridoxalfosfat. Acest antibiotic a inlocuit in mare parte streptomocina in tratamentul tuberculozei. tratamentul se face cu piridoxina 200-250 mg/zi sau mai bine se administreaza 50 mg piridoxina/zi in scop profilactic. are de asemenea toxicitate ridicata si da rezistenta incricisata cu viomicina. in cazuri de bacilli Koch multirezistenti la tuberculostaticele majore sau in contraindicatiile acestora. limfadenopatie. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE Izoniazida (HIN. Dintre tulburarile digestive mai frecvente se citeaza anorexia. daca se respecta principiile terapiei antituberculoase. 8 . febra. insomnie. se vor observa efecte de potentare a catecolaminelor. fiind nefro. Viomicina – face parte dintre tuberculostaticele de rezerva. Se administreaza in tratamentul initial in toate formele de tuberculoza 93-6 luni). de excitare a SNC-ului si de deprimare a ganglionilor vegetative. dar rar utilizat din cauza efectelor adverse. psihoze severe si convulsii). fiind active fata de germenii insensibili la streptomicina. urmata apoi de insomnie rebela. special in formele incipinte si acute. constipatie.si neurotoxica.printre fenomenele mai severe se citeaza polinevrita datorata faptului ca HIN. neliniste. Are dezavantajul ca dezvolta repede rezistenta. S-a observat uneori dificultate in mictiune. Fenomenele adverse semnalate sunt tulburari nervoase (somnolenta. Se citeaza ca efecte secundare: diaree. de aceea se administreaza obligatoriu in asociatie. avnd efecte secundare mai putin grave decat acestea. hiperexcitabilitate. cu o buna toleranta si care mai prezinta calitatea unei rezistente ce se instaleaza incet si rar. dar si in cura “ de intretinere” (pana la doi ani) precum si in chimioprofilaxia tuberculozei. Au fost descrise si fenomene alergice constand in eruptii cutanate. Se recomanda in timpul tratamentului asocierea de sedative si vitamina B6. difuzeaza bine. hidrazida acidului izonicotinic) – este un chimioterapic active ompotriva bacilului Koch uman si bovin. Cicloserina – este de asemenea un tuberculostatic “de releu” destul de efficient. dar frecvente si grave la doze mari. Izoniazida este utilizata in tratamentul tuberculozei initiale. Efectele adverse sunt rare si minore la doze moderate. Deoarece HIN-ul are proprietatea de a inhiba monoaminooxidazele. Se resoarbe rapid. depresie psihica. icter si deprimarea hematopoezei. uscaciunea gurii. La nivel central observa ameteli. empiem sau in adenitele tuberculoase. ameteli. cefalee. alergii. Tulburarile sunt reversibile. convulsii si uneori manifestari psihice. Se foloseste de obicei in asociere sub forma asa numitului “triplu atac” ce consta in asociere de izoniazida + rifampicina + atambutol (sau streptomicina). Are o toxicitate ridicata. greata. tulburari hepatice si uneori leucopenie. Antibioticul prezinta avantajul de a putea fi administrat per os. Capreomicina – este tot un tuberculostatic de “releu” cu indicatii in cure scurte.ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE Rifampicina – este un antibiotic active asupra cocilor gram pozitivi precum si asupra bacilului Koch. De aceea. Se asociaza si cu alte tuberculostatice.

Preparatul este contraindicate in psihoza maniacala si se va administra cu prudenta in epilepsie si insuficienta renala.actioneaza prin fixarea pe unitatea 50 S a ribozomului. stearat de eritromicina. LCR. cuprizand in plus bacilul difteric. atingandu-se concentratia maxima in 1-2 ore. Are toxicitate mare pentru ficat (hepatite toxice in 15% din cazuri). brucelele si Mycoplasma pneumoniae. ANTIBIOTICE MACROLIDICE Eritromicina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si un spectru asemanator cu cel al penicilinei. Hemofilus influenzae. propionil. care este indicat in tuberculozele rezistente la alte tuberculostatice. Eliminarea izoniazidei se face pe cale urinara sub forma derivatilor acetilati sau conjugate. concentratie care scade la jumatate dupa 6 ore. Mecanism de actiune . Difuzeaza relative usor in tesuturi. etilsuccinat. Pirazinamida – este un derivate al HIN cu actiune bactericida asupra bacilului tuberculozei.Farmacocinetica Farmacocinetica izoniazidei prezinta unele particularitati. 9 . de aceea se da in forme farmaceutice care sa o protejeze de aciditatea gastrica. seroase. care se mentine 4-6 ore. Difuziunea este buna in toate tesuturile inclusive SNC. blocand astfel transferul aminoacizilor catre ARN-ul de transfer. Pentru forma orala exista estolat. Este inactiva fata de flora coliforma intestinala. Determina destul de frecvent tulburari vizuale. Acestia din urma inactiveaza substanta de 4 ori mai lent decat primii. Se administreaza per os in doza de 20 mg/kg/zi. Este indicat doar in cazul rezistentei la alte tuberculostatice. Se administreaza per os si se absoarbe din intestinal subtire atingand o concentratie maxima la 1-4 ore. neurologice si psihice asemanatoare cu cele de la izoniazida. Se elimina la nivel renal in concentratii de 20% si de asemenea prin intermediul glandelor salivare si prin bila. si uneori nevrita retrotubulara (reversibila). Indicatiile sale sunt destul de restranse deoarece rezistenta se instaleaza rapid. Intrucat doza utila este apropiata de doza maxima substanta se va administra cu atentie deoarece sunt posibile tulburari gastro-intestinale. Etambutolul – este un tuberculostatic asemanator ca eficienta cu HIN. Izoniazida este inactivate la nivel hepatic de catre o acetitransferaza si in functie de acest proces se deosebesc inactivatori “rapizi” si inactivatori “lenti”. in pleura si peritoneu si ceva mai dificil in lichidul cefalorahidian. Etionamida – (Nizotin) este un tuberculostatic de releu mai putin active decat izoniazida. Parenteral se administreaza lactobionatul si etilsuccinatul de eritromicina. fiind candidate la polinevrita. Farmacocinetica – eritromicina este instabila in mediul acid. Este indicat in asociere cu streptomicina si HIN ca schema initiala in tuberculozele primare grave si la bolnavii care necesita corticoterapie. Absorbtia din intestine este buna.

cu utilizare de electie in febra tifoida. la care rezistenta se dezvolta lent. tularemia. primul antibiotic obtinut prin sinteza. Poate da de asemenea pozitivarea probelor hepatice. datorita efectelor adverse importante. neutropenie. Din cauza acestei toxicitati este considerat un antibiotic de “disperare” in infectiile stafilococice generalizate. Cloramfenicolul – este primul antibiotic cu spectru larg. rickettsioze precum si in afectiunile ale caror microbe sunt sensibili numai la cloramfenicol. ALTE ANTIBIOTICE ACTIVE FATA DE STAFILOCOCII REZISTENTI LA PENICILINA Novobiocina – este un antibiotic care este active pe cale orala. Sau mai semnalat de asemenea tulburari ale florei intestinale care au dus la infectii cu candida albicans. Pentru sugari si copiii mici. Se concentreaza in bila si difuzeaza slab in tesuturi.Reactii adverse In urma tratamentului se observa reactii adverse frecvente. Preparatul poate produce icter nuclear la nou-nascuti si hemoliza la sugari. Vancomicina – este un antibiotic care prezinta o actiune bactericida si pentru bacilii gram pozitivi. administrare orala si parenterala. cu Chlamydia trachomatis la sugar. Este indicat pe cale i. are o nefrotoxicitate marcata. hematurie. lecopenie si agranulocitoza. bruceloza. febra medicamentoasa. deoarece nu sunt atacate de acidul clorhidric. panmieloftizie. Reprezinta medicatia de electie in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. sarurile eritromicinei de tip propionil eritromicina si etilscucinat de eritromicina sunt preferabile. Preparatul determina tromboflebita chimica. Este indicate la bolnavii alergici la penicilina si poate fi administrate atat per os cat si parenteral. in septicemii fiind un antibiotic de rezerva. in special a celor hematologice. avand o actiune moderata asupra stafilococilor. Aceste accidente sunt foarte grave.v. mentionandu-se dureri si iritatie endovasculara (dupa eritromicina lactobionat – forma injectabila). Foarte grave sunt accidentele sangvine: anemie aplastica cu sindrom hemoragipar. Nu trece in lichidul cefalorahidian. Eritromocina constituie un antibiotic de rezerva pentru infectiile stafilococice medii. fiind de asemenea indicate in pneumonia interstitiala la copiii mari precum si pentru sterilizarea bolnavilor si purtatorilor de bacil difteric. adesea ireversibile si apar la 10 . atunci cand acestea nu pot fi folosite: alergii la peniciline. pleura si peritoneu. infectii stafilococice. etc. este interzis la sugari si in timpul graviditatii. Efecte adverse: intoleranta digestive. infectii urinare. Ocazional se observa fenomene de intoleranta digestive si mult mai rar eruptii alergice si icter colestatic reversibil dupa cure repetate. eruptii cutanate. Efecte adverse – este considerat un antibiotic de exceptie. Aparitia fenomenelor toxice. Lincomicina – este o substanta cu spectru asemanator eritromocinei. in difterie. Indicatii Eritromicina constituie o alternative la peniciline. a facut sa se rastranga indicataia sa in special pentru tratamentul febrei tifoide gastroenterice grave.Este bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratie. poate da polinevrita si surditate definitive in tratamentul care dureaza mai mult de 7 zile. Insuficienta hepatica constituie o contraindicatie pentru preparatele din acest grup. De aceea.

Alterarea mucoaselor – se datoreste atat intolerantei fata de teraciclina. Farmacocinetica Administrata per os. tularemia. indeosebi in pneumopatii acute (daca antibiograma indica. se depun in oase si dinti determinand coloratia galben-cafeniu a primei dentitii (cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii. Ca fenomen toxic caracteristic nou-nascutilor si mai ales prematurilor. Acestea apar de obicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la 11 . o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. Bolnavul are voie sa manace lapte. varsaturi. in bruceloza. limba neagra piloasa. dureri abdominale. magneziu sau aluminiu. Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila. diaree. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. fiind indicate in infectii ale cailor respiratorii si anexelor. Explicatia fenomenului consta in insuficienta de maturatie a sistemului de glicuronoconjugare la copilul mic si sugar. in lichidul cefalorahidian si in lichidul articular. Daca tratamentul este oprit imediat simptomele sunt reversibile in 1-2 zile. Solutiile de tetraciclina sunt incompatibile cu substantele alkaline si oxidante (se va evita administrarea orala concomitenta de tetraciclina cu hidroxid de aluminiu sau cu carbonat de calciu). Rezistenta la tetraciclina se dezvolta progresiv si este incrucisata intre diversele preparate din cadrul grupului cat si cu cloramfenicolul. varsaturi. Tetraciclinele trec mai greu in sistemul nervos central. cat si suprainfectiei cu Candida albicans. Ajuns in circulatie antibioticul circula legat de proteine in proportie de 25-50% fiind active in concentratii de 2-10 gama/ml. in limfogranulomatoza veneriana. tahipnee urmata de dispnee si culoare cenusie a tegumentelor. Sunt deosebit de periculoase dozele globale de cloramfenicol de 25-30g precum si tratamentele de durata si repetate. si in otite si sinuzite). clortetraciclina si oxitetraciclina. in infectii urinare si biliare cu germeni sensibili la tetraciclina. Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg. unde antibioticul atinge concentratie de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza concentratie de 5 ori mai mare decat cea sangvina.sfarsitul tratamentului si uneori dupa saptamani sau luni dupa oprirea administrarii de cloramfenicol. Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare milligram de tetraciclina. Tetraciclinele au actiune aproape exclusive bacteriostatica. Trec insa prin placenta. Dispar la reducerea dozelor. greata. Insuficienta renala poate creste nivelul sangvin in zone periculoase. cheilita. absorbtia este partiala. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere brusca a temperaturii. Dintre acestea citam: “limba de antibiotice” neteda si atrofica. dizenterie bacilara. in tifosul exantematic. este colapsul acut mortal – sindromul “cenusiu”. tuse convulsive si in infectiile rezistente la penicilina si alte antibiotice. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu 1 ora inainte sau 2 ore dupa masa. anorectita si vulvita. Efecte adverse Tulburari digestive – aceste tulburari sunt benigne dar relative frecvente si se manifesta prin anorexie. Absorbtia este favorizata in prezenta citratilor si fosfatilor. iaurt si branza de vaci doar dupa a 2-a sau a 3-a ora dupa tetraciclina. GRUPUL ANTIBIOTICELOR TETRACICLINICE Tetraciclinele naturale: tetraciclina. in psitacoza. refuzul alimentatiei. perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata. in rickettsioza. senzatie de arsura la defecatie.

piocianic.sfarsitul lui si de aceea este bines a se verifice la fiecare 2-3 zile aparitia ciupercilor in urina pentru a se surprinde un eventual debut al unei candidoze generalizate. tulburari neurologice (atingerea perechii a VIII-a. determinand alterari tubulare renale cu poliurie. singura sa indicatie este infectia gonococica in care se administreaza profound i. Se citeaza de asemenea utilizarea intraarticulara. doze suficiente pentru a produce vindecarea la peste 95% din pacienti. Nu da rezistenta. tulburari hepatice si renale. aceste substante pot fi impartite in: • fungicide care actioneaza local • fungicide care pot actiona si sistemic Diagnosticul micologic va trebui revazut la bolnavii care nu prezinta nici o ameliorare dupa 4 saptamani de tratament. 2g la barbat si 4g la femei. Atat opistotonusul cat si bombarea fontanelei cedeaza rapid dupa oprirea tratamentului. se mai intalneste oprirea cresterii in urma depunerii antibioticului in schelet (actiune reversibila). piodermite). inhibarea fermentilor pancreatici. Preparatele vechi de tetraciclina sunt nefrotoxice. Efectele alergice – constau in febra.m. Bacitracina sub forma de discuri este utilizata in laborator pentru diferentierea streptococilor hemolitici de grup A de alte tipuri de streptococci. hemofili. Posibilitatea infectiilor mixte. tulburari de vedere si de vorbire). intrarahidiana si in abcesele cerebrale. shigelle si salmonele). ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE Dupa modul si locul de actiune. ameteli. De aceea. De aceea se utilizeaza local in infectii de suprafata (plagi infectate. Polimixinele – sunt antibiotice peptidice active numai pe bacilli gram negative (colibacili. klebsielle. iar la unii sugari s-a observat si hipertensiune intracraniana. letargie. proteinurie si glicozurie. eruptii. De aici necesitatea de a se evita contactul cu lumina solara sau razele UV in timpul tratamentului. pot da ca efecte secundare parestezii. Toxicitatea tetraciclinei – se manifesta in special la nivel hepatic cu aparitia icterului. iar pe cale orala in enteritele stafilococice. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Bacitracina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si bactericida asupra streptococilor hemolitici din grupa A si mai putin active fata de alti coci gram pozitivi. Reactii fotodinamice – au fost inregistrate in special la dimetilclortetraciclina in urma actiunii directe a razelor solare sau a razelor UV. dermatite de contact. ANTINEISSERIENE Spectinomicina – numita si actinospectacina este un antibiotic cu spectru antimicrobian foarte ingust dar cu o actiune aproape selective asupra neisseriilor. Polymixinele administrate i. Accidente particulare la sugari – in afara de actiunea asupra dentitiei copilului descrisa anterior. 12 . va trebui de asemenea sa fie luata in considerare.m. Nu se absoarbe din tubul digestiv si este foarte nefrotoxica. unde exista prezenta ciupercilor si bacteriilor.

fungistatic cu spectru larg. asociere de eficacitate indoielnica. varsaturi si rareori eruptii si tulburari hepatice. active fata de unele tulpini de unele tulpini de Leishmania si de Amoebe. Se utilizeaza local. 13 . Nistatin – se utilizeaza in candidoze actionanad prin cresterea eliminarii de potasiu din celula in urma unor modificari de permeabilitate membranara datorate blocarii unor substante sterolice. Amfotericina B – este un antibiotic solubil. candidoze generalizate. leishmaniozele rezistente la alte tratamente. iritanata si alergica. care produce niveluri sangvine eficiente si este active in micozele locale. Se administreaza o perfuzie pe zi sau chiar la doua zile fara a depasi 2-4g. de natura sintetica. Substanta mai poate fi administrate local si itrarahidian (dupa o prealabila administrare de 10-20mg de hemisuccinat de hidrocortizon).Griseofulvina – se administreaza pe cale orala. Nistatin este uneori utilizat in mod profilactic in cursul tratamentelor cu tetraciclina (mai ales la copiii mici) sau cu metronidazol. Substanta este interzisa in cursul graviditatii (in caz de necessitate in primul trimestru se intrerupe cursul sarcinii). aplicarile trebuind repetate de 36 ori in 24 ore timp de 10-20 de zile. meningita amoebiana. Efectul therapeutic apare in timp si substanta eficienta in tratamentul tricofitiei. Substanta se administreaza i. greturi.v. in perfuzie lenta dizolvata in solutie glucozata 5% (NU in ser fiziologic deoarece precipita). Practic este utilizata numai in infectii foarte grave. neurohepatotoxica). dar niveluri inalte in cheratina parului si a pielii. amfotericina B este o substanta afoarte toxica (nefro-. Clotrimazolul – este un fungistatic cu spectru larg. histoplasmoza. Cu toate avantajele sale. se absoarbe sufficient pentru a produce niveluri sangvine modeste. perfuzia trebuie precedata de o premedicatie antipiretica si de administrare de substante antihistaminice. Preparatul este isolubil in apap si greu resorbabil. vaginitele cu candida trichomonas si in unele micoze sistemice. favusului si in onicomioze. Dintre efectele adverse se citeaza cefalee.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful