ANTIBIOTICE

GENERALITATI

Sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica, antifungica, antivirala si anticanceroasa, produse de celule vii sau sintetizate dupa modelul compusilor naturali (compusi naturali din care au fost izolate antibioticele sunt ciuperci, actinomicete, bacterii si plante). Clasificarea antibioticelor se poate face in functie de numeroase criterii. In general, se folosesc insa criterii combinate care tin seama de structura chimica (peniciline, tetracycline), tipul spectrului antibacterian (spectru ingust, larg), actiune predominant ape un anume agent pathogen (tuberculostatice, antifungice) sau actiune elective in infectii localizate (infectii urinare, intestinale etc). Rezistenta microbiana poate fi naturala sau castigate, aceasta din urma putand fi o rezistenta dobandita prin adaptare sau o rezistenta dobandita prin selectie de “mutanti” bacterieni rezistenti. Farmacocinetica Obiectivul essential in antibioticoterapie este realizarea unei concentratii antibacteriene active in tumorile, tesuturile, viscerele, cavitatile sau focarele in care germenul pathogen s-a localizat dezvoltand infectia. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesara cunoasterea pentru fiecare antibiotic a urmatoarelor date farmacocinetice: • Posibilitatea de absorbtie dupa administrare orala. Unele antibiotice se absorb in concentratii inalte in timp ce altele sunt neresorbabile, realizand o concentratie inalta in tubul digestiv. Exp. Preparatele orale de neomicina, polimixina, colistina; • Nivelul sangvin al antibioticului. Este important pentru actiunea antimicrobiana sa se atinga un nivel sangvin optim care sa poata fi mentinut la nivel constant un timp cat mai indelungat. Nivelul sangvin depinde de gradul de absorbtiei intestinale la preparatele administrate per os, de felul administrarii parenterale si de cresterea dozelor. Pentru mentinerea constanta a nivelului sangvin trebuie cunoscut timpul de injumatatire al antibioticului respective si in functie de acesta se va stabili ritmul administrarii medicamentului. In insuficienta renala cu oligoanurie timpul de injumatatire se prelungeste si in aceste conditii daca nu sunt scazute dozele, se realizeaza prin cumulare niveluri serice ridicate care devin extreme de periculoase in cazul unor antibiotice; • Difuziunea antibioticelor din sange in organism. In tesuturile cu vascularizatie bogata se realizeaza doze inalte de antibiotic apropiate valoric de cele sangvine. Exista unele antibiotice care au afinitati tisulare (Lincomincina in tesutul osos sau Spiramicina in placenta). Se realizeaza la unele antibiotice o concentrare activa in caile biliare, caile urinare, lichidul cefalorahidian, cavitatile seroase, globul ocular si in focarele septice, fapt diferit in functie de antibioticul folosit si dependent de metabolizarea si inactivarea antibioticului. Utila pentru clinica este impartirea antibioticelor din acest punct de vedere in antibiotice “biliare”

1

Problema actiunii diferite asupra microorganismului si macroorganismului se explica prin importantele deosebiri dintre celula bacteriana sic ea animala. O deficienta in metabolism poate duce la cresterea concentratiei de antibiotic peste doza maxima admisa si la aparitia de fenomene adverse toxice. in timp ce la microb este permeabila. rifampicina. pentru unele antibiotice. variatii datorita capacitatii diferite a organismului acestora de a absorbi. metabolize si elimina antibioticul administrat.(ampicilina. “urinare” (acid nalidixic. b) Punctual de atac poate fi acelasi si pentru gazda si pentru microorganism. c) Actiunea de lezare a antibioticelor poate fi practice identical in ce priveste intensitatea si locul de atac. membrane gazdei este impermeabila pentru antibiotic.  Perturbari in metabolismul proteic. mai exista posibilitatea aparitiei de fenomene alergice sau de tulburari ce apar prin perturbarea florei microbiene proprii. tetraciclina). Atacul unor portiuni din peretele bacterian).  Alterari ale membranei celulare. Selectivitate si toxicitate Folosirea unuia sau altui antibiotic se face in functie de natura infectiei si de spectrul sau de actiune. In administrarea unui antibiotic trebuie avuta in vedere continuu relatia existenta intre doza antimicrobiana si doza toxica. De cele mai multe ori antibioticul isi limiteaza spectrul de actiune la unul sau cateva microorganisme.  Perturbari in metabolismul acizilor nucleici. Asupra sintezei proteinelor). marea majoritate extinzandu-si actiunea si asupra celulei animale de obicei in mod trecator. dar in acest caz. cloramfenicolul si mai putin penicilina). Mecanisme de actiune Antibioticele actioneaza prin unul din urmatoarele mecanisme:  Inhibarea sintezei peretelui celulelor microbiene. dar afinitatea antibioticului pentru sisitemul microbian este mult mai mare decat pentru sistemul gazdei (de ex. tetraciclina) si antibiotice difuzabile in lichidul cefalorahidian (rifampicina. Este cunoscut faptul ca lansarea in terapeutica a uni antibiotic nou se face dup ace s-a cercetat toxicitatea preparatului si s-a constatat ca nu este toxic. Astfel. fixa. antibioticul ajunge la locul de actiune numai la organism. Totusi se remarca variatii de sensibilitate a bolnavilor. Exista mai multe posibilitati pentru a explica aceasta actiune selectiva: a) Punctual de atac al respectivelor antibiotice se afla pe un system functional sau morphologic pe care gazda nu-l poseda (ex. darn u si la gazda. In afara efectelor toxice. 2 .

asocierele de antibiotice realizandu-se numai in situatii clinice speciale de exceptie. tifos exantematic) numai pe baza examenului clinic. graviditate).  Sa fie cat mai putin toxic sis a nu aiba contraindicatii la bolnavul supus tratamentului (sensibilizare.  Nu se vor folosi asocieri antagoniste (de ex. in alte cazuri fiind necesara stabilirea sinsibilitatii prin antibiograma. 3 .  Se va tine seama de frecventa implicarii etiologice a germenilor “ de spital”.. Gentamicina) sau polipeptidelor (colistina. Se va evita asocierea dintre penicilina si un antibiotic de tipul cloramfenicolului sau tetraciclinei). erizipel.  Germenul patogen trebuie sa fie sensibil la ambele antibiotice bactericide.  Cand este risc de efecte toxice. Alegerea antibioticelor pentru asocieri se face in urmatoarele cazuri:  In infectii grave de etiologie necunoscuta.  De preferinta se va opta pentru un singur antibiotic cu un spectru cat mai selective. Pentru a realize o asociere corecta trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:  Asocierea trebuie sa realizeze un efect sinergetic bactericid (de ex. PENICILINELE Penicilinele cuprind un grup larg de substante dintre care unele sunt produsi naturali obtinuti din mucegaiuri. polimixina B) deoarece se insumeaza efectele nefrotoxice si ototoxice. sifilis.  Cand este risc de rezistenta. Reguli pentru alegerea unui antibiotic:  Antibioticul ales trebuie sa cuprinda in spectrul lui de actiune si germenul responsabil de infectia in cauza.  Cand se urmareste un sinergism de actiune.  Antibioticul ales trebuie sa fie difuzibil sis a realizeze o concentratie antibacteriana active.  Nu se asociaza doua antibiotice din grupul aminoglicozidelor (kanamicina. rezistenti la antibioticele uzuale si se vor folosi in acest caz antibiotice din “grupul de rezerva”. asocierea unui antibiotic de tip penicilinic cu unul de tip streptomicinic). Sensibilitatea la antibiotice se poate stabili in unele cazuri (scarlatina.  Nu se asociaza doua antibiotice cu spectru larg pentru ca au acelasi domeniu de actiune si cresc riscul unor tulburari prin perturbarea florei intestinale. iar altele sunt compusi semisintetici. Toti acesti produsi au un nucleu chimic comun si anume acidul 6-aminopenicilanic si un mod comun de actiune antibacteriana.Indicatii Indicatiile antibioticelor cuprind combaterea infectiilor cu germeni sensibili.

Se estimeaza procentul de hipersensibilitate la penicilina intre 5-10% la adulti si mult mai mic la copii. 4 . Penicilina V (fenoximetilpenicilina) este o substanta stabile in mediul gastric acid. febra. realizand concentratii tisulare egale cu cele serice (mai mici in sistemul nervos central.m. Efecte adverse penicilinele sunt cele mai efective si cele mai utilizate antibiotice. unde se absoarbe repede si aproape complet. care se mentine 3-4 ore. Rezistenta se instaleaza mai repede la stafilococi si exista o rezistenta naturala la unele specii care secreta penicilinaze sau penicilinamidaze. tromboflebite sau degenerarea uni nerv in care s-a injectat accidental substanta. • Efecte toxice – acestea apar mult mai rar si constau in fenomene de excitatie centrala cand se administreaza mai mult de 20. eozinofilie. prin saliva si prin lapte in concentratii ce pot atinge 3-15% din nivelele sangvine. totusi se pot semnala si efecte secundare: • Efecte alergice – preparatele care contin penicilina pot determina sensibilizari care se pot manifesta prin eruptii cutanate. Dupa o ora de la administrare are o concentratie sangvina similara cu penicila G. Datorita actiunii sale rapide si intense. 10% din excretia renala a penicilinei se face prin filtrare glomerulara si 90% prin secretie tubulara cu un ritm de aproximativ 2g/ora la adult. Penicilina G este un antibiotic bactericid. Farmacocinetica Administrata per os.I. penicilina G este distrusa de aciditatea gastrica. Se elimina pe cale renala. proportional cu doza absorbita. soc anafilactic si anemie hemolitica. spectrul sau de actiune cuprinzand coci gram-pozitivi si gram-negativi. • Efecte datorate suprainfectiei cu germeni sensibili – sunt mult mai rare decat la alte antibiotice.000 U. ci in grame. Acest fapt este valabil atat pentru oameni cat si pentru bovine. ochi si articulatii). Penicilinele semisintetice recent sintetizate numai sunt masurate in unitati. boala serului. bacilli gram-negativi. Penicilina se mai excreta. Patrunsa in sange se leaga in proportie de 30-60% de proteinele plasmatice.Peniciline naturale Benzilpenicilina sau Penicilina G este produsa de Penicillium chrysogenum prin biosinteza dirijata. de unde se absoarbe repede si complet. Tot prin biosinteza dirijata se mai poate obtine si Penicilina V. Desi fac parte dintre antibioticele cele mai putin toxice. edem angioneurotic. spirochete actinomicete. de aceea se prefera calea i. Totusi se pot instala infectii cu candida albicans sau cu bacilii gram-negativi. intratecal/zi sau mai mult de 50g de penicilina G parenteral/zi. La sugari exista posibilitatea paritiei unor convulsii ca o consecinta a trecerii unor cantitati mai mari in SNC. Prezenta penicilinei in laptele vacilor tratate pentru mastite a dus la aparitia de serioase efecte alergice la consumatorii laptelui respectiv. • Efecte iritante locale – acestea constau in durere la locul injectarii. penicilina ramane un antibiotic de electie in formele acute sau in infectiile grave. Se dizolva in mediul alcalin al intestinului.

respective penicilinaze. Sunt mai putin alergizante decat penicilinele si au proprietatea de a realiza concentratii active in lichidul cefalorahidian. fapt pentru care poate fi administrate pe cale orala. • Este sensibila fata de acizi si se elimina rapid. Nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor. • Este sensibila la penicilinaza. Este indicate in afectiuni urinare. uneori foarte grave. Nu are effect asupra germenilor producatori de penicilinaza. care au un strat muscular insufficient pentru aceasta penicilina deposit. • Ampicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru larg. Rezistenta la beta-lactamaza este variabila. Are efect bactericid si poseda si calitatea de a fi stabile in mediul acid. Peniciline de semisinteza: • Moldamin (Benzatinpenicilina) – este o penicilina deposit care asigura niveluri joase de penicilinemie timp de mai multe zile. dar eficace impotriva streptococului hemolytic (profilaxia reumatismului poliarticular acut) si a Treponemei palidum (tratamentul sifilisului). care sunt rezistente la actiunea penicilinazei secretate de Stafilococus aureus. utilizarea oxacilinei ar fi relative retransa deoarece 85% din oxacilina ajunsa in sange se leaga de proteine. Este rezistenta la actiunea sucului gastric si prezinta in administrarea orala o biodisponibilitate foarte buna.Penicilinele de semisinteza Penicilina G pe langa calitatile recunocute are si cateva carente care ii limiteaza aplicarea in terapeutica si anume: • Spectrul sau relative ingust. Pastreaza totusi o eficacitate clinica buna. In raport cu alte peniciline peniciline semisintetice active asupra stafilococilor. permite administrarea la acest interval. peritonite si septicemia. superioara chiar ampicilinei. Este mai ridicata la cefalosporinele de generatia a IIa si a IIIa. datorita cuplarii cu acidul clavulanic. Intrucat concentratiile serice sunt inca suficient de mari dupa 6 ore. Asocierea devine astfel active si asupra unor bacterii rezistente in mod obisnuit la amoxicilina: stafilococ auriu penicilazo-pozitiv. dar dintre care unele pot fi distruse de catre cefalosporinaza produsa de unele bacterii gram negative. • Carbenicilina – este o penicilina de semisinteza cu spectru larg. active si asupra Pseudomonas si Proteus. amoxicilina este protejata de inactivarea de catre penicilinaza. Este rezistenta la penicilinaza (active in infectiile produse de stafilococi secretori de penicilinaza). • Amoxicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru asemanator ampicilinei. Se realizeaza de asemenea concentratii active importante in bila si in urina. Toate actioneaza la fel ca penicilina. Pentru a obtine actiune si asupra bacteriilor producatoare de beta-lactamaze. stabila in mediu acid. Preparatul este dureros la injectare si este contraindicate la sugari si la copiii sub 3 ani. realizand concentratii mici. fiind active si asupra cocilor gram-pozitivi si bacililor gram-negativi. • Oxacilina – este o penicilina de semisinteza. un inhibitor foarte efficient al penicilinazelor. Avand o solubilitate foarte redusa in apa se elimina treptat de la locul injectarii. O astfel de asociere este asocierea amoxicilina – acid clavulanic in care. Cefalosporinele sunt indicate in infectiile cu streptococ 5 . • Cefalosporinele – sunt derivati semisintetici. fapt pentru care poate fi administrate per os. Haemofilus. penicilinele de semisinteza de tipul amoxicilinei se asociaza cu inhibitori de beta-lactamaze. • Are tendinta de a da nastere la alrgii. enterobacteriacee.

asa cum s-a mai subliniat. leucopenie si eruptii cutanate. manifestata prin ameteli mai laes la mers. Streptomicina poate determina lezarea ramurii vestibulare a perechii a VII-a de nervi cranieni. cat si inactivarii ei de catre unele proteine dezintegrate. Injectata i. cu stafilococ rezistent. . nistagmus.asociata cu cloramfenicolul in meningitele purulente cu bacilli gram-negativi. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice alcatuite din mai multe glicozide aminate si care au proprietatea de a actiona bine in mediul alcalin (pH=7. dar au actiune la acest nivel.asociata cu alte tuberculostatice in tuberculoza. Efectele secundare Streptomicina poate determina efecte toxice. Actioneaza prin mechanism bactericid. . alergice si efecte la locul de injectare. Dintre efectele secundare semnalate se mnetioneaza dureri la locul injectarii (administrate accidental i.ca medicament de electie in tularemia. cat si bactericida si este larg folosita atat in infectiile banale cat si in terapia tuberculozei. tulburari ale mersului. . avand caracteristica de a fi active si asupra micobacteriilor. Substanta poseda un spectru de actiune destul de larg. In sange se leaga reversibil de gama-globuline. Daca se continua 6 . vajaitul in urechi. Difuzeaza usor in peritoneu.5-8). Trece destul de greu in tesuturi. pleura. Nu se resorb digestive. Farmacocinetica Streptomicina este o substanta care se absoarbe foarte greu din intestine. Accidentul apare de obicei precoce si daca se intrerupe tratamentul poate fi reversibil. Streptomicina – este un antibiotic cu actiune ata bacteriostatica. Indicatii Ea se administreaza pe cale parenterala: . In tesuturile cazeoase patrunde greu datorita pH-ului mai acid. in infectiile urinare cu colibacili si in infectiile intestinale cu Shigella si Salmonella. da tromboflebita(. strabate cu dificultate bariera hematoencefalica. se sumeaza neurotoxicitatea. s-a demonstrate ulterior ca acest fapt este posibil. precum si tulburari datorate dereglarii echilibrului florei microbiene. . fapt ce o face utila in tratarea unor infectii intestinale.asociata cu tetraciclina si sulfamide in bruceloza. dar trece bariera fetoplacentara. senzatie de greata si voma. cavitatea oculara.asociata cu penicilina in infectii grave ale cailor respiratorii. Toate substantele din acest grup dau rezistenta incrucisata si prezinta ototoxicitate si nefrotoxicitate.v. pericard.m. Nu va fi asociata cu alte antibiotice din acelasi grup deoarece. Efectele toxice sunt mai numeroase decat alte antibiotice.hemolitic. streptomicina atinge concentratia maxima in sange (30-40μg/ml) dupa 1-2 ore si se mentine 6-8 ore. cefalee. Desi s-a considerat ca nu penetreaza in celula animala.

Substanta este inclusa in pomezi.si nefrotoxicitate s-a sunt atat de pronuntate. dar neuro. Nu da rezistenta incrucisata cu kanamicina si neomicina. Efectele alergice sunt mai rare decat cele toxice.tratamentul se produce o atenuare aparenta (deoarece functiile vestibulare sunt compensate prin controlul vizual) pentru ca apoi leziunea sa devina ireversibila. colibacil. Formele parenterale au fost interzise si scoase din uz datorita nefro. cu exceptia gentamicinei. care este active in concentratii de 1-10 gama. valuri de caldura). Antibioticul este activ asupra unor bacilli gram-negativi. iar dupa administrare intrarahidiana pot apare fenomene de meningita chimica (varsaturi. fara resorbtie si cu foarte rare efecte alergice. are structura asemanatoare cu streptomicina si kanamicina.si neurotoxice sunt ceva mai rare.m. dureri articulare). Fenomenele de intoleranta locala sunt rare. enterobacter. cu mentiunea ca la sugarii mici resorbtia poate creste. fiind activa si asupra cocilor gram-pozitivi. colaps. Nu se absoarbe din intestine si poseda importante efecte adverse nervoase si renale. de durata lunga a tratamentului. proteus. in unele pielonefrite si infectii stafilococice. incat este interzisa utilizarea sa pe cale parenterala. febra. Este considerat un antibiotic de rezerva pentru unele infectii ale nou-nascutilor. eruptii urticariene. Toleranta locala este buna. Tratamentul prelungit per os in infectii intestinale poate duce la dezvoltarea unei suprainfectii cu Candida albicans. febra. Administrata i. Paromomicina Este un preparat care se administreaza numai per os. Administrarea intraperitoneala sub narcoza a dus la oprirea respiratiei datorita actiunii curarizante a preparatului. Kanamicina Este un antibiotic bactericid. Gentamicina se administreaza si sub forma de unguent in arsuri. Neomicina Este un derivat cu actiune antibiotica. dar se citeaza durere la locul injectarii. Paromomicina se va administra cu prudenta la sugari datorita posibilitatilor de resorbtie intestinala partiala. dermatite de contact. piocianic). 7 . De rezistenta incrucisata cu substantele din grupa oligozaharidelor. La noi preparatul este comercializat sub denumirea de Negamicin. fiind indicat in enterocolitele infantile grave. de aceea poate fi utilizata in infectiile intestinale. de componenta individuala si de o eventuala limitare a functiilor renale. atinge repede niveluri sangvine importante. convulsii. Tulburarea este favorizata de dozele mari. precum si in coliruri si solutii nazale. difuzeaza bine in organe si umori. Se semnaleaza rareori fenomene de intoleranta digestive. conjunctivite. Gentamicina Este un antibiotic bactericid care nu se absoarbe din tractul intestinal( util si pe aceasta cale) iar parenteral este util in infectiile severe cu germeni “de spital” (stafilococ. paste si unguente in dermatologie. Nu este atacata de acizi si fiind putin resorbita din intestine. iar accidentele nefro.si ototoxicitatii. ducand la aparitia de leziuni renale si nervoase. Este utilizata frecvent pentru uz extern. eozinofilie si unele reactii de tip histaminic (cefalee.

dar este mai putin activa in tuberculoza osoasa. actionand comprtitiv cu apotriptofanaza determina un deficit de piridoxalfosfat. Capreomicina – este tot un tuberculostatic de “releu” cu indicatii in cure scurte. uscaciunea gurii. icter si deprimarea hematopoezei. Izoniazida este utilizata in tratamentul tuberculozei initiale.si neurotoxica. De aceea. Tulburarile sunt reversibile. fiind active fata de germenii insensibili la streptomicina. psihoze severe si convulsii). Se asociaza si cu alte tuberculostatice. de excitare a SNC-ului si de deprimare a ganglionilor vegetative. urmata apoi de insomnie rebela. daca se respecta principiile terapiei antituberculoase. ameteli. S-a observat uneori dificultate in mictiune. Are o toxicitate ridicata. Are dezavantajul ca dezvolta repede rezistenta. 8 . Se resoarbe rapid. difuzeaza bine. neliniste. febra. dar si in cura “ de intretinere” (pana la doi ani) precum si in chimioprofilaxia tuberculozei. tulburari hepatice si uneori leucopenie. Au fost descrise si fenomene alergice constand in eruptii cutanate. depresie psihica. in cazuri de bacilli Koch multirezistenti la tuberculostaticele majore sau in contraindicatiile acestora. constipatie. de aceea se administreaza obligatoriu in asociatie. Antibioticul prezinta avantajul de a putea fi administrat per os. Viomicina – face parte dintre tuberculostaticele de rezerva. delir. fiind nefro. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE Izoniazida (HIN. dar frecvente si grave la doze mari. empiem sau in adenitele tuberculoase. greata. avnd efecte secundare mai putin grave decat acestea. alergii. cefalee. convulsii si uneori manifestari psihice. hiperexcitabilitate. Efectele adverse sunt rare si minore la doze moderate.printre fenomenele mai severe se citeaza polinevrita datorata faptului ca HIN. cefalee. cu o buna toleranta si care mai prezinta calitatea unei rezistente ce se instaleaza incet si rar. Dintre tulburarile digestive mai frecvente se citeaza anorexia. dar rar utilizat din cauza efectelor adverse. Se foloseste de obicei in asociere sub forma asa numitului “triplu atac” ce consta in asociere de izoniazida + rifampicina + atambutol (sau streptomicina). Se administreaza in tratamentul initial in toate formele de tuberculoza 93-6 luni). Se recomanda in timpul tratamentului asocierea de sedative si vitamina B6. Acest antibiotic a inlocuit in mare parte streptomocina in tratamentul tuberculozei. Se citeaza ca efecte secundare: diaree. insomnie. Fenomenele adverse semnalate sunt tulburari nervoase (somnolenta.ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE Rifampicina – este un antibiotic active asupra cocilor gram pozitivi precum si asupra bacilului Koch. Deoarece HIN-ul are proprietatea de a inhiba monoaminooxidazele. hidrazida acidului izonicotinic) – este un chimioterapic active ompotriva bacilului Koch uman si bovin. are de asemenea toxicitate ridicata si da rezistenta incricisata cu viomicina. Cicloserina – este de asemenea un tuberculostatic “de releu” destul de efficient. tratamentul se face cu piridoxina 200-250 mg/zi sau mai bine se administreaza 50 mg piridoxina/zi in scop profilactic. La nivel central observa ameteli. se vor observa efecte de potentare a catecolaminelor. special in formele incipinte si acute. limfadenopatie. Izoniazida este eficace in multe forme de tuberculoza.

si uneori nevrita retrotubulara (reversibila). Difuziunea este buna in toate tesuturile inclusive SNC. concentratie care scade la jumatate dupa 6 ore. cuprizand in plus bacilul difteric. Indicatiile sale sunt destul de restranse deoarece rezistenta se instaleaza rapid. Etambutolul – este un tuberculostatic asemanator ca eficienta cu HIN. Determina destul de frecvent tulburari vizuale. Preparatul este contraindicate in psihoza maniacala si se va administra cu prudenta in epilepsie si insuficienta renala. Absorbtia din intestine este buna. stearat de eritromicina. Intrucat doza utila este apropiata de doza maxima substanta se va administra cu atentie deoarece sunt posibile tulburari gastro-intestinale. Se administreaza per os si se absoarbe din intestinal subtire atingand o concentratie maxima la 1-4 ore. in pleura si peritoneu si ceva mai dificil in lichidul cefalorahidian. Pentru forma orala exista estolat. Eliminarea izoniazidei se face pe cale urinara sub forma derivatilor acetilati sau conjugate. de aceea se da in forme farmaceutice care sa o protejeze de aciditatea gastrica. Difuzeaza relative usor in tesuturi.Farmacocinetica Farmacocinetica izoniazidei prezinta unele particularitati. 9 . Farmacocinetica – eritromicina este instabila in mediul acid. Este indicat doar in cazul rezistentei la alte tuberculostatice. Se elimina la nivel renal in concentratii de 20% si de asemenea prin intermediul glandelor salivare si prin bila. Are toxicitate mare pentru ficat (hepatite toxice in 15% din cazuri). atingandu-se concentratia maxima in 1-2 ore. Se administreaza per os in doza de 20 mg/kg/zi. care este indicat in tuberculozele rezistente la alte tuberculostatice. Etionamida – (Nizotin) este un tuberculostatic de releu mai putin active decat izoniazida. LCR. brucelele si Mycoplasma pneumoniae. Hemofilus influenzae. propionil. blocand astfel transferul aminoacizilor catre ARN-ul de transfer. seroase. Parenteral se administreaza lactobionatul si etilsuccinatul de eritromicina. care se mentine 4-6 ore.actioneaza prin fixarea pe unitatea 50 S a ribozomului. neurologice si psihice asemanatoare cu cele de la izoniazida. fiind candidate la polinevrita. ANTIBIOTICE MACROLIDICE Eritromicina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si un spectru asemanator cu cel al penicilinei. Este indicat in asociere cu streptomicina si HIN ca schema initiala in tuberculozele primare grave si la bolnavii care necesita corticoterapie. Acestia din urma inactiveaza substanta de 4 ori mai lent decat primii. Izoniazida este inactivate la nivel hepatic de catre o acetitransferaza si in functie de acest proces se deosebesc inactivatori “rapizi” si inactivatori “lenti”. etilsuccinat. Pirazinamida – este un derivate al HIN cu actiune bactericida asupra bacilului tuberculozei. Mecanism de actiune . Este inactiva fata de flora coliforma intestinala.

poate da polinevrita si surditate definitive in tratamentul care dureaza mai mult de 7 zile. a facut sa se rastranga indicataia sa in special pentru tratamentul febrei tifoide gastroenterice grave. Aceste accidente sunt foarte grave. Poate da de asemenea pozitivarea probelor hepatice. Eritromocina constituie un antibiotic de rezerva pentru infectiile stafilococice medii. in special a celor hematologice. infectii stafilococice.v.Este bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratie. Preparatul determina tromboflebita chimica. Preparatul poate produce icter nuclear la nou-nascuti si hemoliza la sugari. Aparitia fenomenelor toxice. Este indicate la bolnavii alergici la penicilina si poate fi administrate atat per os cat si parenteral. Se concentreaza in bila si difuzeaza slab in tesuturi. avand o actiune moderata asupra stafilococilor. este interzis la sugari si in timpul graviditatii. ALTE ANTIBIOTICE ACTIVE FATA DE STAFILOCOCII REZISTENTI LA PENICILINA Novobiocina – este un antibiotic care este active pe cale orala. la care rezistenta se dezvolta lent. Lincomicina – este o substanta cu spectru asemanator eritromocinei. Cloramfenicolul – este primul antibiotic cu spectru larg. Insuficienta hepatica constituie o contraindicatie pentru preparatele din acest grup. hematurie. administrare orala si parenterala. Nu trece in lichidul cefalorahidian. primul antibiotic obtinut prin sinteza. Este indicat pe cale i. deoarece nu sunt atacate de acidul clorhidric. mentionandu-se dureri si iritatie endovasculara (dupa eritromicina lactobionat – forma injectabila). rickettsioze precum si in afectiunile ale caror microbe sunt sensibili numai la cloramfenicol. datorita efectelor adverse importante. Ocazional se observa fenomene de intoleranta digestive si mult mai rar eruptii alergice si icter colestatic reversibil dupa cure repetate. neutropenie. Pentru sugari si copiii mici. Foarte grave sunt accidentele sangvine: anemie aplastica cu sindrom hemoragipar. eruptii cutanate. bruceloza. De aceea. are o nefrotoxicitate marcata.Reactii adverse In urma tratamentului se observa reactii adverse frecvente. fiind de asemenea indicate in pneumonia interstitiala la copiii mari precum si pentru sterilizarea bolnavilor si purtatorilor de bacil difteric. Vancomicina – este un antibiotic care prezinta o actiune bactericida si pentru bacilii gram pozitivi. in difterie. cu utilizare de electie in febra tifoida. Din cauza acestei toxicitati este considerat un antibiotic de “disperare” in infectiile stafilococice generalizate. in septicemii fiind un antibiotic de rezerva. cu Chlamydia trachomatis la sugar. Efecte adverse – este considerat un antibiotic de exceptie. Efecte adverse: intoleranta digestive. tularemia. atunci cand acestea nu pot fi folosite: alergii la peniciline. panmieloftizie. etc. Indicatii Eritromicina constituie o alternative la peniciline. lecopenie si agranulocitoza. sarurile eritromicinei de tip propionil eritromicina si etilscucinat de eritromicina sunt preferabile. Sau mai semnalat de asemenea tulburari ale florei intestinale care au dus la infectii cu candida albicans. adesea ireversibile si apar la 10 . febra medicamentoasa. infectii urinare. pleura si peritoneu. Reprezinta medicatia de electie in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae.

refuzul alimentatiei. unde antibioticul atinge concentratie de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza concentratie de 5 ori mai mare decat cea sangvina. GRUPUL ANTIBIOTICELOR TETRACICLINICE Tetraciclinele naturale: tetraciclina. varsaturi. Dintre acestea citam: “limba de antibiotice” neteda si atrofica. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. cat si suprainfectiei cu Candida albicans. in psitacoza. anorectita si vulvita. diaree. Farmacocinetica Administrata per os. magneziu sau aluminiu. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu 1 ora inainte sau 2 ore dupa masa. este colapsul acut mortal – sindromul “cenusiu”. Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila. Tetraciclinele au actiune aproape exclusive bacteriostatica. greata. o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. cheilita. Tetraciclinele trec mai greu in sistemul nervos central. Absorbtia este favorizata in prezenta citratilor si fosfatilor. Insuficienta renala poate creste nivelul sangvin in zone periculoase. Explicatia fenomenului consta in insuficienta de maturatie a sistemului de glicuronoconjugare la copilul mic si sugar. iaurt si branza de vaci doar dupa a 2-a sau a 3-a ora dupa tetraciclina. in lichidul cefalorahidian si in lichidul articular. in bruceloza. dureri abdominale. fiind indicate in infectii ale cailor respiratorii si anexelor. Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg. Acestea apar de obicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la 11 . perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata. in limfogranulomatoza veneriana. se depun in oase si dinti determinand coloratia galben-cafeniu a primei dentitii (cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii. Ajuns in circulatie antibioticul circula legat de proteine in proportie de 25-50% fiind active in concentratii de 2-10 gama/ml. Solutiile de tetraciclina sunt incompatibile cu substantele alkaline si oxidante (se va evita administrarea orala concomitenta de tetraciclina cu hidroxid de aluminiu sau cu carbonat de calciu). tularemia. indeosebi in pneumopatii acute (daca antibiograma indica. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere brusca a temperaturii. senzatie de arsura la defecatie. varsaturi. Dispar la reducerea dozelor. in rickettsioza. Ca fenomen toxic caracteristic nou-nascutilor si mai ales prematurilor. Efecte adverse Tulburari digestive – aceste tulburari sunt benigne dar relative frecvente si se manifesta prin anorexie. Alterarea mucoaselor – se datoreste atat intolerantei fata de teraciclina. in infectii urinare si biliare cu germeni sensibili la tetraciclina. Daca tratamentul este oprit imediat simptomele sunt reversibile in 1-2 zile. Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare milligram de tetraciclina. clortetraciclina si oxitetraciclina. Bolnavul are voie sa manace lapte. Trec insa prin placenta. limba neagra piloasa.sfarsitul tratamentului si uneori dupa saptamani sau luni dupa oprirea administrarii de cloramfenicol. tahipnee urmata de dispnee si culoare cenusie a tegumentelor. Sunt deosebit de periculoase dozele globale de cloramfenicol de 25-30g precum si tratamentele de durata si repetate. si in otite si sinuzite). Rezistenta la tetraciclina se dezvolta progresiv si este incrucisata intre diversele preparate din cadrul grupului cat si cu cloramfenicolul. dizenterie bacilara. tuse convulsive si in infectiile rezistente la penicilina si alte antibiotice. in tifosul exantematic. absorbtia este partiala.

Polimixinele – sunt antibiotice peptidice active numai pe bacilli gram negative (colibacili. ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE Dupa modul si locul de actiune. 2g la barbat si 4g la femei. singura sa indicatie este infectia gonococica in care se administreaza profound i. iar pe cale orala in enteritele stafilococice.sfarsitul lui si de aceea este bines a se verifice la fiecare 2-3 zile aparitia ciupercilor in urina pentru a se surprinde un eventual debut al unei candidoze generalizate.m. ameteli. piocianic. determinand alterari tubulare renale cu poliurie. Posibilitatea infectiilor mixte. ANTINEISSERIENE Spectinomicina – numita si actinospectacina este un antibiotic cu spectru antimicrobian foarte ingust dar cu o actiune aproape selective asupra neisseriilor. tulburari de vedere si de vorbire).m. Nu se absoarbe din tubul digestiv si este foarte nefrotoxica. De aici necesitatea de a se evita contactul cu lumina solara sau razele UV in timpul tratamentului. Efectele alergice – constau in febra. inhibarea fermentilor pancreatici. aceste substante pot fi impartite in: • fungicide care actioneaza local • fungicide care pot actiona si sistemic Diagnosticul micologic va trebui revazut la bolnavii care nu prezinta nici o ameliorare dupa 4 saptamani de tratament. Reactii fotodinamice – au fost inregistrate in special la dimetilclortetraciclina in urma actiunii directe a razelor solare sau a razelor UV. pot da ca efecte secundare parestezii. iar la unii sugari s-a observat si hipertensiune intracraniana. Preparatele vechi de tetraciclina sunt nefrotoxice. Accidente particulare la sugari – in afara de actiunea asupra dentitiei copilului descrisa anterior. Se citeaza de asemenea utilizarea intraarticulara. proteinurie si glicozurie. unde exista prezenta ciupercilor si bacteriilor. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Bacitracina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si bactericida asupra streptococilor hemolitici din grupa A si mai putin active fata de alti coci gram pozitivi. doze suficiente pentru a produce vindecarea la peste 95% din pacienti. dermatite de contact. letargie. Toxicitatea tetraciclinei – se manifesta in special la nivel hepatic cu aparitia icterului. piodermite). Polymixinele administrate i. shigelle si salmonele). De aceea se utilizeaza local in infectii de suprafata (plagi infectate. De aceea. 12 . Bacitracina sub forma de discuri este utilizata in laborator pentru diferentierea streptococilor hemolitici de grup A de alte tipuri de streptococci. intrarahidiana si in abcesele cerebrale. klebsielle. tulburari hepatice si renale. va trebui de asemenea sa fie luata in considerare. Atat opistotonusul cat si bombarea fontanelei cedeaza rapid dupa oprirea tratamentului. tulburari neurologice (atingerea perechii a VIII-a. Nu da rezistenta. hemofili. eruptii. se mai intalneste oprirea cresterii in urma depunerii antibioticului in schelet (actiune reversibila).

Substanta este interzisa in cursul graviditatii (in caz de necessitate in primul trimestru se intrerupe cursul sarcinii).Griseofulvina – se administreaza pe cale orala. meningita amoebiana. Substanta mai poate fi administrate local si itrarahidian (dupa o prealabila administrare de 10-20mg de hemisuccinat de hidrocortizon). greturi. Nistatin este uneori utilizat in mod profilactic in cursul tratamentelor cu tetraciclina (mai ales la copiii mici) sau cu metronidazol. Nistatin – se utilizeaza in candidoze actionanad prin cresterea eliminarii de potasiu din celula in urma unor modificari de permeabilitate membranara datorate blocarii unor substante sterolice. dar niveluri inalte in cheratina parului si a pielii. leishmaniozele rezistente la alte tratamente. iritanata si alergica. candidoze generalizate. Substanta se administreaza i. Efectul therapeutic apare in timp si substanta eficienta in tratamentul tricofitiei. perfuzia trebuie precedata de o premedicatie antipiretica si de administrare de substante antihistaminice. asociere de eficacitate indoielnica. Se utilizeaza local. amfotericina B este o substanta afoarte toxica (nefro-. Cu toate avantajele sale. aplicarile trebuind repetate de 36 ori in 24 ore timp de 10-20 de zile. vaginitele cu candida trichomonas si in unele micoze sistemice. in perfuzie lenta dizolvata in solutie glucozata 5% (NU in ser fiziologic deoarece precipita). 13 . Dintre efectele adverse se citeaza cefalee. Practic este utilizata numai in infectii foarte grave. Se administreaza o perfuzie pe zi sau chiar la doua zile fara a depasi 2-4g. Amfotericina B – este un antibiotic solubil. Clotrimazolul – este un fungistatic cu spectru larg. favusului si in onicomioze. se absoarbe sufficient pentru a produce niveluri sangvine modeste. varsaturi si rareori eruptii si tulburari hepatice. active fata de unele tulpini de unele tulpini de Leishmania si de Amoebe. Preparatul este isolubil in apap si greu resorbabil.v. de natura sintetica. neurohepatotoxica). fungistatic cu spectru larg. care produce niveluri sangvine eficiente si este active in micozele locale. histoplasmoza.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful