ANTIBIOTICE

GENERALITATI

Sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica, antifungica, antivirala si anticanceroasa, produse de celule vii sau sintetizate dupa modelul compusilor naturali (compusi naturali din care au fost izolate antibioticele sunt ciuperci, actinomicete, bacterii si plante). Clasificarea antibioticelor se poate face in functie de numeroase criterii. In general, se folosesc insa criterii combinate care tin seama de structura chimica (peniciline, tetracycline), tipul spectrului antibacterian (spectru ingust, larg), actiune predominant ape un anume agent pathogen (tuberculostatice, antifungice) sau actiune elective in infectii localizate (infectii urinare, intestinale etc). Rezistenta microbiana poate fi naturala sau castigate, aceasta din urma putand fi o rezistenta dobandita prin adaptare sau o rezistenta dobandita prin selectie de “mutanti” bacterieni rezistenti. Farmacocinetica Obiectivul essential in antibioticoterapie este realizarea unei concentratii antibacteriene active in tumorile, tesuturile, viscerele, cavitatile sau focarele in care germenul pathogen s-a localizat dezvoltand infectia. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesara cunoasterea pentru fiecare antibiotic a urmatoarelor date farmacocinetice: • Posibilitatea de absorbtie dupa administrare orala. Unele antibiotice se absorb in concentratii inalte in timp ce altele sunt neresorbabile, realizand o concentratie inalta in tubul digestiv. Exp. Preparatele orale de neomicina, polimixina, colistina; • Nivelul sangvin al antibioticului. Este important pentru actiunea antimicrobiana sa se atinga un nivel sangvin optim care sa poata fi mentinut la nivel constant un timp cat mai indelungat. Nivelul sangvin depinde de gradul de absorbtiei intestinale la preparatele administrate per os, de felul administrarii parenterale si de cresterea dozelor. Pentru mentinerea constanta a nivelului sangvin trebuie cunoscut timpul de injumatatire al antibioticului respective si in functie de acesta se va stabili ritmul administrarii medicamentului. In insuficienta renala cu oligoanurie timpul de injumatatire se prelungeste si in aceste conditii daca nu sunt scazute dozele, se realizeaza prin cumulare niveluri serice ridicate care devin extreme de periculoase in cazul unor antibiotice; • Difuziunea antibioticelor din sange in organism. In tesuturile cu vascularizatie bogata se realizeaza doze inalte de antibiotic apropiate valoric de cele sangvine. Exista unele antibiotice care au afinitati tisulare (Lincomincina in tesutul osos sau Spiramicina in placenta). Se realizeaza la unele antibiotice o concentrare activa in caile biliare, caile urinare, lichidul cefalorahidian, cavitatile seroase, globul ocular si in focarele septice, fapt diferit in functie de antibioticul folosit si dependent de metabolizarea si inactivarea antibioticului. Utila pentru clinica este impartirea antibioticelor din acest punct de vedere in antibiotice “biliare”

1

Astfel. tetraciclina). Totusi se remarca variatii de sensibilitate a bolnavilor. variatii datorita capacitatii diferite a organismului acestora de a absorbi. Mecanisme de actiune Antibioticele actioneaza prin unul din urmatoarele mecanisme:  Inhibarea sintezei peretelui celulelor microbiene. in timp ce la microb este permeabila.  Perturbari in metabolismul acizilor nucleici. “urinare” (acid nalidixic. marea majoritate extinzandu-si actiunea si asupra celulei animale de obicei in mod trecator. Atacul unor portiuni din peretele bacterian). mai exista posibilitatea aparitiei de fenomene alergice sau de tulburari ce apar prin perturbarea florei microbiene proprii. dar in acest caz. dar afinitatea antibioticului pentru sisitemul microbian este mult mai mare decat pentru sistemul gazdei (de ex. Exista mai multe posibilitati pentru a explica aceasta actiune selectiva: a) Punctual de atac al respectivelor antibiotice se afla pe un system functional sau morphologic pe care gazda nu-l poseda (ex.(ampicilina. membrane gazdei este impermeabila pentru antibiotic. rifampicina. Este cunoscut faptul ca lansarea in terapeutica a uni antibiotic nou se face dup ace s-a cercetat toxicitatea preparatului si s-a constatat ca nu este toxic. Selectivitate si toxicitate Folosirea unuia sau altui antibiotic se face in functie de natura infectiei si de spectrul sau de actiune. De cele mai multe ori antibioticul isi limiteaza spectrul de actiune la unul sau cateva microorganisme. tetraciclina) si antibiotice difuzabile in lichidul cefalorahidian (rifampicina. c) Actiunea de lezare a antibioticelor poate fi practice identical in ce priveste intensitatea si locul de atac. In administrarea unui antibiotic trebuie avuta in vedere continuu relatia existenta intre doza antimicrobiana si doza toxica. fixa. O deficienta in metabolism poate duce la cresterea concentratiei de antibiotic peste doza maxima admisa si la aparitia de fenomene adverse toxice. Asupra sintezei proteinelor). b) Punctual de atac poate fi acelasi si pentru gazda si pentru microorganism.  Perturbari in metabolismul proteic. In afara efectelor toxice. antibioticul ajunge la locul de actiune numai la organism. cloramfenicolul si mai putin penicilina).  Alterari ale membranei celulare. pentru unele antibiotice. 2 . darn u si la gazda. Problema actiunii diferite asupra microorganismului si macroorganismului se explica prin importantele deosebiri dintre celula bacteriana sic ea animala. metabolize si elimina antibioticul administrat.

Reguli pentru alegerea unui antibiotic:  Antibioticul ales trebuie sa cuprinda in spectrul lui de actiune si germenul responsabil de infectia in cauza.  Se va tine seama de frecventa implicarii etiologice a germenilor “ de spital”. sifilis. Toti acesti produsi au un nucleu chimic comun si anume acidul 6-aminopenicilanic si un mod comun de actiune antibacteriana. 3 . Se va evita asocierea dintre penicilina si un antibiotic de tipul cloramfenicolului sau tetraciclinei).  Nu se asociaza doua antibiotice cu spectru larg pentru ca au acelasi domeniu de actiune si cresc riscul unor tulburari prin perturbarea florei intestinale. Pentru a realize o asociere corecta trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:  Asocierea trebuie sa realizeze un efect sinergetic bactericid (de ex.  Cand este risc de rezistenta.  Nu se asociaza doua antibiotice din grupul aminoglicozidelor (kanamicina. asocierea unui antibiotic de tip penicilinic cu unul de tip streptomicinic).  Cand este risc de efecte toxice. PENICILINELE Penicilinele cuprind un grup larg de substante dintre care unele sunt produsi naturali obtinuti din mucegaiuri. Alegerea antibioticelor pentru asocieri se face in urmatoarele cazuri:  In infectii grave de etiologie necunoscuta..  Germenul patogen trebuie sa fie sensibil la ambele antibiotice bactericide.  Antibioticul ales trebuie sa fie difuzibil sis a realizeze o concentratie antibacteriana active. rezistenti la antibioticele uzuale si se vor folosi in acest caz antibiotice din “grupul de rezerva”. tifos exantematic) numai pe baza examenului clinic.Indicatii Indicatiile antibioticelor cuprind combaterea infectiilor cu germeni sensibili. in alte cazuri fiind necesara stabilirea sinsibilitatii prin antibiograma. Gentamicina) sau polipeptidelor (colistina. graviditate).  Sa fie cat mai putin toxic sis a nu aiba contraindicatii la bolnavul supus tratamentului (sensibilizare. asocierele de antibiotice realizandu-se numai in situatii clinice speciale de exceptie.  Nu se vor folosi asocieri antagoniste (de ex.  De preferinta se va opta pentru un singur antibiotic cu un spectru cat mai selective. iar altele sunt compusi semisintetici.  Cand se urmareste un sinergism de actiune. Sensibilitatea la antibiotice se poate stabili in unele cazuri (scarlatina. erizipel. polimixina B) deoarece se insumeaza efectele nefrotoxice si ototoxice.

Se elimina pe cale renala. ochi si articulatii). ci in grame.m. Penicilina V (fenoximetilpenicilina) este o substanta stabile in mediul gastric acid. Totusi se pot instala infectii cu candida albicans sau cu bacilii gram-negativi. • Efecte toxice – acestea apar mult mai rar si constau in fenomene de excitatie centrala cand se administreaza mai mult de 20. penicilina G este distrusa de aciditatea gastrica. febra. spirochete actinomicete. • Efecte datorate suprainfectiei cu germeni sensibili – sunt mult mai rare decat la alte antibiotice. Penicilina se mai excreta. boala serului. Acest fapt este valabil atat pentru oameni cat si pentru bovine. tromboflebite sau degenerarea uni nerv in care s-a injectat accidental substanta. Desi fac parte dintre antibioticele cele mai putin toxice. Dupa o ora de la administrare are o concentratie sangvina similara cu penicila G. bacilli gram-negativi. prin saliva si prin lapte in concentratii ce pot atinge 3-15% din nivelele sangvine. intratecal/zi sau mai mult de 50g de penicilina G parenteral/zi. Penicilinele semisintetice recent sintetizate numai sunt masurate in unitati. Se estimeaza procentul de hipersensibilitate la penicilina intre 5-10% la adulti si mult mai mic la copii. proportional cu doza absorbita. de aceea se prefera calea i. unde se absoarbe repede si aproape complet. totusi se pot semnala si efecte secundare: • Efecte alergice – preparatele care contin penicilina pot determina sensibilizari care se pot manifesta prin eruptii cutanate. soc anafilactic si anemie hemolitica. Patrunsa in sange se leaga in proportie de 30-60% de proteinele plasmatice. Rezistenta se instaleaza mai repede la stafilococi si exista o rezistenta naturala la unele specii care secreta penicilinaze sau penicilinamidaze. Prezenta penicilinei in laptele vacilor tratate pentru mastite a dus la aparitia de serioase efecte alergice la consumatorii laptelui respectiv. eozinofilie. Tot prin biosinteza dirijata se mai poate obtine si Penicilina V. de unde se absoarbe repede si complet. spectrul sau de actiune cuprinzand coci gram-pozitivi si gram-negativi. edem angioneurotic. 4 .I. realizand concentratii tisulare egale cu cele serice (mai mici in sistemul nervos central. Penicilina G este un antibiotic bactericid. La sugari exista posibilitatea paritiei unor convulsii ca o consecinta a trecerii unor cantitati mai mari in SNC. Farmacocinetica Administrata per os.000 U. Se dizolva in mediul alcalin al intestinului. Efecte adverse penicilinele sunt cele mai efective si cele mai utilizate antibiotice. • Efecte iritante locale – acestea constau in durere la locul injectarii. Datorita actiunii sale rapide si intense. 10% din excretia renala a penicilinei se face prin filtrare glomerulara si 90% prin secretie tubulara cu un ritm de aproximativ 2g/ora la adult.Peniciline naturale Benzilpenicilina sau Penicilina G este produsa de Penicillium chrysogenum prin biosinteza dirijata. penicilina ramane un antibiotic de electie in formele acute sau in infectiile grave. care se mentine 3-4 ore.

• Este sensibila la penicilinaza. Este mai ridicata la cefalosporinele de generatia a IIa si a IIIa. Se realizeaza de asemenea concentratii active importante in bila si in urina. fapt pentru care poate fi administrate per os. un inhibitor foarte efficient al penicilinazelor. uneori foarte grave. enterobacteriacee. Nu are effect asupra germenilor producatori de penicilinaza. • Oxacilina – este o penicilina de semisinteza. Sunt mai putin alergizante decat penicilinele si au proprietatea de a realiza concentratii active in lichidul cefalorahidian. care sunt rezistente la actiunea penicilinazei secretate de Stafilococus aureus. Cefalosporinele sunt indicate in infectiile cu streptococ 5 . Pastreaza totusi o eficacitate clinica buna. • Carbenicilina – este o penicilina de semisinteza cu spectru larg. Pentru a obtine actiune si asupra bacteriilor producatoare de beta-lactamaze. Este rezistenta la penicilinaza (active in infectiile produse de stafilococi secretori de penicilinaza). amoxicilina este protejata de inactivarea de catre penicilinaza. respective penicilinaze. fiind active si asupra cocilor gram-pozitivi si bacililor gram-negativi. fapt pentru care poate fi administrate pe cale orala. stabila in mediu acid. Avand o solubilitate foarte redusa in apa se elimina treptat de la locul injectarii. utilizarea oxacilinei ar fi relative retransa deoarece 85% din oxacilina ajunsa in sange se leaga de proteine. Este rezistenta la actiunea sucului gastric si prezinta in administrarea orala o biodisponibilitate foarte buna. datorita cuplarii cu acidul clavulanic. In raport cu alte peniciline peniciline semisintetice active asupra stafilococilor. • Ampicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru larg. Haemofilus. superioara chiar ampicilinei. Rezistenta la beta-lactamaza este variabila. Este indicate in afectiuni urinare. Intrucat concentratiile serice sunt inca suficient de mari dupa 6 ore. realizand concentratii mici. dar dintre care unele pot fi distruse de catre cefalosporinaza produsa de unele bacterii gram negative. dar eficace impotriva streptococului hemolytic (profilaxia reumatismului poliarticular acut) si a Treponemei palidum (tratamentul sifilisului).Penicilinele de semisinteza Penicilina G pe langa calitatile recunocute are si cateva carente care ii limiteaza aplicarea in terapeutica si anume: • Spectrul sau relative ingust. care au un strat muscular insufficient pentru aceasta penicilina deposit. Peniciline de semisinteza: • Moldamin (Benzatinpenicilina) – este o penicilina deposit care asigura niveluri joase de penicilinemie timp de mai multe zile. peritonite si septicemia. O astfel de asociere este asocierea amoxicilina – acid clavulanic in care. active si asupra Pseudomonas si Proteus. Nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor. • Este sensibila fata de acizi si se elimina rapid. Preparatul este dureros la injectare si este contraindicate la sugari si la copiii sub 3 ani. • Are tendinta de a da nastere la alrgii. Are efect bactericid si poseda si calitatea de a fi stabile in mediul acid. • Amoxicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru asemanator ampicilinei. Asocierea devine astfel active si asupra unor bacterii rezistente in mod obisnuit la amoxicilina: stafilococ auriu penicilazo-pozitiv. penicilinele de semisinteza de tipul amoxicilinei se asociaza cu inhibitori de beta-lactamaze. permite administrarea la acest interval. • Cefalosporinele – sunt derivati semisintetici. Toate actioneaza la fel ca penicilina.

Streptomicina poate determina lezarea ramurii vestibulare a perechii a VII-a de nervi cranieni. senzatie de greata si voma. Farmacocinetica Streptomicina este o substanta care se absoarbe foarte greu din intestine. Nu se resorb digestive. Daca se continua 6 . Trece destul de greu in tesuturi. . Desi s-a considerat ca nu penetreaza in celula animala. In tesuturile cazeoase patrunde greu datorita pH-ului mai acid. cefalee. dar trece bariera fetoplacentara. Actioneaza prin mechanism bactericid. Injectata i. fapt ce o face utila in tratarea unor infectii intestinale. in infectiile urinare cu colibacili si in infectiile intestinale cu Shigella si Salmonella.v. Toate substantele din acest grup dau rezistenta incrucisata si prezinta ototoxicitate si nefrotoxicitate. alergice si efecte la locul de injectare. leucopenie si eruptii cutanate. cat si inactivarii ei de catre unele proteine dezintegrate. In sange se leaga reversibil de gama-globuline. Streptomicina – este un antibiotic cu actiune ata bacteriostatica. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice alcatuite din mai multe glicozide aminate si care au proprietatea de a actiona bine in mediul alcalin (pH=7. strabate cu dificultate bariera hematoencefalica.asociata cu cloramfenicolul in meningitele purulente cu bacilli gram-negativi. pleura. avand caracteristica de a fi active si asupra micobacteriilor. .asociata cu tetraciclina si sulfamide in bruceloza. Efectele toxice sunt mai numeroase decat alte antibiotice.ca medicament de electie in tularemia. streptomicina atinge concentratia maxima in sange (30-40μg/ml) dupa 1-2 ore si se mentine 6-8 ore. . se sumeaza neurotoxicitatea. Nu va fi asociata cu alte antibiotice din acelasi grup deoarece.5-8). Difuzeaza usor in peritoneu. dar au actiune la acest nivel. da tromboflebita(. pericard. nistagmus. Accidentul apare de obicei precoce si daca se intrerupe tratamentul poate fi reversibil. precum si tulburari datorate dereglarii echilibrului florei microbiene.asociata cu alte tuberculostatice in tuberculoza. . Dintre efectele secundare semnalate se mnetioneaza dureri la locul injectarii (administrate accidental i. Efectele secundare Streptomicina poate determina efecte toxice. cu stafilococ rezistent. Indicatii Ea se administreaza pe cale parenterala: . cat si bactericida si este larg folosita atat in infectiile banale cat si in terapia tuberculozei. s-a demonstrate ulterior ca acest fapt este posibil. vajaitul in urechi. cavitatea oculara.asociata cu penicilina in infectii grave ale cailor respiratorii. tulburari ale mersului. Substanta poseda un spectru de actiune destul de larg. manifestata prin ameteli mai laes la mers.hemolitic. asa cum s-a mai subliniat.m.

Nu se absoarbe din intestine si poseda importante efecte adverse nervoase si renale. colibacil. enterobacter. Paromomicina Este un preparat care se administreaza numai per os. La noi preparatul este comercializat sub denumirea de Negamicin. eruptii urticariene. paste si unguente in dermatologie. dermatite de contact. Tulburarea este favorizata de dozele mari. atinge repede niveluri sangvine importante. Formele parenterale au fost interzise si scoase din uz datorita nefro. Substanta este inclusa in pomezi.m.si neurotoxice sunt ceva mai rare. are structura asemanatoare cu streptomicina si kanamicina. iar dupa administrare intrarahidiana pot apare fenomene de meningita chimica (varsaturi. conjunctivite. Administrata i. Toleranta locala este buna.si ototoxicitatii. dureri articulare). fiind activa si asupra cocilor gram-pozitivi. 7 . de aceea poate fi utilizata in infectiile intestinale. iar accidentele nefro. proteus. Paromomicina se va administra cu prudenta la sugari datorita posibilitatilor de resorbtie intestinala partiala. Gentamicina se administreaza si sub forma de unguent in arsuri. fiind indicat in enterocolitele infantile grave. Antibioticul este activ asupra unor bacilli gram-negativi. fara resorbtie si cu foarte rare efecte alergice.tratamentul se produce o atenuare aparenta (deoarece functiile vestibulare sunt compensate prin controlul vizual) pentru ca apoi leziunea sa devina ireversibila. Fenomenele de intoleranta locala sunt rare. Gentamicina Este un antibiotic bactericid care nu se absoarbe din tractul intestinal( util si pe aceasta cale) iar parenteral este util in infectiile severe cu germeni “de spital” (stafilococ. Efectele alergice sunt mai rare decat cele toxice. de durata lunga a tratamentului. eozinofilie si unele reactii de tip histaminic (cefalee. cu exceptia gentamicinei. De rezistenta incrucisata cu substantele din grupa oligozaharidelor. Tratamentul prelungit per os in infectii intestinale poate duce la dezvoltarea unei suprainfectii cu Candida albicans. dar se citeaza durere la locul injectarii. Nu da rezistenta incrucisata cu kanamicina si neomicina. Se semnaleaza rareori fenomene de intoleranta digestive. precum si in coliruri si solutii nazale. Administrarea intraperitoneala sub narcoza a dus la oprirea respiratiei datorita actiunii curarizante a preparatului. convulsii. Este utilizata frecvent pentru uz extern. Nu este atacata de acizi si fiind putin resorbita din intestine. colaps. de componenta individuala si de o eventuala limitare a functiilor renale. ducand la aparitia de leziuni renale si nervoase. Kanamicina Este un antibiotic bactericid. care este active in concentratii de 1-10 gama. incat este interzisa utilizarea sa pe cale parenterala. febra. difuzeaza bine in organe si umori.si nefrotoxicitate s-a sunt atat de pronuntate. in unele pielonefrite si infectii stafilococice. Este considerat un antibiotic de rezerva pentru unele infectii ale nou-nascutilor. cu mentiunea ca la sugarii mici resorbtia poate creste. Neomicina Este un derivat cu actiune antibiotica. piocianic). valuri de caldura). febra. dar neuro.

Capreomicina – este tot un tuberculostatic de “releu” cu indicatii in cure scurte. dar este mai putin activa in tuberculoza osoasa. hidrazida acidului izonicotinic) – este un chimioterapic active ompotriva bacilului Koch uman si bovin. insomnie. de aceea se administreaza obligatoriu in asociatie. greata. Antibioticul prezinta avantajul de a putea fi administrat per os. Are o toxicitate ridicata. in cazuri de bacilli Koch multirezistenti la tuberculostaticele majore sau in contraindicatiile acestora. Are dezavantajul ca dezvolta repede rezistenta. are de asemenea toxicitate ridicata si da rezistenta incricisata cu viomicina. Deoarece HIN-ul are proprietatea de a inhiba monoaminooxidazele. Se citeaza ca efecte secundare: diaree. Izoniazida este utilizata in tratamentul tuberculozei initiale. actionand comprtitiv cu apotriptofanaza determina un deficit de piridoxalfosfat. fiind nefro. Viomicina – face parte dintre tuberculostaticele de rezerva. febra. Cicloserina – este de asemenea un tuberculostatic “de releu” destul de efficient. Fenomenele adverse semnalate sunt tulburari nervoase (somnolenta.printre fenomenele mai severe se citeaza polinevrita datorata faptului ca HIN. depresie psihica. Izoniazida este eficace in multe forme de tuberculoza.ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE Rifampicina – este un antibiotic active asupra cocilor gram pozitivi precum si asupra bacilului Koch.si neurotoxica. avnd efecte secundare mai putin grave decat acestea. S-a observat uneori dificultate in mictiune. neliniste. delir. dar rar utilizat din cauza efectelor adverse. Se recomanda in timpul tratamentului asocierea de sedative si vitamina B6. cu o buna toleranta si care mai prezinta calitatea unei rezistente ce se instaleaza incet si rar. 8 . special in formele incipinte si acute. Se resoarbe rapid. fiind active fata de germenii insensibili la streptomicina. La nivel central observa ameteli. convulsii si uneori manifestari psihice. alergii. limfadenopatie. Se foloseste de obicei in asociere sub forma asa numitului “triplu atac” ce consta in asociere de izoniazida + rifampicina + atambutol (sau streptomicina). Au fost descrise si fenomene alergice constand in eruptii cutanate. de excitare a SNC-ului si de deprimare a ganglionilor vegetative. Efectele adverse sunt rare si minore la doze moderate. hiperexcitabilitate. tulburari hepatice si uneori leucopenie. Dintre tulburarile digestive mai frecvente se citeaza anorexia. daca se respecta principiile terapiei antituberculoase. tratamentul se face cu piridoxina 200-250 mg/zi sau mai bine se administreaza 50 mg piridoxina/zi in scop profilactic. dar frecvente si grave la doze mari. cefalee. ameteli. empiem sau in adenitele tuberculoase. icter si deprimarea hematopoezei. urmata apoi de insomnie rebela. Tulburarile sunt reversibile. difuzeaza bine. cefalee. psihoze severe si convulsii). Se asociaza si cu alte tuberculostatice. uscaciunea gurii. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE Izoniazida (HIN. Se administreaza in tratamentul initial in toate formele de tuberculoza 93-6 luni). constipatie. De aceea. dar si in cura “ de intretinere” (pana la doi ani) precum si in chimioprofilaxia tuberculozei. se vor observa efecte de potentare a catecolaminelor. Acest antibiotic a inlocuit in mare parte streptomocina in tratamentul tuberculozei.

Izoniazida este inactivate la nivel hepatic de catre o acetitransferaza si in functie de acest proces se deosebesc inactivatori “rapizi” si inactivatori “lenti”. Mecanism de actiune .Farmacocinetica Farmacocinetica izoniazidei prezinta unele particularitati. Pentru forma orala exista estolat. Absorbtia din intestine este buna. ANTIBIOTICE MACROLIDICE Eritromicina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si un spectru asemanator cu cel al penicilinei. seroase. Etionamida – (Nizotin) este un tuberculostatic de releu mai putin active decat izoniazida. Are toxicitate mare pentru ficat (hepatite toxice in 15% din cazuri). atingandu-se concentratia maxima in 1-2 ore. stearat de eritromicina.actioneaza prin fixarea pe unitatea 50 S a ribozomului. care se mentine 4-6 ore. care este indicat in tuberculozele rezistente la alte tuberculostatice. fiind candidate la polinevrita. neurologice si psihice asemanatoare cu cele de la izoniazida. Eliminarea izoniazidei se face pe cale urinara sub forma derivatilor acetilati sau conjugate. Se elimina la nivel renal in concentratii de 20% si de asemenea prin intermediul glandelor salivare si prin bila. Parenteral se administreaza lactobionatul si etilsuccinatul de eritromicina. 9 . etilsuccinat. Este indicat in asociere cu streptomicina si HIN ca schema initiala in tuberculozele primare grave si la bolnavii care necesita corticoterapie. blocand astfel transferul aminoacizilor catre ARN-ul de transfer. Farmacocinetica – eritromicina este instabila in mediul acid. Preparatul este contraindicate in psihoza maniacala si se va administra cu prudenta in epilepsie si insuficienta renala. propionil. Este indicat doar in cazul rezistentei la alte tuberculostatice. Hemofilus influenzae. Este inactiva fata de flora coliforma intestinala. Determina destul de frecvent tulburari vizuale. Acestia din urma inactiveaza substanta de 4 ori mai lent decat primii. Difuzeaza relative usor in tesuturi. Intrucat doza utila este apropiata de doza maxima substanta se va administra cu atentie deoarece sunt posibile tulburari gastro-intestinale. brucelele si Mycoplasma pneumoniae. Pirazinamida – este un derivate al HIN cu actiune bactericida asupra bacilului tuberculozei. Se administreaza per os si se absoarbe din intestinal subtire atingand o concentratie maxima la 1-4 ore. Indicatiile sale sunt destul de restranse deoarece rezistenta se instaleaza rapid. Etambutolul – este un tuberculostatic asemanator ca eficienta cu HIN. cuprizand in plus bacilul difteric. LCR. in pleura si peritoneu si ceva mai dificil in lichidul cefalorahidian. concentratie care scade la jumatate dupa 6 ore. Difuziunea este buna in toate tesuturile inclusive SNC. de aceea se da in forme farmaceutice care sa o protejeze de aciditatea gastrica. si uneori nevrita retrotubulara (reversibila). Se administreaza per os in doza de 20 mg/kg/zi.

Ocazional se observa fenomene de intoleranta digestive si mult mai rar eruptii alergice si icter colestatic reversibil dupa cure repetate. avand o actiune moderata asupra stafilococilor. Se concentreaza in bila si difuzeaza slab in tesuturi. ALTE ANTIBIOTICE ACTIVE FATA DE STAFILOCOCII REZISTENTI LA PENICILINA Novobiocina – este un antibiotic care este active pe cale orala. datorita efectelor adverse importante. este interzis la sugari si in timpul graviditatii. Lincomicina – este o substanta cu spectru asemanator eritromocinei. lecopenie si agranulocitoza. Cloramfenicolul – este primul antibiotic cu spectru larg. atunci cand acestea nu pot fi folosite: alergii la peniciline. Preparatul poate produce icter nuclear la nou-nascuti si hemoliza la sugari. a facut sa se rastranga indicataia sa in special pentru tratamentul febrei tifoide gastroenterice grave. in difterie. Vancomicina – este un antibiotic care prezinta o actiune bactericida si pentru bacilii gram pozitivi. in septicemii fiind un antibiotic de rezerva. primul antibiotic obtinut prin sinteza. adesea ireversibile si apar la 10 . neutropenie. fiind de asemenea indicate in pneumonia interstitiala la copiii mari precum si pentru sterilizarea bolnavilor si purtatorilor de bacil difteric. Efecte adverse: intoleranta digestive. mentionandu-se dureri si iritatie endovasculara (dupa eritromicina lactobionat – forma injectabila). febra medicamentoasa. Este indicate la bolnavii alergici la penicilina si poate fi administrate atat per os cat si parenteral. Eritromocina constituie un antibiotic de rezerva pentru infectiile stafilococice medii. cu Chlamydia trachomatis la sugar. Foarte grave sunt accidentele sangvine: anemie aplastica cu sindrom hemoragipar. Este indicat pe cale i. poate da polinevrita si surditate definitive in tratamentul care dureaza mai mult de 7 zile. pleura si peritoneu. Insuficienta hepatica constituie o contraindicatie pentru preparatele din acest grup. Aparitia fenomenelor toxice. la care rezistenta se dezvolta lent. Aceste accidente sunt foarte grave. Din cauza acestei toxicitati este considerat un antibiotic de “disperare” in infectiile stafilococice generalizate.v. cu utilizare de electie in febra tifoida. Pentru sugari si copiii mici. hematurie. are o nefrotoxicitate marcata. De aceea. Poate da de asemenea pozitivarea probelor hepatice. tularemia.Este bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratie. Indicatii Eritromicina constituie o alternative la peniciline. Nu trece in lichidul cefalorahidian. bruceloza. deoarece nu sunt atacate de acidul clorhidric. in special a celor hematologice. Preparatul determina tromboflebita chimica. etc. rickettsioze precum si in afectiunile ale caror microbe sunt sensibili numai la cloramfenicol. administrare orala si parenterala. sarurile eritromicinei de tip propionil eritromicina si etilscucinat de eritromicina sunt preferabile. infectii urinare. panmieloftizie. Reprezinta medicatia de electie in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. Efecte adverse – este considerat un antibiotic de exceptie.Reactii adverse In urma tratamentului se observa reactii adverse frecvente. eruptii cutanate. Sau mai semnalat de asemenea tulburari ale florei intestinale care au dus la infectii cu candida albicans. infectii stafilococice.

Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg. o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata. Explicatia fenomenului consta in insuficienta de maturatie a sistemului de glicuronoconjugare la copilul mic si sugar. greata. Farmacocinetica Administrata per os. Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila. Tetraciclinele au actiune aproape exclusive bacteriostatica. GRUPUL ANTIBIOTICELOR TETRACICLINICE Tetraciclinele naturale: tetraciclina. indeosebi in pneumopatii acute (daca antibiograma indica. in rickettsioza. in lichidul cefalorahidian si in lichidul articular. Alterarea mucoaselor – se datoreste atat intolerantei fata de teraciclina. tahipnee urmata de dispnee si culoare cenusie a tegumentelor. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu 1 ora inainte sau 2 ore dupa masa. diaree. Daca tratamentul este oprit imediat simptomele sunt reversibile in 1-2 zile. Bolnavul are voie sa manace lapte. unde antibioticul atinge concentratie de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza concentratie de 5 ori mai mare decat cea sangvina. in infectii urinare si biliare cu germeni sensibili la tetraciclina. se depun in oase si dinti determinand coloratia galben-cafeniu a primei dentitii (cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii. cheilita. refuzul alimentatiei. si in otite si sinuzite). anorectita si vulvita. Acestea apar de obicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la 11 . dizenterie bacilara. in tifosul exantematic. Absorbtia este favorizata in prezenta citratilor si fosfatilor. senzatie de arsura la defecatie. clortetraciclina si oxitetraciclina. Dispar la reducerea dozelor. Sunt deosebit de periculoase dozele globale de cloramfenicol de 25-30g precum si tratamentele de durata si repetate. Efecte adverse Tulburari digestive – aceste tulburari sunt benigne dar relative frecvente si se manifesta prin anorexie. Insuficienta renala poate creste nivelul sangvin in zone periculoase. Ca fenomen toxic caracteristic nou-nascutilor si mai ales prematurilor. Tetraciclinele trec mai greu in sistemul nervos central. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere brusca a temperaturii. este colapsul acut mortal – sindromul “cenusiu”. Trec insa prin placenta. magneziu sau aluminiu. Dintre acestea citam: “limba de antibiotice” neteda si atrofica. in psitacoza. Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare milligram de tetraciclina. tularemia. fiind indicate in infectii ale cailor respiratorii si anexelor. absorbtia este partiala. Rezistenta la tetraciclina se dezvolta progresiv si este incrucisata intre diversele preparate din cadrul grupului cat si cu cloramfenicolul. in bruceloza. limba neagra piloasa. iaurt si branza de vaci doar dupa a 2-a sau a 3-a ora dupa tetraciclina. varsaturi. cat si suprainfectiei cu Candida albicans. varsaturi.sfarsitul tratamentului si uneori dupa saptamani sau luni dupa oprirea administrarii de cloramfenicol. Ajuns in circulatie antibioticul circula legat de proteine in proportie de 25-50% fiind active in concentratii de 2-10 gama/ml. dureri abdominale. in limfogranulomatoza veneriana. Solutiile de tetraciclina sunt incompatibile cu substantele alkaline si oxidante (se va evita administrarea orala concomitenta de tetraciclina cu hidroxid de aluminiu sau cu carbonat de calciu). tuse convulsive si in infectiile rezistente la penicilina si alte antibiotice. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu.

Nu da rezistenta. determinand alterari tubulare renale cu poliurie. va trebui de asemenea sa fie luata in considerare. De aceea se utilizeaza local in infectii de suprafata (plagi infectate. 2g la barbat si 4g la femei. intrarahidiana si in abcesele cerebrale. ameteli. aceste substante pot fi impartite in: • fungicide care actioneaza local • fungicide care pot actiona si sistemic Diagnosticul micologic va trebui revazut la bolnavii care nu prezinta nici o ameliorare dupa 4 saptamani de tratament.m. Posibilitatea infectiilor mixte. Se citeaza de asemenea utilizarea intraarticulara. tulburari hepatice si renale. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Bacitracina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si bactericida asupra streptococilor hemolitici din grupa A si mai putin active fata de alti coci gram pozitivi.sfarsitul lui si de aceea este bines a se verifice la fiecare 2-3 zile aparitia ciupercilor in urina pentru a se surprinde un eventual debut al unei candidoze generalizate. tulburari de vedere si de vorbire). pot da ca efecte secundare parestezii. iar la unii sugari s-a observat si hipertensiune intracraniana. unde exista prezenta ciupercilor si bacteriilor. Toxicitatea tetraciclinei – se manifesta in special la nivel hepatic cu aparitia icterului. De aici necesitatea de a se evita contactul cu lumina solara sau razele UV in timpul tratamentului. Reactii fotodinamice – au fost inregistrate in special la dimetilclortetraciclina in urma actiunii directe a razelor solare sau a razelor UV. De aceea.m. doze suficiente pentru a produce vindecarea la peste 95% din pacienti. proteinurie si glicozurie. Preparatele vechi de tetraciclina sunt nefrotoxice. iar pe cale orala in enteritele stafilococice. Atat opistotonusul cat si bombarea fontanelei cedeaza rapid dupa oprirea tratamentului. tulburari neurologice (atingerea perechii a VIII-a. eruptii. piocianic. letargie. piodermite). singura sa indicatie este infectia gonococica in care se administreaza profound i. dermatite de contact. ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE Dupa modul si locul de actiune. Efectele alergice – constau in febra. se mai intalneste oprirea cresterii in urma depunerii antibioticului in schelet (actiune reversibila). 12 . Accidente particulare la sugari – in afara de actiunea asupra dentitiei copilului descrisa anterior. Polymixinele administrate i. hemofili. inhibarea fermentilor pancreatici. Bacitracina sub forma de discuri este utilizata in laborator pentru diferentierea streptococilor hemolitici de grup A de alte tipuri de streptococci. ANTINEISSERIENE Spectinomicina – numita si actinospectacina este un antibiotic cu spectru antimicrobian foarte ingust dar cu o actiune aproape selective asupra neisseriilor. Polimixinele – sunt antibiotice peptidice active numai pe bacilli gram negative (colibacili. shigelle si salmonele). klebsielle. Nu se absoarbe din tubul digestiv si este foarte nefrotoxica.

in perfuzie lenta dizolvata in solutie glucozata 5% (NU in ser fiziologic deoarece precipita). greturi. care produce niveluri sangvine eficiente si este active in micozele locale. Preparatul este isolubil in apap si greu resorbabil. active fata de unele tulpini de unele tulpini de Leishmania si de Amoebe. se absoarbe sufficient pentru a produce niveluri sangvine modeste. candidoze generalizate. Amfotericina B – este un antibiotic solubil. fungistatic cu spectru larg. 13 . histoplasmoza. leishmaniozele rezistente la alte tratamente. perfuzia trebuie precedata de o premedicatie antipiretica si de administrare de substante antihistaminice.Griseofulvina – se administreaza pe cale orala. Substanta mai poate fi administrate local si itrarahidian (dupa o prealabila administrare de 10-20mg de hemisuccinat de hidrocortizon). Substanta este interzisa in cursul graviditatii (in caz de necessitate in primul trimestru se intrerupe cursul sarcinii). favusului si in onicomioze. varsaturi si rareori eruptii si tulburari hepatice. Nistatin este uneori utilizat in mod profilactic in cursul tratamentelor cu tetraciclina (mai ales la copiii mici) sau cu metronidazol. Nistatin – se utilizeaza in candidoze actionanad prin cresterea eliminarii de potasiu din celula in urma unor modificari de permeabilitate membranara datorate blocarii unor substante sterolice. Se utilizeaza local. meningita amoebiana. amfotericina B este o substanta afoarte toxica (nefro-.v. de natura sintetica. Se administreaza o perfuzie pe zi sau chiar la doua zile fara a depasi 2-4g. neurohepatotoxica). Cu toate avantajele sale. iritanata si alergica. Clotrimazolul – este un fungistatic cu spectru larg. Dintre efectele adverse se citeaza cefalee. Practic este utilizata numai in infectii foarte grave. Substanta se administreaza i. dar niveluri inalte in cheratina parului si a pielii. vaginitele cu candida trichomonas si in unele micoze sistemice. Efectul therapeutic apare in timp si substanta eficienta in tratamentul tricofitiei. aplicarile trebuind repetate de 36 ori in 24 ore timp de 10-20 de zile. asociere de eficacitate indoielnica.