ANTIBIOTICE

GENERALITATI

Sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica, antifungica, antivirala si anticanceroasa, produse de celule vii sau sintetizate dupa modelul compusilor naturali (compusi naturali din care au fost izolate antibioticele sunt ciuperci, actinomicete, bacterii si plante). Clasificarea antibioticelor se poate face in functie de numeroase criterii. In general, se folosesc insa criterii combinate care tin seama de structura chimica (peniciline, tetracycline), tipul spectrului antibacterian (spectru ingust, larg), actiune predominant ape un anume agent pathogen (tuberculostatice, antifungice) sau actiune elective in infectii localizate (infectii urinare, intestinale etc). Rezistenta microbiana poate fi naturala sau castigate, aceasta din urma putand fi o rezistenta dobandita prin adaptare sau o rezistenta dobandita prin selectie de “mutanti” bacterieni rezistenti. Farmacocinetica Obiectivul essential in antibioticoterapie este realizarea unei concentratii antibacteriene active in tumorile, tesuturile, viscerele, cavitatile sau focarele in care germenul pathogen s-a localizat dezvoltand infectia. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesara cunoasterea pentru fiecare antibiotic a urmatoarelor date farmacocinetice: • Posibilitatea de absorbtie dupa administrare orala. Unele antibiotice se absorb in concentratii inalte in timp ce altele sunt neresorbabile, realizand o concentratie inalta in tubul digestiv. Exp. Preparatele orale de neomicina, polimixina, colistina; • Nivelul sangvin al antibioticului. Este important pentru actiunea antimicrobiana sa se atinga un nivel sangvin optim care sa poata fi mentinut la nivel constant un timp cat mai indelungat. Nivelul sangvin depinde de gradul de absorbtiei intestinale la preparatele administrate per os, de felul administrarii parenterale si de cresterea dozelor. Pentru mentinerea constanta a nivelului sangvin trebuie cunoscut timpul de injumatatire al antibioticului respective si in functie de acesta se va stabili ritmul administrarii medicamentului. In insuficienta renala cu oligoanurie timpul de injumatatire se prelungeste si in aceste conditii daca nu sunt scazute dozele, se realizeaza prin cumulare niveluri serice ridicate care devin extreme de periculoase in cazul unor antibiotice; • Difuziunea antibioticelor din sange in organism. In tesuturile cu vascularizatie bogata se realizeaza doze inalte de antibiotic apropiate valoric de cele sangvine. Exista unele antibiotice care au afinitati tisulare (Lincomincina in tesutul osos sau Spiramicina in placenta). Se realizeaza la unele antibiotice o concentrare activa in caile biliare, caile urinare, lichidul cefalorahidian, cavitatile seroase, globul ocular si in focarele septice, fapt diferit in functie de antibioticul folosit si dependent de metabolizarea si inactivarea antibioticului. Utila pentru clinica este impartirea antibioticelor din acest punct de vedere in antibiotice “biliare”

1

tetraciclina) si antibiotice difuzabile in lichidul cefalorahidian (rifampicina.(ampicilina. metabolize si elimina antibioticul administrat. cloramfenicolul si mai putin penicilina). in timp ce la microb este permeabila. O deficienta in metabolism poate duce la cresterea concentratiei de antibiotic peste doza maxima admisa si la aparitia de fenomene adverse toxice. “urinare” (acid nalidixic. Este cunoscut faptul ca lansarea in terapeutica a uni antibiotic nou se face dup ace s-a cercetat toxicitatea preparatului si s-a constatat ca nu este toxic. rifampicina. c) Actiunea de lezare a antibioticelor poate fi practice identical in ce priveste intensitatea si locul de atac. variatii datorita capacitatii diferite a organismului acestora de a absorbi.  Alterari ale membranei celulare. dar afinitatea antibioticului pentru sisitemul microbian este mult mai mare decat pentru sistemul gazdei (de ex.  Perturbari in metabolismul proteic. In afara efectelor toxice. Exista mai multe posibilitati pentru a explica aceasta actiune selectiva: a) Punctual de atac al respectivelor antibiotice se afla pe un system functional sau morphologic pe care gazda nu-l poseda (ex. Mecanisme de actiune Antibioticele actioneaza prin unul din urmatoarele mecanisme:  Inhibarea sintezei peretelui celulelor microbiene. dar in acest caz. mai exista posibilitatea aparitiei de fenomene alergice sau de tulburari ce apar prin perturbarea florei microbiene proprii. b) Punctual de atac poate fi acelasi si pentru gazda si pentru microorganism. Asupra sintezei proteinelor). pentru unele antibiotice. 2 . tetraciclina). Selectivitate si toxicitate Folosirea unuia sau altui antibiotic se face in functie de natura infectiei si de spectrul sau de actiune. membrane gazdei este impermeabila pentru antibiotic. De cele mai multe ori antibioticul isi limiteaza spectrul de actiune la unul sau cateva microorganisme. In administrarea unui antibiotic trebuie avuta in vedere continuu relatia existenta intre doza antimicrobiana si doza toxica. Atacul unor portiuni din peretele bacterian). Totusi se remarca variatii de sensibilitate a bolnavilor. fixa. antibioticul ajunge la locul de actiune numai la organism. Problema actiunii diferite asupra microorganismului si macroorganismului se explica prin importantele deosebiri dintre celula bacteriana sic ea animala. Astfel. darn u si la gazda.  Perturbari in metabolismul acizilor nucleici. marea majoritate extinzandu-si actiunea si asupra celulei animale de obicei in mod trecator.

sifilis. Pentru a realize o asociere corecta trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:  Asocierea trebuie sa realizeze un efect sinergetic bactericid (de ex.  Cand este risc de efecte toxice. Toti acesti produsi au un nucleu chimic comun si anume acidul 6-aminopenicilanic si un mod comun de actiune antibacteriana. Gentamicina) sau polipeptidelor (colistina.  Se va tine seama de frecventa implicarii etiologice a germenilor “ de spital”.  Cand este risc de rezistenta. 3 . Reguli pentru alegerea unui antibiotic:  Antibioticul ales trebuie sa cuprinda in spectrul lui de actiune si germenul responsabil de infectia in cauza. erizipel. asocierea unui antibiotic de tip penicilinic cu unul de tip streptomicinic). Alegerea antibioticelor pentru asocieri se face in urmatoarele cazuri:  In infectii grave de etiologie necunoscuta.  Antibioticul ales trebuie sa fie difuzibil sis a realizeze o concentratie antibacteriana active. asocierele de antibiotice realizandu-se numai in situatii clinice speciale de exceptie. in alte cazuri fiind necesara stabilirea sinsibilitatii prin antibiograma.  Nu se vor folosi asocieri antagoniste (de ex.. Se va evita asocierea dintre penicilina si un antibiotic de tipul cloramfenicolului sau tetraciclinei). graviditate).  Nu se asociaza doua antibiotice cu spectru larg pentru ca au acelasi domeniu de actiune si cresc riscul unor tulburari prin perturbarea florei intestinale. PENICILINELE Penicilinele cuprind un grup larg de substante dintre care unele sunt produsi naturali obtinuti din mucegaiuri.  Germenul patogen trebuie sa fie sensibil la ambele antibiotice bactericide. polimixina B) deoarece se insumeaza efectele nefrotoxice si ototoxice.  Cand se urmareste un sinergism de actiune.  Sa fie cat mai putin toxic sis a nu aiba contraindicatii la bolnavul supus tratamentului (sensibilizare. iar altele sunt compusi semisintetici. tifos exantematic) numai pe baza examenului clinic.  Nu se asociaza doua antibiotice din grupul aminoglicozidelor (kanamicina.  De preferinta se va opta pentru un singur antibiotic cu un spectru cat mai selective.Indicatii Indicatiile antibioticelor cuprind combaterea infectiilor cu germeni sensibili. rezistenti la antibioticele uzuale si se vor folosi in acest caz antibiotice din “grupul de rezerva”. Sensibilitatea la antibiotice se poate stabili in unele cazuri (scarlatina.

care se mentine 3-4 ore. intratecal/zi sau mai mult de 50g de penicilina G parenteral/zi. boala serului. Se elimina pe cale renala. Tot prin biosinteza dirijata se mai poate obtine si Penicilina V. ochi si articulatii). • Efecte datorate suprainfectiei cu germeni sensibili – sunt mult mai rare decat la alte antibiotice. unde se absoarbe repede si aproape complet. Farmacocinetica Administrata per os. • Efecte iritante locale – acestea constau in durere la locul injectarii. penicilina ramane un antibiotic de electie in formele acute sau in infectiile grave. de unde se absoarbe repede si complet. spirochete actinomicete. de aceea se prefera calea i. Prezenta penicilinei in laptele vacilor tratate pentru mastite a dus la aparitia de serioase efecte alergice la consumatorii laptelui respectiv. ci in grame. edem angioneurotic. soc anafilactic si anemie hemolitica. proportional cu doza absorbita. Penicilina V (fenoximetilpenicilina) este o substanta stabile in mediul gastric acid.Peniciline naturale Benzilpenicilina sau Penicilina G este produsa de Penicillium chrysogenum prin biosinteza dirijata. Acest fapt este valabil atat pentru oameni cat si pentru bovine. 10% din excretia renala a penicilinei se face prin filtrare glomerulara si 90% prin secretie tubulara cu un ritm de aproximativ 2g/ora la adult. bacilli gram-negativi. realizand concentratii tisulare egale cu cele serice (mai mici in sistemul nervos central. Datorita actiunii sale rapide si intense. prin saliva si prin lapte in concentratii ce pot atinge 3-15% din nivelele sangvine. Penicilina se mai excreta. Dupa o ora de la administrare are o concentratie sangvina similara cu penicila G. Penicilinele semisintetice recent sintetizate numai sunt masurate in unitati. Patrunsa in sange se leaga in proportie de 30-60% de proteinele plasmatice. tromboflebite sau degenerarea uni nerv in care s-a injectat accidental substanta. totusi se pot semnala si efecte secundare: • Efecte alergice – preparatele care contin penicilina pot determina sensibilizari care se pot manifesta prin eruptii cutanate. 4 . Rezistenta se instaleaza mai repede la stafilococi si exista o rezistenta naturala la unele specii care secreta penicilinaze sau penicilinamidaze. Se estimeaza procentul de hipersensibilitate la penicilina intre 5-10% la adulti si mult mai mic la copii.000 U. eozinofilie.I. • Efecte toxice – acestea apar mult mai rar si constau in fenomene de excitatie centrala cand se administreaza mai mult de 20. febra. penicilina G este distrusa de aciditatea gastrica. Penicilina G este un antibiotic bactericid. Desi fac parte dintre antibioticele cele mai putin toxice. Se dizolva in mediul alcalin al intestinului.m. Efecte adverse penicilinele sunt cele mai efective si cele mai utilizate antibiotice. La sugari exista posibilitatea paritiei unor convulsii ca o consecinta a trecerii unor cantitati mai mari in SNC. spectrul sau de actiune cuprinzand coci gram-pozitivi si gram-negativi. Totusi se pot instala infectii cu candida albicans sau cu bacilii gram-negativi.

fiind active si asupra cocilor gram-pozitivi si bacililor gram-negativi. • Este sensibila la penicilinaza. utilizarea oxacilinei ar fi relative retransa deoarece 85% din oxacilina ajunsa in sange se leaga de proteine. Haemofilus. Este mai ridicata la cefalosporinele de generatia a IIa si a IIIa. Avand o solubilitate foarte redusa in apa se elimina treptat de la locul injectarii. amoxicilina este protejata de inactivarea de catre penicilinaza. dar eficace impotriva streptococului hemolytic (profilaxia reumatismului poliarticular acut) si a Treponemei palidum (tratamentul sifilisului). Nu are effect asupra germenilor producatori de penicilinaza.Penicilinele de semisinteza Penicilina G pe langa calitatile recunocute are si cateva carente care ii limiteaza aplicarea in terapeutica si anume: • Spectrul sau relative ingust. Peniciline de semisinteza: • Moldamin (Benzatinpenicilina) – este o penicilina deposit care asigura niveluri joase de penicilinemie timp de mai multe zile. datorita cuplarii cu acidul clavulanic. Sunt mai putin alergizante decat penicilinele si au proprietatea de a realiza concentratii active in lichidul cefalorahidian. Cefalosporinele sunt indicate in infectiile cu streptococ 5 . Este indicate in afectiuni urinare. fapt pentru care poate fi administrate per os. Rezistenta la beta-lactamaza este variabila. Este rezistenta la penicilinaza (active in infectiile produse de stafilococi secretori de penicilinaza). un inhibitor foarte efficient al penicilinazelor. Are efect bactericid si poseda si calitatea de a fi stabile in mediul acid. • Ampicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru larg. Se realizeaza de asemenea concentratii active importante in bila si in urina. uneori foarte grave. respective penicilinaze. In raport cu alte peniciline peniciline semisintetice active asupra stafilococilor. O astfel de asociere este asocierea amoxicilina – acid clavulanic in care. penicilinele de semisinteza de tipul amoxicilinei se asociaza cu inhibitori de beta-lactamaze. superioara chiar ampicilinei. Este rezistenta la actiunea sucului gastric si prezinta in administrarea orala o biodisponibilitate foarte buna. Preparatul este dureros la injectare si este contraindicate la sugari si la copiii sub 3 ani. • Cefalosporinele – sunt derivati semisintetici. • Este sensibila fata de acizi si se elimina rapid. realizand concentratii mici. Pastreaza totusi o eficacitate clinica buna. Intrucat concentratiile serice sunt inca suficient de mari dupa 6 ore. care sunt rezistente la actiunea penicilinazei secretate de Stafilococus aureus. active si asupra Pseudomonas si Proteus. Toate actioneaza la fel ca penicilina. enterobacteriacee. • Are tendinta de a da nastere la alrgii. Pentru a obtine actiune si asupra bacteriilor producatoare de beta-lactamaze. • Carbenicilina – este o penicilina de semisinteza cu spectru larg. peritonite si septicemia. Nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor. Asocierea devine astfel active si asupra unor bacterii rezistente in mod obisnuit la amoxicilina: stafilococ auriu penicilazo-pozitiv. • Amoxicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru asemanator ampicilinei. permite administrarea la acest interval. fapt pentru care poate fi administrate pe cale orala. care au un strat muscular insufficient pentru aceasta penicilina deposit. • Oxacilina – este o penicilina de semisinteza. stabila in mediu acid. dar dintre care unele pot fi distruse de catre cefalosporinaza produsa de unele bacterii gram negative.

Streptomicina poate determina lezarea ramurii vestibulare a perechii a VII-a de nervi cranieni.asociata cu cloramfenicolul in meningitele purulente cu bacilli gram-negativi. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice alcatuite din mai multe glicozide aminate si care au proprietatea de a actiona bine in mediul alcalin (pH=7. fapt ce o face utila in tratarea unor infectii intestinale. cat si inactivarii ei de catre unele proteine dezintegrate. . Toate substantele din acest grup dau rezistenta incrucisata si prezinta ototoxicitate si nefrotoxicitate. Accidentul apare de obicei precoce si daca se intrerupe tratamentul poate fi reversibil.hemolitic. Actioneaza prin mechanism bactericid. alergice si efecte la locul de injectare. Efectele secundare Streptomicina poate determina efecte toxice. pericard. senzatie de greata si voma.v. Streptomicina – este un antibiotic cu actiune ata bacteriostatica. Efectele toxice sunt mai numeroase decat alte antibiotice. s-a demonstrate ulterior ca acest fapt este posibil. Trece destul de greu in tesuturi.5-8). streptomicina atinge concentratia maxima in sange (30-40μg/ml) dupa 1-2 ore si se mentine 6-8 ore. da tromboflebita(. asa cum s-a mai subliniat. Farmacocinetica Streptomicina este o substanta care se absoarbe foarte greu din intestine. dar trece bariera fetoplacentara.ca medicament de electie in tularemia. strabate cu dificultate bariera hematoencefalica. In tesuturile cazeoase patrunde greu datorita pH-ului mai acid. Indicatii Ea se administreaza pe cale parenterala: . Daca se continua 6 . vajaitul in urechi. Substanta poseda un spectru de actiune destul de larg. tulburari ale mersului. Dintre efectele secundare semnalate se mnetioneaza dureri la locul injectarii (administrate accidental i.m. leucopenie si eruptii cutanate. dar au actiune la acest nivel. Desi s-a considerat ca nu penetreaza in celula animala. Difuzeaza usor in peritoneu. in infectiile urinare cu colibacili si in infectiile intestinale cu Shigella si Salmonella.asociata cu penicilina in infectii grave ale cailor respiratorii.asociata cu tetraciclina si sulfamide in bruceloza. . cat si bactericida si este larg folosita atat in infectiile banale cat si in terapia tuberculozei. pleura. Nu va fi asociata cu alte antibiotice din acelasi grup deoarece. cu stafilococ rezistent. avand caracteristica de a fi active si asupra micobacteriilor. Injectata i. . In sange se leaga reversibil de gama-globuline. cavitatea oculara. manifestata prin ameteli mai laes la mers. nistagmus.asociata cu alte tuberculostatice in tuberculoza. se sumeaza neurotoxicitatea. precum si tulburari datorate dereglarii echilibrului florei microbiene. . cefalee. Nu se resorb digestive.

m. dar neuro. Administrata i. Toleranta locala este buna. fiind indicat in enterocolitele infantile grave. dermatite de contact. fiind activa si asupra cocilor gram-pozitivi. Nu da rezistenta incrucisata cu kanamicina si neomicina. febra. iar dupa administrare intrarahidiana pot apare fenomene de meningita chimica (varsaturi. Neomicina Este un derivat cu actiune antibiotica. 7 . Nu este atacata de acizi si fiind putin resorbita din intestine.si nefrotoxicitate s-a sunt atat de pronuntate. Gentamicina Este un antibiotic bactericid care nu se absoarbe din tractul intestinal( util si pe aceasta cale) iar parenteral este util in infectiile severe cu germeni “de spital” (stafilococ. paste si unguente in dermatologie. valuri de caldura). are structura asemanatoare cu streptomicina si kanamicina. febra. colibacil. de durata lunga a tratamentului. Gentamicina se administreaza si sub forma de unguent in arsuri. Formele parenterale au fost interzise si scoase din uz datorita nefro.tratamentul se produce o atenuare aparenta (deoarece functiile vestibulare sunt compensate prin controlul vizual) pentru ca apoi leziunea sa devina ireversibila. proteus. Este utilizata frecvent pentru uz extern. Efectele alergice sunt mai rare decat cele toxice. de aceea poate fi utilizata in infectiile intestinale. Substanta este inclusa in pomezi. eruptii urticariene. enterobacter. convulsii. cu mentiunea ca la sugarii mici resorbtia poate creste. Antibioticul este activ asupra unor bacilli gram-negativi. Administrarea intraperitoneala sub narcoza a dus la oprirea respiratiei datorita actiunii curarizante a preparatului. ducand la aparitia de leziuni renale si nervoase. precum si in coliruri si solutii nazale. atinge repede niveluri sangvine importante. eozinofilie si unele reactii de tip histaminic (cefalee. La noi preparatul este comercializat sub denumirea de Negamicin. dar se citeaza durere la locul injectarii. iar accidentele nefro. conjunctivite.si ototoxicitatii. Nu se absoarbe din intestine si poseda importante efecte adverse nervoase si renale. de componenta individuala si de o eventuala limitare a functiilor renale. Se semnaleaza rareori fenomene de intoleranta digestive. Paromomicina Este un preparat care se administreaza numai per os. in unele pielonefrite si infectii stafilococice. dureri articulare).si neurotoxice sunt ceva mai rare. piocianic). Este considerat un antibiotic de rezerva pentru unele infectii ale nou-nascutilor. Tratamentul prelungit per os in infectii intestinale poate duce la dezvoltarea unei suprainfectii cu Candida albicans. fara resorbtie si cu foarte rare efecte alergice. care este active in concentratii de 1-10 gama. difuzeaza bine in organe si umori. cu exceptia gentamicinei. Paromomicina se va administra cu prudenta la sugari datorita posibilitatilor de resorbtie intestinala partiala. incat este interzisa utilizarea sa pe cale parenterala. De rezistenta incrucisata cu substantele din grupa oligozaharidelor. colaps. Tulburarea este favorizata de dozele mari. Fenomenele de intoleranta locala sunt rare. Kanamicina Este un antibiotic bactericid.

ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE Rifampicina – este un antibiotic active asupra cocilor gram pozitivi precum si asupra bacilului Koch. cu o buna toleranta si care mai prezinta calitatea unei rezistente ce se instaleaza incet si rar. Se citeaza ca efecte secundare: diaree. Se asociaza si cu alte tuberculostatice. cefalee. icter si deprimarea hematopoezei. limfadenopatie. greata. neliniste. convulsii si uneori manifestari psihice. de aceea se administreaza obligatoriu in asociatie. Au fost descrise si fenomene alergice constand in eruptii cutanate. urmata apoi de insomnie rebela. hiperexcitabilitate. insomnie. Deoarece HIN-ul are proprietatea de a inhiba monoaminooxidazele.printre fenomenele mai severe se citeaza polinevrita datorata faptului ca HIN. Se resoarbe rapid. are de asemenea toxicitate ridicata si da rezistenta incricisata cu viomicina. depresie psihica. Dintre tulburarile digestive mai frecvente se citeaza anorexia. alergii. dar si in cura “ de intretinere” (pana la doi ani) precum si in chimioprofilaxia tuberculozei. constipatie. empiem sau in adenitele tuberculoase. tulburari hepatice si uneori leucopenie. difuzeaza bine. Izoniazida este utilizata in tratamentul tuberculozei initiale. actionand comprtitiv cu apotriptofanaza determina un deficit de piridoxalfosfat. avnd efecte secundare mai putin grave decat acestea. Tulburarile sunt reversibile. de excitare a SNC-ului si de deprimare a ganglionilor vegetative. in cazuri de bacilli Koch multirezistenti la tuberculostaticele majore sau in contraindicatiile acestora. Se administreaza in tratamentul initial in toate formele de tuberculoza 93-6 luni).si neurotoxica. Viomicina – face parte dintre tuberculostaticele de rezerva. Are o toxicitate ridicata. hidrazida acidului izonicotinic) – este un chimioterapic active ompotriva bacilului Koch uman si bovin. Se foloseste de obicei in asociere sub forma asa numitului “triplu atac” ce consta in asociere de izoniazida + rifampicina + atambutol (sau streptomicina). fiind active fata de germenii insensibili la streptomicina. Antibioticul prezinta avantajul de a putea fi administrat per os. 8 . De aceea. special in formele incipinte si acute. dar rar utilizat din cauza efectelor adverse. Se recomanda in timpul tratamentului asocierea de sedative si vitamina B6. Efectele adverse sunt rare si minore la doze moderate. fiind nefro. uscaciunea gurii. dar frecvente si grave la doze mari. Fenomenele adverse semnalate sunt tulburari nervoase (somnolenta. La nivel central observa ameteli. psihoze severe si convulsii). dar este mai putin activa in tuberculoza osoasa. febra. ameteli. Are dezavantajul ca dezvolta repede rezistenta. cefalee. Acest antibiotic a inlocuit in mare parte streptomocina in tratamentul tuberculozei. S-a observat uneori dificultate in mictiune. daca se respecta principiile terapiei antituberculoase. Izoniazida este eficace in multe forme de tuberculoza. delir. Cicloserina – este de asemenea un tuberculostatic “de releu” destul de efficient. Capreomicina – este tot un tuberculostatic de “releu” cu indicatii in cure scurte. se vor observa efecte de potentare a catecolaminelor. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE Izoniazida (HIN. tratamentul se face cu piridoxina 200-250 mg/zi sau mai bine se administreaza 50 mg piridoxina/zi in scop profilactic.

actioneaza prin fixarea pe unitatea 50 S a ribozomului. 9 . blocand astfel transferul aminoacizilor catre ARN-ul de transfer. Difuziunea este buna in toate tesuturile inclusive SNC. Difuzeaza relative usor in tesuturi. Acestia din urma inactiveaza substanta de 4 ori mai lent decat primii. Se administreaza per os si se absoarbe din intestinal subtire atingand o concentratie maxima la 1-4 ore. fiind candidate la polinevrita. Parenteral se administreaza lactobionatul si etilsuccinatul de eritromicina. Farmacocinetica – eritromicina este instabila in mediul acid. Preparatul este contraindicate in psihoza maniacala si se va administra cu prudenta in epilepsie si insuficienta renala. si uneori nevrita retrotubulara (reversibila). atingandu-se concentratia maxima in 1-2 ore. Este indicat doar in cazul rezistentei la alte tuberculostatice. ANTIBIOTICE MACROLIDICE Eritromicina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si un spectru asemanator cu cel al penicilinei. de aceea se da in forme farmaceutice care sa o protejeze de aciditatea gastrica. Este inactiva fata de flora coliforma intestinala. Pirazinamida – este un derivate al HIN cu actiune bactericida asupra bacilului tuberculozei. Este indicat in asociere cu streptomicina si HIN ca schema initiala in tuberculozele primare grave si la bolnavii care necesita corticoterapie. LCR. Hemofilus influenzae. Indicatiile sale sunt destul de restranse deoarece rezistenta se instaleaza rapid. Se administreaza per os in doza de 20 mg/kg/zi. etilsuccinat. care se mentine 4-6 ore. Se elimina la nivel renal in concentratii de 20% si de asemenea prin intermediul glandelor salivare si prin bila. stearat de eritromicina. Mecanism de actiune . brucelele si Mycoplasma pneumoniae. Absorbtia din intestine este buna. seroase. care este indicat in tuberculozele rezistente la alte tuberculostatice. propionil. Etambutolul – este un tuberculostatic asemanator ca eficienta cu HIN. Intrucat doza utila este apropiata de doza maxima substanta se va administra cu atentie deoarece sunt posibile tulburari gastro-intestinale. Etionamida – (Nizotin) este un tuberculostatic de releu mai putin active decat izoniazida. neurologice si psihice asemanatoare cu cele de la izoniazida. in pleura si peritoneu si ceva mai dificil in lichidul cefalorahidian. Pentru forma orala exista estolat. cuprizand in plus bacilul difteric. concentratie care scade la jumatate dupa 6 ore. Are toxicitate mare pentru ficat (hepatite toxice in 15% din cazuri). Izoniazida este inactivate la nivel hepatic de catre o acetitransferaza si in functie de acest proces se deosebesc inactivatori “rapizi” si inactivatori “lenti”.Farmacocinetica Farmacocinetica izoniazidei prezinta unele particularitati. Eliminarea izoniazidei se face pe cale urinara sub forma derivatilor acetilati sau conjugate. Determina destul de frecvent tulburari vizuale.

Foarte grave sunt accidentele sangvine: anemie aplastica cu sindrom hemoragipar. Vancomicina – este un antibiotic care prezinta o actiune bactericida si pentru bacilii gram pozitivi.v. cu Chlamydia trachomatis la sugar. poate da polinevrita si surditate definitive in tratamentul care dureaza mai mult de 7 zile. etc. neutropenie. Eritromocina constituie un antibiotic de rezerva pentru infectiile stafilococice medii. rickettsioze precum si in afectiunile ale caror microbe sunt sensibili numai la cloramfenicol. bruceloza. Cloramfenicolul – este primul antibiotic cu spectru larg. Preparatul poate produce icter nuclear la nou-nascuti si hemoliza la sugari. mentionandu-se dureri si iritatie endovasculara (dupa eritromicina lactobionat – forma injectabila). primul antibiotic obtinut prin sinteza. in special a celor hematologice. Din cauza acestei toxicitati este considerat un antibiotic de “disperare” in infectiile stafilococice generalizate. Pentru sugari si copiii mici. in septicemii fiind un antibiotic de rezerva. are o nefrotoxicitate marcata.Reactii adverse In urma tratamentului se observa reactii adverse frecvente. pleura si peritoneu. cu utilizare de electie in febra tifoida. panmieloftizie. Este indicate la bolnavii alergici la penicilina si poate fi administrate atat per os cat si parenteral. infectii stafilococice. sarurile eritromicinei de tip propionil eritromicina si etilscucinat de eritromicina sunt preferabile. tularemia. lecopenie si agranulocitoza. Poate da de asemenea pozitivarea probelor hepatice. Este indicat pe cale i. in difterie. De aceea. Aparitia fenomenelor toxice. a facut sa se rastranga indicataia sa in special pentru tratamentul febrei tifoide gastroenterice grave. Reprezinta medicatia de electie in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. Sau mai semnalat de asemenea tulburari ale florei intestinale care au dus la infectii cu candida albicans. fiind de asemenea indicate in pneumonia interstitiala la copiii mari precum si pentru sterilizarea bolnavilor si purtatorilor de bacil difteric. la care rezistenta se dezvolta lent. datorita efectelor adverse importante. adesea ireversibile si apar la 10 .Este bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratie. Lincomicina – este o substanta cu spectru asemanator eritromocinei. infectii urinare. hematurie. Ocazional se observa fenomene de intoleranta digestive si mult mai rar eruptii alergice si icter colestatic reversibil dupa cure repetate. Nu trece in lichidul cefalorahidian. Efecte adverse – este considerat un antibiotic de exceptie. Indicatii Eritromicina constituie o alternative la peniciline. administrare orala si parenterala. Insuficienta hepatica constituie o contraindicatie pentru preparatele din acest grup. Se concentreaza in bila si difuzeaza slab in tesuturi. ALTE ANTIBIOTICE ACTIVE FATA DE STAFILOCOCII REZISTENTI LA PENICILINA Novobiocina – este un antibiotic care este active pe cale orala. Efecte adverse: intoleranta digestive. febra medicamentoasa. Preparatul determina tromboflebita chimica. avand o actiune moderata asupra stafilococilor. Aceste accidente sunt foarte grave. este interzis la sugari si in timpul graviditatii. eruptii cutanate. atunci cand acestea nu pot fi folosite: alergii la peniciline. deoarece nu sunt atacate de acidul clorhidric.

tahipnee urmata de dispnee si culoare cenusie a tegumentelor. unde antibioticul atinge concentratie de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza concentratie de 5 ori mai mare decat cea sangvina. este colapsul acut mortal – sindromul “cenusiu”. Bolnavul are voie sa manace lapte. Alterarea mucoaselor – se datoreste atat intolerantei fata de teraciclina. tuse convulsive si in infectiile rezistente la penicilina si alte antibiotice. magneziu sau aluminiu. absorbtia este partiala. Solutiile de tetraciclina sunt incompatibile cu substantele alkaline si oxidante (se va evita administrarea orala concomitenta de tetraciclina cu hidroxid de aluminiu sau cu carbonat de calciu). Dispar la reducerea dozelor. in infectii urinare si biliare cu germeni sensibili la tetraciclina. varsaturi. in rickettsioza. refuzul alimentatiei. Ajuns in circulatie antibioticul circula legat de proteine in proportie de 25-50% fiind active in concentratii de 2-10 gama/ml. Ca fenomen toxic caracteristic nou-nascutilor si mai ales prematurilor. Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila. Absorbtia este favorizata in prezenta citratilor si fosfatilor. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu 1 ora inainte sau 2 ore dupa masa. cheilita. anorectita si vulvita. diaree. Acestea apar de obicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la 11 . dizenterie bacilara. in psitacoza. Efecte adverse Tulburari digestive – aceste tulburari sunt benigne dar relative frecvente si se manifesta prin anorexie. Daca tratamentul este oprit imediat simptomele sunt reversibile in 1-2 zile. Rezistenta la tetraciclina se dezvolta progresiv si este incrucisata intre diversele preparate din cadrul grupului cat si cu cloramfenicolul. in lichidul cefalorahidian si in lichidul articular.sfarsitul tratamentului si uneori dupa saptamani sau luni dupa oprirea administrarii de cloramfenicol. Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg. clortetraciclina si oxitetraciclina. Insuficienta renala poate creste nivelul sangvin in zone periculoase. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. indeosebi in pneumopatii acute (daca antibiograma indica. Explicatia fenomenului consta in insuficienta de maturatie a sistemului de glicuronoconjugare la copilul mic si sugar. Dintre acestea citam: “limba de antibiotice” neteda si atrofica. Farmacocinetica Administrata per os. greata. Sunt deosebit de periculoase dozele globale de cloramfenicol de 25-30g precum si tratamentele de durata si repetate. limba neagra piloasa. tularemia. fiind indicate in infectii ale cailor respiratorii si anexelor. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere brusca a temperaturii. Tetraciclinele trec mai greu in sistemul nervos central. senzatie de arsura la defecatie. varsaturi. in tifosul exantematic. GRUPUL ANTIBIOTICELOR TETRACICLINICE Tetraciclinele naturale: tetraciclina. Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare milligram de tetraciclina. se depun in oase si dinti determinand coloratia galben-cafeniu a primei dentitii (cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii. o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. Tetraciclinele au actiune aproape exclusive bacteriostatica. si in otite si sinuzite). perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata. cat si suprainfectiei cu Candida albicans. in limfogranulomatoza veneriana. dureri abdominale. iaurt si branza de vaci doar dupa a 2-a sau a 3-a ora dupa tetraciclina. in bruceloza. Trec insa prin placenta.

inhibarea fermentilor pancreatici. 2g la barbat si 4g la femei. eruptii. Toxicitatea tetraciclinei – se manifesta in special la nivel hepatic cu aparitia icterului. tulburari de vedere si de vorbire). determinand alterari tubulare renale cu poliurie. Se citeaza de asemenea utilizarea intraarticulara. Bacitracina sub forma de discuri este utilizata in laborator pentru diferentierea streptococilor hemolitici de grup A de alte tipuri de streptococci. hemofili. klebsielle. va trebui de asemenea sa fie luata in considerare. intrarahidiana si in abcesele cerebrale. se mai intalneste oprirea cresterii in urma depunerii antibioticului in schelet (actiune reversibila). Polymixinele administrate i. De aceea. Polimixinele – sunt antibiotice peptidice active numai pe bacilli gram negative (colibacili. unde exista prezenta ciupercilor si bacteriilor. piodermite). ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE Dupa modul si locul de actiune. Nu da rezistenta. shigelle si salmonele). Atat opistotonusul cat si bombarea fontanelei cedeaza rapid dupa oprirea tratamentului. Reactii fotodinamice – au fost inregistrate in special la dimetilclortetraciclina in urma actiunii directe a razelor solare sau a razelor UV. iar la unii sugari s-a observat si hipertensiune intracraniana.sfarsitul lui si de aceea este bines a se verifice la fiecare 2-3 zile aparitia ciupercilor in urina pentru a se surprinde un eventual debut al unei candidoze generalizate. Accidente particulare la sugari – in afara de actiunea asupra dentitiei copilului descrisa anterior. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Bacitracina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si bactericida asupra streptococilor hemolitici din grupa A si mai putin active fata de alti coci gram pozitivi. ANTINEISSERIENE Spectinomicina – numita si actinospectacina este un antibiotic cu spectru antimicrobian foarte ingust dar cu o actiune aproape selective asupra neisseriilor. Nu se absoarbe din tubul digestiv si este foarte nefrotoxica. tulburari hepatice si renale. ameteli. letargie. tulburari neurologice (atingerea perechii a VIII-a. Efectele alergice – constau in febra. De aici necesitatea de a se evita contactul cu lumina solara sau razele UV in timpul tratamentului.m. iar pe cale orala in enteritele stafilococice. 12 . dermatite de contact. proteinurie si glicozurie. De aceea se utilizeaza local in infectii de suprafata (plagi infectate. Posibilitatea infectiilor mixte. doze suficiente pentru a produce vindecarea la peste 95% din pacienti. aceste substante pot fi impartite in: • fungicide care actioneaza local • fungicide care pot actiona si sistemic Diagnosticul micologic va trebui revazut la bolnavii care nu prezinta nici o ameliorare dupa 4 saptamani de tratament.m. Preparatele vechi de tetraciclina sunt nefrotoxice. pot da ca efecte secundare parestezii. singura sa indicatie este infectia gonococica in care se administreaza profound i. piocianic.

Preparatul este isolubil in apap si greu resorbabil. greturi. se absoarbe sufficient pentru a produce niveluri sangvine modeste. in perfuzie lenta dizolvata in solutie glucozata 5% (NU in ser fiziologic deoarece precipita). histoplasmoza. aplicarile trebuind repetate de 36 ori in 24 ore timp de 10-20 de zile. meningita amoebiana.Griseofulvina – se administreaza pe cale orala. iritanata si alergica.v. Dintre efectele adverse se citeaza cefalee. Efectul therapeutic apare in timp si substanta eficienta in tratamentul tricofitiei. neurohepatotoxica). Clotrimazolul – este un fungistatic cu spectru larg. vaginitele cu candida trichomonas si in unele micoze sistemice. Se utilizeaza local. Substanta este interzisa in cursul graviditatii (in caz de necessitate in primul trimestru se intrerupe cursul sarcinii). dar niveluri inalte in cheratina parului si a pielii. fungistatic cu spectru larg. leishmaniozele rezistente la alte tratamente. Cu toate avantajele sale. Nistatin este uneori utilizat in mod profilactic in cursul tratamentelor cu tetraciclina (mai ales la copiii mici) sau cu metronidazol. asociere de eficacitate indoielnica. 13 . favusului si in onicomioze. Substanta se administreaza i. Substanta mai poate fi administrate local si itrarahidian (dupa o prealabila administrare de 10-20mg de hemisuccinat de hidrocortizon). care produce niveluri sangvine eficiente si este active in micozele locale. active fata de unele tulpini de unele tulpini de Leishmania si de Amoebe. Amfotericina B – este un antibiotic solubil. Practic este utilizata numai in infectii foarte grave. perfuzia trebuie precedata de o premedicatie antipiretica si de administrare de substante antihistaminice. de natura sintetica. varsaturi si rareori eruptii si tulburari hepatice. Se administreaza o perfuzie pe zi sau chiar la doua zile fara a depasi 2-4g. candidoze generalizate. amfotericina B este o substanta afoarte toxica (nefro-. Nistatin – se utilizeaza in candidoze actionanad prin cresterea eliminarii de potasiu din celula in urma unor modificari de permeabilitate membranara datorate blocarii unor substante sterolice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful