ANTIBIOTICE

GENERALITATI

Sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica, antifungica, antivirala si anticanceroasa, produse de celule vii sau sintetizate dupa modelul compusilor naturali (compusi naturali din care au fost izolate antibioticele sunt ciuperci, actinomicete, bacterii si plante). Clasificarea antibioticelor se poate face in functie de numeroase criterii. In general, se folosesc insa criterii combinate care tin seama de structura chimica (peniciline, tetracycline), tipul spectrului antibacterian (spectru ingust, larg), actiune predominant ape un anume agent pathogen (tuberculostatice, antifungice) sau actiune elective in infectii localizate (infectii urinare, intestinale etc). Rezistenta microbiana poate fi naturala sau castigate, aceasta din urma putand fi o rezistenta dobandita prin adaptare sau o rezistenta dobandita prin selectie de “mutanti” bacterieni rezistenti. Farmacocinetica Obiectivul essential in antibioticoterapie este realizarea unei concentratii antibacteriene active in tumorile, tesuturile, viscerele, cavitatile sau focarele in care germenul pathogen s-a localizat dezvoltand infectia. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesara cunoasterea pentru fiecare antibiotic a urmatoarelor date farmacocinetice: • Posibilitatea de absorbtie dupa administrare orala. Unele antibiotice se absorb in concentratii inalte in timp ce altele sunt neresorbabile, realizand o concentratie inalta in tubul digestiv. Exp. Preparatele orale de neomicina, polimixina, colistina; • Nivelul sangvin al antibioticului. Este important pentru actiunea antimicrobiana sa se atinga un nivel sangvin optim care sa poata fi mentinut la nivel constant un timp cat mai indelungat. Nivelul sangvin depinde de gradul de absorbtiei intestinale la preparatele administrate per os, de felul administrarii parenterale si de cresterea dozelor. Pentru mentinerea constanta a nivelului sangvin trebuie cunoscut timpul de injumatatire al antibioticului respective si in functie de acesta se va stabili ritmul administrarii medicamentului. In insuficienta renala cu oligoanurie timpul de injumatatire se prelungeste si in aceste conditii daca nu sunt scazute dozele, se realizeaza prin cumulare niveluri serice ridicate care devin extreme de periculoase in cazul unor antibiotice; • Difuziunea antibioticelor din sange in organism. In tesuturile cu vascularizatie bogata se realizeaza doze inalte de antibiotic apropiate valoric de cele sangvine. Exista unele antibiotice care au afinitati tisulare (Lincomincina in tesutul osos sau Spiramicina in placenta). Se realizeaza la unele antibiotice o concentrare activa in caile biliare, caile urinare, lichidul cefalorahidian, cavitatile seroase, globul ocular si in focarele septice, fapt diferit in functie de antibioticul folosit si dependent de metabolizarea si inactivarea antibioticului. Utila pentru clinica este impartirea antibioticelor din acest punct de vedere in antibiotice “biliare”

1

Totusi se remarca variatii de sensibilitate a bolnavilor. Mecanisme de actiune Antibioticele actioneaza prin unul din urmatoarele mecanisme:  Inhibarea sintezei peretelui celulelor microbiene. Selectivitate si toxicitate Folosirea unuia sau altui antibiotic se face in functie de natura infectiei si de spectrul sau de actiune. O deficienta in metabolism poate duce la cresterea concentratiei de antibiotic peste doza maxima admisa si la aparitia de fenomene adverse toxice. antibioticul ajunge la locul de actiune numai la organism. Exista mai multe posibilitati pentru a explica aceasta actiune selectiva: a) Punctual de atac al respectivelor antibiotice se afla pe un system functional sau morphologic pe care gazda nu-l poseda (ex. tetraciclina) si antibiotice difuzabile in lichidul cefalorahidian (rifampicina. mai exista posibilitatea aparitiei de fenomene alergice sau de tulburari ce apar prin perturbarea florei microbiene proprii. membrane gazdei este impermeabila pentru antibiotic. metabolize si elimina antibioticul administrat. Astfel. tetraciclina). dar afinitatea antibioticului pentru sisitemul microbian este mult mai mare decat pentru sistemul gazdei (de ex.  Alterari ale membranei celulare. 2 . Problema actiunii diferite asupra microorganismului si macroorganismului se explica prin importantele deosebiri dintre celula bacteriana sic ea animala. pentru unele antibiotice.  Perturbari in metabolismul proteic. Atacul unor portiuni din peretele bacterian). variatii datorita capacitatii diferite a organismului acestora de a absorbi. Asupra sintezei proteinelor). marea majoritate extinzandu-si actiunea si asupra celulei animale de obicei in mod trecator.  Perturbari in metabolismul acizilor nucleici. In afara efectelor toxice. c) Actiunea de lezare a antibioticelor poate fi practice identical in ce priveste intensitatea si locul de atac. rifampicina. In administrarea unui antibiotic trebuie avuta in vedere continuu relatia existenta intre doza antimicrobiana si doza toxica. in timp ce la microb este permeabila. fixa. dar in acest caz. “urinare” (acid nalidixic. De cele mai multe ori antibioticul isi limiteaza spectrul de actiune la unul sau cateva microorganisme. b) Punctual de atac poate fi acelasi si pentru gazda si pentru microorganism. Este cunoscut faptul ca lansarea in terapeutica a uni antibiotic nou se face dup ace s-a cercetat toxicitatea preparatului si s-a constatat ca nu este toxic.(ampicilina. cloramfenicolul si mai putin penicilina). darn u si la gazda.

 Sa fie cat mai putin toxic sis a nu aiba contraindicatii la bolnavul supus tratamentului (sensibilizare.  Cand este risc de rezistenta. erizipel. iar altele sunt compusi semisintetici.  Nu se asociaza doua antibiotice din grupul aminoglicozidelor (kanamicina. Sensibilitatea la antibiotice se poate stabili in unele cazuri (scarlatina.  Nu se vor folosi asocieri antagoniste (de ex. asocierele de antibiotice realizandu-se numai in situatii clinice speciale de exceptie. in alte cazuri fiind necesara stabilirea sinsibilitatii prin antibiograma. sifilis. Se va evita asocierea dintre penicilina si un antibiotic de tipul cloramfenicolului sau tetraciclinei). rezistenti la antibioticele uzuale si se vor folosi in acest caz antibiotice din “grupul de rezerva”. Reguli pentru alegerea unui antibiotic:  Antibioticul ales trebuie sa cuprinda in spectrul lui de actiune si germenul responsabil de infectia in cauza.  Antibioticul ales trebuie sa fie difuzibil sis a realizeze o concentratie antibacteriana active. 3 . asocierea unui antibiotic de tip penicilinic cu unul de tip streptomicinic).  Cand se urmareste un sinergism de actiune.Indicatii Indicatiile antibioticelor cuprind combaterea infectiilor cu germeni sensibili. Alegerea antibioticelor pentru asocieri se face in urmatoarele cazuri:  In infectii grave de etiologie necunoscuta. Toti acesti produsi au un nucleu chimic comun si anume acidul 6-aminopenicilanic si un mod comun de actiune antibacteriana.. PENICILINELE Penicilinele cuprind un grup larg de substante dintre care unele sunt produsi naturali obtinuti din mucegaiuri.  Cand este risc de efecte toxice.  Se va tine seama de frecventa implicarii etiologice a germenilor “ de spital”. tifos exantematic) numai pe baza examenului clinic.  Nu se asociaza doua antibiotice cu spectru larg pentru ca au acelasi domeniu de actiune si cresc riscul unor tulburari prin perturbarea florei intestinale.  Germenul patogen trebuie sa fie sensibil la ambele antibiotice bactericide. Pentru a realize o asociere corecta trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:  Asocierea trebuie sa realizeze un efect sinergetic bactericid (de ex. graviditate).  De preferinta se va opta pentru un singur antibiotic cu un spectru cat mai selective. Gentamicina) sau polipeptidelor (colistina. polimixina B) deoarece se insumeaza efectele nefrotoxice si ototoxice.

prin saliva si prin lapte in concentratii ce pot atinge 3-15% din nivelele sangvine. Penicilinele semisintetice recent sintetizate numai sunt masurate in unitati. spirochete actinomicete. Penicilina se mai excreta. Tot prin biosinteza dirijata se mai poate obtine si Penicilina V. Totusi se pot instala infectii cu candida albicans sau cu bacilii gram-negativi. de unde se absoarbe repede si complet. Prezenta penicilinei in laptele vacilor tratate pentru mastite a dus la aparitia de serioase efecte alergice la consumatorii laptelui respectiv. 4 . Penicilina V (fenoximetilpenicilina) este o substanta stabile in mediul gastric acid. Rezistenta se instaleaza mai repede la stafilococi si exista o rezistenta naturala la unele specii care secreta penicilinaze sau penicilinamidaze. totusi se pot semnala si efecte secundare: • Efecte alergice – preparatele care contin penicilina pot determina sensibilizari care se pot manifesta prin eruptii cutanate. Dupa o ora de la administrare are o concentratie sangvina similara cu penicila G. realizand concentratii tisulare egale cu cele serice (mai mici in sistemul nervos central. Se dizolva in mediul alcalin al intestinului. intratecal/zi sau mai mult de 50g de penicilina G parenteral/zi. La sugari exista posibilitatea paritiei unor convulsii ca o consecinta a trecerii unor cantitati mai mari in SNC. spectrul sau de actiune cuprinzand coci gram-pozitivi si gram-negativi.I. penicilina G este distrusa de aciditatea gastrica. Se elimina pe cale renala. febra.Peniciline naturale Benzilpenicilina sau Penicilina G este produsa de Penicillium chrysogenum prin biosinteza dirijata. Efecte adverse penicilinele sunt cele mai efective si cele mai utilizate antibiotice. Patrunsa in sange se leaga in proportie de 30-60% de proteinele plasmatice.000 U. penicilina ramane un antibiotic de electie in formele acute sau in infectiile grave. ochi si articulatii). tromboflebite sau degenerarea uni nerv in care s-a injectat accidental substanta. ci in grame. Desi fac parte dintre antibioticele cele mai putin toxice. Datorita actiunii sale rapide si intense. • Efecte datorate suprainfectiei cu germeni sensibili – sunt mult mai rare decat la alte antibiotice. bacilli gram-negativi. eozinofilie. soc anafilactic si anemie hemolitica. de aceea se prefera calea i. unde se absoarbe repede si aproape complet. Se estimeaza procentul de hipersensibilitate la penicilina intre 5-10% la adulti si mult mai mic la copii. 10% din excretia renala a penicilinei se face prin filtrare glomerulara si 90% prin secretie tubulara cu un ritm de aproximativ 2g/ora la adult. Farmacocinetica Administrata per os. Acest fapt este valabil atat pentru oameni cat si pentru bovine. edem angioneurotic.m. Penicilina G este un antibiotic bactericid. • Efecte toxice – acestea apar mult mai rar si constau in fenomene de excitatie centrala cand se administreaza mai mult de 20. boala serului. care se mentine 3-4 ore. proportional cu doza absorbita. • Efecte iritante locale – acestea constau in durere la locul injectarii.

• Este sensibila fata de acizi si se elimina rapid. care au un strat muscular insufficient pentru aceasta penicilina deposit. realizand concentratii mici. permite administrarea la acest interval. un inhibitor foarte efficient al penicilinazelor. Se realizeaza de asemenea concentratii active importante in bila si in urina. Cefalosporinele sunt indicate in infectiile cu streptococ 5 . fiind active si asupra cocilor gram-pozitivi si bacililor gram-negativi. Are efect bactericid si poseda si calitatea de a fi stabile in mediul acid. Nu este rezistenta la actiunea penicilinazelor. stabila in mediu acid. Pentru a obtine actiune si asupra bacteriilor producatoare de beta-lactamaze. Nu are effect asupra germenilor producatori de penicilinaza. superioara chiar ampicilinei. Preparatul este dureros la injectare si este contraindicate la sugari si la copiii sub 3 ani. uneori foarte grave. Asocierea devine astfel active si asupra unor bacterii rezistente in mod obisnuit la amoxicilina: stafilococ auriu penicilazo-pozitiv. active si asupra Pseudomonas si Proteus. dar eficace impotriva streptococului hemolytic (profilaxia reumatismului poliarticular acut) si a Treponemei palidum (tratamentul sifilisului). • Ampicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru larg. • Amoxicilina – este o penicilina semisintetica cu spectru asemanator ampicilinei. Pastreaza totusi o eficacitate clinica buna. penicilinele de semisinteza de tipul amoxicilinei se asociaza cu inhibitori de beta-lactamaze. • Este sensibila la penicilinaza. enterobacteriacee. Sunt mai putin alergizante decat penicilinele si au proprietatea de a realiza concentratii active in lichidul cefalorahidian. O astfel de asociere este asocierea amoxicilina – acid clavulanic in care. Este rezistenta la penicilinaza (active in infectiile produse de stafilococi secretori de penicilinaza). datorita cuplarii cu acidul clavulanic. utilizarea oxacilinei ar fi relative retransa deoarece 85% din oxacilina ajunsa in sange se leaga de proteine. Avand o solubilitate foarte redusa in apa se elimina treptat de la locul injectarii. Haemofilus. dar dintre care unele pot fi distruse de catre cefalosporinaza produsa de unele bacterii gram negative. fapt pentru care poate fi administrate pe cale orala. Toate actioneaza la fel ca penicilina. Peniciline de semisinteza: • Moldamin (Benzatinpenicilina) – este o penicilina deposit care asigura niveluri joase de penicilinemie timp de mai multe zile. respective penicilinaze. Intrucat concentratiile serice sunt inca suficient de mari dupa 6 ore.Penicilinele de semisinteza Penicilina G pe langa calitatile recunocute are si cateva carente care ii limiteaza aplicarea in terapeutica si anume: • Spectrul sau relative ingust. care sunt rezistente la actiunea penicilinazei secretate de Stafilococus aureus. fapt pentru care poate fi administrate per os. Este mai ridicata la cefalosporinele de generatia a IIa si a IIIa. Este rezistenta la actiunea sucului gastric si prezinta in administrarea orala o biodisponibilitate foarte buna. • Carbenicilina – este o penicilina de semisinteza cu spectru larg. peritonite si septicemia. • Are tendinta de a da nastere la alrgii. In raport cu alte peniciline peniciline semisintetice active asupra stafilococilor. amoxicilina este protejata de inactivarea de catre penicilinaza. • Cefalosporinele – sunt derivati semisintetici. Rezistenta la beta-lactamaza este variabila. • Oxacilina – este o penicilina de semisinteza. Este indicate in afectiuni urinare.

se sumeaza neurotoxicitatea. Injectata i. fapt ce o face utila in tratarea unor infectii intestinale. Streptomicina poate determina lezarea ramurii vestibulare a perechii a VII-a de nervi cranieni. pericard.v. In sange se leaga reversibil de gama-globuline. In tesuturile cazeoase patrunde greu datorita pH-ului mai acid. s-a demonstrate ulterior ca acest fapt este posibil. in infectiile urinare cu colibacili si in infectiile intestinale cu Shigella si Salmonella. Difuzeaza usor in peritoneu. . manifestata prin ameteli mai laes la mers. .asociata cu alte tuberculostatice in tuberculoza. Nu va fi asociata cu alte antibiotice din acelasi grup deoarece. da tromboflebita(. Efectele secundare Streptomicina poate determina efecte toxice. Actioneaza prin mechanism bactericid.hemolitic. tulburari ale mersului. Desi s-a considerat ca nu penetreaza in celula animala. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice alcatuite din mai multe glicozide aminate si care au proprietatea de a actiona bine in mediul alcalin (pH=7.m. nistagmus. leucopenie si eruptii cutanate. streptomicina atinge concentratia maxima in sange (30-40μg/ml) dupa 1-2 ore si se mentine 6-8 ore.ca medicament de electie in tularemia. alergice si efecte la locul de injectare. strabate cu dificultate bariera hematoencefalica. Efectele toxice sunt mai numeroase decat alte antibiotice. asa cum s-a mai subliniat. precum si tulburari datorate dereglarii echilibrului florei microbiene. avand caracteristica de a fi active si asupra micobacteriilor.asociata cu penicilina in infectii grave ale cailor respiratorii.5-8).asociata cu cloramfenicolul in meningitele purulente cu bacilli gram-negativi. Substanta poseda un spectru de actiune destul de larg. Trece destul de greu in tesuturi. Dintre efectele secundare semnalate se mnetioneaza dureri la locul injectarii (administrate accidental i. vajaitul in urechi. Streptomicina – este un antibiotic cu actiune ata bacteriostatica. . Accidentul apare de obicei precoce si daca se intrerupe tratamentul poate fi reversibil. senzatie de greata si voma. Indicatii Ea se administreaza pe cale parenterala: . Daca se continua 6 . Nu se resorb digestive. Farmacocinetica Streptomicina este o substanta care se absoarbe foarte greu din intestine. . cat si bactericida si este larg folosita atat in infectiile banale cat si in terapia tuberculozei. cu stafilococ rezistent. dar au actiune la acest nivel. Toate substantele din acest grup dau rezistenta incrucisata si prezinta ototoxicitate si nefrotoxicitate. cat si inactivarii ei de catre unele proteine dezintegrate. pleura. cavitatea oculara. dar trece bariera fetoplacentara. cefalee.asociata cu tetraciclina si sulfamide in bruceloza.

Formele parenterale au fost interzise si scoase din uz datorita nefro. Se semnaleaza rareori fenomene de intoleranta digestive. precum si in coliruri si solutii nazale. Tratamentul prelungit per os in infectii intestinale poate duce la dezvoltarea unei suprainfectii cu Candida albicans. dar neuro. Gentamicina se administreaza si sub forma de unguent in arsuri. atinge repede niveluri sangvine importante.tratamentul se produce o atenuare aparenta (deoarece functiile vestibulare sunt compensate prin controlul vizual) pentru ca apoi leziunea sa devina ireversibila. fara resorbtie si cu foarte rare efecte alergice. Neomicina Este un derivat cu actiune antibiotica. Substanta este inclusa in pomezi. colaps. La noi preparatul este comercializat sub denumirea de Negamicin. eruptii urticariene. eozinofilie si unele reactii de tip histaminic (cefalee. fiind indicat in enterocolitele infantile grave. Fenomenele de intoleranta locala sunt rare. proteus. febra. Gentamicina Este un antibiotic bactericid care nu se absoarbe din tractul intestinal( util si pe aceasta cale) iar parenteral este util in infectiile severe cu germeni “de spital” (stafilococ. Toleranta locala este buna. conjunctivite. enterobacter.si nefrotoxicitate s-a sunt atat de pronuntate.si ototoxicitatii. valuri de caldura). Este utilizata frecvent pentru uz extern. difuzeaza bine in organe si umori. Nu da rezistenta incrucisata cu kanamicina si neomicina. Nu este atacata de acizi si fiind putin resorbita din intestine. incat este interzisa utilizarea sa pe cale parenterala. are structura asemanatoare cu streptomicina si kanamicina. Kanamicina Este un antibiotic bactericid. dar se citeaza durere la locul injectarii. Paromomicina Este un preparat care se administreaza numai per os. Nu se absoarbe din intestine si poseda importante efecte adverse nervoase si renale. dureri articulare). piocianic). 7 . fiind activa si asupra cocilor gram-pozitivi. febra. Paromomicina se va administra cu prudenta la sugari datorita posibilitatilor de resorbtie intestinala partiala. Antibioticul este activ asupra unor bacilli gram-negativi. dermatite de contact. iar dupa administrare intrarahidiana pot apare fenomene de meningita chimica (varsaturi. Tulburarea este favorizata de dozele mari. de aceea poate fi utilizata in infectiile intestinale. iar accidentele nefro. convulsii.si neurotoxice sunt ceva mai rare. cu mentiunea ca la sugarii mici resorbtia poate creste. ducand la aparitia de leziuni renale si nervoase. cu exceptia gentamicinei. care este active in concentratii de 1-10 gama. paste si unguente in dermatologie. Administrata i. De rezistenta incrucisata cu substantele din grupa oligozaharidelor.m. de componenta individuala si de o eventuala limitare a functiilor renale. colibacil. Efectele alergice sunt mai rare decat cele toxice. Administrarea intraperitoneala sub narcoza a dus la oprirea respiratiei datorita actiunii curarizante a preparatului. de durata lunga a tratamentului. in unele pielonefrite si infectii stafilococice. Este considerat un antibiotic de rezerva pentru unele infectii ale nou-nascutilor.

de aceea se administreaza obligatoriu in asociatie. convulsii si uneori manifestari psihice. ameteli. Au fost descrise si fenomene alergice constand in eruptii cutanate. Are o toxicitate ridicata. Izoniazida este eficace in multe forme de tuberculoza. Se recomanda in timpul tratamentului asocierea de sedative si vitamina B6. dar rar utilizat din cauza efectelor adverse. Se asociaza si cu alte tuberculostatice. fiind active fata de germenii insensibili la streptomicina. greata. Viomicina – face parte dintre tuberculostaticele de rezerva. Tulburarile sunt reversibile. Fenomenele adverse semnalate sunt tulburari nervoase (somnolenta. uscaciunea gurii. insomnie. 8 . Cicloserina – este de asemenea un tuberculostatic “de releu” destul de efficient. delir. tratamentul se face cu piridoxina 200-250 mg/zi sau mai bine se administreaza 50 mg piridoxina/zi in scop profilactic. Se foloseste de obicei in asociere sub forma asa numitului “triplu atac” ce consta in asociere de izoniazida + rifampicina + atambutol (sau streptomicina). tulburari hepatice si uneori leucopenie. special in formele incipinte si acute. Acest antibiotic a inlocuit in mare parte streptomocina in tratamentul tuberculozei. Se resoarbe rapid. cu o buna toleranta si care mai prezinta calitatea unei rezistente ce se instaleaza incet si rar. Dintre tulburarile digestive mai frecvente se citeaza anorexia.si neurotoxica. cefalee. se vor observa efecte de potentare a catecolaminelor. CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE Izoniazida (HIN. constipatie. difuzeaza bine. avnd efecte secundare mai putin grave decat acestea. dar este mai putin activa in tuberculoza osoasa. Are dezavantajul ca dezvolta repede rezistenta. S-a observat uneori dificultate in mictiune. dar frecvente si grave la doze mari. Efectele adverse sunt rare si minore la doze moderate. fiind nefro. actionand comprtitiv cu apotriptofanaza determina un deficit de piridoxalfosfat. de excitare a SNC-ului si de deprimare a ganglionilor vegetative. febra. icter si deprimarea hematopoezei. Capreomicina – este tot un tuberculostatic de “releu” cu indicatii in cure scurte. urmata apoi de insomnie rebela. Antibioticul prezinta avantajul de a putea fi administrat per os.printre fenomenele mai severe se citeaza polinevrita datorata faptului ca HIN. neliniste. hiperexcitabilitate. psihoze severe si convulsii). hidrazida acidului izonicotinic) – este un chimioterapic active ompotriva bacilului Koch uman si bovin. dar si in cura “ de intretinere” (pana la doi ani) precum si in chimioprofilaxia tuberculozei. Izoniazida este utilizata in tratamentul tuberculozei initiale. De aceea. La nivel central observa ameteli. daca se respecta principiile terapiei antituberculoase. are de asemenea toxicitate ridicata si da rezistenta incricisata cu viomicina. depresie psihica. empiem sau in adenitele tuberculoase. Deoarece HIN-ul are proprietatea de a inhiba monoaminooxidazele.ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE Rifampicina – este un antibiotic active asupra cocilor gram pozitivi precum si asupra bacilului Koch. Se citeaza ca efecte secundare: diaree. alergii. limfadenopatie. Se administreaza in tratamentul initial in toate formele de tuberculoza 93-6 luni). in cazuri de bacilli Koch multirezistenti la tuberculostaticele majore sau in contraindicatiile acestora. cefalee.

de aceea se da in forme farmaceutice care sa o protejeze de aciditatea gastrica. Se elimina la nivel renal in concentratii de 20% si de asemenea prin intermediul glandelor salivare si prin bila. seroase. Intrucat doza utila este apropiata de doza maxima substanta se va administra cu atentie deoarece sunt posibile tulburari gastro-intestinale. stearat de eritromicina. Se administreaza per os si se absoarbe din intestinal subtire atingand o concentratie maxima la 1-4 ore. etilsuccinat. cuprizand in plus bacilul difteric. care se mentine 4-6 ore. Indicatiile sale sunt destul de restranse deoarece rezistenta se instaleaza rapid. Are toxicitate mare pentru ficat (hepatite toxice in 15% din cazuri). Difuzeaza relative usor in tesuturi. Hemofilus influenzae. Izoniazida este inactivate la nivel hepatic de catre o acetitransferaza si in functie de acest proces se deosebesc inactivatori “rapizi” si inactivatori “lenti”. Este indicat doar in cazul rezistentei la alte tuberculostatice. blocand astfel transferul aminoacizilor catre ARN-ul de transfer. ANTIBIOTICE MACROLIDICE Eritromicina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si un spectru asemanator cu cel al penicilinei. Absorbtia din intestine este buna. Pentru forma orala exista estolat. Se administreaza per os in doza de 20 mg/kg/zi. concentratie care scade la jumatate dupa 6 ore. Parenteral se administreaza lactobionatul si etilsuccinatul de eritromicina. Etambutolul – este un tuberculostatic asemanator ca eficienta cu HIN. Preparatul este contraindicate in psihoza maniacala si se va administra cu prudenta in epilepsie si insuficienta renala. brucelele si Mycoplasma pneumoniae. Eliminarea izoniazidei se face pe cale urinara sub forma derivatilor acetilati sau conjugate. LCR. Mecanism de actiune . Este indicat in asociere cu streptomicina si HIN ca schema initiala in tuberculozele primare grave si la bolnavii care necesita corticoterapie. care este indicat in tuberculozele rezistente la alte tuberculostatice. si uneori nevrita retrotubulara (reversibila). Farmacocinetica – eritromicina este instabila in mediul acid. fiind candidate la polinevrita. Determina destul de frecvent tulburari vizuale. neurologice si psihice asemanatoare cu cele de la izoniazida. Etionamida – (Nizotin) este un tuberculostatic de releu mai putin active decat izoniazida. propionil.actioneaza prin fixarea pe unitatea 50 S a ribozomului. Acestia din urma inactiveaza substanta de 4 ori mai lent decat primii. 9 . Difuziunea este buna in toate tesuturile inclusive SNC. atingandu-se concentratia maxima in 1-2 ore. Este inactiva fata de flora coliforma intestinala.Farmacocinetica Farmacocinetica izoniazidei prezinta unele particularitati. in pleura si peritoneu si ceva mai dificil in lichidul cefalorahidian. Pirazinamida – este un derivate al HIN cu actiune bactericida asupra bacilului tuberculozei.

fiind de asemenea indicate in pneumonia interstitiala la copiii mari precum si pentru sterilizarea bolnavilor si purtatorilor de bacil difteric. panmieloftizie. Indicatii Eritromicina constituie o alternative la peniciline. Lincomicina – este o substanta cu spectru asemanator eritromocinei. infectii stafilococice. datorita efectelor adverse importante. Efecte adverse – este considerat un antibiotic de exceptie. bruceloza. infectii urinare. febra medicamentoasa. sarurile eritromicinei de tip propionil eritromicina si etilscucinat de eritromicina sunt preferabile. avand o actiune moderata asupra stafilococilor. Foarte grave sunt accidentele sangvine: anemie aplastica cu sindrom hemoragipar. tularemia. atunci cand acestea nu pot fi folosite: alergii la peniciline. De aceea. la care rezistenta se dezvolta lent. Sau mai semnalat de asemenea tulburari ale florei intestinale care au dus la infectii cu candida albicans. adesea ireversibile si apar la 10 . in septicemii fiind un antibiotic de rezerva. lecopenie si agranulocitoza. in difterie. Reprezinta medicatia de electie in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. cu utilizare de electie in febra tifoida. este interzis la sugari si in timpul graviditatii. in special a celor hematologice. Pentru sugari si copiii mici. Vancomicina – este un antibiotic care prezinta o actiune bactericida si pentru bacilii gram pozitivi. cu Chlamydia trachomatis la sugar. Eritromocina constituie un antibiotic de rezerva pentru infectiile stafilococice medii. pleura si peritoneu. a facut sa se rastranga indicataia sa in special pentru tratamentul febrei tifoide gastroenterice grave. Cloramfenicolul – este primul antibiotic cu spectru larg. primul antibiotic obtinut prin sinteza. eruptii cutanate. etc. Ocazional se observa fenomene de intoleranta digestive si mult mai rar eruptii alergice si icter colestatic reversibil dupa cure repetate. deoarece nu sunt atacate de acidul clorhidric. Este indicate la bolnavii alergici la penicilina si poate fi administrate atat per os cat si parenteral. Preparatul poate produce icter nuclear la nou-nascuti si hemoliza la sugari. hematurie. Insuficienta hepatica constituie o contraindicatie pentru preparatele din acest grup.v. Aceste accidente sunt foarte grave. Poate da de asemenea pozitivarea probelor hepatice. poate da polinevrita si surditate definitive in tratamentul care dureaza mai mult de 7 zile.Este bacteriostatic sau bactericid in functie de concentratie. Preparatul determina tromboflebita chimica. rickettsioze precum si in afectiunile ale caror microbe sunt sensibili numai la cloramfenicol. neutropenie. Efecte adverse: intoleranta digestive. administrare orala si parenterala. Aparitia fenomenelor toxice. mentionandu-se dureri si iritatie endovasculara (dupa eritromicina lactobionat – forma injectabila). Este indicat pe cale i. Se concentreaza in bila si difuzeaza slab in tesuturi. ALTE ANTIBIOTICE ACTIVE FATA DE STAFILOCOCII REZISTENTI LA PENICILINA Novobiocina – este un antibiotic care este active pe cale orala. are o nefrotoxicitate marcata. Din cauza acestei toxicitati este considerat un antibiotic de “disperare” in infectiile stafilococice generalizate.Reactii adverse In urma tratamentului se observa reactii adverse frecvente. Nu trece in lichidul cefalorahidian.

sfarsitul tratamentului si uneori dupa saptamani sau luni dupa oprirea administrarii de cloramfenicol. cat si suprainfectiei cu Candida albicans. este colapsul acut mortal – sindromul “cenusiu”. Farmacocinetica Administrata per os. Efecte adverse Tulburari digestive – aceste tulburari sunt benigne dar relative frecvente si se manifesta prin anorexie. Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila. Solutiile de tetraciclina sunt incompatibile cu substantele alkaline si oxidante (se va evita administrarea orala concomitenta de tetraciclina cu hidroxid de aluminiu sau cu carbonat de calciu). Dispar la reducerea dozelor. Acestea apar de obicei la cateva zile dupa debutul tratamentului sau la 11 . greata. indeosebi in pneumopatii acute (daca antibiograma indica. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. perioada neonatala si chiar in primii 2 ani de viata. Trec insa prin placenta. Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg. o cantitate din medicament ramanand si la nivelul intestinului. unde antibioticul atinge concentratie de 10 ori mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza concentratie de 5 ori mai mare decat cea sangvina. Daca tratamentul este oprit imediat simptomele sunt reversibile in 1-2 zile. Tetraciclinele au actiune aproape exclusive bacteriostatica. in rickettsioza. fiind indicate in infectii ale cailor respiratorii si anexelor. absorbtia este partiala. si in otite si sinuzite). Absorbtia este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare milligram de tetraciclina. Antibioticul se recomanda a fi administrat cu 1 ora inainte sau 2 ore dupa masa. in tifosul exantematic. Alterarea mucoaselor – se datoreste atat intolerantei fata de teraciclina. varsaturi. Dintre acestea citam: “limba de antibiotice” neteda si atrofica. Ca fenomen toxic caracteristic nou-nascutilor si mai ales prematurilor. in limfogranulomatoza veneriana. Acest sindrom se manifesta printr-o cadere brusca a temperaturii. tularemia. refuzul alimentatiei. Absorbtia este favorizata in prezenta citratilor si fosfatilor. clortetraciclina si oxitetraciclina. in lichidul cefalorahidian si in lichidul articular. limba neagra piloasa. in infectii urinare si biliare cu germeni sensibili la tetraciclina. dureri abdominale. se depun in oase si dinti determinand coloratia galben-cafeniu a primei dentitii (cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii. diaree. Sunt deosebit de periculoase dozele globale de cloramfenicol de 25-30g precum si tratamentele de durata si repetate. varsaturi. magneziu sau aluminiu. Tetraciclinele trec mai greu in sistemul nervos central. Ajuns in circulatie antibioticul circula legat de proteine in proportie de 25-50% fiind active in concentratii de 2-10 gama/ml. in psitacoza. tuse convulsive si in infectiile rezistente la penicilina si alte antibiotice. Explicatia fenomenului consta in insuficienta de maturatie a sistemului de glicuronoconjugare la copilul mic si sugar. tahipnee urmata de dispnee si culoare cenusie a tegumentelor. anorectita si vulvita. cheilita. Rezistenta la tetraciclina se dezvolta progresiv si este incrucisata intre diversele preparate din cadrul grupului cat si cu cloramfenicolul. Bolnavul are voie sa manace lapte. dizenterie bacilara. in bruceloza. GRUPUL ANTIBIOTICELOR TETRACICLINICE Tetraciclinele naturale: tetraciclina. Insuficienta renala poate creste nivelul sangvin in zone periculoase. senzatie de arsura la defecatie. iaurt si branza de vaci doar dupa a 2-a sau a 3-a ora dupa tetraciclina.

Polymixinele administrate i. shigelle si salmonele).sfarsitul lui si de aceea este bines a se verifice la fiecare 2-3 zile aparitia ciupercilor in urina pentru a se surprinde un eventual debut al unei candidoze generalizate. tulburari neurologice (atingerea perechii a VIII-a. Nu se absoarbe din tubul digestiv si este foarte nefrotoxica. doze suficiente pentru a produce vindecarea la peste 95% din pacienti. Nu da rezistenta. determinand alterari tubulare renale cu poliurie. De aici necesitatea de a se evita contactul cu lumina solara sau razele UV in timpul tratamentului. Accidente particulare la sugari – in afara de actiunea asupra dentitiei copilului descrisa anterior. se mai intalneste oprirea cresterii in urma depunerii antibioticului in schelet (actiune reversibila). Se citeaza de asemenea utilizarea intraarticulara. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Bacitracina – este un antibiotic cu actiune bacteriostatica si bactericida asupra streptococilor hemolitici din grupa A si mai putin active fata de alti coci gram pozitivi. va trebui de asemenea sa fie luata in considerare.m. eruptii. iar la unii sugari s-a observat si hipertensiune intracraniana. intrarahidiana si in abcesele cerebrale. piocianic. unde exista prezenta ciupercilor si bacteriilor. letargie. De aceea. tulburari hepatice si renale. tulburari de vedere si de vorbire). iar pe cale orala in enteritele stafilococice. ANTINEISSERIENE Spectinomicina – numita si actinospectacina este un antibiotic cu spectru antimicrobian foarte ingust dar cu o actiune aproape selective asupra neisseriilor. dermatite de contact. proteinurie si glicozurie.m. Posibilitatea infectiilor mixte. singura sa indicatie este infectia gonococica in care se administreaza profound i. Reactii fotodinamice – au fost inregistrate in special la dimetilclortetraciclina in urma actiunii directe a razelor solare sau a razelor UV. aceste substante pot fi impartite in: • fungicide care actioneaza local • fungicide care pot actiona si sistemic Diagnosticul micologic va trebui revazut la bolnavii care nu prezinta nici o ameliorare dupa 4 saptamani de tratament. 12 . hemofili. 2g la barbat si 4g la femei. Preparatele vechi de tetraciclina sunt nefrotoxice. Efectele alergice – constau in febra. ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE Dupa modul si locul de actiune. pot da ca efecte secundare parestezii. Toxicitatea tetraciclinei – se manifesta in special la nivel hepatic cu aparitia icterului. inhibarea fermentilor pancreatici. Polimixinele – sunt antibiotice peptidice active numai pe bacilli gram negative (colibacili. De aceea se utilizeaza local in infectii de suprafata (plagi infectate. Bacitracina sub forma de discuri este utilizata in laborator pentru diferentierea streptococilor hemolitici de grup A de alte tipuri de streptococci. klebsielle. Atat opistotonusul cat si bombarea fontanelei cedeaza rapid dupa oprirea tratamentului. piodermite). ameteli.

Se administreaza o perfuzie pe zi sau chiar la doua zile fara a depasi 2-4g. vaginitele cu candida trichomonas si in unele micoze sistemice. fungistatic cu spectru larg. neurohepatotoxica). Efectul therapeutic apare in timp si substanta eficienta in tratamentul tricofitiei. Substanta se administreaza i. perfuzia trebuie precedata de o premedicatie antipiretica si de administrare de substante antihistaminice. Clotrimazolul – este un fungistatic cu spectru larg. Amfotericina B – este un antibiotic solubil. histoplasmoza. dar niveluri inalte in cheratina parului si a pielii. Practic este utilizata numai in infectii foarte grave. asociere de eficacitate indoielnica. care produce niveluri sangvine eficiente si este active in micozele locale. Nistatin – se utilizeaza in candidoze actionanad prin cresterea eliminarii de potasiu din celula in urma unor modificari de permeabilitate membranara datorate blocarii unor substante sterolice.Griseofulvina – se administreaza pe cale orala. varsaturi si rareori eruptii si tulburari hepatice.v. Preparatul este isolubil in apap si greu resorbabil. aplicarile trebuind repetate de 36 ori in 24 ore timp de 10-20 de zile. de natura sintetica. Nistatin este uneori utilizat in mod profilactic in cursul tratamentelor cu tetraciclina (mai ales la copiii mici) sau cu metronidazol. active fata de unele tulpini de unele tulpini de Leishmania si de Amoebe. candidoze generalizate. leishmaniozele rezistente la alte tratamente. greturi. Dintre efectele adverse se citeaza cefalee. iritanata si alergica. favusului si in onicomioze. Se utilizeaza local. se absoarbe sufficient pentru a produce niveluri sangvine modeste. in perfuzie lenta dizolvata in solutie glucozata 5% (NU in ser fiziologic deoarece precipita). Substanta mai poate fi administrate local si itrarahidian (dupa o prealabila administrare de 10-20mg de hemisuccinat de hidrocortizon). meningita amoebiana. Cu toate avantajele sale. amfotericina B este o substanta afoarte toxica (nefro-. 13 . Substanta este interzisa in cursul graviditatii (in caz de necessitate in primul trimestru se intrerupe cursul sarcinii).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful