Hormoni pentru cresterea bovinelor

Cresterea accentuata a cererii de resurse alimentare pentru hranirea omenirii este intotdeauna asociata cu prognozele privind cresterea demografica. In sustinerea acestei relatii, acumularea unui volum impresionant de cunostinte tehnico-stintifice in domeniul productiei agroalimentare permite elaborarea si aplicarea unor tehnologii moderne, de mare randament.
Argumente Asemenea celorlalte segmente ale zootehniei, cresterea vacilor de lapte si productia tot mai mare obtinuta de la acestea este (si) rodul aplicarii rezultelor unor cercetari intense. Cadrul interventiei umane in cresterea vacilor de lapte este foarte larg: de la psihologie animala, conformatia si functionarea corpului, pana la hranirea efectiva, rentabilizarea pasunilor si productia laptelui. In contrast si in neconcordanta, asprele discutii privind utilizarea hormonilor administrati bovinelor iau proportii uriase, hormonii fiind asezati pe o lista cu nuante umbrite a zootehniei. Compozitia laptelui este una extrem de variabila si complexa. Pe langa componentii de baza (grasimi, proteine, glucide, substante minerale), laptele contine si anumiti componenti care prezinta efecte biologice considerabile. In urma cu aproape doua decenii, Food and Drug Adminitration (FDA) din SUA a aprobat utilizarea, in scopuri zootehnice, a hormonului de crestere recombinat de la bovine: recombinat bovine somatropin rbST sau rBGH (recombinat bovine hormon), pentru cresterea productiei de lapte, cu pana la 20%. Hormonul a fost obtinut prin inginerie genetica pe Escheria coli de Monsanto si s-a dovedit ca rBGH stimuleaza productia hepatica de IGF (insulin-like growth factor), care se excreta prin lapte, concentratia fiind de zece ori mai mare, fata de cea a vacilor care nu au beneficiat de rBGH. Identic cu cel uman, IGF nu se distruge prin pasteurizare. Nu au existat indoieli ca hormonul de crestere a fost dezvoltat initial cu scopul unic de a mari productia de lapte. Timpul si numeroase cercetari ulterioare au demonstrat totusi ca acest hormon prolifereaza dezvoltarea cancerului. Functionarea sistemului endocrin (indeosebi tiroida

si suprarenalele) fiind stimulata de prezenta rBGH, influnteaza echilibrul hormonal, cresterea si alti factori dezvoltatori ai vacilor de lapte. Studii de specialitate au evidentiat, in ultimele decenii, existanta riscurilor dezvoltarii anumitor forme de cancer pentru consumatorii de produse lactate, in conditiile utilizarii laptelui provenit de la vaci stimulate prin administrarea de hormoni. Este astfel dificil de prognozat viitorul utilizarii hormonilor in alimentatia animala si in zootehnie, in general. Pentru hormonii obtinuti prin biotehnologii exista argumente, atat in favoarea avantajelor oferite de utilizarea acestora, cat si in sensul multiplelor rezerve si a interdictiilor, fata de utilizarea lor. Cresterea unor specii (cu urmarirea aproape exclusiva a randamentului), hrana anormala administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute animalele au ca efect cresterea imbolnavirilor. In prezent, legislatia multor tari interzice administrarea preventiva a antibioticelor, la animalele sanatoase. Interdictia este sustinuta, in conditiile in care antibioticele si hormonii au facut obiectul administrarii gresite de catre fermieri, fiind folosite ca stimulente de crestere. Dar administrarea antibioticelor este permisa, exclusiv animalelor bolnave. Este cunoscut ca o crestere a frecventei mastitelor, la vacile astfel stimulate, impune un consum sporit de antibiotice pentru tratamente, conducand implicit la cresterea concentratiei de substante reziduale de antibiotice din lapte. In tarile Uniunii Europene este total interzisa folosirea hormonilor pentru stimularea productiei de lapte. Motivele acestei delimitari nu par sa fie de prisos. Lista hormonala gri In relatie directa cu anumite stari fiziologice ale vacilor, laptele poate contine peste 20 de substante (peptide, hormoni), cu rol in multiplicarea unor celule, printre care: bombesina (implicata in producerea cancerului mamar, de prostata, cerebral, de pancreas), gastrin-releasing peptide (cu risc de cancer ovarian, mamar, pulmonar, leucemii), triiodothironine (creste numarul receptorilor estrogeni) s.a. In Australia Noua Zeelanda, Canada si Japonia a fost interzisa procesarea laptelui din fermele in care se foloseste rBST, ca urmare a riscului aparitiei unor forme de cancer printre consumatori, dar si datorita unei cresteri a numarului de celule somatice in laptele produs de vaci stimulate prin rBGH. Zeranolul, stimulator de crestere estrogenic non-steroidal, este produsul chimic al zearalenonei. A fost folosit pe scara larga ca stimulator de crestere a animalelor de ferma, pentru imbunatatirea conversiei hranei si pentru limitarea stresului vacilor. Proprietatile intrinsece ale hormonilor si rezultatele cercetarilor stiintifice au dus la interzicerea folosirii zeranolului si a metabolitului sau primar (taleranolul), de catre Uniunea Europena. Catecolaminele, substante chimice produse de glandele suprarenale, formeaza un grup de compusi cu efecte hormonale, denumit beta-agonisti. Conform legislatiei europene, pot fi folositi doar in scop terapeutic (bronhodilatatie la vitei si tocoliza vacilor). Folosirea beta-agonistilor, pe langa actiunea de bronhodilatator si tocolitic, eficientizeaza conversia furajelor. In martie 1996, UE a extins interzicerea folosirii hormonilor beta-agonisti, ca promotori de crestere (Directiva 96/22/CE).

Stilbenele si derivatii au fost pentru prima data sintetizate, in anul 1938. Dietilstilbestrolul (DES) este cel mai cunoscut hormon de sinteza, confirmat insa de efectele progresului stiintific (abia in anii 70) ca genotoxic si cancerigen. Prima aplicatie pe bovine, in care hormonii au fost folositi ca stimulatori de crestere, a fost realizata in 1947, cand s-a folosit un implant subcutanat DES, pentru actiunea dietilstilbestrolului asupra junincilor. Ulterior, stimularea cresterii si rata de imbunatatire a utilizarii hranei, precum si o scadere a efectelor secundare, au fost observate la bovine, dar implantul cu DES la aceste animale a fost interzis, in 1957. Cercetarile ulterioare au ridicat o doza minima de optimism, pentru administrarea orala. Reziduurile de DES, depistate intamplator, au determinat totusi reprezentantii US Food and Drug Administration sa scoata definitv hormonul de pe piata, in 1981. Pentru inceput, produsele pentru administrare orala si in anul urmator implantul. Hormonii steroizi sunt sintetizati la nivelul placentei si in partea corticala a glandelor suprarenale, dintr-un precursor comun: colesterolul. In urma scindarii catenei laterale a colesterolului, se formeaza pregnelonul, care (in functie de complexul enzematic si tesutul prezent) poate fi transformat in progesteron sau testosteron, oferind astfel alternativa aromatizarii pentru formarea diferitilor estrogeni (estrona, estradiol). Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o crestere accelerata a animalelor. De asemenea, efectele sinergice ale acestora, abilitatea de a reduce retentia azotului si cresterea continutului de grasime reprezinta elemente confirmate de studiile de specialitate. Sicorticosteroizii sunt inca folositi ilegal pentru ingrasarea animalelor, indeosebi datorita efectului sinergic pe care il detin, in combinatie cu alti steroizi anabolizanti sau chiar betaagonisti. Intrucat normele sanitare veterinare nu prevad efectuarea unor analize pentru determinarea steroizilor si a substantelor antitiroidiene, a fost deseori si intens solicitata, de catre organizatiile fermierilor, procesatorilor si ale consumatorilor, completarea legislatiei nationale si o inasprire a controalelor preventive. Pe langa aceste aspecte de ordin legislativ, se impune promovarea aspectelor stiintifice deja elucidate, inlaturand perceperea acestora ca simple suspiciuni privind riscurile derivate din consumul de lapte provenit de la vaci stimulate hormonal.