Curs SUINE nr 3

ŞEDINŢĂ DE INFORMARE-DEZBATERE PRIVIND

MODALITATEA DE ABORDARE A DISCIPLINEI
“MANAGEMENTUL CREŞTERII SUINELOR“

- MANAGEMENTUL OBŢINERII CĂRNII LA SUINE -

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE 2023-2024

 Obţinerea în sistem modern, industrial, a cărnii de porc presupune existenţa a mai multor
verigi tehnologice şi manageriale, respectiv:

1 2 3 4 5 6
Sectorul
Montă- Abatorizare Valorificare
Sectorul Sectorul Sectorul
Gestaţie + magazine
Maternitate Creşă Îngrăşătorie
sau Prelucrare proprii
„Aşteptare”

Tehnologii pentru exploatarea femelelor gestante

În urma procesului de fecundaţie la femele se instalează starea de gestaţie care durează,
în medie 114 zile. Pentru parcurgerea în bune condiţii a acestei stări fiziologice a femelelor,
trebuie să li se asigure o alimentaţie adecvată şi o întreţinere corespunzătoare, aşa încât la fătare
să rezulte purcei normal dezvoltaţi, uniformi ca greutate şi sănătoşi.
Se va ţine seama de particularităţile rasei sau grupei de metişi, de specificul exploatării,
de vârsta femelelor, mai ales la scrofiţe, care trebuie să-şi definitiveze procesul de creştere pe
parcursul gestaţiei.
Unele particularităţi ale gestaţiei
În organismul animalului gestant se produc transformări profunde, modificând
metabolismul bazal, aşa încât acesta este mai mare la sfârşitul gestaţiei cu cca. 43%, faţă de
starea de negestaţie.
În perioada de gestaţie predomină procesele de asimilaţie, scroafele valorificând mult
mai bine substanţele nutritive din hrană, datorită efectului anabolic al stării de gestaţie. Aceasta
se datoreşte elaborării de către placentă a hormonilor estrogeni şi progesteron, care pe lângă
acţiunea specifică asupra gestaţiei, influenţează şi metabolismul animalului.
Hormonii estrogeni, favorizează reţinerea apei şi a sodiului în organismul mamei,
stimulează sinteza proteică şi fixarea calciului. Progesteronul influenţează metabolismul,
favorizând anabolismul proteic, creşterea glicemiei şi eliminarea potasiului.
În perioada de gestaţie scroafele îşi sporesc masa corporală cu 20-22 kg, iar scrofiţele cu
34-35 kg faţă de greutatea la montă.
După datele prezentate de unii autori (KRINDER şi CAROLL, 1998) sporul total al
greutăţii uterului şi a produşilor de concepţie la o scroafă cu 8 purcei este de cca. 18,50 kg, cu o
valoare calorică de 10736 Kcal. De menţionat că, în primele 8 săptămâni, valoarea calorică a
depunerilor reprezintă doar 14% din total, iar în următoarele 4 săptămâni de 30%, însumând în
12 săptămâni 44% din totalul depunerilor, în timp ce în ultimele 4 săptămâni, depunerile sunt
de 56%; deci cerinţele energetice sunt foarte mari în ultima lună de gestaţie.
Cantitatea de proteine acumulată pe parcursul perioadei de gestaţie este de 1483 g,
substanţele minerale însumează 411 g, din care 101 g calciu, 60 g fosfor şi 581 mg fier.
Paralel cu depunerile de substanţe organice şi minerale, la nivelul uterului se dezvoltă şi
fetuşii, aceştia având lungimea de cca. 130 mm la 2 luni, de cca. 220 mm la 3 luni, iar la naştere
de cca. 290 mm.
Greutatea medie a unui produs de concepţie este de cca.1,5 g după prima lună de gestaţie
de 675 g la 3 luni şi de 1327 g la naştere, deci în ultimile 24 de zile se depune un spor aproape
egal cu toată perioada de 90 zile de gestaţie.
 Din cele prezentate mai sus se constată că atât depunerile în uter cât şi dimensiunile de
lungime şi greutate ale fetuşilor sunt deosebit de mari în ultima lună de gestaţie şi foarte mari în
ultimile două săptămâni.

Alimentaţia femelelor gestante

La toate femelele gestante trebuie să se instituie o hrănire restricţionată, în funcţie de
dezvoltarea corporală, de vârstă şi de faza stării de gestaţie, cu excepţia primelor şi ultimelor 1-2
zile, când acestea consumă cantităţi reduse de furaje.
Alimentaţia restricţionată trebuie să rezolve trei obiective. În primul rând, se va urmări
refacerea sau revenirea scroafelor după lactaţia anterioară la condiţia de reproducător, în al
doilea rând trebuie să se asigure funcţiile vitale şi dezvoltarea normală a produşilor de concepţie,
iar în al treilea rând se va urmări crearea unor rezerve pentru viitoarea perioadă de lactaţie. În
plus, la scrofiţe, o parte din substanţele nutritive vor fi utilizate pentru definitivarea procesului de
creştere.
Alimentaţia raţională a scroafelor gestante are influenţă pozitivă şi asupra viitoarei
producţii de lapte, condiţie de bază pentru continuarea dezvoltării normale a purceilor pe
perioada de sugar.
Alimentaţia prea abundentă duce la îngrăşarea scroafelor, aceasta fiind dăunătoare,
deoarece o nidaţie necorespunzătoare determină şi o prolificitate scăzută, pe lângă o producţie
redusă de lapte.
Subalimentaţia este, de asemenea, foarte dăunătoare, care alături de neasigurarea
frontului de furajare, pot contribui la neuniformizarea dezvoltării corporale a scroafelor şi în
final, la reducerea prolificităţii animalelor din serie sau grupă.
Ştrangulările în aprovizionarea cu furaje a scroafelor gestante pot provoca accidente
grave, finalizate cu avorturi. Cele mai multe conflicte se ivesc în timpul şi cu ocazia furajării
animalelor, conflicte care sunt deosebit de periculoase în ultima parte a gestaţiei.

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive

Se impune deci, o alimentaţie restricţionată, cu amestecuri furajere care să conţină toate
substanţele nutritive la nivelul cerinţelor, pe lângă o mai mare atenţie în prepararea şi distribuirea
acestora.
Necesarul de energie din hrana scroafelor gestante variază între 3100-3200 Kcal EM/kg
nutreţ concentrat, revenind zilnic , în medie pe animal, cca. 6340 Kcal EM, care se realizează
uşor cu furajele clasice.
ŞULMAN, I.M. (2001) recomandă introducerea în raţiile scroafelor gestante în ultimile
15 zile, a grăsimilor animale până la 15%, continuându-se şi în primele zile de alăptare, pentru
sporirea rezervei de glicogen în ficatul nou-născuţilor, şi creşterea conţinutului laptelui în
grăsimi, ceea ce măreşte şansa de supravieţuire pentru cel puţin 12 ore.
De asemenea, autorul recomandă introducerea de colină în reţetele de nutreţuri, pentru o
mai bună mobilizare a lipidelor din sângele mamei în lapte.
Proteinele au importanţă în asigurarea dezvoltării produşilor de concepţie, în refacerea
ţesuturilor la scroafe şi în definitivarea creşterii la scrofiţe. Deficitul raţiei în proteine duce la
obţinerea de purcei retardaţi somatic, şi cu vitalitate scăzută, pe lângă scroafe slabe şi scrofiţe
insuficient dezvoltate corporal.
 După majoritatea autorilor, nivelul proteic de 13,5-14% P.B. în amestecul de
concentrate, satisface cerinţele de substanţe proteice, cu condiţia ca valoarea lor biologică să fie
corespunzătoare. Cantităţile zilnice necesare de substanţe proteice sunt, în medie, de 280 g.
Deficitul de proteine, alături de valoarea biologică scăzută a acestora, afectează şi
producţia de lapte din lactaţia viitoare. După alţi autori este afectată şi compoziţia chimică a
laptelui, în special conţinutul în proteine. Se consideră că un conţinut de 0,55% lizină, alături de
proporţiile normale în ceilalţi aminoacizi esenţiali, sunt adecvate scroafelor gestante.
În general, conţinutul în proteină brută şi chiar cel de aminoacizi esenţiali se realizează
destul de uşor din amestecuri furajere clasice şi numai în ultima parte a gestaţiei se indică
introducerea a 3-5% făină de peşte sau drojdii furajere.
Substanţele minerale au importanţă în formarea scheletului la produşii de concepţie,
mai ales în ultimele săptămâni de gestaţie. Cantităţile de fosfor necesare sunt asigurate uşor prin
concentratele clasice din amestecurile furajere, însă calciul trebuie suplimentat, prin carbonat de
calciu sau fosfor dicalcic.
Deficitul hranei în calciu duce la insuficienţa dezvoltării corporale, la înregistrarea de
purcei morţi la naştere sau cu viabilitate redusă, pe lângă unele accidente ale parturiţiei (atonii
uterine şi retenţii placentare). Cerinţele de calciu sunt de cca. 0,75%, cele de fosfor de 0,5%, iar
de sare (NaCl) de 0,5% din amestecurile de concentrate.
Dintre microelemente, fierul are importanţă, atât pentru formarea hemului din
hemoglobină, cât şi pentru crearea rezervei de fier în ficatul purcelului. În general, lipsa fierului
din hrană determină mortalitatea embrionară, sau obţinerea de purcei anemiaţi; la acest aspect se
asociază şi carenţa în mangan, precum şi în seleniu. Carenţa hranei în seleniu determină
diminuarea prolificităţii, iar la purcei recent fătaţi se sesizează dificultăţi în mers şi în insufieneţă
la supt.
Lipsa iodului din hrană prelungeşte în timp starea de gestaţie, şi sporeşte mortalitatea
purceilor după naştere.
Vitaminele din hrană au importanţă în desfăşurarea normală a gestaţiei. Vitamina A are
importanţă în funcţionarea normală a epiteliilor, asigurând o bună nidaţie şi o funcţionare corectă
a placentei. Carenţa hranei în vitamina A duce la resorbţii ale zigoţilor şi chiar ale embrionilor.
Carenţa în vitamina E duce la apariţia distrofiilor musculare la purceii nou-născuţi,
observată prin dificultăţi în mers.
Vitamina D este importantă, mai ales în ultima parte a gestaţiei, când prin lipsă
dereglează metabolismul calciului şi fosforului, cu implicaţii în formarea scheletului la fetuşi.
Vitamina B12 este foarte importantă deoarece prin ea se asigură cobaltul necesar hemului din
hemoglobină la produşii de concepţie.
Vitamina B1 are influenţă în actul de parturiţie contribuind la creşterea tonusului şi a
contracţiilor pentru expulzarea fetuşilor, precum şi în involuţia aparatului genital după naştere.
Nivelul de hrănire este variabil deoarece animalul trece, într-o perioadă scurtă de timp,
prin anumite stadii ale metabolismului său, atrăgând după sine cerinţe diferite de substanţe
nutritive.
Nivelul de hrănire nu trebuie să fie prea ridicat, deoarece favorizează depunerea de
rezerve prea mari, respectiv îngrăşarea şi nu influenţează pozitiv numărul şi greutatea purceilor
la naştere. Crearea de rezerve prea mari în timpul gestaţiei nu sunt indicate pentru viitoarea
 perioadă de lactaţie; în timpul lactaţiei scroafele transformă mai eficient substanţele nutritive din
hrană în lapte, decât apelând la rezerve.
Pentru refacerea organismului scroafei şi pentru rezervele viitoarei lactaţii se consideră
suficientă recuperarea unui spor de 20-22 kg pe perioada de gestaţie, care este format din cca.
48% grăsime, cca. 30% ţesut muscular şi cca. 22% mărirea ţesuturilor mamare (după HEAP şi
LODGE).
Nici furajarea la un nivel prea scăzut nu este indicată pentru că aceasta influenţează
negativ producţia de purcei; scopul final fiind starea de întreţinere care să corespundă condiţiei
de reproducător.
Cantitatea de nutreţuri concentrate recomandată a se administra scroafelor gestante din
unităţile de producţie este, în medie de 2,5 kg pe zi. Acestea variază în funcţie de stadiul
gestaţiei: în primele 16 zile de la însămânţare şi uneori în primele 21 de zile se administrează
între 2,6-3,0 kg (în funcţie de starea de întreţinere şi vârsta scroafei); în următoarea perioadă,
până la a 90-a zi de gestaţie, între 2,0-2,2 kg; iar în ultimele 20-25 de zile cantitatea se ridică
din nou la 2,6-3,0 kg.
Cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru scroafele şi scrofiţele gestante,
recomandate de N.R.C., sunt prezentate în tabelul 1.
În complexele de tip industrial, scroafele gestante sunt hrănite cu nutreţul combinat din
reţeta 0-6, cu 13,5% P.B.. În tabelul 2, sunt prezentate structura şi caracteristicile nutritive ale
nutreţurilor combinate din reţeta 0-6, în două variante, după posibilităţile reale din unitate, sau
sursa de aprovizionare din zonă, cu menţiunea că proporţiile de subsatnţe energizante pot depăşi
2%.
Tabelul 1
Necesarul de energie şi substanţe nutritive pentru scroafe şi scrofiţe gestante
(după N.R.C.)
Necesar în % sau cantităţi
Necesar zilnic
per kg furaj
Specificare
scroafe şi scrofiţe
U/M U/M scroafe şi scrofiţe gestante
gestante
Consum de furaje uscate la aer - - g 2000
Energie şi proteină
Energie digestibilă Kcal 3300 Kcal 6600
Energie metabolizabilă Kcal 3170 Kcal 6340
Proteină brută % 14 g 280
Aminoacizi indispensabili
Arginină % 0,20 g 4,0
Histidină % 0,37 g 7,2
Izoleucină % 0,66 g 13,2
Leucină % 0,42 g 8,4
Metionină + cistină % 0,28 g 5,6
Fenilalanină + tirozină % 0,52 g 10,4
Treonină % 0,34 g 6,8
Triptofan % 0,07 g 1,4
Valină % 0,46 g 9,2
Substanţe minrale
Calciu % 0,75 g 15,0
Fosfor % 0,50 g 10,0
NaCl (sare) % 0,50 g 10,0
 Vitamine
Beta-caroten mg 8,2 mg 16,4
Vitamina A UI 4100 UI 8200
Vitamina D UI 275 UI 550
Vitamina E mg 11 mg 22
Tiamină mg 1,5 mg 3
Riboflavină mg 4 mg 8
Niacină mg 22 mg 44
Acid pantotenic mg 16,5 mg 33
Vitamina B12 µg 14 µg 28

Aşa după cum se poate constata, porumbul şi orzul deţin ponderea din amestecurile
furajere, între 55-65%, (până la 25% din aceste cereale se pot înlocui, în prima parte a gestaţiei,
cu făina de sorg), urmate de tărâţa de grâu cu 10%, şroturile între 5-6%, iar concentratele
proteice de origine animală de 2,5%. Făina de fân de lucernă poate participa între 10-13% (după
posibilităţi), completând necesarul de vitamine şi substanţe minerale; conţinutul relativ ridicat în
celuloză nu pune probleme digestiei la scroafele gestante.
Tabelul 2
Structura şi caracteristicile nutritive ale nutreţului combinat 0-6
destinat scroafelor gestante

Variante (%)
Specificare
a b
Structură
Porumb 40,0 40,0
Orz 25,0 15,0
Grâu - 10,0
Ovăz - -
Tărâţe de grâu 10,0 10,0
Şroturi de floarea soarelui 5,0 6,0
Şroturi de soia 1,3 0,3
Făină de carne 1,0 1,0
Drojdie furajeră 1,5 1,5
Făină de lucernă 13,0 13,0
Carbonat de calciu 1,5 1,5
Sare (NaCl) 0,7 0,7
Zoofort P3 1,0 1,0
TOTAL 100,0 100,0
Caracteristici nutritive (%)
Umiditate 12-13 12-13
Proteină brută 13,5 13,5
Celuloză brută 8,0 8,0
Sare maximum 1,2 1,2
Grăsime brută, maximum 2,0 2,0

În unităţile gospodăreşti amestecurile de concentrate vor cuprinde aceleaşi componente

şi nu vor depăşi 14% P.B.
În aceste unităţi cu efective reduse, scroafele gestante se pot hrăni şi cu nutreţuri
suculente (porumb pastă, cartofi fierţi, sfeclă tocată sau dovleci) în prima parte a gestaţiei (până
la a 90-a zi), cu condiţia ca nutreţul combinat de completare să conţină între 16-20% P.B. pentru
a suplini deficitul de proteină. Cantităţile pot fi de 1,00 kg pastă de porumb şi 1,65 kg nutreţ de
completare cu 16% P.B., sau 4,13 kg cartofi şi 1,24 kg nutreţ combinat de completare cu 20%
P.B., iar pe timp de vară 3,3 kg masă verde şi 1,85 kg nutreţ concentrat de completare cu 16%
P.B.
În nutreţurile combinate de completare porumbul şi orzul participă între 50-70% din
amestec, şroturile de soia între 10-23%, şroturile de floarea soarelui între 5-14%, iar tărâţele de
grâu între 8-14%. În unităţile de tip industrial se pot administra 300-500 g făină de lucernă
deshidratată.
În unele situaţii, o treime din cantitatea de nutreţuri concentrate se poate substitui, în
prima parte a gestaţiei, cu porumb siloz, furaj care nu afectează dezvoltarea corporală şi
rezultatele activităţii de reproducţie, cu condiţia completării hranei cu suplimente proteice
(şroturi de soia) şi minerale (fosfat dicalcic).
În ultima parte a gestaţiei nu se recomandă folosirea suculentelor în hrană, deoarece
posedă volum sporit şi au un aport redus în substanţe proteice.
Nutreţurile concentrate se vor administra sub formă uscată sau umectată (raport 1/1), în
două tainuri pe zi, asigurându-se pentru fiecare animal 40-45 cm front de furajare şi o hrănire
simultană. Adăparea se face la discreţie, sau cel puţin de 3 ori pe zi, calculându-se 7 l/100 Kcorp,
iar dacă se adaugă şi consumul tehnologic se apreciază la 40 l/zi/animal.
Întreţinerea scroafelor gestante
Întreţinerea scroafelor gestante se face în grup, în boxe comune, şi mai rar individual, în
boxe cu limitare a mişcărilor.
Cu privire la întreţinerea în grup, în boxe comune, animalele trebuie să fie cât mai
uniforme în privinţa vârstei (scrofiţele fiind separate de scroafe), a stării de întreţinere şi a
stadiului de gestaţie.
În unităţile de tip industrial, precum şi în fermele cu peste 300 de scroafe de reproducţie,
femelele gestante se vor lotiza pe grupe de montă, în funcţie de ziua însămânţării etc. Datorită
faptului că în componenţa unei grupe de montă se află atât scroafe cât şi scrofiţe, întreţinerea se
va face în boxe separate.
Numărul de animale dintr-o boxă va fi de maxim 20 exemplare. Rezultate bune şi foarte
bune ale activităţii de reproducţie se înregistrează la boxele cu capacitatea de 16 scroafe sau 8
scrofiţe tinere, performanţele fiind apropiate de cele cu întreţinere individuală şi cu mişcare
liberă a animalului.
Numărul de boxe, precum şi numărul de animale dintr-o boxă sunt corelate de capacitatea
compartimentului de fătare, respectiv de numărul de boxe din sectorul de maternitate, deci cu
mărimea grupei de fătare.
Boxele se pot dispune pe unul sau două rânduri în interiorul adăposturilor; de preferat să
comunice cu padocurile exterioare, calculându-se pentru fiecare animal 4-5 m 2 de padoc.
În experienţele efectuate de către JEHSEN şi colab., 1997, pe scroafe gestante şi în sezon
răcoros, s-a constat că accesul acestora din boxe în padocurile exterioare contribuie la ridicarea
fecundităţii cu cca. 10%, faţă de boxa fără padoc, iar numărul de embrioni vii pe scroafă este mai
mare cu circa 13%, rezultate care justifică investiţia în plus pentru amenajarea padocurilor. La
acestea se mai adaugă şi constatarea că, întreţinerea scroafelor gestante perioade îndelungate la
soare, precum şi la lumină artificială intensă (peste 70 de lucşi iarna şi 110 lucşi vara), determină
rezultate mai bune ale activităţii de reproducţie, faţă de cele fără acces la soare şi lumină redusă
(8 lucşi). Lotul de purcei obţinuţi de la scroafele expuse la soare, sau la lumină multă, a fost mai
greu la naştere cu 16,7%, iar până la vârsta de 4 luni au supravieţuit cu 17,8% mai mulţi purcei.
Se mai consemnează că prelungirea expunerii la soare a scrofiţelor grăbeşte sau devansează
maturitatea sexuală cu circa 20 de zile (KOMAROV, N.M. şi colab. -1997; HTUNDE şi colab.-
1998, ambii citaţi de DRĂCHICI, C. 1997).
Suprafaţa de pardoseală, pentru fiecare animal, este între 2,0-2,5 m2, în funcţie de
dezvoltarea corporală şi vârstă.
În cazul boxelor cu 16 capete de scroafe, peretele despărţitor se poate interpune la
mijlocul boxei, rezultând în felul acesta 2 boxe adecvate pentru scrofiţe.
Înălţimea pereţilor despărţitori este de 1,10 m, confecţionaţi din dur-plastic, ţevi de fier
tratat anticoroziv, dulapi de beton, etc, cu interspaţii mari.
Portiţa boxei are lăţimea de 80 cm, înclinaţia pardoselei de 2-3%. Dacă există zona
compactă a pardoselei, aceasta se construieşte din cărămidă dublă presată aşezată pe cant şi
prinsă în lapte de ciment, mai rar din beton. Grătarele, indiferent de soluţia constructivă, vor avea
barele cu lăţimea superioară de 7,0 cm şi fantele de 2,5 cm.
Zona compactă se va afla către aleea de serviciu şi cu hrănitorile amplasate la limita
peretelui dinspre aceasta.
Grătarul se dispune în partea opusă hrănitorilor, cu adăpătorile (de regulă tip pipă), în
cele 2 colţuri. Zona grătarului corespunde cu canalul , sau fosa de colectare a dejecţiilor,
prevăzute cu pernă de apă.
Bune rezultate se întregistrează în adăposturile cu lăţimea de 12 m, variantă în care se
pot amenaja padocurile exterioare pe părţile laterale.

Fig. 2 Boxă pentru întreţinerea scroafelor gestante

1-jgheab, 2-tub din plastic cu dozator, 3-zonă compactă, 4-zona de grătar, 5-adăpători

Cu privire la întreţinerea scroafelor gestante în boxe individuale, cu limitare a mişcărilor,

această variantă permite o mai bună utilizare a spaţiului construit, însă afectează condiţia de
reproducător, prin lipsa mişcării animalului. Boxele au lăţimea de 40 cm şi lungimea de 2,0 m,
fiind situate deasupra canalelor de colectare a dejecţiilor. Zona pardoselei din boxă, care
corespunde cu partea anterioară a animalului (unde sunt amplasate jgheabul hrănitorii şi
adăpătoarea), trebuie să fie compactă şi înclinată spre fosă.
 În unele unităţi intensiv-industriale, precum şi în exploataţiile cu efective relativ
Fig. 3 Boxe pentru scroafe gestante
în sistem legat
reduse,se practică întreţinerea scroafelor
gestante legate (cu o centură specială
aplicată înapoia spetelor). Acest sistem
reduce foarte mult consumul de metal
pentru boxe, uşurează controlul individual
al animalului, asigură un confort sporit,
facilitează alimentaţia restricţionată şi
sporeşte productivitatea muncii (la partea
posterioară a corpului este prevăzut grătar
peste un canal de de colectat şi evacuat
dejecţiile). Printre dezavantajele acestei
întreţineri, se detaşează imposibilitatea

urmăririi, la nivel de individ, a unor aspecte sanitar-veterinare (scurgerile vaginale se pot atribui
animalului vecin) şi jenarea celorlalte scroafe de către una care s-a dezlegat.
Întreţinerea în boxe individuale este indicată cca. 16 zile după însămânţare pentru a
asigura o bună nidaţie şi posibilitatea unei furajări. După cca. 16 zile animalele sunt dirijate în
boxe comune, care dau posibilitatea mişcării animalelor, a manifestărilor stării de călduri, deci se
uşurează depistarea scroafelor infecunde cu ajutorul vierului încercător. Conflictele scad mult
din importanţă, dacă lotizarea este efectuată cu atenţie.
Pe această linie, HALE, O.M. şi colab. (1997) arată că mişcarea forţată a scroafelor
gestante, timp de 15 minute zilnic, oferă rezultate mai bune ale activităţii de reproducţie, inclusiv
reducerea timpului pentru parturiţie cu 10-15 minute, faţă de cele care nu sunt obligate să se
deplaseze.
În unităţile gospodăreşti cu efective reduse, scroafele se împart în loturi, în funcţie de
decada sau luna de gestaţie, fiecare lot fiind cazat în una sau mai multe boxe (pe baza unei
evidenţe la nivel de scroafă).

Fig. 4 Boxe pentru întreţinerea individuală a scroafelor gestante

În aceste unităţi se indică scoaterea scroafelor la păşunat, metodă avantajoasă din punct
de vedere fiziologic şi economic. Completarea hranei prin păşunat poate reduce cantităţile de
concentrate administrate zilnic, cu cca. 1 kg. În această variantă sunt necesare construirea de
umbrare şi instalaţii mobile de furajare şi de adăpare.
Întreţinerea scroafelor gestante în tabere de vară se practică în multe unităţi intensiv-
industriale, dar şi în cele cu selecţie şi testare, fiind o nnetodă de cazare pe timp călduros, când
numărul de animale gestante este mai mare şi se pune problema utilizării şi a altor spaţii. În
această perioadă la transferarea în taberele de vară, se pot executa ăi unele reparaţii la
adăposturile productive. Se permite administrarea de lucernă verde în padocurile exterioare.
Taberele de vară sunt adăposturi deschise, având un perete compact pe direcţia vântului
dominant, prevăzute cu padocuri mai mult lungi decât late, şi o copertină la partea centrală (pe
direcţia grătarelor), care au dedesupt canale pentru colectarea dejecţiilor. Aleele de deservire
sunt laterlae, urmate de zona compactă, unde sunt amplasate hrănitorile şi se poate deversa
lucerna verde. Se asigură pentru fiecare animal între 2,0-2,5 mp. Animalele beneficiază de aer
curat, mişcare şi acces la soare, care au influenţă hotărâtoare asupra rezultatelor activităţii de
reproducţie.
Indiferent de sistemul de întreţinere, după 16 zile de gestaţie, se începe depistarea
scroafelor infecunde de 2 ori pe zi, (deci a celor în călduri la care nu s-a instalat gestaţia),
continuându-se apoi, la 25-35 de zile, cu diagnosticarea timpurie a stării de gestaţie, cu ajutorul
aparatelor cu ultrasunete. Acţiunea se repetă din nou, începând din ziua a 38-a de la însămânţare
şi chiar a 60-a zi.
Săptămânal se extrag, din boxele comune, scroafele cu stare de întreţinere slabă, precum
şi cele înlăturate sistematic de la hrană. Acestea se vor transfera în boxe speciale, pentru refacere
sau tratamente adecvate.
În general, scroafele care au rămas gestante, sunt mai liniştite şi depun sporuri mari de
creştere în greutate, ca urmare a proceselor de anabolism.
Cu 2-4 zile înainte de fătare, în unităţile de tip industrial şi cu 7-10 zile în fermele de tip
gospodăresc, scroafele gestante se dirijează la sectorul maternitate, după ce au fost spălate,
dezinfectate şi zvântate în camere cu instalaţii adecvate.
Cu 2-3 zile înainte de fătare, mameloanele iau forma de cupă, sfârcurile devin
turgescente, iar în ultima zi se eliberează laptele prin comprimarea uşoară a sfârcurilor. Curăţenia
în boxe se face zilnic în fermele gospodăreşti şi periodic în cele modernizate.

Fig. 4 Aparatul WALSMETA, MK II, pentru stabilirea momentului optim de însămânțare

Temperatura optimă din adăposturi variază între 15-18C, umiditatea relativă între 70-
75%, concentraţia maximă a aerului în gaze nocive este de 0,3% pentru CO 2, de 0,03% la NH3 şi
de 0,002‰ la SH2. Viteza curenţilor de aer va fi de 0,2-0,3 m/s pe timp de iarnă şi de 1,0 m/s pe
timp călduros, de vară. Ventilaţia se asigură prin mijloace pasive, însă pe caniculă se intervine cu
cea forţată. Pe timp de caniculă se evită scoaterea femelelor gestante la păşune, sau chiar la
plimbare.
Acţiunile sanitar veterinare obligatorii în sectorul de montă-gestaţie sunt următoarele:
 vaccinarea împotriva pestei şi rujetului, toamna şi primăvara;
 vaccinarea antileptospirică la 60 de zile după însămânţare;
 vaccinarea anticolibacilară la 90 de zile după însămânţare;
 controlul semestrial pentru leptospiroză şi trimestrial pentru bruceloză;
 deparazitarea din două în două luni, cu repetare după fiecare 10 zile.