INTRODUCEREA MATCILOR

In apicultura, operatiunea de introducere a matcilor in

familiile de albine reprezinta o piatra de incercare pentru
stupari. Acestia trebuie sa decida asupra metodei pe care o
folosesc pentru ca lucrarea sa fie incununata de succes.
Fara a insista asupra problematicii, trebuie sa stiti ca sunt
trei perioade cand introducerea unei matci este mult
usurata. Acestea sunt primavara devreme, in timpul culesurilor intense, cat si toamna
tarziu. In cele ce urmeaza vom descrie 4 metode de succes, folosite de noi de-a lungul
anilor de stuparit. Consideram ca acestea sunt printre cele mai sigure si pot fi abordate
de orice apicultor.
Metoda coliviei tip "capac" : acceptare 95 %
Din multitudinea de colivii care se folosesc la introducerea matcilor , o colivie de
separare s-a detasat net prin asigurarea unui procent mare de acceptare a matcilor.
Aceasta colivie este cunoscuta de mai mult timp si este colivia tip "capac".
Colivia capac o folosim in stupina pe tot parcursul sezonului activ si este favorita
noastra. In literatura de specialitate este mentionat un grad de acceptare a matcilor de
95 %. Din punct de vedere practic nu am observat diferente mari de procentaj, decat in
anii nefavorabili apiculturii.
Aceasta colivie poate fi confectionata de orice apicultor din plasa de sarma cu ochiuri
de 3 mm . Ca forma, aceasta este un capac patrat cu latura de 10 cm (suprafata finala
100 cm patrati). In unul din peretii laterali se practica un orificiu care se astupa cu pasta
de miere si zahar. Acest orificiu poate fi inlocuit cu un tub , lung de 4-5 cm si diametru
care sa permita iesirea matcii. Si acest tub se umple cu pasta. Inaltimea coliviei trebuie
sa asigure (infipta fiind in fagure) miscarea nestingherita a matcii.
In principal metoda consta in izolarea matcii sub protectia coliviei pe un fagure din
mijlocul cuibului , dupa 4-6 ore de la orfanizare. Portiunea de fagure acoperita de colivie
trebuie sa cuprinda o suprafata cu puiet capacit si ceva miere. Izolarea matcii se face
fara albina insotitoare pentru ca in scurt timp vor ecloziona noile albine si o vor ingriji.
Matca, in cele mai multe cazuri , incepe sa depuna oua la 24-72 ore dupa izolare. In
acest timp albinele familiei vor inlatura dopul de pasta (miere+zahar) si vor elibera
matca. Familia nu se deranjeaza timp de 4-5 zile, dupa care putem verifica acceptarea
matcii. Atunci putem constata (in putine cazuri ) ca albinele nu au eliberat matca, caz in
care vom practica prin partea opusa a fagurelui o gaura.
Metoda descrisa are cateva variante care tin de conditiile locale. De pilda unii apicultori
prelungesc perioada de orfanizare a familiei pana la 6 zile, dupa care distrug botcile

aparute. Indiferent de varianta aleasa, ce trebuie sa retinem este faptul ca aceasta

metoda se numara printre cele mai sigure.

Introducerea cu alcool : acceptare 80 - 95 %

O alta metoda folosita de noi, mai rar insa,este introducerea matcii sub protectia
vaporilor de alcool. Istoric , metoda este pusa la punct de vecinii nostrii de peste Tisa,
apoi fiind preluata de intreaga Europa, inclusiv de romani. Noi o folosim in anii cu clima
mai constanta , fara mari variatii de temperatura si umiditate, factori care pot influenta
acceptarea. Explicatia este aceea ca in anumite conditii, viteza de evaporare a
alcoolului este diminuata sau marita si aceasta metoda poate avea mai putin succes.
Alcoolul folosit este cel etilic de 95 grade , sau un rachiu de fructe dublu rafinat (palinca)
de 60 grade. Dozele de alcool 95 grade sunt de 5-7 ml pentru un nucleu si 15 ml pentru
o familie, iar pentru rachiu se maresc cu 30%. Se ridica matca batrana din familia vizata
si se administreaza alcoolul pe o bucata de material textil. Introducem rapid in preajma,
cusca cu matca, cusca avand orificiul de eliberare obturat cu un strat subtire de serbet
de zahar. Stratul de serbet trebuie sa fie subtire pentru ca albinele sa poata elibera
matca pana nu dispare efectul narcotizarii cu alcool. Este de preferat ca matca sa fie
izolata pe fagurii cu puiet, acolo unde se gaseste albina tanara din abundenta.
Metoda este eficienta,rapida,matca incepand cateodata sa depuna oua chiar in ziua
introducerii. Ca procent de acceptare este sub metoda "custii capac",insa per ansamblu
putem sa ne declaram multumiti de ea.
Metoda roiului artificial - acceptare 100 %
Cu aceasta metoda putem spune ca intram in zona de acceptare de 100 %. Este o
metoda simpla, dar care necesita ulterior o ingrijire adecvata a entitatii nou create
(roiului nou) si de aceea este considerata un pic mai greoaie.
Din punctul nostru de vedere, prin rezultatele obtinute, nu putem decat sa o
recomandam cu caldura tuturor apicultorilor. Din pacate, ca in toate lucrurile bune,
exista si un impediment, anume cel legat de perioada limitata in care se poate folosi.
Lunile mai si iunie reprezinta intervalul ideal de aplicare.
Probabil ca multi dintre dv. care au format roi "la pachet" stiu care este procedura de
introducere a matcilor.
In fapt metoda "roiului artificial" consta in formarea unei noi familii folosind albina tanara
si o matca performanta.Iata cum procedam noi pentru a introduce matcile :
In jur de ora 11, cand majoritatea albinelor batrane sunt angrenate in cules, introducem

intr-o roinita (fara faguri), cusca cu matca tanara. In roinita, cu ajutorul unei palnii mari
din carton se scutura cca. 1 Kg de albina tanara. Pentru a ne asigura ca albina este
tanara se scutura doar ramele cu puiet, avand grija insa sa nu scuturam si matca
familiei de baza. Dotam roiul cu un hranitor ce contine 0,5-1 kg de sirop si il ducem in
pivnita pentru 48 de ore. La expirarea celor doua zile de izolare se muta familia nou
formata intr-un corp de stup curat, dotat cu 4 faguri artificiali, un hranitor cu sirop si unul
cu apa. Mentionam ca matca se scoate din cusca si se introduce odata cu fluxul de
albine fara a mai lua nici o masura de precautie. Urdinisul se reduce la jumatate. In
urmatoarele 14 zile avem grija sa mai aprovizionam cu sirop,pentru ca fagurii artificiali
sa fie crescuti.
Sa concluzionam : dupa doua saptamani avem o familie noua, cu o matca tanara
acceptata, cu fagurii claditi si insamantati. In aceasta faza avem posibilitatea de a
continua dezvoltarea entitatii nou formate sau de a o uni cu familia a carei matca vrem
sa o schimbam.
In final trebuie sa retinem ca acceptarea se produce in 100% din cazuri si ca folosirea
acestei metode trebuie generalizata in stupina, mai ales cand avem de introdus matci
valoroase.
Metoda roiului artificial in aer liber - acceptare 100 %
Metoda roiului artificial format in aer liber este o varianta a celei descrise mai sus si
asigura acelasi procentaj de acceptare de 100%.
Cum procedam : seara, izolam in cusca matca vizata si o agatam pe o rama cu un
fagure nou. Pe aceasta rama, aflata in aer liber, scuturam albina de pe 5-6 rame cu
puiet. Albina batrana se intoarce in stupul de baza iar cea tanara se strange in jurul
matcii, pe fagure. Roiul astfel format, ramane peste noapte afara, urmand ca in
dimineata urmatoare sa procedam ca in varianta 1.
Trebuie mentionat si aici ca ambele variante au aceeasi valabilitate si ca din observatiile
noastre nu am sesizat nici o diferenta calitativa semnificativa. Folosirea uneia sau alteia
din variante este doar o chestiune optionala, care depinde de decizia personala a
stuparului.

TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

in vedere
Singurele

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai
multe vetre. Pastoralul si cresterea matcilor
fiind doua lucrari care nu se impaca si avand
conditiile locale s-a preferat aceasta formula.
deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules lung

si de intensitate mica (faneata), sursele de polen fiind asigurate constant.
Perioada de crestere a matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.
Unelte si utilaje folosite
Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de separare
cu fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman ; rame de crestere cu
hranitor si un leat ; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete ; dopuri port-botci ;
lanteta transvazare ; nuclee imperechere 2-3 faguri.
Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si
cresterea partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ; formarea
nucleelor de imperechere, introducerea botcilor si imperecherea ; valorificarea matcilor
imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor

Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve,
deci cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt urmarite pe o
perioada de 2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata prin introducerea unor noi
familii sau eliminarea altora. Principalele caractere urmarite sunt cele arhicunoscute de
toata lumea, cu mentiunea ca pe primul loc se afla productia de miere.
Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si
primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in mod special, scopul principal fiind acela de a
avea populatii masive de albina in preajma demararii cresterii.
O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare, iernand un roi
stolon langa familia de baza, in ideea obtinerii de familii puternice.
Obtinerea si transvazarea larvelor
Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de
1 1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu conteaza) si
se separa matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru ca matca sa nu
treaca pe partea cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de ouat, toate fantele
existente intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate fi ros).
Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest fagure
ramane in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de crestere o sa
ajunga in stadiul de larva tanara, numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un hranitor in partea superioara si
cu un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un numar de
14 botci artificiale, cu ajutorul dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat si a botcilor de
dop se face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o transvazare simpla stiind fiind
faptul ca cea dubla nu aduce mari beneficii.
Acceptarea botcilor , cresterea primara
Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,
conditia de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca
tanara. Inainte de introducerea ramei cu botci, restructuram familia doica formand doua
entitati despartite de o diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox.
200 cm patrati).Organizarea cuibului este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat ; 2) Fagure cu puiet

capacit ; 3) Rama de crestere cu hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de
eclozionare ; 5) Diafragma despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea ca
imediat dupa diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si pastura.
Astfel restructurata, lasam familia fara sa o deranjam, 24-36 de ore.La primul control
verificam rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar variabil
de botci acceptate(7-12 buc). Tot la primul control umplem hranitorul de pe rama cu
sirop de zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8 zile de la transvazare
scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata. Putem folosi familia
doica , cu matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul, practicand restructurari
periodice.
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii
Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare
favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in izolarea matcii
cu ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al stupului. In
compartiment mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de ambele parti
cate un fagure gol.
Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat) , iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a familiei
orfanizate , fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii ramei
de crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu cei 3 faguri(fara
albina). Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este acela ca aceasta
albina este tanara, deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un control atent, rama
cu rama, pentru a depista prezenta unor eventuale botci naturale, putem introduce fara
grija rama cu botci.
Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee
La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele
de imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand in vedere
faptul ca metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar constant), de
matci pentru imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame. Acestea pot fi
intretinute usor si facand completari periodice cu puiet capacit pot fi folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul cu
puiet capacit, impreuna cu albina acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama
goala(in care punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta. Dupa
24 de ore de la formarea lor se poate introduce botca.
In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica
daca matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a
simplifica fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la eclozionare
sunt distruse. Totusi,daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu au putut iesi
pentru imperechere, distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.
Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema ,
fiind folosita prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea
la conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar pentru
simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea cresterii in familia
doica pornitoare).

PASTRAREA SI IERNAREA
MATCILOR DE REZERVA - In
practica curenta apicultorii se intalnesc
cu urmatoarea situatie : dupa ce au
produs un numar anume de matci
imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca
pentru o perioada determinata. Solutionarea acestor probleme
necesita aplicarea unor metode practice si sigure, care sa
permita supravietuirea cat mai indelungata a matcilor in afara
familiilor. La fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine
aceeasi situatie. Inainte de a incepe sa expunem metodele pe

care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat : atat apicultorii cu experienta cat si

cei incepatori trebuie sa abordeze si aceasta problematica....pentru ca la urma urmei nu
"lansam rachete", ci doar facem un pas spre a pune apicultura pe un fagas
profesionist.
Iernarea matcilor de rezerva
Necesarul de matci de rezerva intr-o stupina bine administrata este de 10-15% din
numarul de familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care au
pierit din anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.
Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza
Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii
amatori.Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un corp Dadant,
ambele sisteme fiind la fel de bune. In luna septembrie, sau chiar de la inceputul lui
octombrie daca conditiile ne permit, langa o familie de baza se aseaza un nucleu din 34 rame cu matca pe care dorim sa o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de 400500 g albina si 5-6 kg miere de calitate. Familia de baza este despartita de nucleu
printr-o diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea vremii nefavorabile se vor impacheta cu
materiale izolatoare. Pe tot parcursul iernii apicultorul trebuie sa faca 2-3 controale
auditive, pentru a vedea cum se comporta albinele.
Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii nucleului cu matca de
rezerva intre doua familii de baza. Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul
orizontal, acolo unde spatiul mare permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile de
iernare a nucleului sunt mult imbunatatite, procentul de matci pierdute scazand simtitor.
In principiu la cele doua metode pierderea de matci nu depaseste 10-20 %, putand
scade pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.
Iernarea matcilor in stupi compartimentati
Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui
numar mai mare de matci,fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost
stupi orizontali, corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se
compartimenteaza cu diafragme etanse in mai multe "camere". Intr-un stup orizontal se
pot gazdui 5nuclee pe 3 rame, iar intr-un corp Dadant 3 nuclee pe 3 rame. Fiecare
compartiment contine 0,4-0,6 kg de albina si 4-6 kg de miere de calitate. Nucleele le
organizam perechi, in scopul mentinerii caldurii. Un impachetaj corect al stupului este
de dorit, la fel si controalele din timpul iernii. Primavara, matcile de rezerva se folosesc
acolo unde avem nevoie.
Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea diafragmelor
de etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300 cm patrati)

acoperite de plasa.Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a impedica

albinele si matcile sa treaca dintr-un compartiment in altul. Avantajul metodei este acela
ca se micsoreaza cantitatea de albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si de hrana la 2-3 kg pe
compartiment. De multe ori insa (nu e obligatoriu), procentul de matci care pier este mai
mare (25 %) indeosebi la nucleii marginasi.
Aprecieri personale - Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare,
inclusiv variantele lor, in stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi
diferentele de la un an la altul a procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %), fapt
pentru care trebuie sa mentionam ca succesul lucrarii depinde atat de conditiile meteo
specifice iernii, cat si de atentia cu care tratam problematica.
Iernarea matcilor in afara familiilor
In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor,
metoda elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta personala
trebuie sa va spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au fost
nesatisfacatoare. Probabil ca aceste rezultate au fost determinate de unele greseli pe
care le-am facut pe parcursul lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am administrat
mierea netratata cu un produs anti-nosema, in speta Fumidil B.
Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literatura de specialitate aparuta din
anul `52 pana in prezent,metoda este descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa depozitam fara cheltuieli
substantiale un numar mai mare de matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi
proprii), cat si iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva.
In principiu metoda consta in introducerea matcii intr-o mica cusca impreuna cu un
numar de 40-50 de albine si hrana necesara. Din cand in cand, albinele insotitoare se
schimba si se fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii avem nevoie de
urmatoarele materiale :
Custi tip Foti : Cusca este construita din material plastic (polistiren - soc) si are forma
dreptunghiulara(vezi fig.4), cu dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se
inchide cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de 60/50 mm. Cusca
mai este prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior, transferul de hrana fiind
facut printr-un orificiu de 2 mm.
Dulap depozitat custi : Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si
albinelor, custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar
pentru iernarea matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad (20
mm grosime). Acest dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind prevazut
in interior cu sipci de sprijin.

Colivii de matca : Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor cand
se face schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale de
chibrituri.
Faguri pentru echiparea custilor : Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.
Hrana si albine insotitoare : Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida , fara
cristale, in cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb, cate
25-30 g(250-300 albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate necesara
pentru intreaga iarna.
Cum procedam : Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-15
octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in septembrie
sau noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acid acetic
industrial(3-5 zile), se aerisesc si se dimensioneaza.Custile se spala cu apa si
detergent, se clatesc si se usuca. Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii lichide,
in acest fel cusca fiind apta sa-si primeasca oaspetii.
Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci). Ridicam
matca si o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub de
sticla. Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si prelevam
direct cu cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce indepartam albinele
agatate pe exterior ,introducem matca , umplem hranitoarele cu miere(20 g) si
transferam custile in dulap.
Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii
matcii,a albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la 3-4
saptamani in perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie.
Cateva reguli care trebuie respectate obligatoriu :
1)Inlocuirea albinei insotitoare uzate, se face numai cu albine provenite din familii
puternice astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2)Daca matcile provin din nuclee slabe, se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3)Temperatura in spatiile unde iernam matcile sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca o
temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4)Cand facem schimbul de albine insotitoare,fiecare matca se va introduce in cusca
ei.Daca nu respectam aceasta regula ,naclairea matcii este obligatorie.
5)Mierea folosita trebuie sa fie de salcam , fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 la mie
Fumidil B.

Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe( repet, doar fiinca nu am respectat
tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a pastra
matci in perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima,depozitam 100-150 de matci de
vanzare (pentru 30-60 de zile),pana in momentul cand gasim cumparatori pentru ele.
Cand spunem 30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in cusca toata
aceasta perioada. De obicei durata stocarii unei matci care a ouat in nucleu nu
depaseste 15 zile.
In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai recomandam si
consultarea "Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa gasiti tehnologia mai
amplu descrisa.
Pastrarea matcilor in perioada de vara
Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai experimentat
o alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si sigura care o sa
va ofere mari satisfactii.
Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare compartiment este
prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele frontal, iar cele doua marginase pe
peretii laterali. Deasemeni, fiecare compartiment este prevazut cu podisor propriu,
avand grija ca podisoarele si diafragmele sa asigure o etanseizare perfecta (foarte
important). Pentru fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu capacitatea de 1,5 l
sirop.
Nucleele sunt organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet, un fagure cu
miere si un fagure gol, respectiv matca. Dupa o anumita perioada, cand matcile incep
sa oua si puietul sa eclozioneze, cele trei podisoare se pot inlocui cu gratii Hanneman.
Daca apare un cules, peste corpul de baza se aseaza un magazin, unde albinele din
nuclee (circuland liber prin gratiile Hanneman), depun mierea. Cand folosim o matca,
unificam nucleul orfan cu cel alaturat, operatiune pe care o repetam si la extragerea
matcii 2.
Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui cules albinele din fiecare nucleu trebuie hranite
cu sirop de zahar. Dupa cum am mai spus, metoda este sigura si nu trebuie sa va
temeti ca o sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia descrisa.

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din
anul doi de activitate.Aceasta problema este
reprezentata de procurarea matcilor necesare inmultirilor
curente din stupina.Problema este multiplicata si de lipsa
de experienta pe care o resimte fiecare incepator.In
aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina
proprie devine o prioritate.
In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere,unele mai simple,altele
mai complicate.Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa aprofundam o
metoda (deja expusa),carepoate reprezenta un punct de plecare.Aceasta metoda
simpla este metoda Miller si poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de pana
in 50 de familii de albine.Bineinteles numarul matcilor obtinute poate fi mult mai mare
insa se presupune ca odata cu cresterea numerica a stupinei trebuie abordate alte cai.
Alegem din stupina o familie cu performante mari,a carei matca ne-a multumit.La
inceput,pentru apicultorul cu un numar mic de stupi,operatiunea nu poate da mari batai
de cap.Din aceasta familie vom trage noi matci. Pregatim familia in felul urmator :
scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu
ridicam si matca odata cu ramele.Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie
intrate in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel
restructurata ,lasam toate ramele cu hrana , doua rame cu puiet gata de eclozionare,
albinele acoperitoare si matca.
Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de
speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6
cm.Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se
desprinda de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele
dupa schema : de o parte si de alta a cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru ,
fagure cu puiet capacit , rama de crestere , fagure cu puiet capacit .Daca consideram
ca albina acoperitoare nu este indeajuns putem sa mai restrangem cuibul,scotand una
dintre ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din abundenta
cu albina.
Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca

fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen din
abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul de
puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de
la introducerea ramei.
Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o
familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un
numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si impreuna
cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in
familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu ramane nici o
celula cu puiet.
Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati,
albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar daca
nu exista un cules de intretinere,vor trage mai multe botci pefiecare faguras din rama cu
oua,fig 3.Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui,avand grija ca
intre depunerea oului si recoltare,sa nu treaca mai mult de 14 zile. Cele doua
familii,furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai
multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.
Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand vrem
sa schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in nuclee
,unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.
Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin
metoda Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin
tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte proprii,inca
din anul doi de apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici nu mai sunt
bagate in seama.

CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca
sa

intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica ,
matcile". Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii
este strans legat de matca. O matca valoroasa asigura o descendenta de calitate si de
aici rezulta toate : productia de miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare sau mai
mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.

Vom trata urmatoarele subiecte : - cresterea controlata a matcilor de calitate ;

imperecherea matcilor in nuclee ; introducerea matcilor in familiile de albine.In acest
scop o sa va expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa aveti o
idee despre ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale

De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca este
prea complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu
procurarea de matci din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din
roirea naturala. E perfect si asa !!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nici o
satisfactie nu e mai mare, decat aceea de a produce regine (poate doar obtinerea unei
productii apicole mari).
Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura exista un
cules bun si albinele pot hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada este
cuprinsa intre mijlocul lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In unele
cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este favorabila asta si functie de locatia geografica
a stupinei. In toate cazurile (indiferent de metoda aleasa), stupii trebuie sa
indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet ;
- sa aiba cuiburile bine impachetate ;
- sa fie familii care corespund criteriilor de performanta cerute.
Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru finalizarea

lucrarii.
Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului
Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia
roieste natural.
Roirea naturala are doua dezavantaje : unul ar fi acela ca nu putem planifica ca timp
lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj scos in evidenta de
literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala sunt matci
care transmit genetic aceasta tendinta.
Interesul apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci neroitoare, numai ca
dezideratul este greu de atins, daca nu imposibil.
Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care
le avem, asa ca a insista in acest sens este o greseala.
Momentul producerii de matci prin roire naturala se poate controla daca se aplica
metoda provocarii intrarii in frigurile roitului.
Ce avem de facut : inca din primavara, familia vizata (cea mai buna din stupina) se
hraneste stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de
rame cu puiet ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere, imputernicim
de cateva ori cu rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie
dublata de o impachetare laterala si superioara, cat si de o stramtorare a cuibului. In
scurt timp, prin aparitia noilor generatii, populatia de albina tanara creste si in stup se
creaza conditiile de roire.
La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un
numar mare de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de nectar
si polen. Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele mai
frumoase, cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a taia, lama
se incalzeste la o lampa cu spirt. Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata, avand
grija sa nu le turtim. In final acestea se folosesc imediat, fie formand nuclee de
imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.
Producerea matcilor - metoda fara transvazare
Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat
apicultorilor incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara
transvazare".
Iata cum se procedeaza :
- alegem din stupina, stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara. Cu
circa 15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la alta, cat si
in functie de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile, familia crescatoare va mai primi 2 faguri ; unul cu puiet capacit si un altul

gol. Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului.
Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat de
matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si
altul cu puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza
si se aseaza in alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si reducem
urdinisul.
- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu
puiet necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire).
Trebuie sa acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit
ramelor. Acestea se scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai ramana
nici un ou sau larve necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusiv cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din
roi si se duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta,
avand grija ca celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc
pe ambele fete. Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea inferioara.
Toate celulele, in afara de cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum este
momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva minute
familia se linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in natura sa fie
un bun cules. Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat cu apa sau
miere si livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere. Atentie,
nu intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care
eclozioneaza le va distruge.
Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc
pentru inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea
albinelor fata de aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii :
- existenta sau lipsa culesului ; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules
bun. In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente
inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in cazul
celor introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz celor
ce cumpara matci).

- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se face
mai greu ; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane.
In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca
exista mai multe metode, apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt
considerate mai sigure. Cea mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii (in
colivie). Cum se procedeaza :
- in cazul in care familia nu este orfana , se identifica matca si se scoate din stup. Daca
matca mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii
ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind
colivia intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita,
pentru ca matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca
acestea nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de fagure
artificial gaurita in mai multe locuri. Acum urmeaza momentul cel mai important :
albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile, apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de
a deschide stupul. In acest timp albinele rod bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un
fagure pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.
Pentru introducerea botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct, sub
un capacel protector(ca un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa siguranta.
Imperecherea matcilor - formarea nucleelor
Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot fi
recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca imperecherea
poate fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda neproductiva si
paguboasa.
Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de
imperechere", sau in corpuri de stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu
urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui
stup vertical sau a unuia multietajat. La fiecare compartiment se face cate un urdinis
separat, pozitionat astfel : doua la un perete, pe capete si un al treilea pe peretele

opus,in mijloc. Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit si

albina acoperitoare si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in varsta
sunt plecate la cules, pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti
desigur ca albina tanara e mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o
botca protejata de colivie, pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca
se imperecheaza nucleul se poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem de facut
dupa ce introducem botca :
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea
matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice pana
in ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 1520% luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)
Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori ,insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema. Daca
inca din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor.
Abordand curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori....de succes.

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din
complexitatea problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de crestere.
Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la cresterea matcilor fara
transvazare.
Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :
- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod
natural. Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a lor
in 2,3,4 noi familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de baza sa

dispara. In urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar variabil de

botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere,
botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.
- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire
este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare
comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se vor multumi sa-si
schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna cateodata, insa
divizarea ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita a matcii, albinele
cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.
- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca.
Pentru a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de
lucratoare, larvele primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de salvare
este de 20-30 buc., aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a
fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea
directa a metodelor de crestere, urmand sa expunem intreaga
problematica legata de obtinerea matcilor, ulterior. Metodele expuse
sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o singura
metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea
oricui. Motivul este foarte simplu : o singura metoda nu este
niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate conditiile de intretinere,
climatice etc.
Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de
calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a
metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.
Metoda "matcilor de salvare"
In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.S
implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii in cuib, fac ca
aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica.
Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie
de albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in doua. O
diviziune ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca. Diviziunea
fara matca, asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca
botci. Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o

sa-si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in
alte familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.
O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu este
vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine. Din nou
dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a
stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.
Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :
- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu
poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele
de lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,
consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi
de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia sunt
lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu
problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere a matcilor.
Metoda "decuparea fagurelui"
Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost
eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante
care se aplica atat in Romania cat si in Occident.
- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda
recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la culoare, in care
nu s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea
superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de toate varstele) fiind
asezat concentric pe restul suprafetei.
Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere, tinand
seama ca in mijloc se afla larve mai batrane. Taietura sub forma de arc(vezi fig.1), se
face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se are grija ca
taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este insarmat, bucatile
taiate se scot cu mare atentie.
Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii
aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas),
urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata, daca
este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de pe
conturul "taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta se

va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga albinele
sa ia in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor familii de
albine, insa fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un roi, sau
putem sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de pe conturul
taieturii, construind un numar mare de botci.
- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca
principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine.
In varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide
lantul de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in preajma
larvelor de luat in crestere.
Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de
albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit cu
sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu oua.
Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie Hanneman,
pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent
albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem fagurele
insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de albina de
acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater), incalzit in apa clocotita,
decupam jumatatea inferioara.
Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand
grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare
fetei celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese
pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie mentionat
ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face
restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.
Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o
omoram. Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual.
In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit
sau oua. In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau pastura. Fagurii
cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine. Este foarte important ca in
familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.
O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista si
varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand numai pe
fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.
Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile, timp
in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom avea botci

capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.

- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.

MATCI FARA TRANSVAZARE

(part. 2)
Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare , in stupina proprie , ce pot fi
folosite de micul apicultor , sunt :
Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate
Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi
procedee, mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si metoda
fasiilor de fagure sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai crescut puiet si
insamantat de matca captiva intre cele doua gratii Hanneman, se aseaza pe o suprafata
plana. Cu ajutorul unui cater incalzit se taie fasii de fagure, care trebuie sa cuprinda
larve tinere, cu varsta cunoscuta. Procedeul presupune si folosirea ramei de
crestere,care este de fapt o rama normala, prevazuta cu sipci(2 buc.), de lungimea
luminii interioare a fagurelui. Pe acestea se vor fixa fasiile de fagure cu larvele selectate
in vederea cresterii.
Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride de
sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure, de pe fiecare leat, se raresc larvele astfel ca
in final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele. Aceste fasii se mai pot
fragmenta in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie prinsa separat pe leat, operatie
urmata de aceeasi rarire a larvelor. In final rama de crestere,cu cele doua leaturi pe
care au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite, se introduce in familia doica, dupa o
orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea de "metoda
Alley". O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure, ci doar celule
taiate cu un cater sau cu o stanta. La taierea sau stantarea celulelor cu larve se
urmareste decuparea unei singure celule, asfel incat aceasta sa contina si cate un sfert
din celulele vecine.
Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla
despicat in doua, cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat

marginea foarte bine ascutita. Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, partea
opusa care cuprinde celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport.
Celulele stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale ramei de crestere, la 2 cm una de
alta cu ajutorul unor tablite sau dopuri despicate. Rama cu cele 20-30 de celule se
introduce intr-o familie doica, orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.
- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor fiind
mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea
celor obtinute prin transvazare.
Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule
Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou. Etapele
care trebuie urmate sunt :
Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a mai
crescut puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care vrem sa
tragem descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din acest
fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2 celule
intregi si de lungimea fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6 celule
intregi.
Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le putea
fixa pe leatul de crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intre degete pentru
a forma un dinte. Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afara de unul, urmand
sa executam operatiunea pentru fiecare cuib in parte.
Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor. Aceste dopuri vor fi
despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti. Se ia un
dop, si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam elasticul
de fixare. Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul de
altul(masurat de la centru la centru).
De avut in vedere : oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea
cuiburilor nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai
batrane 2-2 1/2 zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot scurta
la jumatate.
Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii
orfanizate de 2-6 ore, al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale). Conform
tehnologiei nu este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici chiar

in varianta separarii prin diafragma cu gratie.

- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind buna.
- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea
larvelor.
Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din
aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi, avand
grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata, lasam toate
ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si
matca.
Pregatim o rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup asezam
ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in
centru, fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit.
Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca fagurele
din rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de oua este suficienta,
ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet (ridicand puietul
si matca). Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine si controlati, pentru
a nu ramane nici o celula cu puiet.
In acest timp, familia crescatoare, hranita suplimentar, trage botci pe fagurele cu oua,
care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui. Cele doua familii,
furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor
serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.
- Avantaje : metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.
- Dezavantaje : aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.
Matci de schimbare linistita
Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.
Familiile care isi schimba linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care botci
pot fi recoltate, introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa imperecherea
matcii nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam (dupa
orfanizarea prealabila).

- Avantaje : se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.

- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.

MARCAREA MATCILOR IN STUPINA

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai
pretentiosi, nu este deloc asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa
identifice matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri poate intampina dificultati in
a o repera usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea
fiind legate de usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.

Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de
specialitate, noi am ales doua care se detaseaza
prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :
Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se
confectioneaza din lemn si doua ace cu gamalie(bolduri).
Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de 10
min. Acesta are forma si lungimea unui creion obisnuit, cu
capetele rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge un ac cu gamalie drept,iar in
capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument de marcare se
poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si
ieftin.
Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi
banala oja pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact,
rezistent in timp, si are o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de culoarea
anului, sa fie in termenul de garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv ,
se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il coloram cu o cantitate mica de vopsea
de oua(netoxica).
Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea vor
fi obtinute prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia
cea mai ieftina si nu trebuie sa ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea

se face cu o preducea construita dintr-o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre
capete. Marimea rondelelor nu trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru
cine are posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai
bine.
Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand .
Noi recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in nucleul de
imperechere. Marcarea incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu varfurile
degetului aratator, mijlociu si a degetului mare de la mana stanga. Pentru cineva care
face pentru prima oara lucrarea, poate parea complicat si de aceea incepatorilor li se
recomanda folosirea capacului din fig.2.
Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata
moale(burete etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate
folosi si un dispoziti de imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control asupra
matcii. Cu mana dreapta introducem creionul de marcat in oja(cu boldul drept),
scuturam surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al matcii(mijlocul primului segment
dupa cap).
Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja
incolora pentru staniol, sau adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai
placute de opalit(fara adeziv), se poate folosi cu succes aceeasi oja incolora.
La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam scutul dorsal al matcii cu
adezivul special sau oja incolora, folosind capatul drept al creionului marcator. Cu
capatul indoit la 45 de grade (in prealabil umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam
peste adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.
Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste cu
mare atentie ca acestea sa nu atinga radacinile aripilor sau sa intre in segmentul
cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia
mirosului vopselei(30-40 min.). Pentru mai multa siguranta matca marcata se introduce
intr-o cusca de izolare , de unde va fi eliberata de albine. Pentru a va face "mana",
puteti exersa marcajul pe trantori si asa veti verifica si calitatea si toxicitatea
materialelor folosite.
Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack ,
acetona cu celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane
marcatoare (gen "marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

STUPI ORIZONTALI - SCHITE

Schite pentru constructia unui stup orizontal , parti componente , sectiune transversala ,
sectiune paralela cu urdinisul , sectiune perpendiculara pe urdinis.

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia
stupului cu rame mobile
si implicit a
fagurilor artificiali, au
insemnat
pentru apicultura o
dezvoltare
accelerata. Cu timpul sa constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in
rame si claditi de albine lasa de dorit. In scopul eliminarii
acestor neajunsuri, apare necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna
teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca
atare, cat si cel rezultat dupa cladire, au o rezistenta marita, putand face fata tensiunilor
aparute din diferite motive.
Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor,
fagurii plini cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic
desprinzandu-se de pe sarme se rup sau se indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de cladire,
deformari, ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice, cand forta
centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se intampla deseori ca
fagurii sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece acolo nu a fost crescut
puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana de miere. Practic fagurele este mai
rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele unde se face
cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti degradarii
fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de
transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage concluzia ca o
insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru
apicultor.
Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al
ramelor. Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?
1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai

uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri in
foaie, cu sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de rupere
sau alt tip de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care maresc
rezistenta la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca intervine o
anume dilatare termica.
In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate
randuri de sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari
categorii : insarmarea orizontala ; insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea orizontalverticala (vezi fig.) Toate acestea au avantajele si dezavantajele lor, scopul urmarit in
final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.
Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand
ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele de
magazin cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15
mm de leatul superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una fata de alta.
Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de acelasi
leat superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La montarea fagurelui
se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul superior 3-4 mm, fata de
laterale 5 mm, iar fata de leatul inferior 5-10 mm.
Insarmarea orizontal - oblica
Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea
consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor asigura
o trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi
deziderate, expuse mai sus.
Insarmarea orizontal - verticala
Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles,
reteaua de sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic
mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o
treaba buna? Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare, vom dezbate
mai pe larg subiectul, asta neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. La urma urmei,
totul se rezuma la optiunea personala a fiecarui apicultor.

Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de gaurit
electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul situarii
gaurilor in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea interioara
a elementelor ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca sarmele nu sunt
montate corect, atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa.
Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa fel incat ca sarmele
marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5 cm de toate stinghiile
ramei (vezi fig.).
Tipul sarmei si taierea ei
Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila. Pentru
asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama de orizontal
si 3,2 m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa
se stabileasca lungimea necesara.
Montarea si fixarea sarmelor
Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri orizontale.
Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m pentru
traseul vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt
egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele
verticale de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza
fagurele artificial. Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa fie
subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al sarmei,
aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel de-al
doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul cuiului se
ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.
Fixarea fagurelui artificial
Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre speteaza
inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe calapodul apicol
umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se asigura
urmatoarele distante : la speteaza inferioara, fagurele aproape lipit, pe laterale si
speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se pot folosi pintenul apicol,
randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai modern
transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in vedere ca
lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde din

neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor
Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor fructiferi,
sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot, se trec la
rezerva , urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de stup, dulapuri
speciale, obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.

PRELUCRAREA CERII IN STUPINA - Ceara de

albine este o resursa importanta in apicultura, dar
care din pacate nu este indeajuns exploatata .
Ceara in stare bruta poate fi impartita in doua
categorii : o ceara de prima calitate care are o
culoare deschisa obtinuta din rama claditoare,
descapacire etc, si o alta considerata calitativ
inferioara , obtinuta din fagurii vechi. In cele ce
urmeaza vom prezenta doua metode de
prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari , cat si in
cele mici.
Metoda pentru stupinele mici si medii
Aceasta metoda este recomandata pentru apicultorul care detine un numar mai mic de
stupi. Micile cantitati de ceara pe care stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind
atacate de gaselnita,mucegaiuri etc., daca nu sunt prelucrate. Metoda este simpla iar
ustensilele folosite usor de procurat. Setul de prelucrare este compus din : o oala
smaltuita de 4-5 litri, o cratita smaltuita de 4-5 l, o strecuratoare mare careia ia fost
atasata o bucata de tifon , o lingura mare de lemn .
In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie , in cantitate egala cu
masa de ceara (ex. un kg de ceara , un litru de apa). Este recomandata folosirea unei
ape dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final. Oala cu
apa si ceara se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam sa se

topeasca fagurii. Trebuie sa avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru a nu

degrada ceara (reactia de hidroliza). Mixtura rezultata o strecuram in cratita. Cratita se
acopera cu materiale textile groase in scopul racirii cat mai lente a mixturii. Cu cat
racirea este mai lenta cu atat se produce o separare mai buna a cerii de rezidurile
ramase.
Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi cand calupul rezultat se scoate usor din
cratita. In partea inferioara calupul o sa contina reziduri ce se pot rade cu un cutit.
Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la uscat pentru ca mai contin
inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem alte cantitati de
fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi procedeu si se
toarna intr-o forma mai mare.
Sfaturi finale : respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa ; folositi apa
dedurizata(apa de ploaie) ; mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot produce
accidente sau deteriora produsul final ; raciti lent pentru o buna separare ; colectati si
uscati rezidurile ramase.
Metoda pentru stupinele mari
Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa transforme
prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel putin
semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simpludescris mai sus sa fie inlocuit cu o
presa, care poate asigura un rezultat mult superior. Un utilaj de acest fel este
reprezentat de presele tip Antonescu. Folosirea acestor prese asigura apicultorului un
bun randament de extragere (aprox. 190 g ceara/fagure Dadant) , cat si un bun
randament al muncii( 30-80 faguri/ora).
Presa Antonescu 1 - presa manuala de ceara ,fig.1, are o capacitate de prelucrare de
30 faguri reformati/ora cu un randament de 16 g ceara purificata/dm patrat. Constructiv
presa este un simplu teasc care insa este prevazut cu izolatie termica a cuvei.
Presa Antonescu 2 - fig. 2 , este o varianta imbunatatita care asigura un randament de
extractie si o productivitate marita.Este prevazuta cu un reductor de turatie si forta
1/18,o cuva cu pereti dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrare este
de 80 faguri/ora la un randament de 16 g/dm patrat.
Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului) Fagurii vechi, sfaramati, cu
sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc potrivit intr-un vas emailat sau din inox cu o
cantitate egala de apa de ploaie. Cand acestia s-au topit si corpul presei s-a incalzit,se
trece la extractia cerii.

Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un strat de paie 2 cu o grosime de 20-25

mm.Deasupra , in centrul sau , se toarna 800-1000 g miscela ( faguri topiti + apa ) 3. Se
asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela , operatie care se repeta
pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie , care trebuie sa fie de 3-4
ori mai gros fata de celelalte , se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea volanului 5
se alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta - manetele 7 ,
pana ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei , aproape 75% din inaltimea
acestuia.
Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins
nivelul superior al conductei "t" , apa reziduala de la fundul colectorului - decantor este
eliminata , conform schemei , pe baza cunoscutului principiu de functionare al vaselor
comunicante si a diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara obtinuta se
retopeste si se toarna in calupuri mai mici sau mai mari.
Consideratii personale - presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la un
pret mult mai mic decat alte prese de aceeasi capacitate existente in comert. Realizand
un astfel de utilaj se poate incropi chiar o mica afacere, prelucrand fagurii vechi pentru
alti apicultori, sporind astfel veniturile personale.

PUIETUL VAROS
Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate
de ciuperci. Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu
inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie, am considerat necesar sa o aducem in
prim-plan.
Manifestare clinica
- pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate
- puietul moare in stadiu de larva si preninfa
- culoarea puietului atacat este alba, gri sau negricioasa
- fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat
- boala prefera (pentru a cata oara ?), puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de
lucratoare.

Raspandire si frecventa de aparitie

- ratacirea albinelor sau furtisag
- schimbul de faguri
- folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate, etc.
Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita. Dupa
cum am mai spus, numarul stupinelor infectate creste alarmant.
Prevenire si combatere
La aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe, umiditatea
crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt factori favorizanti.
In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o "boala secundara", si ca
aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza. Practic puietul varos
"nu se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase".

Tratament Puiet Varos

In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe
rame si pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la
diferenta de 7 zile intre ele.
Inainte de a trece la tratamentul medicamentos, incercati sa eliminati boala astfel :
- reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine
- eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau
claditi si dezinfectati
- dezinfectati fundul stupului, pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost
scoase de albine
- imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului
- stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.
Dupa cele mai recente cercetari , cea mai importanta si eficienta masura de eradicare a
bolii, este schimbarea matcii in familiile afectate. Schimbarea matcii se va face numai
dupa ce s-au luat masurile expuse mai sus .

LOCA EUROPEANA
Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila. Loca
europeana nu trebuie niciodata confundata cu cea americana, pentru ca nu are un
impact la fel de grav, decat daca nu o combatem. Primul sfat : daca constatati prezenta
bolii , nu va repeziti direct la antibiotice, pentru ca de multe ori albinele reusesc sa

invinga boala, daca luam masurile adecvate.

Manifestare clinica
Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine, decat loca americana. Cu
precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele
capacite. Perioada de aparitie este in primavara, in preajma primului cules
principal(salcam) sau intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de
albine cand sunt in dificultate.
Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice : faguri pestriti ; larvele moarte
sunt rasucite in celule, fiind atacate cu precadere larvele necapacite (nu lipsesc insa si
cele capacite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa ; capacelele
celulelor atacate sunt infundate si cel mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor moarte
este de "acru", fiind similar cu cel al otetului.
Daca ati citit la loca americana despre "proba betigasului", aflati ca la loca europeana
nu se formeaza filamente(masa descompusa nu se intinde, decat in cazuri rare).
Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane :
albine hoate sau ratacite, miere contaminata, unelte contaminate si toate celelalte.
Combatere si tratament
Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna. Prezenta
altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant, la fel si absenta
culesurilor in primavara. Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa
inlature natural boala, instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta.
Ce avem noi ca "stupari responsabili" de facut : In primul rand ar fi asigurarea unui bun
cules, sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti fagurii afectati de boala pentru a
ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de zahar cu acelasi scop
de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate proceda la
inlocuirea matcii, banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului, ar da un ragaz albinelor
sa curete fagurii.
In cazuri foarte grave, daca nu putem controla boala, se fac tratamente cu antibiotice TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta masura are si
consecinte nedorite. Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o
dezinfectare la "sange" a stupilor, ramelor, uneltelor, fagurilor cu hrana, etc.
Sfaturi finale
Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor ; NU faceti tratamente preventive

cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani, ca

masura de preventie.

LOCA AMERICANA
Loca americana este o boala bacteriana, foarte contagioasa, produsa de agentul
patogen Bacillus larvae. Boala apare catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii
si afecteaza numai puietul, a carei moarte survine dupa capacire. Putem afirma ca loca
americana esteboala puietului capacit, iar prin efectele nefaste pe care le are asupra
familiilor, este una dintre cele mai periculoase si de temut. Contaminarea se face prin
circulatia albinelor de la un stup la altul(sau stupina), unelte , miere sau polen infestat,
achizitii de roiuri si familii afectate de boala.
Manifestare clinica
Aspect imprastiat al puietului, moartea larvelor (numai a celor capacite), miros de clei
de tamplarie a larvelor moarte, aderenta la celule a larvelor, prezenta solzisorilor uscati.
Diagnosticare
Cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat. O diagnosticare
destul de sigura (in faza mai avansata a bolii), se poate face si de catre stupar prin
interpretarea semnelor clinice si prin asa numita "metoda a betigasului" ; se ia un
betigas, chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort ; daca lichidul
(larva moarta) se intinde intr-un filament lung, sigur este loca americana ; lichidul dens
(larva moarta) are culoarea galben-cafenie, mergand pana la culoarea cafelei cu lapte.
Tratament Loca Americana
Fiind o boala intalnita in toata lumea tratamentul locii americane se poate caracteriza
astfel prin "cate bordeie, atatea obicee". In principiu boala se poate trata cu antibiotice,
numai ca de aici pleaca toate divergentele. Antibioticele sunt "proscrise" in U.E, iar prin
tratament acestea trec in miere, polen, ceara, pastura si produsele devin impropii
exportului.
Cum procedeaza "puritanii" din U.E cu familiile bolnave
Unii distrug toate familiile de albine si o iau de la capat, cu repopulari masive cu
material genetic indemn de boli (oare asa o fi?..in orice caz asa se intampla la modul
declarativ) ; o alta alegere este aceea de aplicare a procedeului "roiului artificial" ;
procedeul consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea
lor in locuri autorizate, cu recuperarea cerii. Albinele impreuna cu matca se trec in alt
stup dezinfectat, prin scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton. Noul

stup se doteaza numai cu faguri artificiali, albinele urmand sa fie hranite cu sirop de
zahar 1/1, daca nu exista cules in natura. Practic metoda reprezinta punerea familiei in
stare de roi artificial.
Se afirma ca mierea care mai exista in gusa albinelor, contine o cantitate mica de spori
care nu mai duce la o noua infestare. In literatura de specialitate, mai este o referire la
tratamentul cu antibiotice, care poate fi prescris de catre medicul veterinar (uite ca si-au
lasat si ei o portita de iesire). Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare puternica.
Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun mare pret pe o preventie anuala
a bolii. Cert este ca pe plan legislativ, fiecare tara din U.E,are o anumita politica in
domeniul apicol, neajungandu-se la un punct comun.
Acum sa trecem la Romania
Ca si altii (ex.americanii), in Romania unii specialisti considera ca familiile bolnave de
loca americana pot fi salvate. Pretul este insa mare, stuparii ramanand cu satisfactia ca
si-au salvat stupinele. Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa fie
afectata de loca americana, intreaga cantitate de produse este compromisa (cel putin la
export).
Toti stuparii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie ;
schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor din stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,
ramelor, fagurilor de la rezerva ; dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor;
prevenirea furtisagului ; mentinerea in stupina numai a familiilor puternice (cele slabe se
unesc sau se distrug); procurarea de material genetic indemn de boli ; limitarea pe cat
posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu "inchis", etc.
Combaterea si tratarea bolii
Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor slabe, mai ales daca
acestea sunt atacate si de alte boli. La familiile puternice se distrug numai fagurii care
prezinta semne de boala. Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN,
SULFATIAZOL, TERAMICINA ; modul de administrare, dozele si alte reguli de
administrare le gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus
ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-sanitare se face in zadar.
Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem familiile slabe ; curatam stupii de urme de
ceara, propolis, ii spalam cu lesie de soda caustica 4%, clatim bine cu multa apa, apoi
flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara mila fagurii cu puiet
afectat de boala, flambam usor ramele cu flacara ; spalam si dezinfectam toate uneltele
si utilajele ; curatam toate resturile si le ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru
consumul uman, fiind total interzisa hranirea albinelor ;

Doua sfaturi de incheiere

NU faceti tratamente preventive cu antibiotice, pentru ca nu sunt necesare. Asa riscati
sa pierdeti (prin contaminare) toata recolta de produse. Celalalt sfat este : preveniti
boala, pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri

Tratarea cu antibiotice a familiilor bolnave de loca americana si europeana

Autor : Drd. biolog expert Chioveanu Gabriela

Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti
In stupinele unde diagnosticul de loca americana si europeana a fost confirmat prin
analize de laborator, tratamentele cu antibiotice se aplica in familie, dupa ce fagurii cu
puiet afectat de boala au fost topiti si inlocuiti cu faguri din rezerva.
Tratamentele cu antibiotice recomandate de autoritatile sanitare veterinare din Romania
si autorizate a se folosi sunt:
1. Tratamentul cu LOCAMICIN conform prospectului redactat de producator;
2. Tratamentul cu OXITETRACICLINA. Doza este de 0,5 - 0,75 g oxitetraciclina la 1 l de
sirop, cate 250-500 ml / administrare/ familie, in functie de puterea familiei si gravitatea
bolii. Pentru a avea eficacitatea scontata, se efectueaza neaparat 4 - 5 administrari cu
sirop medicamentat/familie, la interval de 4-5 zile.
De asemenea, antibioticul nu se amesteca cu siropul decat inainte de administrarea
acestuia, si pentru a nu se degrada, nu se adauga in siropul fierbinte (este acceptata o
temperatura de 40 C, cat se suporta prin incercare cu mana). Stupina afectata se va
trata si in primavara anului urmator.
Mierea depozitata de albine in faguri dupa aplicarea tratamentului cu antibiotice nu
poate fi comercializata la export.
3. Tratamentul cu ERITROMICINA se face numai la indicatia specialistului care a
diagnosticat boala. Eritromicina este antibioticul alternativ acceptat si autorizat, pentru
ca sunt unele tulpini bacterinene care au capatat rezistenta la oxitetraciclina.
Deci, daca specialistul a identificat o tulpina rezistenta la oxitetraciclina atunci va indica
aplicarea unui tratament cu eritromicina. Doza este de 0,3 g eritromicina la 1 l sirop,
cate 250 - 500 ml/familie, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7
zile.
4. Sunt interzise in UE si Romania folosirea de: streptomicina, nitrofuran, sulfatiazol,
acid nalidixic si cloramfenicol.

5. In SUA se foloseste ca antibiotic alternativ pentru tulpinile rezistente la oxitetraciclina,

TYLOSINA. ACEST PRODUS NU ESTE TESTAT IN C.E. SI NICI IN ROMANIA
PENTRU FAMILIILE DE ALBINE.
6. Totodata trebuie sa fac precizarea ca : oxitetraciclina este totuna cu teramicina si ca
LOCAMICINUL are ca substanta activa tot oxitetraciclina.

NOSEMOZA ALBINELOR
Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma
existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ;
rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice
necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ;
iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in
toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

La o infestare incipienta cu nosema, semnele clinice sunt mascate, fiind vizibile numai
cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita. Practic nosemoza
netratata la timp scurteaza viata albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In
final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor, printr-o decimare rapida.
Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici

cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a

intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.
Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea), punerea
unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor de catre un
laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic
corect, prin cercetarea catorva albine moarte.
Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta
fina, scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe
cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.
Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei
- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire
anuala a fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu
mai pot fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si
calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu
formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri
sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura
in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.
Tratament Nosemoza cu Protofil
In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului.
Prin continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia
enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.
Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar,
cate 34 ml/kg. Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau
primavara in pasta sau siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori este
nevoie, cu o singura conditie : cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80
ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si
respectati dozele de administrare.

Tratament Nosemoza cu FumidilB

Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii
romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.
Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la
1litru sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.
Aceste cantitati se administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare : in
hrana albinelor, cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii
stupului iar siropul ramas , livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval de 7
zile,intre administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin faptul ca
principiul activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in
plin sezon activ. Recomandam mare precautie.
Tratament Nosemoza - Neconventional
Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc) la care
adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g
sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in multe cazuri
s-au obtinut rezultate bune.
Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele ,modul de administrare recomandat, perioada
etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru
ca altfel rezultatele vor fi minime.

VARROZA ALBINELOR
Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul
deceniului 7, este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza
de speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa de un acarian , Varroa
Jacobsoni , care ataca albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat,
pe o perioada de 2-3 ani , ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza
a devenit prioritatea nr 1, fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele
nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit, larvele mor in pozitii
nefiresti, albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in
faze avansate. Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag,
patrunderea in stupina a materialului genetic fara certificat sanitar etc.
Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata. Pentru a depista la
timp boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi
examinarea foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea;
daca in lunile iunie si iulie cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in
suferinta. O alta metoda este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor ; acarianul
are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate
constata cu usurinta cat de grava e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi
observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.
Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o
reducere masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In
principiu,stupina ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor
(pastoral, vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.
Tratament Varroza cu Varachet
Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat
corect duce la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de
administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai
eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet
capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a disparut
se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua
tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia. Intervalul intre
tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.
Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care
picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un corp
Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati
fumul si mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu. Tratamentele
se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup. Nu mariti
doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.
Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii. In
primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul ca
puietul este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea
mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare de
contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.
Tratament Varroza cu Mavrirol
Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta activa
este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate, actionand prin
contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10 familii.
Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul
de iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa
nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,
actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile
(si pe cele cazute pe fundul stupului), pentru ca riscati sa contaminati mierea. Se poate
afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu Varachet, astfel
fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.
Tratament Varroza cu Acid Formic
In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza
asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic fiind
o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat. Folosirea
lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid formic nu se
face inainte sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul
verii dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de specialitate si tratamentele
de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in
concentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat, deci
pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa fie
asezata pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru ca
albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile, facem
o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total fiind facute 4
tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade C.
Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul
si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii
acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele
capacite. Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor
protejeaza matca.
Tratament Varroza cu metode bio
Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ; apicultorii
trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l
inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului
si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantati si capaciti sa fie
recoltati. Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in
toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost
insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa
pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.
Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele de
combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de medicamente si
metode de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic. Ceea
ce trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem, putem
obtine rezultate bune.

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile
daunatorilor. Fie ca acestia sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o

problema care trebuie rezolvata.Trebuie sa va atragem atentia insa ca solutionarea

neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar rezultatul final
depinde mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la
aplicarea unei singure metode si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de
aparare aveti :

Molia de ceara (gaselnita)

Este un parazit care nu ataca direct albinele, acestea fiind atacate numai in stadiul de
larva. Molia se remarca insa prin pagubele pe care le produce fagurilor de ceara, atat
din stupii populati cat si celor de la rezerva, cantitatilor de ceara provenite din fagurii
reformati, precum si a puietului de albine.
Combaterea moliei in stupii populati : Nu poate fi facuta prin procedee chimice
deoarece substantele folosite sunt daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta albinele
sa se apere singure, daca adoptam cateva masuri simple : fagurii atacati se curata
manual de larvele si gogosile parazitului, restrangem cuibul pentru a crea o densitate
mare de albine pe faguri, intarim familiile slabe atacate de molie cu albine din alti stupi.
Protejarea fagurilor de rezerva : Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul
substantelor chimice. In acest scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap
pentru depozitare, prevazut cu rastele. Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si
depozitarea fagurilor se face in corpuri de stupi. Substantele chimice folosite sunt :
Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf) : Sulful este o substanta eficienta in combaterea
moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia adulta, aplicarea
tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza in dulap sau in 2-34 corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol. Batonul de sulf se aprinde,

se aseaza pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un grilaj, doza fiind de 50 g sulf la

1m cub volum. Partea superioara a stivei de corpuri se astupa cu o panza de sac.
Apicultorul trebuie sa se protejeze si sa nu inspire fumul toxic.
Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-chimice, magazinele cu produse
chimice de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea fiind folosite si la
dezinfectarea butoaielor pentru vin.
Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se aseaza
tavite cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la litru de
volum, in partea de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui numar mare
de tratamente cu acid acetic industrial poate duce insa la corodarea sarmei de fixare a
fagurilor.
Dibromura de etilena : Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un
tratament foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste
deschiderea din partea de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza
substanta activa. Dozajul ideal este de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri.
Atentie mare pentru ca substanta este foarte toxica, camera trebuind a fi bine ventilata.
In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii utile :
- Dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore inainte
de a fi introdusi in stupi.
- La temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai
sunt necesare tratamente.
Viespea (viespea comuna , etc.)
Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina.
Cea mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea cuiburilor.
Distrugerea cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid, operatiune care
daca este facuta primavara are o eficienta marita. O alta metoda de combatere destul
de eficienta este instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a unor capcane.
Construiti aceste capcane folosind sticle de plastic(peturi), in care se introduce un sirop
aromatizat. Acest sirop se prepara din apa, miere sau zahar 5-8% si 1% otet pentru
aromatizare. Se umplu 20% sticlele cu acest sirop si fara capac se agata in stupina.
Viespile atrase de aroma siropului intra in capcana si se inneaca. Pentru a spori
eficienta capcanei, sticla se agita de 2-3 ori pe zi astfel ca peretii interiori sa fie umezi.
Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor
devine suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele de
furnici, se prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa avem

fiecare stup asezat pe un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la nevoie. Ca
substante de ungere putem folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf. Pentru o mai buna
fixare in prealabil se aplica un strat subtire de ulei ars sau orice substanta lipicioasa.
Prigoria
Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari prin
amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta. Singura
metoda buna pentru a scapa de atacul pasarilor esteamplasarea de sperietori.In acest
scop agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile desfacute,iar daca avem chiar
prigorii moarte(impuscate), e chiar mai bine.
Soarecii
Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in
ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri
patrunderea in stup a soarecilor este instalarea banalei gratii antisoareci la urdinis.
Pentru o buna eficienta se are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca atacul
este puternic se trece la starpirea sistematica a rozatoarelor prin instalarea de capcane
cu momeli otravite. O posibila capcana se construieste asezand pe o caramida o bucata
de tigla. Sub cutele tiglei se aseaza(pana se obisnuiesc soarecii), grau curat, iar dupa
7-8 zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit. Tigla este folosita pentru a evita ca alte
animale sa ajunga la otrava.