STUPINA SI

STUPARITUL

Toate drepturile rezervate © Editura Gold – 2013

Autor: Badea Mihaela
ISBN: 978-606-8466-01-9
 cuprins
ORGANIZAREA STUPINEI
Mărimea stupinei.................................................................................................................p. 3
Alegerea vetrei.....................................................................................................................p. 3
Aşezarea stupilor.................................................................................................................p. 4
Numerotarea stupilor...........................................................................................................p. 5
Procurarea echipamentului apicol şi a familiilor de albine.................................................p. 5

TIPURI DE STUPINE
1. Stupine de producţie......................................................................................................p. 7
2. Stupine de producere a materialului biologic
I. Producerea mătcilor...................................................................................................p. 11
II. Producerea de roiuri artificiale pe rame.....................................................................p. 14
III. Producerea de roiuri la pachet................................................................................p. 15
IV. Producerea de familii de albine..................................................................................p. 17
3. Stupine de selecție și ameliorare...................................................................................p. 17

LUCRĂRILE DIN STUPINĂ

1. Lucrările de primăvară
Pregătirea vetrei stupinei....................................................................................................p. 20
Supravegherea zborului de curățire....................................................................................p. 20
Primul control și strâmtorarea cuiburilor............................................................................p. 20
Salvarea albinelor rămase fără rezerve de hrană................................................................p. 21
Completarea rezervelor de păstură.....................................................................................p. 21
Dezinfecția stupilor.............................................................................................................p. 22
Lărgirea cuiburilor..............................................................................................................p. 22
Întărirea familiilor slab dezvoltate......................................................................................p. 23
2. Lucrările de vară
Recunoașterea unui cules....................................................................................................p. 23
Condiţii pentru valorificarea culesurilor.............................................................................p. 23
Stupăritul pastoral - generalități..........................................................................................p. 24
Extragerea și condiționarea mierii......................................................................................p. 25
3. Lucrările de toamnă
Intensificarea creșterii puietului.........................................................................................p. 26
Asigurarea de culesuri tărzii și hrăniri de stimulare...........................................................p. 27
Asigurarea rezervelor de hrană...........................................................................................p. 27
Pregătirea cuibului familiilor de albine..............................................................................p. 28
4. Lucrările de iarnă
Izolarea termică a cuibului..................................................................................................p. 29
Ventilația stupului...............................................................................................................p. 29
Aplicarea tratamentelor......................................................................................................p. 30
Protecția generală a stupinei...............................................................................................p. 30
Supravegherea albinelor iarna............................................................................................p. 30
Zborurile de curățire iarna..................................................................................................p. 30

CALENDARUL APICULTORULUI
Introducere..........................................................................................................................p. 32
Ianuarie...............................................................................................................................p. 33

1
 Februarie.............................................................................................................................p. 36
Martie..................................................................................................................................p. 40
Aprilie.................................................................................................................................p. 46
Mai......................................................................................................................................p. 54
Iunie....................................................................................................................................p. 58
Iulie.....................................................................................................................................p. 62
August.................................................................................................................................p. 65
Septembrie..........................................................................................................................p. 69
Octombrie...........................................................................................................................p. 73
Noiembrie...........................................................................................................................p. 76
Decembrie...........................................................................................................................p. 78

AUTORIZAREA EXPLOATAȚIILOR APICOLE.....................................................p. 82

ORDIN nr. 119 din 25 mai 2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a
stupinelor si stupilor.......................................................................................................................p. 83
Evidența în stupină.............................................................................................................p. 89

SURSE BILBIOGRAFICE..............................................................................................p. 94

2
 ORGANIZAREA STUPINEI

Mărimea stupinei
Suntem obişnuiţi ca atunci când vorbim despre albine şi despre creşterea lor să ne gândim în
primul rând la miere, ceară şi alte produse.
Ori se ştie că folosul cel mai mare pe care-l aduc albinele este polenizarea florilor.
Din această cauză, la stabilirea mărimii unei stupini se vor avea în vedere în primul rând
suprafeţele de livezi, vii, culturi de floarea-soarelui, coriandru, sparcetă, muştar, rapiţă etc., care se
cultivă în mod curent în gospodăria respectivă, ţinând seama de faptul că pentru 1 ha floarea-
soarelui sunt necesare 1-2 familii de albine, pentru livezi câte 2-3 familii, pentru rapiţă 2-3 familii,
pentru coriandru 3-4, pentru muştar 2-3 etc.
În acelaşi timp se iau în consideraţie posibilităţile de folosire a culesului natural de la
salcâm, tei, fâneață etc., aflat în imediata apropiere a gospodăriei, precum şi cele la care se poate
efectua stupărit pastoral fără cheltuieli prea mari.
Pentru a afla aproximativ câtă miere poate fi strînsă din aceste surse, se va lua ca bază faptul
că de la un ha de salcâm se pot obţine în medie 7-800 kg miere, de la tei 800 kg, de la fâneață 50-60
kg, din livezi 30 kg, de la floarea-soarelui 50-60 kg etc.
La stabilirea numărului de familii de albine care pot folosi sursele de cules se va avea însă în
vedere faptul că, pe lângă mierea care se extrage, albinele consumă în timp de un an cca 80-100 kg
miere şi 15-20 kg polen.
Cunoscând pe de o parte de câte familii este nevoie pentru a asigura polenizarea culturilor
entomofîle (care se polenizează cu ajutorul insectelor), iar pe de altă parte potenţialul melifer în
zona respectivă, stabilim numărul total de familii ce urmează a fi întreţinute în gospodărie.
Pe o vatră însă nu vom ţine mai mult de 100 de familii în locurile cu cules puternic (salcâm,
tei) şi de 25-30 familii în cele de cules mijlociu (fâneață, floarea-soarelui, baltă etc.), pentru a da
posibilitatea albinelor să folosească în condiţiile cele mai bune suprafeţele respective.
În cazul unităţilor apicole cu efective mari de familii de albine, stupinele se amplasează de
asemenea pe vetre de 40-60 familii de albine (o încărcătură de camion), numărul vetrelor la acelaşi
masiv melifer şi distanţa dintre ele fiind în funcţie de ponderea sursei de cules, posibilităţile de
amplasare, drumurile de acces etc.
În scopul unei amplasări mai eficiente se caută ca vetrele de iernare să asigure în afara unui
cules de întreţinere şi un cules principal (salcâm, tei, floarea-soarelui etc.).

Alegerea vetrei
La alegerea vetrei trebuie să avem în vedere în primul rând ca locul respectiv să se găsească
cât mai aproape de sursa de cules.
De asemenea trebuie să avem în vedere distanţa de alte stupine şi starea lor sanitar-
veterinară, starea drumurilor, distanţa de sursele de apă, starea terenului etc.
Astfel, dacă în apropiere se află masive de pădure (salcie, plop, salcâm, tei, cătină, zmeur
etc.), stupina se aşază într-o poiană în centrul pădurii sau la margine.
În lipsa acestora, locul se va alege în livezi de pomi sau în alte locuri în care stupii pot fi
apăraţi de vînt şi soare.
În acelaşi scop vatra stupinei poate fi înconjurată cu garduri de protecţie din arbuşti meliferi
(dracilă, mahonie, salcâm pitic etc.) sau garduri înalte de cca. 2 m.
La alegerea locului pentru vatra stupinei se va avea în vedere şi relieful locului.
Nu pot fi folosite locurile ridicate, complet deschise, văile adânci, crestele de dealuri sau de
munţi sau versanţii nordici ai munţilor, aceste locuri fiind mai reci, cu vânturi puternice şi umezeală
mai mare.
Locul de vatră trebuie să fie cât mai neted, cu o înclinaţie nu mai mare de 5°, aşezat spre S-E
sau S-V în cazul în care e vorba de locuri deluroase sau muntoase.

3
 Solul trebuie să fie uscat, cu apa freatică la minimum 2 m adâncime.
Nu e indicat să se aşeze stupii în apropierea râurilor sau a apelor mai mari, mai ales dacă
sursa de cules este peste apa respectivă, întrucât există primejdia pierderii culegătoarelor care, mai
ales când bate vintul, fiind îngreunate de nectar, cad în apă în număr foarte mare.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în apropierea căilor ferate, mai ales a celor cu circulaţie mare.
Albinele venind de la cules peste şine sau în lungul şinelor, sunt distruse de mişcarea
trenului şi de suflul provocat de acesta.
Trebuie evitate de asemenea locurile apropiate de drumuri, padocuri pentru vite,
întreprânderi, fabrici de zahăr etc., precum şi locurile unde albinele care se înapoiază de la cules
trebuie să zboare peste o altă stupină.
În această situaţie majoritatea culegătoarelor venid de la sursă încărcate se opresc în primii
stupi întîlniţi. mai ales dacă timpul este ploios.

Aşezarea stupilor
După alegerea locului pentru vatră se aşază stupii.
În funcţie de suprafaţa vetrei şi a numărului de stupi, sistemul de aşezare poate fi diferit.
În cîmpie, unde locurile pentru vetre sunt mai drepte se foloseşte aşa numita aşezare în şah.
În acest sistem, stupii sunt aliniaţi în rânduri cu distanţa de cca 4 m între stupi pe rând şi 4-5
între rânduri.
Denumirea de aşezare în şah provine de la faptul că de la un rând la altul stupii nu vin spate
în spate, ci stupii din rândul al doilea sunt aşezaţi în intervalul stupilor din rândul întâi şi aşa mai
departe (fig. de mai jos).

■■■■ ■■ ■■■ ■■
■■■■ ■■ ■■■ ■■
■■■■ ■■ ■■■ ■■
■■■■ ■■ ■■■ ■■
Așezarea stupilor în șah Așezarea stupilor în șah în grupuri de doi și trei

Pe rânduri, stupii pot sta câte unul sau în grupuri de doi sau trei, în cazul în care suprafaţa
vetrei este mai restrânsă.

Distanţa dintre stupii grupaţi va fi de cca 0,5 m, astfel încât să se poată lucra comod la
fiecare în parte.
În zonele deluroase şi muntoase se practică aşezarea stupilor într-un singur rând, puşi la o
distanţă de 2-3 m unul de altul sau chiar unul lângă altul.

Pentru a da un aspect frumos stupinei, locurile stupilor trebuie amenajate mai înainte de a fi
aduşi stupii.
Pentru aceasta se măsoară distanţele între rânduri şi se înseamnă locul fiecărui stup pe rând,
cu câte un ţăruş.
Pentru ca liniile să fie cât mai drepte, se întinde în lungul fiecărui rând o frânghie fixată la
capete cu câte un ţăruş.
Se curăţă de iarbă şi de buruieni locul destinat fiecărui stup şi se aşază suporţii (sau în lipsa
acestora se bat câte patru ţăruşi), în aşa fel încât stupii să fie îndreptaţi cu urdinişul spre S-E sau S,
la o înălţime de 15-20 cm de sol.
În faţa urdinişurilor se curăţă de asemenea o suprafaţă lată de cca 0,5 m, pe care, după
posibilităţi, se presară nisip.

4
 Această suprafaţă numită „oglinda stupului“ ne permite să urmărim multe din cele ce se
petrec în stup - albine moarte, puiet răcit, mătci omorâte, trântori izgoniţi etc.

În cazurile în care stupinele se amplasează în locuri cu un aspect uniform (câmpii plane,

lanuri de floarea-soarelui etc.), pentru preântâm pinarea rătăcirii albinelor şi a depopulării familiilor
este indicat să se monteze în diferite puncte ale stupinei semne de orientare (table indicatoare
vopsite felurit).
Vopsirea stupilor în diferite culori este de asemenea un mijloc de prevenirea rătăcirii
albinelor.

Când stupii stau mult timp pe aceleaşi locuri, dacă vetrele nu sunt aşezate în livezi sau în
păduri, se vor planta pomi fructiferi şi arbuşti pentru umbră şi pentru a feri stupii de vânturile
dominante.

Numerotarea stupilor
Pentru a putea ţine o evidenţă clară a producţiei şi pentru a deosebi familiile de albine una
de alta, acestea trebuie să fie numerotate.
Numerotarea sau individualizarea familiilor de albine este o lucrare foarte importantă în
organizarea stupinei.
În felul acesta putem urmări uşor dezvoltarea, producţia şi schimbările ce se petrec în fiecare
familie în parte, se pot nota lucrările necesare pentru buna dezvoltare a fiecărei familii (lărgiri de
cuiburi, schimbarea mătcii, tratamente etc.).
Numerotarea se face cu ajutorul unor tăbliţe pe care sunt scrise numerele, aplicate pe pereţii
stupului, deasupra urdinişului.
Dimensiunile normale ale tăbliţelor sunt de 5/8 cm, iar cifrele 2/1,5 cm, scrise cu vopsea
neagră pe fond alb. Este mai bine de numerotat cu astfel de tăbliţe aplicate pe stupi, dat fiind că
numărul se dă familiei şi nu lăzii, iar în cazul în care familia de albine se mută în altă ladă, se mută
şi numărul ei.
În cazul în care din familia respectivă se formează un roi, numărul rămâne la familia de
bază, chiar dacă roiul a plecat cu matca bătrână pentru că în mod normal în familie rămâne o fiică a
mătcii bătrîne, iar aceasta la rândul ei va fi schimbată în noua familie în timp destul de scurt, prin
schimbarea liniştită sau în alt mod.

Procurarea echipamentului apicol şi a familiilor de albine

În vederea organizării unei stupine noi, trebuie asigurate mai întâi materialele şi utilajele
necesare: stupi, unelte, biostimulatori etc.
Se stabileşte apoi vatra pentru amplasarea stupinei şi se asigură cadrele de deservire.
În cazul în care familiile de albine se cumpără separat, stupii necesari se pot achiziţiona prin
depozitele din reţeaua Asosciaţiei Crescătorilor de Albine.
La înzestrarea stupinei cu stupi se va evita cumpărarea sau confecţionarea stupilor netipizaţi,
cu alte dimensiuni de rame decât cele adoptate de marea majoritate a stupinelor (STAS).
Folosirea stupilor netipizaţi cu alte dimensiuni de ramă, provoacă greutăţi prin neadaptarea
ramelor, fagurilor artificiali, extractoarelor etc.
Familiile se procură prin achiziţionarea de roiuri pe faguri sau pachete de albine cu mătci, de
asemenea prin reţeaua ACA.
Perioada optimă pentru achiziţia de roiuri este în lunile mai şi iunie.
La cumpărare se va controla starea sanitară a familiei, vârsta mătcii, cantitatea de puiet pe
care o depune şi rezervele de miere.
Este bine să se achiziţioneze albine locale care sunt adaptate condiţiilor regiunii respective.
Roii pe rame, pot avea câte 4-5 rame cu condiţia ca o ramă să conţină cca 200 g albină, 3-4
dm2 puiet şi 1,5-2 kg miere.

5
 Roii pachet conţin 1,2-1,5 kg albină şi o matcă tînără împerecheată.
Pentru popularea stupilor cu roi pachet se completează mai întâi stupii cu faguri artificiali
montaţi în rame şi se montează deasupra stupului hrănitorul cu 5-6 kg sirop de zahăr.
După starea culesului roiurile trebuie asigurate cu hrană.
În cazul în care locul din care au fost aduşi roii este mai apropiat de 3 km de noua vatră,
trebuie luate măsuri ca albinele să nu se întoarcă la locul vechi.
Pentru aceasta vor fi ţinuţi 1-2 zile într-o încăpere întunecoasă şi răcoroasă (de ex. într-o
pivniţă), iar după aşezarea în vatră se pun crenguţe înfrunzite peste urdiniş, pentru a îngreuna ieşirea
albinelor din stup.
În felul acesta albinele sunt obligate să facă zboruri de recunoaştere a noului loc şi nu mai
rătăcesc drumul.

6
 Tipuri de stupine

1. STUPINE DE PRODUCŢIE
Stupina de producţie este stupina specializată în obţinerea unuia sau mai multor produse
apicole cum ar fi miere, polen, păstură, lăptișor de matcă, apilarnil, propolis, ceară, venin.
Pentru valorificarea potențialului productiv al familiilor de albine, de-a lungul anului sunt
necesare o serie de lucrări specifice care să asigure dezvoltarea optimă a acestora în perioada
culesurilor principale, care în general, în țara noastră, se desfășoară în perioada aprilie-septembrie.
Este important de menționat că pregătirea sezonului de producție se realizează încă de la
sfârșitul verii precedente (iulie-august), perioadă în care începe anul apicol, adică perioada când
începe creșterea albinei de iernare de care depinde dezvoltarea în primavară și deci sezonul de
producție următor.

De-a lungul anului apicol se disting o serie de perioade specifice de care apicultorul trebuie
țină seama în activitatea de management a stupinelor (fermelor apicole, exploatațiilor), pentru buna
dezvoltare a familiilor de albine și obținerea producțiilor vizate.
Perioadele vizate sunt trecute cu aproximație în ce privește intervalul de luni calendaristice,
existând o serie de fluctuații în principal în funcție de clima și puterea familiilor de albine la
momentul dat.

Perioada de creştere a albinelor de iernare (iulie-septembrie)

De această perioadă depinde succesul iernării propriu-zise a coloniilor de albine, dezvoltarea
optimă în primavară şi valorificarea culesurilor în sezonul următor!
În această perioadă are loc creșterea generațiilor de albine cu corp gras dezvoltat, pregătite
să reziste mai multe luni în perioada sezonului rece şi să reia în primăvară ciclul de dezvoltare a
familiei de albinei.
Scopul acestor lucrări este ca la intrarea în iarnă, familia de albine sa aibă:
- 1,5-2 kg de albine (care ocupă în medie 6-7 intervale de rame Dadant și 7-8 de rame ME);
- 15-20 kg de miere de bună calitate în faguri;
- minim 0,5 kg rezerve de păstură.

Obligațiile apicultorului:
► asigurarea cu mătci de bună calitate (schimbarea mătcilor, mai ales a celor mai bătrâne de
doi ani);
► pregătirea rezervelor de hrană sub aspect cantitativ dar şi calitativ;
- se va recolta doar surplusul de miere, astfel încât să lăsăm suficiente provizii pentru
iernare.
- în sistemul de întreţinere în stupi verticali se recoltează mierea din magazine/corpuri de
productie şi se lasă mierea în cantitatea necesară în corpul de bază (cuib) pentru iernare.

A se evita lăsarea rezervelor cu miere de mană care prin conţinutul ridicat în săruri şi alte
minerale măreşte cantitatea de excremente care se acumulează în rect de-a lungul iernii
producând diaree şi nosemoză!
Înlocuirea acestei mieri dacă rezultă din ultimul cules trebuie să înceapă începând cu
sfarşitul lunii iulie şi să se încheie în prima decadă a lunii august.

► efectuarea de hrăniri de completare când nu există rezerve suficiente de hrană (lunile

august - septembrie);

7
 - în lipsa polenului în natură sau a rezervelor de păstură se administrează turte proteice
pentru dezvoltarea corespunzatoare a corpului gras la albinele de iernare.
- când timpul permite acest lucru, și în funcţie de hrana existentă în natură se pot efectua o
serie de hrăniri de stimulare (0,5-1 kg sirop/familie de albine/săptămână) pentru ca matca să
continue ponta şi să obţinem un număr cât mai mare de albine de iernare capabile să supravieţuiască
pe timp de iarnă.
- totodată este bine pe cât posibil să se asigure atât culesuri naturale de nectar cât şi de polen
pentru a diminua consumul din rezerve şi a asigura dezvoltarea normală a familiei de albine şi
pregătirea pentru iernare.
► asigurarea unui cuib proporţionat, bine organizat, cu coroane bine formate de miere, cu
faguri de calitate, mai închişi la culoare (nu mai vechi de 3 ani) pentru iernare deoarece
păstrează mai bine căldura în cuib;
Trebuie avut în vedere ca ghemul să se formeze în partea inferioară a corpului, iar deasupra
şi în lateral să existe suficiente rezerve de miere, de obicei pe una din părțile laterale a stupului.
► unificarea familiilor de albine mai slabe sau ajutarea unora cu rezerve de la alte colonii
sănătoase;
► asigurarea căldurii în cuib (când în general temperatura pe timp de noapte scade) prin
lucrări de strâmtorare a cuibului pe fagurii cu populaţie de albine şi hrana aferentă;
► efectuarea din timp a tratamentelor împotriva varoozei (Varrooa destructor) conform
metodelor de tratament autorizate.

Perioada de iernare cuprinde perioada repaosului de iarnă (octombrie-ianuarie) și perioada

înlocuirii albinelor de iernare şi de dezvoltare în primăvară (februarie-martie).
În condiţiile ţării noastre perioada de iernare cuprinde perioada de timp de la formarea
ghemului de iernare şi până la revizia de fond din primăvară.
Apicultorul trebuie să aibă în vedere:
- depăşirea perioadei de iarnă în condiţii cât mai bune, cu o mortalitate acceptabilă, situată în
limite normale, atât la nivelul stupinei (0-10%) cât și la nivel de familie,
- înlocuirea albinei de iernare și o bună dezvoltare timpurie în primavară în scopul
valorificării primelor culesuri, în special a culesului de salcâm.

Obligațiile apicultorului:
► strâmtorarea cuibului pe necesarul de rame și rezerve cu ajutorul diafragmei;
Strângerea cuibului numai pe ramele ocupate de ghemul de iernare asigură creșterea rapidă a
populaţiei în primavară.
► împachetarea (izolaţia) cuibului şi asigurarea unei bune ventilaţii;
► alegerea unei vetre însorite, fără curenţi sau vânturi puternice este foarte importantă pentru
iernarea albinelor, iar poziţia stupului se face astfel încât să capteze maximum de caldură
solară;
► asigurarea liniştii în stupină prevenind zgomotul produs de păsări, animale, trepidaţiile
datorate mijloacelor de transport, etc;
► înlesnirea efectuării zborurilor de curăţire în zilele călduroase - peste 12ºC, pentru
eliminarea conţinutului fecalelor din rect şi prevenirea îmbolnăvirilor care se manifestă cu
diaree;
► vatra stupinei va fi curăţată în cazul căderilor mari de zăpadă, deasemenea şi scândurelele
de zbor pentru evitarea formării de gheaţă la urdinişuri şi implicit a obturării ventilaţiei;
► controlul iernării - prin foaia de control (pusă pe fundul stupului) şi prin control auditiv cu
ajutorul unui tub de cauciuc (ascultarea zumzetului specific care oferă indicii despre starea
acestora);
► administrarea deasupra ramelor, de turte (paste) energetice în cazul insuficienţei hranei;

8
 Administrarea de turte energo-proteice, care să stimuleze dezvoltarea familiei de albinei
poate fi facută spre sfârșitul lunii februarie, numai după ce au făcut un zbor de curăţire şi când
există posibilitatea ca zborul să se repete peste 2-3 săptămâni.

► evaluarea mortalităţilor se realizează la primul control în primăvară când se notează de

obicei următoarele: - mărimea familiei de albinei (intervale de albine),
- prezenţa mătcii şi pontei acesteia,
- suprafaţa de puiet,
- rezerve de hrană,
- cantitatea de albină moartă pe fundul stupului,
- prezenţa semnelor de boală.

Stabilirea cauzelor de mortalități excesive prin trimiterea de probe către laboratoare

autorizate!
Unele mortalitati pot fi evaluate și de apicultor: ca de exemplu atunci când albinele mor de
foame - albinele se găsesc moarte cu capul în interiorul celulei şi ca o caracteristică a speciei, în
lipsa hranei, toate albinele mor cam în acelaşi timp.

Începând cu luna martie este necesară intervenţia apicultorului prin mai multe verificări ale
stării acestora prin revizia sumară de primăvară şi revizia de fond.

Revizia sumara de primavara are ca scop verificarea stării coloniilor la ieşirea din iarnă şi de a
îndrepta situaţiile anormale care pot pune viaţa familiei de albinei în pericol.
Acest control se efectuează într-o zi însorită din luna martie, care să permită deschiderea
stupului, aprecierea puterii familiei de albinei, prezenţa mătcii în funcţie de prezenţa puietului
căpăcit şi necăpăcit, aprecierea rezervelor de hrană şi a dispunerii acestora, dar şi aprecierea stării
de sănătate după aspectul general al fagurilor, (calitatea pontei, pete de diaree) şi a resturilor de pe
fundul stupului.
Revizia de fond reprezintă un control general de primăvară pe aceleaşi obiective ca la revizia
sumară, dar aceasta are ca scop o verificare mai amănunţită pentru a crea condiţiile de dezvoltare a
familiei de albinei.

Perioada dezvoltarii familiei de albine si înmulţirii naturale precum şi valorificarea

culesurilor principale (aprilie-august).
a. Perioada dezvoltării familiei de albine este perioada în care se desfășoară o serie de
lucrări foarte importante de primăvară care conduc la pregătirea familiilor de albine pentru
valorificarea culesurilor de întreţinere (timpurii de primăvară) dar şi a celor de producţie.
Scopul măsurilor care se iau în aceasta perioadă vizează:
- creşterea unei cantităţi corespunzătoare de puiet pentru a asigura populaţia de albine
culegătoare necesară valorificării culesurilor;
- menţinerea familiilor de albine în stare activă pentru a culege nectarul existent;
- asigurarea spaţiului necesar depozitării mierii;
- limitarea pierderii de albine ca urmare a roirii naturale;
- înmulţirea șeptelului prin roire artificială.

Obligațiile apicultorului:
► organizarea şi strâmtorarea cuibului în aşa fel încât să nu rămână decât fagurii acoperiţi cu
albine, după care are loc refacerea împachetării. Cuibul se organizează astfel: un fagure cu
provizii, fagurii cu puiet şi un alt fagure cu provizii (miere şi păstură) astfel încât toţi
fagurii să fie bine acoperiţi cu albine;

9
 ► lărgirea cuibului, când timpul devine favorabil, prin introducerea periodică (la 7 zile) de
faguri bun de ouat care iniţial vor fi aşezaţi lateral cuibului de puiet, după ultimul fagure cu
puiet, dar pe măsură ce timpul devine mai favorabil se introduce chiar în mijlocul cuibului
(spargerea cuibului).
Procedând astfel şi pornind de la 2-3 faguri cu puiet în ultima decadă a lunii martie câţi
există într-o familie de albine de mărime medie (1,5 kg albină) se poate ajunge la mijlocul lunii
aprilie în funcție de condițiile de climă, la 7-8 faguri cu puiet căpăcit din care o mare parte va
ecloziona la sfârşitul lunii, iar la momentul înfloririi salcâmului va exista un număr suficient de
albine culegătoare pentru valorificarea culesului.
Unul din neajunsurile acestei metode de lucru este uneori apariţia frigurilor roitului chiar în
perioada culesului la salcâm, de aceea în paralel se pot lua o serie de măsuri corespunzătoare pentru
a menţine familiile de albine la puterea necesara valorificării culesurilor, dar a diminua pe cât
posibil pierderea acestora prin roire.

b. Perioada înmulţirii naturale

În condiţiile din ţara noastră, luna iunie este perioada în care familia de albine atinge
maximum de dezvoltare, ceea ce coincide cu culesul de tei.
În această perioadă de obicei familiile de albine intră în frigurile roitului, fenomenul fiind
legat de procesul de înmulţire naturală şi instinctul de perpetuare al familiei de albinei de albine.
Această stare se caracterizează prin încetinirea activităţii albinelor culegătoare, apariţia
botcilor de roire şi a mătcilor de roire, dar şi prezenţa unui număr mare de albine la urdiniş sub
forma unor aglomerări (bărbi), urmată de plecarea unei părţi din albine cu matca (roirea).
Există situaţii când familia de albine roieşte odată sau când de mai multe ori - roi primari,
albinele pleacă cu matca bătrână, şi roi secundari când dintr-o familie de albine, după plecarea
roiului primar, familia roieşte din nou.
Cauzele sunt multiple şi sunt descrise extensiv în literatura de specialitate, iar apicultorul
poate limita sau preveni apariţia acestora prin o serie de măsuri ce se leagă de:
- menținerea activității de cules continuu;
- asigurarea spațiului de ouat;
- asigurarea spațiului de rezerve;
- ventilaţie suficientă;
- înlocuirea mătcii familiei de albine roitoare.
În general succesul acestor măsuri depinde de stadiul în care s-a ajuns, asa încât una din
măsurile relativ eficiente este de a ridica o parte din surplusul de albină şi a face un roi artificial sau
pur şi simplu se poate recurge la divizarea familiei de albine.

c. Valorificarea culesurilor principale are în vedere obținerea de producții maxime, de la

cât mai multe resurse melifere, cu costuri minime.
Cel mai adesea este vorba de transportul în pastoral pentru valorificarea culesurilor de nectar
(culesuri de producţie), dar şi pentru polenizarea unor specii de plante cultivate entomofile pe bază
de contracte de polenizare cu fermierii.
Apicultorul trebuie să se asigure de:
- resurse melifere bogate în raza optimă de zbor - pe o rază de 3 km.
Este importantă o bună informare cu privire la: masivele florale, prognoza perioadei de
înflorire, capacitatea meliferă a acestora, posibilitățile de obţinere a unor vetre de amplasament cu
acces bun, distanţa de parcurs, etc;
- suficient echipament de producție în stare bună: corpuri de stup, magazine, rame cu faguri,
faguri artificiali, etc;
- maşini şi alte utilaje necesare în transportul stupilor;
- echipamente și utilaje necesare pentru recoltarea fagurilor și extracția mierii.

10
 2. STUPINE DE PRODUCERE A MATERIALULUI BIOLOGIC
Stupinele de producere a materialului biologic sunt stupine specializate de selecție, conform
piramidei ameliorării, autorizate sanitar-veterinar, care aplică o serie de metode și tehnici specifice
pentru producția mătcilor și a unor unități biologice specifice - roi artificiali pe un anumit număr de
rame și roi la pachet.
Materialul biologic poate fi produs și comercializat numai de stupine autorizate ca stupine
de selecție (de elită) sau ca stupine de multiplicare, de catre Agenția Națională pentru Ameliorare și
Reproducție în Zootehnie (A.N.A.R.Z.).

I. PRODUCEREA MATCILOR
Indiferent de stupina de producție a mătcilor - de elită sau multiplicare, producerea mătcilor
se realizează prin creşterea dirijată, în condiţii naturale, în timpul sezonului activ.
Creșterea dirijată a mătcilor se bazează pe creşterea de salvare deoarece acest proces poate fi
controlat în practică.
În principiu, calitatea mătcii (prolificitatea acesteia) este determinată de originea acesteia
(factori genetici, gradul de ameliorare), calitatea împerecherii, dar şi de modul în care a fost
crescută, iar o creştere optimă presupune condiţii optime în timpul dezvoltării larvelor şi a pupelor
de matcă.

I.a. Elemente esențiale în creșterea mătcilor:

ν Materialul biologic de creştere - stadiile de dezvoltare a puietului din care se face creşterea
mătcilor.
- S - Mătci cu caracteristici specifice perfecte pot fi crescute din ou şi larve în varstă de până la
trei zile - faza bipotentă (faza sensibilă).
- C - Din larva de 4 zile majoritatea mătcilor crescute vor avea caracteristici intermediare între
mătci și lucrătoare (faza critică).
- F - Larvele de peste 4 zile nu mai pot servi ca material biologic de creştere deoarece ies numai
lucrătoare (faza fixată).
ν Vârsta optimă a larvei de 1,5 - 2 zile de stadiu larvar are o foarte mare importanţă în
parctică, influenţând dezvoltarea principalelor organe interne la mătci: ovare - număr de ovariole,
mărimea spermatecii, dezvoltarea glandei mandibulare.
ν Puterea familiei doici şi dispoziţia acesteia pentru creşterea mătcilor
Familia doică să fie cât mai aglomerată cu albine cu un număr mare de albine doici fapt ce
conduce la acceptarea unui număr mare de larve şi aprovizionarea acestora cu o cantitate suficientă
de lăptişor.
ν Aprovizionarea cu hrană
Familia doică trebuie să fie aprovizonată cu rezerve suficiente de hrană - miere şi polen
(păstură).
ν Hrănirea suplimentară cu sirop, mai ales dacă nu există cules în natură, este obligatorie.
ν Mărimea botcii în acceptarea la creştere
Dimensiunea botcilor naturale este de 7,8 -8,5 mm în diametru şi 8-10 mm în lungime, în
funcţie de condiţiile de creştere sau de rasă, dar în practică se utilizează diametrul de 9 mm
deoarece rezultă botci la limita maximă a botcilor naturale.
ν Volumul seriei de creştere (nr de botci/familie starter)
La albinele din rasa noastră se recomandă cca 30 de botci/familie dacă există şi puiet
necăpăcit mai ales dacă familia starter continuă şi creşterea pe toată perioada larvară, dar dacă nu
există se pot recomanda şi 50-60 de botci. Alegerea depinde de crescător şi experienţa sa în creştere.
ν Numărul de serii
În funcție de metoda de creștere: de ex. într-o singură familie doică bună, fără matcă, se pot
asigura 3 serii de creştere succesive fără întărire ulterioară, la distanţă de 5 zile.

11
 Când familia doică este folosită numai ca starter (acceptarea larvelor) şi rama de creştere
este înlocuită la 2 zile, numărul seriilor va putea fi dublat fără probleme.
O familie fără matcă poate fi starter permanent dacă se adaugă săptămânal puiet căpăcit, în
curs de eclozionare, care să înlocuiască pierderile.

I.b. Metoda creşterii

În principiu orice metodă ar trebui să dea rezultate bune dacă se respectă condiţiile de
creştere, modul cum a fost mânuit materialul de creştere şi cum a fost pregătită creşterea, astfel
încat potenţialul acestora să nu fie suprasolicitat.
- mediul - anotimpul şi condiţiile de climă şi cules;
- perioada de primăvară-vară, lunile aprilie-august;
- umiditatea aerului (40-60%) şi temperatura (30°C-35°C) în familia crescătoare sunt în
general destul de constante indiferent de condiţiile exterioare.
Creşterea mătcilor din fază de ou sau larvă de lucrătoare până în faza de celulă gata de
eclozionare este un proces biologic unitar!

În alegerea unei metode de creştere se ia în calcul:

- necesarul de mătci care trebuie să fie crescute corelat cu echipamentul necesar;
- condiţiile de creştere, de întreţinere;
- condiţiile de mediu, climatice și resursele.

Operaţiuni de pregătire a puietului tânăr necesar creşterii de mătci, pentru a fi trecut în familia
doică
1. Tăietura în arc
Este o metodă simplă şi potrivită pentru începători.
Se ia un fagure deschis la culoare, un fagure plin cu ouă şi larve tinere şi se face o tăietură în
fagure în formă de arc la partea inferioară a fagurelui.
Se recomandă încălzirea cuţitului de tăiere.
Albinele vor creşte botcile pe marginea acestei tăieturi.
Pentru ca botcile să nu fie concrescute, ceea ce ar îngreuna decuparea acestora, se răresc
larvele pe porţiunea tăiată.

2. Tăierea fâşiilor de fagure, a celulelor şi ştanţarea acestora

Fagurele conţinând larve tinere se pune pe un suport plan şi cu un cuţit încălzit se decupează
un rând de celule sau mai multe.
Aceste fâşii vor fi fixate prin diverse procedee de leaţurile unei rame de creştere.
Larvele vor fi rărite la distanţe de 1-2cm.
O altă procedură este decuparea sau ştanţarea de celule cu larve şi fixarea lor pe rame de
creştere.
Faţă de metoda 1 utilizarea fâşiilor de fagure sau a celulelor cu larve decupate prezintă
avantajul că albinele doici acceptă repede şi încep creşterea concomitent din celule aflate cu
deschiderea în jos. Dezavantajul metodelor care folosesc creşterea din celule de lucrătoare este că
mătcile nu pot să atingă mărimea optimă.

3. Transvazarea larvelor
Prin acest procedeu se înţelege mutarea unor larve tinere din celule de lucrătoare în botci
artificiale.
Practicată pe larg în creşterea dirijată de mătci această metodă prezintă cele mai mari
avantaje prin obţinerea de mătci de calitate.
Botcile artificiale pot fi confecţionate din ceară (obţinute artizanal) sau din material plastic
(achiziţionate din comerţ), botcile vor fi lipite sau fixate pe leaţuri de creştere pe dopuri de creştere
care pot fi preluate uşor de pe leaţuri.

12
 Transvazarea larvelor se face cu ajutorul unui instrument special de diferite forme denumit
spatulă de transvazare.
Premiza reuşitei transvazării este o mână sigură şi o vedere bună.

Aprovizionarea optimă cu hrană a materialului de creştere în familia doică

În cazul înmulţirii naturale, dezvoltarea mătcii de la ou până la eclozionare are loc într-o
singură familie de albine.
În creşterea dirijată de obicei crescătorul divizează creşterea în mai multe colonii:
 familia de prăsilă (furnizoare de material de creştere - ouă sau larve);
 familia doică formată din:
- familia starter (pornitoare) - utilizată pentru acceptarea în creşterea de mătci a
materialului de creştere în primele 10-48h.
Este vorba de o famile de albine orfanizată.
- familia crescătoare (finisoare) - creşterea botcilor cu larve acceptate.
Este o famile cu matcă, dar aceasta va fi izolată printr-o gratie specială de
compartimentul unde se introduc botcile până la căpăcire sau până la eclozionare.
 după căpăcire botcile se izolează individual în cuşti speciale şi pot fi puse în incubator sau
într-o familie obişnuită care să le asigure doar căldura şi umiditatea necesară eclozionării.

I.c. Împerecherea mătcilor - reguli generale

Pentru împerecherea naturală a acestora, mătcile eclozionate sau botcile înainte de a
ecloziona, vor fi introduse în nuclee de împerechere de diverse tipuri şi dimensiuni.
După împerechere şi începerea pontei acestea pot fi preluate din nuclee şi introduse în cuşti
de transport de regulă sau în alte tipuri de cuşti cu albine însoţitoare.
Până la valorificare vor fi păstrate în nucleele de împerechere sau în condiţii de laborator -
cuşti individuale cu albină însoțitoare.

Tipul de nucleu de împerechere este cel preferat de apicultor, dar în general în condiţile de
climat continental în care se înregistrează nopţi cu temperaturi scazute chiar şi în timpul verii se
recomandă:
- cantitatea de albine să fie de cel puţin 200 g, iar cantitatea de puiet la formarea nucleului să
fie de cel puţin 2 dm² de puiet căpăcit;
- sunt de preferat nucleele formate din 2-4 compartimente alăturate, cu urdinişe în direcţii
diferite, acestea asigurând o mai bună termoreglare;
- dacă nucleele de împerechere nu asigură temperatura optimă de 30-34°C în perioada de
migraţie a spermei din oviductele laterale în spermatecă, cantitatea de spermatozoizi care ajunge
în spermatecă este mult diminuată, aceste mătci având o durată de exploatare mai scurtă, fiind
deseori înlocuite liniştit chiar din primul an;
- în perioadele lipsite de cules, nucleele de împerechere se hrănesc cu sirop de zahăr sau
şerbet;
- în cazul în care se constată depopularea parţială a unor nuclee şi suprapopularea altora,
nucleele depopulate se vor reface prin preluarea unui fagure cu puiet căpăcit, gata de ecloziune
dintr-un nucleu suprapopulat şi introducerea acestuia, în nucleul respectiv;
- nucleele se numerotează, iar în cazul mai multor nuclee ţinute în acelaşi adăpost, fiecare
nucleu (compartiment) va primi un număr propriu de identificare.

I.d. Introducerea mătcii în familia de albine - reguli generale

 după transport, mătcile nu vor fi eliberate imediat într-o familie de albine care de curând a
avut o matcă în plină pontă;
 orfanizarea familiei de albine - în familia care urmează să primească o nouă matcă este
obligatorie absenţa mătcii (fecundate sau nefecundate), a botcilor și a albinelor outoare în familiile
trântorite;

13
  eliminarea albinelor însoţitoare din cuşcă îmbunătăţeşte procentul de acceptare a mătcilor în
familia de albine;
 perioada de acomodare - matca va trebui să stea închisă în cuşcă suficient de mult timp
pentru ca albinele familiei primitoare să o accepte și să nu manifeste agresivitate;
 vârsta albinelor şi puterea familiei de albine - albinele tinere, până in 10 zile manifestă o mai
slabă agresivitate şi de obicei acceptă ușor o nouă matcă;
 momentul optim din an: perioada unui cules, temperatura moderată, absenţa vântului de
intensitate şi ploilor, sunt condiţii propice;
 hrănirea stimulentă cu sirop - hrănirea cu sirop de zahăr în momentul înlocuirii unei mătci
este foarte necesară în lipsa culesului natural.

II. PRODUCEREA DE ROIURI ARTIFICIALE

PE RAME
Roiul artificial reprezintă o unitate biologică alcatuită din câteva rame (în general 3-5) cu
puiet în toate stadiile de dezvoltare și provizii de hrană, albina de pe rame și o matcă împerecheată.
Scopul formării roiurilor artificiale este asigurarea unei înmulțirii controlate a șeptelului și
evitarea roirii naturale.
Momentul optim pentru formarea roiurilor artificiale este perioada de maximă dezvoltare, în
zile senine și calde, cand există culesuri în natură.

Practicarea roirii este ideală în perioada de debut a perioadei de roire când familia încă nu a
intrat în frigurile roitului.

Formarea roiurilor artificiale are la bază mai multe metode mai mult sau mai puțin
complexe, extensiv descrise în literatura de specialitate, dar cele mai des utilizate în practică, au la
baza principiul divizării.
Divizarea poate fi realizată în mai multe moduri:
- poate fi facută printr-o divizare egală a ramelor cu puiet și rezerve sau doar prin preluarea
unui număr de 4-5 faguri, dacă familia ocupă mai multe corpuri;
- dintr-o familie se poate obține un roi sau mai multe, în funcție de puterea acestora și
interesul de producție (miere sau/și roiuri);
- formarea roiurilor prin divizare se poate face în cutii speciale (roinițe) pe 4-5 rame sau într-
un stup de 10 rame împărțit în două printr-o diafragmă etanșă și 2 urdinișuri opuse pentru a realiza 2
roiuri în acelasi timp.

Lucrări orientative în cazul unei metode simple de divizare:

- se vor pregăti stupii goi împreună cu elementele aferente;
- se vor alege familiile de albine puternice pentru divizare;
- echipamentul destinat introducerii roiului artificial este adus lângă familia de bază (din care
se formează);
- matca se va identifica și izola; utilizarea gratiei pentru matcă, între cuib și un corp de
deasupra, ajută la izolarea mătcii și elimină activitatea de căutare a mătcii;
- în cazul sistemului vertical, se scot 2-3 rame cu puiet de toate vârstele din cuib și încă 2
faguri cu hrană (miere și păstură), se scutură de albine (pentru a evita preluarea mătcii) și se pun
într-un corp suplimentar, deasupra gratiei de matcă;
- în cazul sistemului orizontal se va folosi o gratie concepută pentru sistemul orizontal,
amplasată după ultima ramă, înainte de diafragmă;
- a doua zi, ramele izolate se vor transvaza cu tot cu albina, în cutia unde se formează roiul
artificial;

14
 - roiurile artificiale pot fi deplasate pe o vatră la 4-5 km, pentru a evita întoarcerea albinelor la
familia de origine;
- dacă nu există această posibilitate, se va forma un roi mai viguros, care să conţină 1-2 rame
cu puiet gata de eclozionare, pentru ca acesta să nu răcească atunci când o parte dintre albinele
culegătoare revin la familia de origine a roiului;
- se administreaza hrăniri stimulative;
- roiul artificial se supraveghează mai intens dacă nu se formează în perioadele de cules;
- pentru evitarea furtişagului, hrănirile se vor face la căderea nopţii, iar urdinişurile vor fi
reduse la maxim;
- a 2 a zi se introduce în noul roi format, o botcă gata de eclozionare sau de preferat o matcă
împerecheată pentru o dezvoltare cât mai rapidă;
- un roi artificial de 4-5 rame poate ajunge după 40 de zile la nivelul unei familii de 10 rame,
prin adăugarea săptămânală, în centrul cuibului, a câte unui fagure bun pentru ouat.

III. PRODUCEREA DE ROIURI LA PACHET

III.a. Formarea roilor la pachet și instalarea acestora
Roiul la pachet este o unitate biologică alcatuită din 1,5-2 kg albină tânără însoțită de o
matcă împerecheată aflată în colivie de introducere, care sunt introduse într-o cutie specială (lemn,
plastic, PFL, etc) prevăzută cu plasă de sârmă și hrănitor.
Roiul la pachet este o unitate biologică care nu cuprinde faguri.
Formarea roiurilor la pachet necesită multă îndemânare și echipament specific - cutii
speciale.
Este o metodă eficientă atunci când se aplică în fermele care au ca scop vânzarea de roiuri.
Perioada optimă de formare a roiurilor la pachet este după culesul de la salcâm.

III.b. Caracteristicile cutiilor pentru roiuri la pachet:

- dimensiuni: lungime - 400mm, lățimea - 130mm, înălțimea - 290 mm;
- pereții laterali sunt prevăzuți cu plasă de sârmă;
- la partea superioară este un orificiu în care se introduce un hrănitor cu capacitatea
de 1 l sirop de zahăr;
- prin acest orificiu se va face și popularea roiurilor cu albine cu ajutorul unei pâlnii
speciale (cu orificiu larg).

III.c. Etape în formarea roilor la pachet

Cutiile specifice vor fi pregătite pentru formarea roiurilor la pachet.
În fiecare cutie se va introduce câte o matcă împerecheată în cuşca de transport, fără albine
însoțitoare, închisă cu dopul de plastic și prevazută cu hrană.
Cușca va fi agățată de marginea orificiului pentru a putea fi preluată ușor.
Se vor alege familiile de albine bine populate și sănătoase din care se va prelua albina pentru
popularea roilor.
Se va utiliza în prealabil gratia de matcă, pentru a izola matca în corpul de bază al stupilor
din care se va prelua albina.
Fagurii cu puiet se vor ridica în corpul de sus pentru a atrage albina tânără.
Este important să se scuture multă albină tânără pentru ca roiul la pachet (fără faguri și
posibilitate de zbor) să reziste cât mai mult.
Albina va fi scuturată din familia de albine, în cutii de stup/roiuri goale de unde va fi
preluată/scuturată în pâlnia montată pe cutia roiului.
Albina va fi stropită imediat cu apă pentru a âmpiedica zborul acesteia.
Fiecare cutie pentru roiuri la pachet, cu greutate cunoscută, va primi o cantitate de 1,5 kg
(roi) prin cântărire pe o balanță (cântar).

15
 Se va pune hrănitorul (orificiul se va închide), roiul va fi etichetat cu date specifice (familia
de origine, data formării, data expedierii).
Se depozitează într-un spaţiu adecvat (răcoros și intunecos pentru ca albinele să se
liniștească).
Pe perioada imediată, după formare, de transport și până la utilizare roiurile la pachet sunt
hrănite cu sirop pe parcursul a 3-4 zile.
De menționat că albinele din roiurile la pachet, (dacă instalarea lor se face imediat) trebuie
să provină de la o stupină situată la cel puţin 4-5 km, pentru a evita întoarcerea albinelor la familiile
de origine.
Formarea roiurilor la pachet se desfaşoară în perioada de maximă dezvoltare a familiilor de
albine, lunile mai-iunie, pentru a nu afecta dezvoltarea normală a familiilor din care provin.

Avantajele utilizării roiurilor la pachet:

- un control eficient al bolilor,
- scăderea greutatii la transport;
- dinamismul dezvoltării după instalare, asemănător roiurilor naturale.

Instalarea roiurilor la pachet (formarea de noi familii de albine cu albina din roiul la pachet)
presupune:
- pregătirea materialelor și echipamentelor - stupi și rame cu faguri;
- popularea stupilor se va face de obicei pe vatra pe care acești stupi vor fi amplasați;
- popularea poate avea loc și în atelier iar în următoarea seară pot fi deplasați pe vatră;
- noile familii de albine formate, se vor hrăni cu sirop de stimulare sau/și turte proteice;
- urdinişurile se vor închide până în seara următoare.

Instalarea propriu-zisă a roiului la pachet se poate face prin două metode:

1. Scuturarea direct pe rame:
- se pun 3 rame pe o latură a stupului;
- se scoate hrănitorul din cutia de transport;
- se scutură albina și se pulverizează cu apă pentru a le împiedica zborul;
- se verifică cușca mătcii pentru a îndeparta dopul de plastic și se pune între 2 rame fără
albine;
- se scutură o parte dintre albine pe cușca mătcii și restul pe fundul stupului.

2.Introducerea directă a cutiei de transport cu albinele și matca în stupul destinat

instalării
- se face loc în stup, punând 5 rame pe o latură;
- se plasează cușca de transport pe fundul stupului și cușca mătcii cu dop de șerbet;
- până a doua zi albinele vor migra către rame și vor elibera matca, apoi se scoate cușca de
transport și se completează cu rame;
- în ambele variante hrănirea cu sirop sau/și cu turtă proteică este obligatorie!
Acesta va favoriza ponta mătcii, va mobiliza albinele pentru culesul de polen și va face să
treacă mai ușor stresul de transport și cel de instalare.
Pentru prevenirea furtișagului, hrănirea se va face seara!

16
 IV. PRODUCEREA DE FAMILII DE ALBINE
Familiile de albine destinate comercializării sunt familii de albine derivate din roiuri
artificiale care în urma dezvoltării se extind pe întreg corpul de bază la sistemul vertical (minim 10
rame).
Familia de albine destinată vânzării, poate fi vândută în sezon, înaintea culesului principal
de la salcâm, pe minim 10 rame, din care 6-7 rame cu puiet în diverse stadii de dezvoltare și 3-4
rame cu rezerve de hrană-miere si pastura, si albina care poate ocupa toate intervalele.
Familii de albine provenite din roiuri artificiale pot fi vândute în acelaşi sezon de formare a
roiului de proveniență, dacă provin din roiuri timpurii (în perioada de salcâm I-II) sau în sezonul
următor.

3. STUPINE DE SELECȚIE ȘI AMELIORARE

Stupinele de selecție si ameliorare reprezintă stupine în care se aplică o metodă de selecție
după o anumită schemă de lucru, în scopul ameliorării însușirilor principale și multiplicării
materialului biologic selecționat în vederea comercializării acestuia.

În România, obiectivele principale ale selecţiei sunt producţia de miere şi puritatea de

rasă astfel ca în Programul Naţional de Ameliorare a Albinelor (Ordin nr. 309 din 23 aprilie 2003),
evaluarea familiilor de albine, ţine cont mai întâi de aceste două obiective majore.

1. Producţia de miere
Se urmărește obţinerea unor producţii maxime de miere în condiţiile de climă şi de cules
date şi numai pe bază de resurse naturale.
Are un caracter complex, producţia efectivă de miere depinde de cantitatea de albină
existentă şi de instinctul de acumulare (factor genetic).
Cantitatea de albină depinde de prolificitatea mătcilor, viabilitatea puietului, longevitatea
albinelor, instinctul de acumulare (hărnicia albinelor) - este un caracter determinat genetic şi
reprezintă practic producţia de miere/albină culegătoare şi caracterul care este practic supus
selecţiei.
Rezistenţa la boli şi la iernare influenţează producţia de miere.
Făcând selecţie pentru producţia de miere implicit se face şi pentru caracterele implicate în
determinarea acesteia.
Producţia se exprimă în kg/familie/sezon sau cel puţin la un cules principal şi se exprimă ca
abateri de la media stupinei de contemporane (mătcile din aceeaşi generație).

2. Puritatea rasei
În România pe termen mediu şi lung nu se prevede importul de alte rase, deci caracterele
morfologice şi de comportament ale coloniilor de albine selecţionate trebuie să se încadreze în
parametrii rasei Apis mellifera carpatica.

3. Alte caractere urmărite în selecție

Pentru evaluarea finală a familiilor de albine care vor fi selecţionate se iau în consideraţie şi
alte caractere cum ar fi: culoarea albinelor, blândeţea, comportamentul pe fagure, modul de aranjare
a rezervelor de hrană şi compactitatea cuibului de puiet, modul de căpăcire a fagurelui (uscată),
instinctul de roire, rezistenţa la iernare, dar prioritară rămâne producţia de miere, ultimele fiind
direct corelate cu aceasta.

17
 METODE DE AMELIORARE LA ALBINA MELIFERĂ
1. Selecţia masală
Se face pe baza producţiei de miere a coloniilor de albine, comparaţia făcându-se între
contemporane (aceeaşi stupină, an, sezon) și poate fi practicată de orice apicultor care îşi poate
produce mătci din prăsilă proprie.
Lucrări specifice:
• formarea stupinei de selecţie (populaţia de ameliorat);
• asigurarea condiţiilor optime pentru intensificarea manifestării însuşirilor valoroase şi
evaluarea coloniilor;
• alegerea pentru reproducţie a celor mai productive colonii de albine;
• creşterea mătcilor şi a trântorilor din coloniile alese pentru reproducţie;
• schimbarea materialului biologic necorespunzător cu cel produs dirijat;
• prevenirea încrucişărilor înrudite între mătcile şi trântorii din stupină;
• selecţia masală necesită schimbarea periodică a mătcilor la interval de 2 ani cu mătci de
bună calitate.

2. Selecţia intrafamilială
Constă în înlocuirea fiecărei mătci din familia de albine cu propria fiică în fiecare generaţie,
pe grupe de familii. Este specifică stupinelor de elită.
Lucrări specifice:
• formarea stupinei de selecţie (populaţia de ameliorat);
• asigurarea condiţiilor optime pentru intensificarea manifestării însuşirilor valoroase şi
evaluarea coloniilor - bonitarea;
• stupina de selecţie alcatuită din 100 de colonii este structurată pe 10 grupe a câte 10 fiice;
• se selecţionează cele mai bune 10%-20% colonii de albine din populaţia supusă selecţiei;
• testarea privind obiectivele de selecție se realizează în condiții uniforme (aceeași cantitate
de albină, puiet, hrană) pentru a da şanse egale de competiţie;
• se cresc câte 10 fiice din fiecare familie din cele 10% și se formează astfel 10 grupe
(familii, linii) de familii de albine prin schimbarea mătcilor;
• se asigură prevenirea încrucişărilor înrudite între mătcile şi trântorii din stupină.

Valorificarea materialului biologic selecționat se face prin multiplicarea acestuia în

stupine specializate de multiplicare autorizate de ANARZ, prin O.M. 413 din 20 iunie 2008.
Pepiniera producătoare de mătci este unitatea apicolă care realizează multiplicarea
materialului biologic apicol, astfel:
• folosește pentru multiplicare material biologic provenit din stupinele de elită;
• furnizează material biologic selecționat.
Stupina, pentru a fi acreditată ca stupină de multiplicare, trebuie să îndeplinească, cumulativ,
următoarele criterii:
 are o schemă de multiplicare și tehnologie de creștere proprie aprobată de ANARZ;
 minimum 10% din mătcile utilizate pentru activitatea de multiplicare provin din
stupinele de elită acreditate de Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în
Zootehnie, iar diferența mătcilor se asigură din stupina de multiplicare proprie;
 dimensiunea minimă a stupinei de multiplicare este de 50 de familii de albine,
înscrise în registrul agricol, astfel încât să asigure producţia de mătci selecționate și
fecundate, precum și evitarea consangvinizării;
 individualizarea mătcilor se face conform unui sistem unitar, respectiv conform
codului internațional al culorilor;
 familiile de albine trebuie să fie indemne de boli contagioase și potențial
transmisibile;
 deținătorul stupinei de multiplicare trebuie să fie, sau să aibă angajat personal atestat
în domeniul apicol, confirmat prin diplomă/atestat/certificat de absolvire;

18
  deținătorul stupinei de multiplicare trebuie să țină o evidentă strictă a activității.

Cumpărarea de material biologic selecționat:

Înainte de cumpărare se recomandă întodeauna să se facă o examinare a materialului
biologic, atât din punct de vedere apicol (stare de sănătate, puterea familiei, vârsta mătcii dacă se
cunoaște) cât și sanitar veterinar (semne clinice de boală) şi pe cât posibil este recomandabilă
obținerea unui certificat sanitar-veterinar de la vânzător.
Autoritățile din România (MADR, ANSVSA, ANARZ) împreună cu instituțiile și
organismele de profil (Asociațiile apicole, I.C.D.A.) recomandă și sprijină prin Programul Național
de Ameliorare și Planul Național Apicol 2011-2013 achiziția de material biologic din rasa locală -
A.m. carpatica - pentru a evita atât riscurile legate de poluarea genetică a fondului genetic apicol
național, dar și riscurile legate de introducerea de noi boli și dăunători.
Se recomandă deci folosirea rasei locale, A.m. carpatica, adaptată la condiţiile de mediu din
România, şi ecotipurile acesteia în funcţie de zonă.
Se recomandă înlocuirea regulată a mătcilor cu mătci tinere, prolifice pentru dezvoltarea și
sănătatea familiilor de albine.

19
 LUCRARILE DIN STUPINA

1. LUCRĂRILE DE PRIMĂVARĂ
Stuparii începători trebuie să înțeleagă un lucru: anul apicol începe toamna!
De felul cum sunt pregătite familiile de albine în toamnă depinde totul: producția, starea de
sănătate, mărimea stupinei și în general tot ce ține de buna desfășurare a lucrurilor.
Pentru a nu crea confuzii,vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic, urmănd ca pe
măsură ce vă veți familiariza cu lucrările ce trebuie executate, să faceți această separare singuri.
Odată cu creșterea sensibilă a temperaturilor, primăvara în stupină trebuie făcute mai multe
lucrări.
În ordine cronologică (subliniem că toate au importanța lor) acestea ar fi:
ν Pregătirea vetrei stupinei
Pe la începutul lunii martie (în funcție de starea vremii) vom demara primele acțiuni:
• curățăm și împrăștiem zăpada pentru a-i grăbi topirea, adunăm și înlăturăm crengile,
frunzele și în general toate resturile, urmărind o igienizare totală;
• așezăm stupii pe locurile definitive, în funcție de sistemul ales, urmărind ca urdinișurile să
fie orientate spre sud-est și albinele să beneficieze de căldura soarelui;
• curățam prin urdiniș (cu o sârmă) stupii de albine moarte și alte resturi; acestea se vor arde
neapărat;
• instalăm sau reorientăm gardurile de protecție pentru a feri albinele de vânturile reci ale
începutului de primăvară.
ν Supravegherea zborului de curățire
În timpul iernii datorită faptului că albinele nu au mai putut ieși din stup, au acumulat în
intestine reziduri care acum trebuie eliminate.
De aceea în primele zile călduroase (când temperatura ajunge la peste 15ºC), trebuie să
stimulăm efectuarea acestor zboruri de curățire.
Dacă încă mai este zăpadă pe vatra stupinei, este recomandat să întindem paie pe jos.
Urdinișele se vor deschide larg, iar capacele se vor sălta pentru ca razele soarelui să
încălzească podișorul stupului.
Tot acum unii dintre stuparii cu experienţă mai fac o lucrare importantă - introduc în
mijlocul cuibului un fagure gol, bine clădit, în care toarnă 1-2 kg de sirop de zahăr călduț.
Când observăm că zborul de curățire a fost făcut de totalitatea familiilor, reducem urdinișele
la 3 cm și așezăm capacele care au fost săltate.
ν Primul control și strâmtorarea cuiburilor
Profitând de una din zilele călduroase, executăm primul control de primăvară, în care vom
evalua starea familiilor de albine, operațiune dublată de o strâmtorare a cuibului.
La deschiderea stupului constatăm:
• prezența hranei care există în faguri, știind că o ramă standard conține 3,5kg miere pe
ambele fețe;
• prezența mătcii, după puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului - dacă puietul nu există, nu
trebuie să ne îngrijorăm - unele mătci își încep mai târziu ouatul și de aceea este necesară repetarea
controlului după o saptămână, până când tragem o conluzie corectă.
Tot în timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegăiți, cu pete de diaree, și pe cei
ce conțin multe celule de trântori.
S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge normal dacă albinelor li se asigură
un regim de căldură optim.
În acest scop stuparii vor strâmtora cuibul.
Cuibul se aranjează către peretele stupului care este cel mai expus soarelui astfel:
- fagurii cu puiet se așează în mijloc, fiind mărginiți de faguri cu miere și păstură;

20
 - în cuib se lasă strict atâți faguri cât pot acoperi albinele și care trebuie să aibă numai celule
de lucrătoare;
- ca și rezervă de hrană, familia trebuie să dispună de min. 4-5 kg miere și bineînteles
păstură.
Atentie mare, ca la strâmtorare și la eliminarea fagurilor imperfecți, să nu orfanizați
accidental familia.
Cuibul se limitează cu o diafragmă mai scurtă,dincolo de ea fiind așezati fagurii cu resturi de
miere, aceasta delimitând compartimentul de hrănire.
Se recomandă cu aceasta ocazie, ca familiile de albine să fie mutate în lăzi curățate, reparate
și dezinfectate.
Trebuie să avem pregătite din timp căteva lăzi, urmând ca pe măsură ce mutăm albinele, să
dezinfectăm și restul de stupi.
Lucrarea este foarte necesară pentru ca să păstrăm o stare de igienă perfectă.
Toate aceste lucrări sunt decisive, necesită timp și mai ales îngăduința vremii.
ν Salvarea albinelor rămase fără rezerve de hrană
În acest scop folosim următoarele rezerve:
a) proviziile de hrană existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau în celulele
din partea opusă a fagurilor ocupați parțial;
b)proviziile de hrană existente în alte familii și de care acestea nu mai au nevoie;
c) mierea în faguri, miere lichidă sau granulată de la rezerva stupinei.

a) Constatăm că de o parte și de alta a fagurilor ocupați de ghem, se află câte 1-2 faguri cu
miere care nu au fost folosiți de albine.
Asta se întamplă din cauză că odată format ghemul de iernare, albinele nu mai au acces
decât la proviziile de pe fața fagurilor unde se află.
Pentru a remedia situația, se ridică din stupi ramele care conțin provizii și care din motivul
menționat au rămas neconsumate.
Se descăpăcesc aceste rame pe o parte și cu ajutorul unui bastonaș de lemn, se fac 2-3 găuri
de grosimea unui creion.
Apoi se îndepărtează ramele cu faguri și puține albine din ambele margini ale ghemului.
Se introduc fagurii gâuriți, cu miere descăpăcită în spațiul liber care tocmai a fost creat.
Fagurii scoși (cu puține albine pe ei) se alătură de fagurii cu miere, bineînteles și ei găuriți
pentru a permite circulația albinelor.
b) În cazul când familia rămasă fără provizii nu are faguri disponibili în stup, se procedează la
ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.
Introducerea lor în stupi se face după tehnologia descrisă mai sus.
c) Când nu dispunem de acești faguri, se poate folosi mierea diluată un pic, încălzită și apoi
turnată în faguri goi.
Hrăniri de calitate se mai pot face cu turtițe de miere cristalizată și frământată cu zahăr
pudră până obținem consistența dorită, cât și cu șerbet de zahăr.
Aceste turtițe se aplică direct pe partea superioară a ramelor.
Este de dorit însă ca aceste intervenții să fie făcute numai în caz de urgență, putând evita
aceste situații neplăcute printr-o bună organizare a cuibului înca din toamnă.
ν Completarea rezervelor de păstură
Pe lângă miere, albinele au nevoie la creșterea noilor generații și de hrană proteică.
Aceasta este asigurată de păstură, lipsa ei fiind un handicap major în dezvoltarea favorabilă
a familiilor de albine.
Pentru creșterea unui kg de albină, este nevoie de 1,5 kg de păstură.
Păstura se asigură din toamnă, prin introducerea unui fagure plin și la nevoie prin
completările de primăvară.
În primăvară administrarea păsturii se face astfel:
- scoatem păstura din faguri, prin tăierea lor în fâșii;

21
 - frecăm fâșiile în mână până la separare;
- la păstura obținută, se adaugă o cantitate egală de apă și o cantitate dublă de miere. Se mai
adaugă sare 1% din cantitatea amestecului și se omogenizează.
- se toarnă amestecul în faguri administrând zilnic câte 200g, până la apariția culesului de
polen.
Un kg de păstură se amestecă cu 0,75 kg miere și se administrează deasupra ramelor sub
formă de turtițe proteice de completare.
Amestecăm cantități egale de polen și miere, administrănd la fel deasupra cuibului sub
formă de turtițe.
Hrănirea proteică de primăvară se face de preferință cu păstură de la rezervă, apoi dacă nu
avem cantitățile necesare, se vor face hrăniri cu polen și miere sau păstura și miere.
ν Dezinfecția stupilor
Dacă nu am făcut această lucrare în timpul primului control de primăvară (din diferite
motive) acum a sosit momentul.
Dezinfecția se face cu scopul păstrării sănătății familiilor de albine.
Lucrarea constă în mutarea familiilor de albine în alți stupi, pe care i-am curățat și
dezinfectat.
În principiu, lăzile se curăță de resturi de ceară, propolis, pete diareice și apoi se
dezinfectează cu o soluție recomandată.
Urmează limpezirea, uscarea și neaparat flambarea cu flacără.
ν Lărgirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importantă, având în vedere că intervenția stuparului poate face
mult bine, dar totodată și mult rău dacă nu este făcută corect.
Prin lărgirea cuibului trebuie să răspundem necesității mătcii de a depune ouă.
Trebuie să avem în vedere următoarele condiții generale:
• existența unei concordanțe între suprafața ocupată de puiet și numărul de albine doici;
La un număr mic de doici și cantitatea de lăptișor de matcă distribuită va fi mică.
• prezența rezervei de păstură necesară creșterii puietului și a albinelor tinere;
• condițiile interne și externe, precum și caracteristicile biologice;
Acestea țin de temperatura externă,de modul în care albinele reușesc să mențina climatul
optim în stup, cât și de faptul că prin modul de a depozita polenul în faguri se reglează activitatea
mătcii.
În principiu matca este oprită să depună ouă pe fagurii aflați dupa cei cu pastură.
• aplicarea fără discernamant a hrănirilor de stimulare;
Printr-o hrănire abundentă se pot introduce în stup dezechilibre importante.
Lărgirea se face dacă toți fagurii din cuib sunt ocupați cu puiet (excluzând fagurii mărginăși
care conțin miere și păstură).
Se adaugă un fagure bine clădit, care se introduce între fagurele mărginaș și cel cu puiet.
După ce și acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alți faguri ținând seama de
creșterea populației.
Primul fagure introdus, trebuie să fie un fagure în care s-au mai crescut câteva generații de
albine, apoi putând fi introduși și faguri cladiți în care nu a fost crescut puiet.
Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care vor fi descăpăcite) este un
factor favorizant.
O metodă de a face ca matca să ouă în fagurii introduși, este aceea de a-i stropi cu apă
călduță sau miere diluată.
La încălzirea timpului și în prezența unui mic cules, lărgirea se poate face și cu un fagure
artificial.
Acest fagure se așează după ultimul fagure cu puiet și în momentul când celulele au fost
clădite pe jumătate se mută în mijlocul cuibului.
Tehnicile descrise mai sus sunt folosite cu precădere la stupii orizontali și verticali cu
magazine.

22
 Stupul multietajat, beneficiind de o construcție aparte se mânuiește diferit.
La acest tip de stup lărgirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea ramelor iar desele
intervenții în cuib nemaifiind necesare.
ν Întărirea familiilor slab dezvoltate
Pentru a uniformiza puterea stupilor se practică metoda prelevării de rame cu puiet căpăcit
din familiile puternice și ajutarea celor rămase în urmă cu dezvoltarea.

2. LUCRĂRILE DE VARĂ
Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din
primăvară si acum așteaptă roadele muncii lor.
Culesurile la pomii fructiferi și flora spontană au asigurat familiilor necesarul de miere și
polen.
În anii de excepție se pot obține și câteva kg de miere marfă, dar marea mulțumire este că
albinele au hrană din abundență.
În general culesurile sunt de mare intensitate, însă durata lor este scurtă.
Aceste culesuri pot fi timpurii (salcâm, zmeură), de vară (tei, fâneață, floarea-soarelui) și
târzii.
ν Recunoașterea unui cules
• speciile melifere înfloresc abundent;
• intensitatea zborurilor crește exponențial, albinele se înghesuie la urdiniș;
• fagurii din cuib se înălbesc datorită faptului că albinele alungesc celulele și căpăcesc mierea;
• pe înserat în stupină se simte mirosul caracteristic al mierii;
• albinele ventilatoare ăși intensifică activitatea, pentru a evapora apa din nectarul proaspăt
cules.
ν Condiţii pentru valorificarea culesurilor
Devine foarte clar și pentru stuparul începător cât și pentru cel experimentat că nu orice
familie de albine din stupină poate valorifica la maxim un cules.
Condițiile necesare sunt :
- familiile să fie puternice și să ocupe minim 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu puiet;
- familiile să fie în stare activă, știut fiind faptul că o familie aflată în stare de roire sau în
preajma roitului își diminuează mult activitatea.
Sunt lucrări care făcute la timp, ne pun în ipostaza de a aborda cu maxim succes culesul:
• familiile de albine trebuie întreținute în stupi de mare capacitate care oferă posibilitatea ca
dezvoltarea cuibului să se facă normal, depozitarea mierii să fie asigurată și a căror volum se poate
mări sau micșora;
• intensificarea ventilației prin umbrirea stupilor, ridicarea parţială sau totală a podișorului și
înlocuirea acestuia cu o sită;
• ridicarea periodică de rame cu puiet căpăcit, cu albina aferentă, această operațiune prevenind
intrarea în frigurile roitului și totodată asigurând mărirea efectivului stupinei;
• înlocuirea mătcilor bătrâne sau necorespunzătoare cu mătci tinere, apte biologic și genetic
pentru performanță;
• folosirea familiilor ajutătoare și unificarea acestora cu familia de bază în preajma culesului,
în acest fel asigurând o cantitate mare de albină culegătoare și implicit o producție pe măsură;
• mărirea puterii familiilor rămase în urmă cu dezvoltarea, prin împuternicirea lor cu puiet
căpăcit ridicat din stupii puternici.
Sunt primăveri favorabile dezvoltării familiilor de albine, în care culesul începe timpuriu.
Zonele cu sălcii, arțar, cu floră spontană și mai ales pădurile de salcâm pot oferi cantități
importante de miere.
Stuparii care au în zonă asemenea comori, sau cei care practică stupăritul pastoral, obțin
rezultate remarcabile.
Odată cu sfârșitul primăverii, familiile de albine ating capacitatea maximă de dezvoltare.

23
 Dacă nu se intervine ferm, acestea vor intra în frigurile roitului și culesurile următoare de tei,
fânețe sau floarea soarelui, pot fi compromise.
Formarea de noi familii și aplicarea strictă a tuturor măsurilor prevăzute pentru această
perioadă, pot împedica pagubele ce vor urma și dau posibilitatea valorificării culesurilor următoare.
ν Stupăritul pastoral - generalități
În cautarea surselor variate și permanente de nectar, se practică deplasarea stupinelor la
masivele melifere.
Pentru reușita acțiunii stuparii trebuie să cunoască:
- lucrările legate de pregătirea și mânuirea stupilor înainte și în timpul transportului;
- baza meliferă;
- timpul de înflorire specific fiecărei zone și drumurile de acces spre masiv;
- locul efectiv de amplasare a stupinei;
- sursele de apă și tot ce ține de locația respectivă din punctul de vedere al asigurării unui
pastoral reușit.
Înainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoașterea masivului melifer.
În acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasată stupina.
Se va avea în vedere ca stupii să fie umbriți, existența unei surse de apă (care este foarte
necesară), posibilitatea ca stupina să fie evacuată ușor în caz de urgență (drumuri practicabile).
Alegem vetre de stupină la marginea pădurilor, în poienițe sau locuri cu răritură de arbori.
Toți stupii vor fi verificați înainte de plecare, trebuind să ne intereseze atât starea familiilor
cât și a cutiilor.
Se astupă crăpăturile, se pregătesc toate sistemele de fixare, ventilație etc.
Vom scoate fagurii plini și extragem mierea.
Deplasarea la sursele de cules se va face de preferință noaptea - odată ajunși la masivul
melifer, stupii se așează paralel și nu perpendicular pe sursă.
La culesul de salcâm, stupina se așează pe locuri însorite - dat fiind faptul că acest cules are
loc la sfârșit de mai - pentru ca albinele să primească soarele încă de la primele ore ale dimineții.
La tei și floarea soarelui, cules care are loc în perioada de caniculă, vom așeza stupii la
umbră.
Dacă nu putem asigura o umbrire naturală o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de
diferite materiale (paie,frunze).
Dacă nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor ventila stupul, neparticipând la
cules.
Pregătirea stupilor - implicit și a familiilor de albine - se face diferențiat:
 Stupii orizontali
Cu o săptămână înaintea debutului unui cules, fiecare familie trebuie asigurată cu 5-6 faguri,
pentru a crea loc suficient depozitării nectarului.
La introducerea acestor faguri, organizăm cuibul astfel: la capătul stupului dinspre urdiniș se
așează un fagure cu păstură, fagurii cu puiet, încă un fagure cu păstură și miere, faguri cu miere,
urmând apoi fagurii goi.
În timpul culesului albinele vor umple întâi fagurii din cuib, prin depozitarea mierii în
coroane.
Când cuibul este completat în totalitate, depozitarea se continuă în fagurii goi.
Câteodată mai este nevoie să se introducă și alte rame cu faguri clădiți sau artificiali.
 Stupii verticali cu magazine
Crearea spațiului necesar se face prin adăugarea unui magazin deasupra cuibului.
Urmărind culesul și dacă constatăm că albinele au umplut magazinul, mai adaugăm un
magazin suplimentar, peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul plin.
Albinele vor umple și magazinul adăugat și vor căpaci mierea în celălalt.
 Stupii multietajați
În cazul unui cules abundent se adaugă un al treilea corp peste celelalte două.
Albinele depozitează mierea în corpul 2 (care are puiet) și încep să o căpăcească.

24
 Acum este momentul ca modulul 3 să fie schimbat cu modulul 2.
În acest fel depozitarea mierii continuă în corpul 3, acum devenit 2.
După încetarea culesului urmează o perioadă dificilă în viața familiilor - populația crește și
sursa de hrană scade.
În scopul menținerii albinelor în stare activă, unii apicultori fac hrăniri suplimentare cu sirop
de zahăr 1/1.
Pentru a crea loc mătcii să ouă (cuibul fiind blocat cu miere) se introduc faguri goi în
mijlocul cuibului.
ν Extragerea și condiționarea mierii
În urma unor culesuri bogate rezultă mari cantități de miere, care reprezintă poate cel mai
important produs al stupului.
Înainte de toate trebuie să spunem că mierea este un organism viu și de modul în care o
recoltăm și precondiționăm, depinde finalizarea cu succes a muncii noastre de un an.
Scoatem din stupi fagurii plini cu miere când albinele au căpăcit cel puțin jumătate din
suprafața lor.
Se apreciază că la 1/3 de suprafața căpăcită, mierea are un conținut de apă de 18- 20%.
Sunt însă situații în care din cauza vremii umede cantitatea de apă depășește acest procent.
O primă concluzie ar fi aceea că ramele pline să fie ținute cât mai mult în stup pentru o bună
maturare.
De multe ori se preferă adăugarea de noi rame și corpuri decât scoaterea prematură a celor
pline.
Cum scoatem ramele pline: această lucrare se face cu ajutorul afumătorului și a dălții
apicole.
Mult hulitele podișoare izgonitoare nu se vor folosi, pentru că prin conținutul lor de
substanță activă, riscăm să contaminăm mierea.
Fagurii de scos se țin deasupra stupului și prin câteva mișcări bruște scuturăm albinele.
Atenție mare la matcă din diferite motive aceasta poate fi aici și riscăm să o vătămăm.
Albinele care rămân se perie cu o pană sau o pensulă specială, după care punem rama în
lădița de transport.
Executăm operațiunea cu grijă și rapid pentru a nu stârni furtișagul în stupină.
Camera în care facem extracția va fi curată și dezinfectată, lucru valabil și pentru utilajele de
extracție.
Înainte de începerea lucrării efective de extragere a mierii, se procedează la sortarea
fagurilor după culoare.
Dacă extragerea mierii se face mai târziu fagurii trebuie preâncălziti la 35ºC, cu un curent de
aer cald.
Extracția efectivă a mierii cuprinde două lucrări: descăpăcirea fagurilor și extragerea
propiu-zisă a mierii din faguri.
La un nivel mic se poate folosi un vas descăpăcitor cu sită pentru separarea mierii de ceară,
cuțit sau furculiță de descăpăcit, un extractor tangențial, un vas unde se scurge mierea,un măturător,
strecurători diferite.
Toate aceste utilaje se recomandă să fie din inox sau un alt material agreat de norme.
La descăpăcire cuțitul se ține în poziîie orizontală, cu partea inferioară a lamei în unghi de
35 grade față de suprafața fagurelui.
Actionăm cuțitul cu mișcări scurte aplicate de sus în jos.
Folosirea extractorului tangențial se face într-o primă fază cu multă atenție pentru că fagurii
sunt grei și s-ar putea rupe.
Dupa ce întoarcem fagurii pe partea opusă, putem mări turația până la 200-250 ture/min.
După extracție, fagurii goliți se dau familiilor pentru a fi curătați.
Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile străine mai grele, cad la fund și cele mai
ușoare se saltă la suprafață.

25
 Limpezirea unui vas cu miere înalt de 1 m se face la temperatura de 20ºC în 3 zile, iar la
25ºC în 36 ore.
După decantare mierea se va trece în vasele măturătoare, unde procentul de apă scade până
la limita admisă de norme.
Depozitarea finală se face în recipiente de inox, sau altele agreate de cumpărător.

3. LUCRĂRILE DE TOAMNĂ
Vine toamna, mierea a fost extrasă și apicultorul se află pus în fața unor noi provocări,
cărora trebuie să le facă față.
După cum am mai spus acum începe anul apicol, toamna reprezentând un nou debut și un
prilej de a pune stupina pe o altă treaptă a performanței.
Lucrările de toamnă demarează la începutul lunii august și se împart în trei mari categorii:
- lucrări de intensificare a creșterii puietului;
- asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare;
- pregătirea cuibului familiilor de albine în vederea unei iernări de calitate.
ν Intensificarea creșterii puietului
Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie ca încă din toamnă să
asigurăm o populație numeroasă, bine hrănită și într-o stare de sănătate perfectă.
Acest lucru nu este ușor de obținut, stuparul fiind foarte solicitat, atât ca timp, cât și ca
volum de muncă.
• Asigurarea de mătci tinere și viabile:
S-a stabilit că numai o matcă tânără poate face față la un ritm constant de depunere a
puietului.
În acest scop nu trebuie să tolerăm în stupină mătci mai bătrâne de 2 ani și în decursul verii
să facem înlocuirile necesare.
Biologic mătcile bătrâne își limitează depunerea puietului atunci când în natură nu mai
există un cules bogat de nectar și polen, pe când cele tinere se comportă altfel - își mențin ritmul
bun chiar dacă resursele nectarifere și cele proteice sunt mult mai mici (într-un cuvânt valorifică
mai bine culesurile de întreținere).
Un alt avantaj al mătcilor tinere este acela că în primăvară vom găsi un procent redus de
familii rămase orfane (≈ 0,5%).
Cu toate astea nu se recomandă ca schimbarea să se facă toamna dacă folosim botci sau
mătci neîmperecheate decât în cazuri de urgență.
• Deblocarea cuiburilor
O altă cauză a scăderii depunerii puietului de către matcă, este blocarea cuibului cu miere
sau păstură.
Odată cu apropierea toamnei și în prezența unui cules mediu, instinctiv, albinele blochează
cuibul, căutând să-și asigure necesarul de rezeve de hrană.
Practic se întamplă ca matca să nu mai aibă unde depune ouă, numarul celulelor libere
scăzând drastic.
Pentru a înlătura acest neajuns, la stupii orizontali și verticali cu magazine se introduc
periodic în mijlocul cuibului faguri clădiți (recomandați cei în care s-au crescut câteva generații de
puiet).
Aceste spații libere se creează prin scoaterea fagurilor mărginați.
La stupul multietajat lucrarea este mult mai simplă și se realizează prin inversarea periodică
a corpurilor.
Atenție însă pentru că trebuie să avem grijă ca niciunul din corpurile inversate să nu fie
corpul care găzduiește rezervele de hrană.
Fagurii ce rămân în cuibul familiei trebuie să fie bine construiți, fără celule de trântori sau
alte defecte.
Toți fagurii care nu corespund criteriilor, vor fi scoși fără a sta prea mult pe gânduri.

26
 Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facută mai ales în zona fierbinte a cuibului, adică
acea zona în care primăvara se vor crește noile generații.
ν Asigurarea de culesuri târzii și hrăniri de stimulare
Prezența unor culesuri târzii de nectar și polen, impulsionează matca să depună ouă.
Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei în totalitatea ei, albinele
recăpătând starea febrilă care caracterizează un bun cules.
Stuparii pot pune familiile în această stare favorabilă fie prin deplasarea în pastoral la
locațiile care oferă culesuri târzii, fie prin încercarea de asigurare a unei baze de de cules prin
alegerea unei vetre permanente adecvate.
Prezența culesurilor târzii are un impact mult mai mare în comparație cu o hrănire artificială
de stimulare.
Când stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri, apelează la hrăniri de stimulare prin
oferirea către familii a mierii descăpăcite sau a înlocuitorilor acesteia (sirop de zahăr).
Hrănirile de stimulare se fac în mai multe moduri:
- descăpăcirea a 2-3 dm² de fagure cu miere și oferit dincolo de diafragmă sau la marginea
cuibului;
- hrăniri cu sirop de zahăr, concentrație 1/1, câte 200-300 g la interval de 2-3 zile;
- stimularea cu zahăr tos, umectat puțin cu apă sau miere.
Nu trebuie să ignorăm că hrănirile glucidice trebuie completate și cu cele proteice, prin
asigurarea polenului livrat în mod natural sau artificial.
În lipsa unui cules, se administrează ca turtițe (pregătite în același mod ca în primăvară)
deasupra cuibului.
În vederea obținerii unui climat favorabil se procedează la o strâmtorare a cuibului.
În stup vor rămâne numai fagurii care sunt acoperiți bine de albine, mărginiți de faguri cu
miere și păstură.
Fagurii scoși se trec dincolo de diafragmă și prin descăpăcirea lor mierea va fi cărată de
albine în cuib.
Nu se lasă până târziu în toamnă fagurii după diafragmă, pentru a împiedica o formare
greșită a ghemului de iernare.
Tot în această perioadă se face o împachetare sumară (a nu se confunda cu împachetarea
finală din toamnă).
Din fericire pentru posesorii de stupi multietajați, aceste operațiuni nu sunt necesare decât în
cazuri puține, când familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut.
Reducerea cuiburilor va creea în familie o creștere a populației și în unele cazuri este nevoie
de o nouă lărgire.
ν Asigurarea rezervelor de hrană
Albinele iernează strânse într-un ghem și în tot acest timp climatul este asigurat de o mișcare
continuă a lor.
Când condițiile externe permit, familia de albine demarează creșterea puietului - la început
timid, pe suprafețe mici de fagure - urmând ca odată cu îmbunătățirea vremii, înspre primăvară,
creșterea să fie accelerată.
După cum bine știți albinele ce iernează (datorită condițiilor specifice) trăiesc aprox. 5-6
luni, deci asigurarea rezervelor până la apariția primelor culesuri este o lucrare foarte importantă.
Aceste rezerve sunt folosite la autoîntreținere și pentru creșterea puietului.
O familie fără prea multă hrană riscă să se piardă în iarnă, asta fără să vorbim de cantitățile
mici de puiet crescute.
• Calitatea hranei
Mierea din faguri să fie numai miere florală!
Ca o primă condiție ar trebui să menționăm că mierea de mană trebuie eliminată în totalitate
din stupi.
Dacă iernăm familiile cu această miere în faguri, riscăm să pierdem albinele (acestea
neputând face zboruri de curățire).

27
 O altă condiție ar fi aceea ca mierea din faguri să fie căpăcită.
Mierea este un produs hidroscopic și prin rămânerea liberă pe faguri (fără a fi căpăcită) se
poate deteriora.
Consumată de albine, mierea alterată produce boli grave.
Deasemeni se preferă ca albinele să ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizează.
În special mierea de rapiță, prin puterea mare de cristalizare, este foarte dăunătoare și trebuie
înlăturată.
• Ramele de miere și păstură
De preferat este ca ramele să fie recoltate la culesurile de primăvară-vară.
O ramă corect aleasă este aceea care cuprinde miere pe ambele fețe cam 2/3 din suprafață.
Cantitativ asta înseamnă că o ramă standard de orizontal conține 2,7-3 kg miere iar una de
multietajat 1,8-2 kg.
Se acceptă ca o ultimă opțiune și rame cu 1,5 kg miere, dar acestea trebuie folosite cu multă
precauție.
Bineînțeles acești faguri vor fi foarte bine construiți.
Ca rezervă de păstură, fiecare familie trebuie să aibă min. 1 fagure cu păstură, fiind și pentru
acest fagure valabile recomandările (privind calitatea lui) făcute la cei cu miere.
• Hrănirile de completare
Sunt cazuri când familiile nu pot strânge mierea necesară datorită condițiilor meteo, ori când
mierea de mană trebuie înlocuită sau când s-au făcut greșeli de ordin tehnic în întreținere.
În cazul stupului vertical cu magazine sunt probleme care apar din însăși construcția lui
(mierea este depozitată în fagurii de strânsură) și care reprezintă un caz aparte.
Începem aceste hrăniri cât mai timpuriu, adică imediat după ce s-au terminat culesurile de
vară.
Trebuie făcută distincție între hrănirile de completare și hrănirile de stimulare, fiecare având
rolul și scopul său.
Hrănirea de completare o facem după ce am redus cuiburile la numărul de faguri pe care se
va face iernarea.
În cazul în care hrănirea de completare se face cu sirop de zahăr trebuie ca la aceasta să
participe în principal albinele care nu vor intra în iarnă.
Dacă nu respectăm recomandarea, atunci albina din iarnă va fi uzată și incapabilă să asigure
o viață normală în stup (ele vor muri înainte de a crește generațiile noi de puiet).
Cantitatea de miere din faguri trebuie să fie cea indicată, iar mierea completată să aibă timp
pentru a fi căpăcită.
La completare se va folosi un sirop de zahăr, 1/1, cu un adaos de 1 gr acid citric (sare de
lămâie), la litru.
Administrarea hranei se face în porții medii sau mari (2-3 kg), seara, cu luarea de măsuri
stricte de prevenire a furtișagului.
O să observăm că nu toate familiile ridică siropul de zahăr peste noapte și în acest caz
devine necesară micșorarea porțiilor.
Când timpul este înaintat, siropul de zahăr se poate înlocui cu șerbet.
Trebuie să remarcăm însă că cea mai eficientă metodă de completare este cea cu miere, pe
care o descăpăcim de pe faguri și o administrăm după diafragmă.
ν Pregătirea cuibului familiilor de albine
Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face în funcție de terminarea culesurilor, starea
vremii și prezența puietului.
Timpul acestei aranjări diferă de la an la an, iar stuparul trebuie să aprecieze foarte bine
momentul ales.
În cuib se lasă atâția faguri cât să fie ocupați de albine, iar acestea să aibă acces la hrană
toată iarna.
Sunt trei metode de aranjare a fagurilor:

28
 • amplasarea bilaterală - este cea mai folosită metodă și constă în aranjarea fagurilor mai
plini cu miere spre extremități iar către mijlocul cuibului în ordine descrescătoare.
• amplasarea unilaterală - se folosește în general pentru a ierna două familii într-un stup.
Fagurii se rânduiesc de o parte și de alta a diafragmei.
Lângă diafragmă se așează fagurele cu cea mai mare cantitate de miere, urmând fagurii cu
cantități descrescătoare.
• amplasarea centrală - fagurii din centrul cuibului conțin cea mai mare cantitate de miere,
următorii (așezati simetric) fiind puși cei cu miere din ce în ce mai puțină.
La toate tipurile de aranjare se va urmări ca fagurii să nu conțină mai puțin de 1,5 kg miere
și să fie bine construiți (mai ales cei din cuibul efectiv).
La stupii multietajați, iernarea trebuie făcută de regulă pe două corpuri, în corpul superior
trebuind să existe 14-15 kg de miere.
În corpul de jos, mierea se găsește doar pe fagurii laterali.
În cazurile când familia iernează pe un singur corp (situație care nu e de dorit) se va prefera
o așezare centrală a fagurilor.

4. LUCRĂRILE DE IARNĂ
Spre sfârșitul toamnei condițiile de viață ale albinelor se schimbă foarte mult.
Venirea nopților reci și foarte reci le obligă să se grupeze în ghemul de iernare.
ν Izolarea termică a cuibului
În toamnă am facut deja o împachetare sumară, însă acum va trebui să o facem pe cea
recomandată pentru iernare.
Se știe că albinele nu încălzesc stupul, ci doar interiorul ghemului.
Trebuie să știm că izolarea termică nu se face pentru a crește temperatura în stup ci pentru a
feri albinele de variațiile bruște ale temperaturii.
Literatura de specialitate recomandă două metode de împachetare: bilaterală și unilaterală.
Experiențele ultimilor ani au arătat că o împachetare bilaterală nu este necesară pentru că
izolează prea mult cuibul.
Totuși, ea se aplică familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind recomandată cea
unilaterală.
Împachetarea unilaterală - la stupii orizontali și cei verticali cu magazine, fagurii se așează
spre peretele mai încălzit al stupului.
La diafragmă se astupă toate fantele (se poate folosi și bandă scotch) și se izolează cu
materiale care nu crează condens.
Deasupra podișorului se aplică o altă împachetare din aceleași materiale.
Împachetajul nu trebuie să fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup.
Stupii multietajați - cel mai ușor de manevrat - se împachetează numai superior, deasupra
podișorului.
ν Ventilația stupului
Ventilația stupului este foarte importantă și poate face ca familii de albine puternice în
toamnă să iasă din iarnă ca niște umbre de nerecunoscut, dacă nu s-a asigurat o ventilație
corespunzătoare.
O ventilație corectă este lipsa totală a oricăror curenți, alții decât aceia proveniți din
schimbul de aer, dintre urdiniș și fanta din podișor.
Prima măsură ar fi ca orice orificiu (în afară de cele două menționate) să fie astupat.
Este recomandată și o anumită mărime a urdinișului, de 0,5 cm pentru fiecare spațiu dintre
rame.
Mărimea fantei din podișor trebuie să fie de mărimea unei palme.
Dacă curenții de aer vor circula numai între aceste două fante (urdiniș-podișor), veți asigura
albinelor dumneavoastră o traversare în bune condiții a iernii.
Această tehnică se aplică la toate tipurile de stupi existenți în exploatare.

29
 ν Aplicarea tratamentelor
Tratamentele cele mai eficiente împotriva varozei se aplică în lipsa puietului.
Acest lucru se întamplă mai târziu în toamnă, spre începutul iernii.
Stuparii trebuie să profite de zilele puține cu vreme bună și să facă aceste tratamente
conform prospectului și recomandărilor producătorilor de medicamente.
ν Protecția generală a stupinei
Condițiile grele din timpul iernii, necesită luarea de măsuri de protecție speciale.
În acest scop, stupii vor fi mutați și asezați pe vatra de iernare.
Stupina se va proteja cu garduri de înălțime medie care împiedică o circulație periculoasă a
curenților de aer.
Stupii vor fi așezați pe postamente speciale, având grijă ca să li se asigure o anumită
înclinare.
Această măsură este benefică, în eventualitatea că apa rezultată din condens va fi eliminată.
Există trei metode de iernare: - iernarea în aer liber,
- iernarea în cojoc,
- iernarea în adăpost.
Din punct de vedere al avantajelor și dezavantajelor oferite de fiecare metodă în parte este
de discutat.
Recomandată însă este iernarea în aer liber, cu luarea măsurilor mai sus menționate.
ν Supravegherea albinelor iarna
Odată cu venirea iernii, lucrările din stupină s-au încheiat.
Pentru stuparii care au făcut toate lucrările ca la carte, urmează o perioadă de 2-3 luni în care
vizitele la stupină reprezintă simple vizite de supraveghere.
Există o anumită categorie de stupari, care nu mai trec în această perioadă pe la albinele lor,
prima vizită fiind făcută pe la începutul lunii martie.
Aceștia sunt meseriașii, cei care pe baza experienței acumulate pot duce lucrările din timpul
anului la perfecțiune.
Ceilalți, trebuie ca la câte trei săptămâni interval, să vizităm stupii și cu ajutorul unui
stetoscop (se poate și cu unul improvizat) să ascultăm zgomotele din stupi:
a) un zumzet moderat și uniform e un indiciu că totul este în regulă;
b) un bâzâit puternic, indică, că familia are probleme și că există o stare anormală în stup;
c) un zumzet slab înseamnă că albinele sunt înfometate;
d) zumzetul neuniform și plângător indică absența mătcii.
Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a stării familiilor de albine iarna, aceasta
numindu-se „foaia de control“.
Prin examinarea resturilor și albinelor moarte de pe ea, ne putem da seama dacă există
probleme.
La stupii orizontali unde „foaia de control“ nu se poate instala, se examineaza resturile care
sunt scoase prin urdiniș cu o sârmă.
ν Zborurile de curățire iarna
Știți încă din primăvară cât de benefice sunt aceste zboruri de curățire.
Înainte de începutul iernii, albinele fac zboruri de curățire, fapt care are influențe pozitive în
ce privește iernarea.
Nu de puține ori, în unii ani când temperaturile depășesc 12ºC , în lunile decembrie, ianuarie
februarie, sunt condiții favorabile ca albinele să iasă din stup.
Stuparul - ca și în primăvară - trebuie să stimuleze aceste zboruri, luând următoarele măsuri:
- curăță urdinișurile,
- ridică capacele și salteluțele izolatoare,
- curăță zăpada,
- împrăștie paie.
O practică des folosită este și lovirea ușoară a stupilor, pentru ca albinele să se agite și în
acest fel, să iasă.

30
 Profitați de zilele calde și fiți prezenți în stupină pentru a supraveghea zborurile de curățire,
pentru a fi scutiți de multe necazuri ce ar putea să apară dacă acestea nu se fac de către toate
familiile.
În viața unei familii ce iernează pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.
Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit, dar câteodată totuși se întâlnesc în practica apicolă
(cele mai multe fiind provocate chiar de noi).
• familiile au rămas fără hrană sau nu au acces la aceasta - albinele aflate într-o astfel de
situație necesită o hrănire suplimentară.
Aprovizionarea se face cu faguri de la rezervă.
După ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare.
Introducem apoi fagurele în locul în care lipsește hrana, nu înainte însă de a găuri fagurii de
2-3 ori, pentru a înlesni circulația albinelor.
O altă metodă este hrănirea cu miere cristalizată fin, frământată cu zahăr pudră.
Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate în pungi găurite sau de hârtie (deasemeni
găurită) și se administrează albinelor, deasupra intervalelor găsite în suferință.
Când nu avem miere indemnă la boli, sau pur și simplu aceasta lipsește, se folosește șerbetul
de zahăr, administrat ca în cazul precedent (turte).
Se pot face și hrăniri cu sirop de zahăr dens, administrat în faguri, dar asta numai către
sfârșitul iernii, când albinele îl consumă cu plăcere.
• familia a rămas orfană - la controlul auditiv constatăm că albinele au rămas fără matcă.
Ideal ar fi ca rezolvarea problemei să se facă cu mătci de rezervă.
Iernarea acestor mătci fiind o chestiune destul de dificilă, se ajunge în situația în care acestea
lipsesc.
De aceea, practica cea mai des folosită, este unirea familiei în suferință cu o alta (mai slabă
dar care are o matcă bună)
Toate aceste lucrări se fac într-o încăpere încălzită (aprox. 15ºC) în care ferim stupul de
temperatura scăzută de afară.
Aceste probleme ce apar, trebuie neapărat rezolvate, pentru că de ele depinde supraviețuirea
familiei în ansamblu.
Condiții generale de iernare
Când alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grijă urmărind:
 să poată fi protejată de vânturile reci;
 să aibă instalate si grătare la urdiniș împotriva șoarecilor;
 să asigure liniștea necesară albinelor - dacă albinele vor fi deranjate de păsări sau animale,
sau de zgomote de altă natură, se vor agita, vor consuma multă miere și se vor îmbolnăvi;
 sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor (sa nu balteasca).
Zăpada care se depune pe stupi nu trebuie neapărat curățată decât în cazul când prinde o
crustă de gheață - cea afânată asigură o mai bună izolare termică.

31
 CALENDARUL APICULTORULUI

Introducere
Considerată drept ocupaţie secundară, care vine în completarea cultivării cerealelor sau a
păstoritului, creşterea albinelor are, totuşi, propriul său calendar, parte componentă a calendarului
popular.
Viaţa albinelor se subordonează atât unor cicluri cosmice (succesiunea anotimpurilor
astronomice, evoluţia anuală a temperaturilor) precum şi celor biologice (dezvoltarea plantelor
melifere, împerecherea mătcii şi depunerea ouălelor).
Anul apicol, ca şi anul solar, se împarte în două anotimpuri: vara şi iarna.
Vara apicolă începe în preajma echinocţiului de primăvară, cu variaţii în funcţie de latitudine
şi altitudine.
În zonele de câmpie, stupii sunt scoşi la vărat de Măcinici (9 martie), iar în zonele de deal și
de munte de Alexii (17 martie) sau de Buna Vestire (25 martie).
Punctul culminant al anotimpului cald îl reprezintă roitul sau nunta albinelor, moment plasat
în apropierea solstiţiului.
Vara apicolă se încheie de Ziua Crucii (14 septembrie), când credinţa populară spune că
toate gângăniile încep să se adăpostească de frigul iernii.
Pentru insecte iernatul durează şase luni, din preajma echinocţiului de toamnă până la cel de
primăvară, timp în care albinele supravieţuiesc hrănindu-se cu mierea produsă şi depozitată în vară.
Se ştie că anul apicol nu corespunde cu anul calendaristic obişnuit.
Dar pentru uşurinţa realizării planului de muncă în stupină menţionez faptul că sezonul
apicol activ corespunde totuşi unor anumite luni calendaristice, chiar dacă în realitate anul nou
apicol începe în lunile septembrie-octombrie şi nu la 1 ianuarie cum suntem noi obişnuiţi să
aniversăm acest eveniment.
De această realitate va trebui să ţinem seamă, ea având o importanţă deosebită în a aplica
cele mai eficiente metode de lucrări în stupină, atât pentru reducerea timpului afectat lucrărilor
indicate în calendarele lunare, cât şi pentru a contribui, eficient, la asigurarea dezvoltării stupinei şi
a rentabilizării ei.
Descrierea lucrărilor legate de practicarea apiculturii constituie indicaţii şi prevederi
obligatorii cuprinse în Calendarul apicultorului, pe care trebuie să te cunoaştem şi să le aplicăm
corect în perioada respectivă.
Este adevărat că în cursul unui an apicol calendaristic, în stupine mai pot să apară şi unele
cazuri excepţionale, nemenţionate uzual în planul obişnuit de aplicare şi efectuare a lucrărilor
apicole.
La această categorie de situaţii speciale, intervenţiile apicultorilor trebuie să ţină seamă de
cauzele, de specificul cauzelor care au determinat sau determină starea excepţională. Este vorba,
mai ales, despre starea fiziologică necorespunzătoare în care familiile de albine au intrat la iernat,
de condiţiile meteorologice anormale, de accidente etc.
Practicarea apiculturii - fie de către începători, de către pasionaţi, amatori sau de către
stupari profesionişti - este legată de cunoaşterea unor indicaţii, recomandări şi prevederi obligatorii
să le aplicăm într-o anumită perioadă a anului.
Ţinând seamă de stadiul de dezvoltare normală a coloniilor de albine în raport cu starea şi
evoluţia timpului şi a vegetaţiei în perioada unui an, stuparii trebuie să-şi organizeze munca în
stupină, eşalonată pe luni.
Avantajele cunoaşterii calendarului apicol sunt multiple: permite apicultorului să-şi
organizeze munca în stupină în funcţie de perioadele de cules intensiv, să prevină perioadele de
lipsuri şi foamete şi să facă o apicultură regională mai bine adaptată.
Urmaţi indicaţiile acestui calendar apicol, pentru a deţine un bun control asupra stupinei.

32
 IANUARIE - gerar

Este prima lună din calendar, în care natura se îmbracă în haine albe dantelate cu ciucuri de
gheaţă, iar aerul este proaspăt şi uscat.
Din punct de vedere meteorologic, de regulă, se instalează mase de aer polar, viscole şi zile
geroase.
Uneori apar şi zile mai puţin friguroase şi chiar însorite, când albinele pot efectua zboruri de
curățire.
În această lună albinele trec în a doua perioadă a iernării iar în mod obişnuit execută primele
zboruri de curăţire şi încep să crească primele generaţii de puiet.
Temperatura în cuibul familiilor creşte şi atinge 34-35° C prin sporirea consumului de hrană
care de la 0,7-0,8 kg ajunge la 0,9-1,0 kg miere.
Familiile de albine deranjate în această perioadă de animale şi păsări se neliniştesc şi ca
urmare consumul de miere creşte şi mai mult, albinele se uzează şi poate să apară procesul de
îmbolnăvire a acestora de diaree care în majoritatea cazurilor provoacă mari pierderi de albine până
la sosirea primăverii.

Diagnostic
Ianuarie şi februarie sunt in mod frecvent cele mai reci luni ale anului.
De cele mai multe ori solul este acoperit cu un strat destul de gros de zăpadă mai ales în
jumătatea de nord a ţării şi uneori chiar şi în zonele sud şi sud-estice.
Apicultorii ca şi albinele lor se găsesc în ianuarie în plin sezon rece şi respectând curba
biologică anuală a dezvoltării familiei de albine, obligaţia apicultorului este de a acţiona în stupină
şi în stup numai în conformitate cu manifestările naturale de comportament ale familiei de albine.
În această lună curba biologică de dezvoltare are un sens descendent (coboară) pentru că
numărul de indivizi scade, se micşorează consecutiv albinele uzate care mor, deci puterea familiei
este în scădere.
Acest fenomen biologic nu trebuie să-l îngrijoreze pe apicultor decât atunci când cantitatea
de albine moarte găsite la control pe fundul stupilor, respectiv la urdiniş sau eventual pe foaia de
control aşezată pe fund este exagerat de mare (2-3 palme făcute căuş sau un făraş plin cu albine), în
acest caz se va controla atent stupul îndreptându-se situaţiile anormale constatate ca atac de şoareci
sau ciocănitori, lipsă de hrană, umiditate excesivă etc.).
Apicultorul trebuie să controleze şi să prevină, ca şi în luna anterioară, deranjarea şi
neliniştirea albinelor provocate de atacul şoarecilor, păsărilor şi animalelor de curte,dar şi cele
sălbatice (ciocănitori, piţigoi etc.).
Aceeaşi grijă se acordă protejării suplimentare a stupinei contra vânturilor şi curenţilor acolo
unde s-a impus a fi deosebit de necesar.
Se continuă supravegherea modului de iernare a familiilor de albine prin controale periodice
care acum sunt reclamate mai des şi intervenţia promptă pentru îndreptarea stărilor anormale.
Dacă zăpada căzută se acumulează în cantitate mare este recomandabil îndepărtarea fără
zgomot a acesteia precum şi mai ales a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi eliberarea
urdinişurilor de albine moarte.

Familia de albine
Familia de albine începe să se mişte. Se spune că luna ianuarie este luna în care începe
perioada înlocuirii albinei de iarnă. Concret este vorba de apariţia primului puiet în cuib.
De obicei ouatul mătcii se declanşează la sfârşitul lunii, mai ales în zonele sudice ale țării.
Această activitate a mătcii este declanşată în perioade diferite depinzând de zona geografică,
mai devreme în zona Banatului şi sudul ţării şi mai târziu în zonele înalte şi din nordul ţării.
O zonă privilegiată privind temperaturile ce declanşează debutul activităţii mătcii, este şi
zona Subcarpaţilor Meridionali.

33
 În interiorul ghemului, în zona denumită miezul ghemului de iernare, temperatura se ridică
la +34-35°C necesară atât începerii depunerii primelor ouă de către matcă cât şi dezvoltării
puietului.
Matca depune între 20-100 ouă în 24 ore începând cu porţiunile fagurilor din centrul
ghemului, activitate care se menţine la acelaşi nivel până în momentul în care în natură apare primul
cules şi se efectuează primele zboruri masive de curăţire.
Suprafaţa circulară cu puiet este la început foarte mică, pe suprafaţa unui fagure sau cel mult
pe suprafeţele a doi faguri alăturaţi.
Consumul de hrană se măreşte pe măsură ce activitatea mătcii şi ale albinelor doici se
intensifică ţinând cont că pe seama hranei glucidice consumate în zona cu puiet temperatura se
menţine constantă la nivelul mediu de 34,5-35,5°C indiferent de cât de scăzute sunt temperaturile
exterioare.
Completarea rezervelor de hrană poate fi făcută cu turte (pastă) de zahăr pudră şi miere, cu
şerbet din zahăr cu miere, cu şerbet fiert sau cu plăci din zahăr candi, cu faguri de miere, fluidă sau
cristalizată.
Pentru a putea aprecia câtă hrană trebuie să administreze, apicultorul trebuie să ştie că
familiile normale consumă în luna ianuarie 1-1,5 kg miere (depinde şi de cantitatea de puiet crescut)
şi circa 2-3 kg în luna februarie.
În mod obişnuit suplimentarea hranei se face în stupină într-o zi mai călduroasă, atunci când
se administrează rame cu faguri cu miere şi oricând atunci când se administrează turte din miere
cristalizată sau din pastă - amestec miere şi zahăr pudră.
Se recomandă ca turtele să aibă în medie 1-1,5 kg, să fie bine întinse şi introduse în pungi de
plastic cărora li se fac câteva perforaţii pentru a facilita pătrunderea albinelor.
Aplicarea turtelor se face deasupra fagurilor din zona în care se găseşte ghemul de iernare şi
se acoperă bine cu podişorul pentru a nu pătrunde frigul.
Spre sfârşitul perioadei, în zonele mai calde se poate folosi cu rezultate bune şi siropul
călduţ administrat direct în faguri amplasaţi imediat lângă ghem sau în hrănitoare amplasate în
acelaşi loc.
Rețetă de pastă de zahăr şi miere
Pentru prepararea pastei de zahăr se folosesc 4 părţi zahăr pudră şi o parte miere
fluidă (800 g zahăr + 200 g miere).
Mierea cristalizată se lichefiază în baie marină înainte de a se folosi.
Amestecul se frământă bine până se obţine un aluat tare.
Se lasă să se odihnească până a doua zi.
Dacă amestecul apare moale - curgător se mai adaugă zahăr până capătă din nou
consistenţa tare, dar posibil de întins.
Trebuie avut în vedere că turta este aplicată peste rame, deasupra ghemului şi
temperatura ridicată degajată de albine poate determina înmuierea, scurgerea
conţinutului printre rame şi năclăirea albinelor.
Înălţimea turtelor introduse în pungi de plastic nu trebuie să depăşească 1,5 cm
pentru a nu împiedica aplicarea corespunzătoare a podişorului.

Rețetă de sirop
În general pentru hrănirile timpurii se prepară un sirop de zahăr din două părţi
zahăr şi o parte apă.
Siropul se prepară încălzind apa până ce dă în fiert, după care se introduce zahărul.
Cu o lopăţică sau un făcăleţ se amestecă siropul până se dizolvă complet zahărul.
Nu se recomandă fierberea lui pentru a evita cristalizarea.
Pentru a preîntâmpina totuşi cristalizarea siropului de zahăr se recomandă ca pentru
fiecare litru de sirop să se adauge 1,5 g acid citric (sare de lămâie).
La pregătirea siropului pot fi folosite şi ceaiurile simple sau combinate (coada
şoricelului, mentă, tei, muşeţel, gălbenele etc.).

34
 De asemenea, (dacă există) se recomandă introducerea în sirop a Protofilului sau
Fumidilului B conform prospectelor.

De reținut!
Hrana de completare a rezervelor are şi un pronunţat caracter de stimulare a ouatului
mătcii şi a activităţilor albinelor doici.
În turtele administrate familiilor nu se va introduce polen!
Folosirea acestuia se recomandă numai după ce albinele au efectuat, eventual în
ferestrele iernii un zbor de curăţire. Atunci la prepararea turtelor se poate adăuga o
cantitate mică de polen eventual măcinat.

Lucrări de executat în stupină

• Vizitarea periodică a stupinei, de două ori pe săptămână sau cel puţin o dată.
• Controlul auditiv al familiilor, ascultarea stupilor cu ajutorul unui tub subţire din cauciuc sau
lipind şi apăsând urechea pe peretele stupului.
• De obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie, dacă apare puietul, zumzetul, sesizat cu ocazia
controlului auditiv sporeşte la o uşoară lovire a peretelui stupului apoi scade; îndreptarea stărilor
anormale ivite.
• Cu ocazia controlului, cel puţin o dată la două săptămâni cu ajutorul unei sârme îndoite în
formă de L se va îndepărta cu grijă albina moartă de pe fundul stupului şi de la urdiniş; lucrarea se
poate efectua mai uşor dacă pe fundul stupului a fost aşezată din toamnă o foaie (hârtie) de control
sau un carton.
• Resturile de pe fund scoase cu sârma sau cu foaia de control vor fi atent observate întrucât
ele dau indicaţii exacte asupra mersului iernării.
• Curăţirea zăpezii şi gheţii la urdiniş.
• Ca şi în luna trecută, dacă sunt condiţii favorabile se vor efectua lucrările cunoscute care
vizează înlesnirea zborurilor de curăţire în zilele favorabile.
• Dacă tehnologia de creştere sau nevoia - respectiv situaţia concretă din stupi - impun hrăniri
mai ales din cauza insuficienţei, epuizării sau inaccesibilităţii hranei se vor prepara şi administra
turtele din zahăr şi miere, şerbetul din zahăr sau plăcile din zahăr candi.
• Protecţia suplimentară a stupinei contra vânturilor.
• Prevenirea neliniştirii albinelor provocată de păsări de curte, ciocănitoare, şoareci.

Acțiuni suplimentare
• Ca şi în decembrie, în această lună continuă recondiţionarea uneltelor şi utilajelor apicole
ştiut fiind că prin această acţiune se măreşte considerabil durata de folosinţă a lor, se micşorează
cheltuielile, respectiv preţul de cost al produselor apicole şi cresc corespunzător veniturile care
definesc profitul în apicultură.
• Reformarea fagurilor vechi sau necorespunzători care sunt destinaţi obţinerii cerii este o
lucrare ce continuă.
• Extracţia şi condiţionarea cerii, lucrări în urma cărora se obţin calupii de ceară care,
comercializaţi la schimb, vor asigura echipamentul de faguri artificiali necesari primenirii anuale a
cuibului şi a setului de faguri de strânsură din corpurile sau magazinele menite obţinerii recoltelor
de miere în sezonul apicol activ.
• Deparazitarea fagurilor de rezervă clădiţi prin expunere la ger.
• Încheierea ramelor, găurirea apoi însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali sunt lucrări
secvenţionate conform înşiruirii de la începutul frazei, această acţiune este de mare importanţă în a
asigura la timpul potrivit şi la nivelul necesarului fagurii în care albinele vor creşte puietul şi vor
strânge recoltele de miere şi păstură.
• Confecţionarea de stupi noi.
• Curăţirea şi sortarea seminţelor de plante melifere.

35
 Știați că?
• Cu cât sunt mai puternice şi mai de durată acţiunile factorilor neprielnici perturbatori cu atât
mai activă este reacţia familiilor de albine faţă de aceştia.
• Cuibul bine organizat, cu suficiente rezerve de hrană (miere + păstură) de calitate şi
accesibile ghemului reprezintă garanţia unei bune iernări.
• În timpul lunii ianuarie o familie de putere medie consumă circa 1 kg de miere.
• O familie de putere medie degajă în timpul iernii o cantitate de umiditate sub formă de
vapori de apă ce însumează în greutate mai mult de 5 kg.
• Prezenţa parazitului Varroa poate provoca afânarea excesivă a ghemului de iernare ceea ce
are drept urmare instabilitatea temperaturii din ghem şi scăderea şi moartea albinelor pe fundul
stupilor.
• Se înţelege că şi uzura albinelor este mult mai mare decât în cazul unei iernări liniştite deci
normale.

Nu uitaţi!
Veţi contribui la menţinerea puterii familiilor, condiţie de bază pentru realizarea producţiilor
ridicate, prin:
• prevenirea neliniştirii albinelor;
• adăpostirea stupinei contra curenţilor;
• amplasarea stupinei în plin soare;
• stimularea zborurilor de curăţire.
Aplicând aceste măsuri micşoraţi uzura albinelor şi consumul de hrană, scădeţi mortalitatea
albinelor şi asiguraţi astfel menţinerea puterii şi vigorii familiilor de albine.

FEBRUARIE - făurar

Este privit cu suspiciune sub aspectul manifestărilor meteorologice.

În prima jumătate, în general, iarna se manifestă ca atare cu zile reci din care multe viscolite
dar cu nopţi senine şi foarte geroase, în a doua jumătate a lunii masele de aer rece sunt întrepătrunse
de fronturi de aer mediteranean care lasă să se strecoare uşoare adieri primăvăratice.
În condiţii climatice favorabile, în luna februarie continuă efectuarea zborurilor de curăţire
timpurii cu efecte favorabile pentru sănătatea albinelor şi activitatea de viitor a acestora.
Prin creşterea puietului, consumul de hrană în familii sporeşte la 1,2-1,5 kg, se măreşte
astfel încărcătura intestinului gros şi zborurile de curăţire timpurii devin necesare.
În aceste condiţii amplasarea stupilor pe o vatră însorită, cu urdinişurile curăţate şi un strat
subţire de paie împrăştiate în faţa stupilor, uşurează efectuarea zborurilor de curăţire şi asigură
protecţia albinelor ce le execută, în zilele favorabile zborului, când acestea aduc şi primele cantităţi
de polen cules din pădurile cu anini, alun și ghiocei.

Diagnostic
A doua lună a anului este penultima lună a iernii calendaristice, perioadă în care familiile
bune şi foarte bune, matca, în miezul ghemului de iernare, sub influenţa condiţiilor din interiorul
ghemului, începe ponta (depunerea de ouă sau ouatul mătcii), dacă această manifestare fiziologică
nu a început de la mijlocul sau sfârşitul lunii trecute.
Colonia de albine a dobândit un comportament bine articulat social care-i permite să
supravieţuiască şi în cazul temperaturilor extrem de scăzute din timpul iernii.
Ghemul, până acum cu o activitate relativ redusă începe producerea de căldură în vederea
asigurării condiţiilor optime pentru creşterea puietului.

36
 Prin contracţii musculare, albinele aglomerate în ghemul de iernare, consumând miere,
produc căldură astfel că ele sunt în stare să ridice pe termen scurt temperatura în sectorul toracic cu
10°C.
Această căldură produsă de albinele din miezul (centrul) ghemului de iernare este iradiată
treptat la toate albinele compactate în ghem astfel că pierderile termice în afara ghemului respectiv
în spaţiul lăzii stupului sunt minime.
Se înţelege că în jurul miezului ghemului albinele formează un strat compact care asigură
efectul termoizolator iar grosimea stratului de albine creşte o dată cu scăderea temperaturii
exterioare.
Acest mod de comportament, trebuie avut în vedere, ştiut fiind faptul că ghemul se
deplasează pe rame în sus o dată cu consumarea hranei.
Pierderea contactului cu hrana, determină moartea coloniei, chiar dacă pe ramele lăturalnice
ghemului există suficiente rezerve de miere.
Imposibilitatea deplasării albinelor în plan lateral spre ramele ce conţin miere face ca hrana
să devină inaccesibilă astfel că, suferind de foame, coloniile pier.
Asemenea situaţii nedorite se întâlnesc mai ales în primăverile timpurii sau în ierni cu
perioade mai calde urmate de scăderi bruşte de temperatură ce determină strângerea puternică a
ghemului care ocupă suprafeţe de faguri golite de miere unde albinele sunt obligate să rămână
înfometate mai multe zile
De aici rezultă cât de importantă este supravegherea iernării şi de ce este necesar să
intervenim pentru a îndrepta stările anormale.
Sistemul acesta termodinamic are un mare randament în transformarea hranei energetice
(mierea) în energie termică numai pentru ghem.
Aşadar, părerea generală cum că albinele încălzesc spaţiul interior al stupului este greşită.
Dacă la suprafaţa ghemului temperatura nu scade niciodată sub 90C, acum în a doua parte a
iernării în miezul ghemului, o dată cu ponta mătcii şi creşterea puietului, temperatura se menţine
constantă la 34-35°C.
Mecanismele specifice de producere a căldurii determină variaţii mari ale activităţii de
termogeneză în interiorul ghemului de iernare.
Ca urmare, aparenta inactivitate a albinelor în ghem este o falsă impresie, acestea având o
continuă mişcare din interiorul (miezul) ghemului, unde temperatura este mai ridicată spre coaja
ghemului unde aceasta este mai mică.
Variaţiile externe de temperatură duc la o mărire sau micşorare a densităţii albinelor în ghem
aceasta ducând la o mai bună reglare a temperaturii ghemului.
O dată cu apariţia puietului temperatura ghemului de iernare devine aşadar aproximativ
+35°C, creşterea acesteia fiind realizată cu un aport crescut al consumului de glucide.
Această temperatură trebuie menţinută în limite strânse (34,5-35°C) variaţiile mai mari de
temperatură în minus ducând la o tarare a puietului şi apoi a generaţiilor următoare de albine ce vor
fi crescute.
Orice curenţi reci pot duce la un consum mai mare de glucide sau o concentraţie mai mare
de CO2 (bioxid de carbon) în stup ca urmare a activităţi mai intense a albinelor.
O dată cu creşterea temperaturii medii, spre luna martie-aprilie ghemul de iernare începe să
se desfacă (se afânează) iar activitatea albinelor devine din ce în ce mai evidentă.
Creşterea puietului se desfăşoară acum pe suprafeţe din ce în ce mai mari iar rezervele de
proteine din organismul albinelor se epuizează (foamea de proteină).
Deci fără prezenţa păsturii şi a rezervelor de miere în cuprinsul ghemului, nu este posibilă
intensificarea creşterii de puiet.
Acum este momentul când se accentuează schimbul între generaţia de albine de iernare şi
albinele de primăvară.
Albinele efectuează zboruri de curăţire şi aduc uneori primul polen în cuib.
Un fenomen nedorit ce apare în stupi mai ales începând cu a doua parte a iernării este
umezeala.

37
 Umiditatea ridicată are două cauze principale: ventilaţia insuficientă şi o izolaţie
defectuoasă.
Pe lângă că umiditatea excesivă măreşte consumul de hrană, ea creează un mediu propice de
dezvoltare a agenţilor patogeni cu precădere a ciupercilor, îndeobşte se cunoaşte că umezeala,
respectiv condensul, se formează atunci când aerul cald încărcat cu vapori de apă intră în contact cu
suprafeţe reci - în cazul nostru pereţii stupului şi cu fagurii neocupaţi de albine.
Am arătat că o dată cu creşterea puietului sporeşte temperatura volumului sferei din centrul
ghemului.
Temperaturile exterioare fiind scăzute condensul apare în locurile mai reci, mai ales pe
peretele din spatele stupului.
Aşezarea stupului într-o poziţie uşor înclinată spre urdiniş face ca picăturile de condens care
se aglomerează pe pereţi să se scurgă pe urdiniş.
Este evident că, pe lângă greşelile apicultorului atunci când a efectuat lucrările de pregătire a
iernării, deranjarea coloniilor de şoarecii pătrunşi în stupi, de ciocănitori, piţigoi, animale
domestice, de hoţi sau alţi răufăcători se soldează cu neajunsuri şi pierderi de efectiv în oricare
stupină aflată într-una din situaţiile amintite.
Dar, presupunând că iernarea decurge fără asemenea evenimente perturbatoare, să vedem
care sunt principalele

Lucrări de efectuat în stupină

• Continuă vizitarea periodică a stupinei şi observarea atentă a fiecărui stup.
• Un control sumar, prin simpla ridicare a capacului şi podişorului duce la cunoaşterea stării
familiei şi intervenţia acolo unde este cazul pentru îndreptarea situaţiilor anormale constatate.
• Familiile cu lipsă de hrană, se observă uşor prin faptul că albinele sunt aglomerate masiv în
spaţiul dintre leaturile superioare ale ramelor şi podişor şi au un bâzâit mai puternic.
• În cazul în care colonia suferă de foame se va proceda la hrănirea acesteia.
• A lăsa familiile înfometate, este o mare greşeală care invariabil se soldează cu pieirea
acestora.
• Asigurarea necesarului de hrană este o condiţie esenţială a supravieţuirii familiilor.
• Se vor administra turte de şerbet (zahăr pudră în amestec cu miere 30%) în cantitate de 0,5-
0,7 kg aşezate deasupra ghemului de iernare, ceea ce asigură necesarul de hrană pe o perioadă de
10-15 zile.
• În familiile cu rezerve scăzute se poate introduce chiar în mijlocul cuibului un fagure cu
miere şi păstură.
• Aceasta este posibil numai în zile mai călduroase, cu temperaturi peste 12-13°C şi cu soare,
atunci când ghemul este desfăcut.
• În a doua parte a iernării se vor completa şi rezervele de proteină, prin administrarea de turte
de zahăr cu miere cu adaos de polen 30%.
• Este strict interzisă administrarea de streptomicină în turte, aceasta regăsindu-se în mierea
de salcâm, făcând-o improprie pentru valorificarea ca miere marfă.
• Familiile care au pierdut matca se pot unifica cu familii mai slabe, procedeul fiind mai
complicat, impunând câteva zile călduroase sau o cameră încălzită.
• Familiile se ţin câteva ore la căldură pentru a da posibilitatea ghemului să se desfacă, se
introduc apoi în acelaşi corp despărţite printr-o ramă învelită în ziar apoi se scoate stupul afară, şi se
vor completa rezervele de hrană.
• Familiile mai agitate cu consum mai mare de hrană pot să aibă rozătoare în cuib.
• Această situaţie nedorită se poate constata prin simpla observaţie excrementelor de şoarece
în cuib şi jumătăţilor de corpuri de albine.
• Şoarecii se prind sau se alungă din stup iar salteluţele se schimbă cu altele noi pentru
înlăturarea mirosului persistent de şoarece.
• În toate cărţile de apicultură se pomeneşte de înlesnirea zborurilor de curăţire.

38
 Se ştie că dacă albinele au fost deranjate, din această cauză, urmare a consumului sporit de
hrană, în punga lor rectală s-au aglomerat reziduuri în cantităţi mari. în mod natural, iarna, mai ales
spre sfârşit, înaintea zborurilor de curăţire, depozitul de excremente este uneori atât de mare încât
punga rectală ocupă aproape întreaga cavitate abdominală.
Deci a favoriza zborurile de curăţire în ferestrele iernii, în zile calde şi însorite este o acţiune
benefică.
• Grăbirea topirii zăpezii şi evacuarea ei de pe vatra de stupină.
• Ridicarea gratiilor contra şoarecilor, a reductoarelor de urdiniş (lărgirea urdinişurilor),
îndepărtarea resturilor de pe fundul stupilor (curăţarea urdinişului şi fundul stupului se poate face cu
ajutorul unei sârme îndoite la capăt), ridicarea capacelor, a materialelor izolatoare de pe podişorul
lăsat liber în bătaia razelor solare (dacă temperatura se ridică peste 12-14°C) sunt câteva acţiuni ce
favorizează zborurile de curăţire.
• Controlul auditiv al stupilor.
• Efectuarea observaţiilor fenologice cu privire la apariţia polenului şi comportarea albinelor.
• În zilele cu viscol, acolo unde este cazul, stupii se vor proteja suplimentar.
• Deplasarea apicultorilor de două ori sau cel puţin o dată pe săptămână conferă siguranţă că
pe vatra de iernare situaţia este sub control.

Acțiuni suplimentare
• Continuă acţiunea prin care se urmăreşte curăţarea, dezinfecţia, repararea, vopsirea şi
finisarea uneltelor, utilajelor şi dispozitivelor care compun inventarul stupinei.
• Controlul fagurilor cu rezerve de hrană şi goi.
• Se finalizează pregătirea setului de faguri de cuib şi de recoltă destinaţi sezonului apicol
activ, ştiut fiind că înlocuirea periodică a echipamentului de faguri este o măsură obligatorie în
fluxul tehnologic de creştere şi exploatare a albinelor.
• Topirea fagurilor reformaţi, obţinerea şi condiţionarea cerii rămâne o acţiune la ordinea zilei
dacă ea nu a fost finalizată până în această lună.
• Încercarea puterii germinative a seminţelor de plante melifere.

Știați că?
• Resturile acumulate pe fundul stupului, eventual pe foaia de control oferă informaţii cu grad
sporit de certitudine asupra mersului iernării respectiv a stării coloniei:
- albine şi puiet mort sunt un indiciu a scăderii bruşte a temperaturii în miezul ghemului;
- ouăle şi larvele moarte sunt un semn că activităţile de creştere a puietului au început devreme;
- resturile şi albine moarte umede au drept cauză umiditatea excesivă din stupi;
- puţine albine moarte, puţine resturi dispuse în dungi paralele definesc configuraţia ghemului şi
puterea coloniei. O dungă continuă de resturi, reprezintă un interval bine populat cu albine.
- resturile în care predomină cristalele de zahăr sunt semnul prezenţei hranei cristalizate şi a
lipsei de apă;
- multe albine moarte (mai multe sute) sunt un motiv serios de îngrijorare suspicionând
îmbolnăvirea coloniei. Se vor trimite cel puţin 50 de albine la Laboratorul de analiză;
- dacă pe fundul stupului, între resturi se găsesc trântori morţi înseamnă că din colonie lipseşte
matca deci avem de a face cu o colonie orfană;
- resturile pătate cu fecale se constituie ca un simptom al diareii şi nosemozei (se vor preleva
probe pentru a fi analizate în laboratorul de specialitate).
• Prezenţa chiciurii pe scândura de zbor este un semn că familia a iernat bine şi matca depune
ouă.
• În mod obişnuit, o colonie de putere medie consumă în luna februarie circa 50 g miere în 24
de ore.
• Iernarea pe rezerve de hrană numai din zahăr se reflectă negativ asupra traversării sezonului
rece şi a dezvoltării coloniilor la desprimăvărare pentru că din hrană lipsesc micro şi
macroelementele precum şi vitaminele şi aminoacizii.

39
 Nu uitaţi!
• Prin intensificarea creşterii de puiet în perioada de iernare, contribuiţi la scurtarea perioadei
de înlocuire a albinelor iernate cu albine tinere.
Cu cât se vor creşte mai multe albine tinere în timpul iernii, cu atât se va creşte puietul în
continuare şi prin aceasta mai devreme va începe creşterea puterii familiilor.
• Veţi contribui la întărirea familiilor prin:
a) pulverizarea cu sirop de zahăr a cuibului, deasupra ramelor ocupate de albine, în zilele
călduroase şi de zbor;
b) hrănirea suplimentară cu turte de pastă de zahăr şi turte de polen sau în amestec cu
înlocuitori, mai ales dacă rezervele de miere şi păstură sunt deficitare.
Prin aceste măsuri activizaţi familiile puternice şi mijlocii.
Nu neglijaţi măsurile de protecţie a stupinii contra curenţilor, apărarea stupinii având
influenţă binefăcătoare mai ales asupra familiilor slabe.

MARTIE - mărțișor

A treia lună calendaristică luna echinocţiului de primăvară - 23 martie, cu adierile vântului

primăvăratic şi prezenţa ghioceilor şi a viorelelor vesteşte sosirea primăverii.
Cerul devine schimbător, presiunea atmosferică scade sub 760 mm, iar umiditatea relativă
confirmă atributul lunii echinocţiului de primăvară când ziua este egală cu noaptea.
Se încheie perioada de iernare a familiilor de albine şi începe sezonul de primăvară când
ziua creşte, vremea se încălzeşte şi albinele efectuează zborul general de curăţire.
În păduri şi în locurile însorite şi ferite de vânturi, apar viorelele, urzicuţa, cornul, salcia
căprească şi zălogul care prin polenul pe care îl recoltează albinele din abundenţă, stimulează
creşterea de puiet şi prin aceasta se declanşează înlocuirea albinelor de iernare cu albine tinere
capabile să îngrijească puietul care să asigure creşterea puterii familiilor de albine.
În aceste condiţii consumul de hrană din familia de albine creşte la 2,0-2,5 kg şi ca urmare
se impune asigurarea rezervelor de hrană necesare pentru creşterea puietului şi dezvoltarea
familiilor de albine în vederea valorificării culesurilor timpurii.

Diagnostic
Această lună poate oferi încă destul de multe surprize neplăcute, prin schimbări bruşte ale
vremii, îngheţuri şi chiar căderi de lapoviţă şi ninsoare în unele zone ale ţării.
De aceea, lucrările în stupină sunt încă destul de limitate şi îndreptate îndeosebi spre
asigurarea hranei necesare - miere şi păstură - şi a unui regim termic cât mai bun cuiburilor de
albine.
La începutul lunii, în majoritatea zonelor, albinele efectuează zborul general de curăţire,
moment important în viaţa familiilor de albine.
Urmare eliberării organismului de excremente şi apariţiei primelor generaţii de albine tinere,
crescute în cursul iernii, se măreşte capacitatea de creştere a puietului în familie iar consumul de
hrană pe familia de albine creşte simţitor, la 2,0-2,5 kg.
În zilele favorabile zborului, albinele aduc în stup polen şi nectar.
În această lună, în funcţie de mersul vremii, în familia de albine activităţile de depunere a
pontei de către matcă, creşterea puietului şi culesurile de nectar şi polen de la flora de primăvară
cunosc treptat o intensificare ce corespunde curbei biologice de dezvoltare anuală proprie speciei.
Ouatul mătcilor în familii puternice se ajunge în anii favorabili până la 1.000 de ouă în 24 de
ore.
În funcţie de puterea familiei, a calităţii mătcii şi a condiţiilor de microclimat din cuib
puietul poate ocupa suprafeţe diferite de faguri, însă, indiferent de cantitatea acestuia, albinele sunt
obligate să menţină, mai ales în zona puietului, temperatura necesară de circa +35°C, fapt care

40
sporeşte consumul de hrană hidrocarbonată (mierea), în acelaşi timp crescând şi consumul de
substanţe proteice (păstură), necesare creşterii puietului.
Elementele principale care determină amploarea şi viteza cu care matca depune ouăle şi
albinele doici îngrijesc puietul sunt următoarele:
 Puterea şi starea de sănătate a familiei la ieşirea din iarnă.
Se înţelege că o familie bolnavă (nosemoza, puietul văros, varrooza sunt principalele boli ce
pot fi decelate), cu populaţie puţină formată din albine îmbătrânite şi anemiate se va manifesta ca un
organism slăbit, ca o unitate biologică incapabilă să desfăşoare cu amploare activităţile enunţate.
De multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dacă nu se intervine rapid cu
măsuri de îndreptare a stărilor anormale.
Oricum familiile slabe sau slăbite nu au şanse de a se alinia la startul de la care vor porni la
valorificarea culesurilor de producţie (salcâm, răpită ş.a.) familiile puternice.
Desigur starea foarte bună, bună, mediocră sau rea a acestora depinde în mod esenţial de
buna pregătire pentru iernare pe care apicultorul a asigurat-o la timp şi corect în anul anterior.
Mai depinde şi de succesul iernării adică dacă familiile nu au fost deranjate în perioadele
reci, au avut o iernare liniştită cu provizii de hrană suficientă, de calitate şi accesibilă (miere +
păstură) iar protecţia termică şi aerisirea stupilor au fost la parametrii pe care orice apicultor îi
cunoaşte.
 Starea vremii.
Condiţiile de temperatură şi precipitaţii accelerează sau frânează dezvoltarea înţelegând prin
aceasta că în condiţii de vreme rece cu precipitaţii, în absenţa zborurilor de curăţire şi a culesurilor
de întreţinere ascendenţa curbei de dezvoltare va cunoaşte un ritm lent şi întârziat.
În această perioadă albinele care au iernat mor în număr mare şi arareori contingentele de
albine care se nasc într-un interval de timp egalizează pe cele care dispar.
De obicei acest fenomen se petrece în cursul lunii aprilie.
 Prezenţa şi calitatea hranei.
Fără hrană energetică - miere sau sirop din zahăr şi proteică - păstură şi polen ca şi fără apă,
creşterea puietului rămâne un deziderat care nu-şi găseşte materializarea în cuibul familiei.
 Protecţia termică şi umiditatea.
Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte impun o protecţie termică suplimentară
pentru păstrarea căldurii mai ales în spaţiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generată de
albine pentru creşterea puietului este de aprox.+34+35°C.
Umiditatea excesivă este dăunătoare determinând sau favorizând apariţia mucegaiului,
degradarea păsturii şi alte necazuri.
Apicultorii cu experienţă ştiu să alterneze lărgirea cuibului cu strâmtorarea lui, utilizând
rame bune de ouat concomitent cu o manieră de lucru cu cuibul strâns.
Aceasta înseamnă practic că lărgirea periodică nu se face mai mult decât permite o bună
acoperire cu albine a tuturor ramelor ce compun cuibul limitat de diafragmă.

Lucrări de executat în stupină

1. Revizia sumară de primavară
Este o lucrare care se poate efectua în zile calde, calme şi însorite în care temperatura se
ridică peste 12-13°C.
Practic este vorba despre un control oarecum superficial constând uneori numai în
observarea de sus a cuibului privind leaturile superioare ale ramelor sau extrăgând o ramă din
centru.
• Dacă se constată că există puiet căpăcit de albine lucrătoare, ouă corect depuse de matcă şi
puiet necăpăcit de vârste diferite este un prim semn care dă certitudinea că activitatea din stup se
înscrie în parametrii de normalitate.
• Fireşte apreciem tot sumar dacă există hrană suficientă, de calitate şi accesibilă albinelor.
În cazul absenţei sau insuficienţei hranei se intervine cu hrăniri sub formă de sirop de zahăr
1:1 sau, mai bine, cu faguri cu miere de la rezervă, descăpăcind periodic câte 1 dm².

41
 • Turtele din miere şi polen sunt îndeobşte recomandate - ca hrană de completare şi/sau
stimulare ca şi siropul - numai dacă albinele zboară sau au efectuat anterior cel puţin un zbor de
curăţire.
• Fără a se desface cuibul prea mult, pentru a se evita pierderile de căldură, din partea dinspre
diafragmă se scot fagurii goliţi de miere sau cu miere puţină şi se apropie de zona puietului fagurii
mai plini cu miere şi păstură de la marginea cuibului, în lipsa acestora, se introduc faguri cu miere
din rezervă.
• Fagurii goi care se scot din cuib, plini cu albine atât la suprafaţă cât şi în celule nu se
scutură, pentru a nu se provoca pierderi de albine şi chiar şi a mătcii în cazul în care aceasta este
ascunsă în masa de albine, ci se aşează cu grijă mai spre marginea cuibului, de unde albinele,
datorită temperaturii ridicate din cuib, se vor retrage încet spre zona puietului.
• În lipsa fagurilor cu hrană în rezervă, se aşează deasupra zonei cu puiet pungi de plastic cu
şerbet de zahăr sau cu pastă de zahăr pudră amestecat cu miere (80/20%).
• Pentru completarea rezervelor de păstură, până la apariţia polenului în natură, e bine să se
administreze turtite de polen amestecat cu puţină miere, astfel încât să facă o masă compactă, câte
100-150 g.
Nu se dau cantităţi mai mari, pentru a se evita pierderile inutile şi alterarea lor, în cazul în
care turtiţele sunt consumate mai încet, în lipsa polenului se vor folosi înlocuitori de polen, cum
sunt laptele praf degresat, drojdia de bere uscată şi făina de soia măcinată foarte fin.
La fel ca şi în cazul polenului, acestea se amestecă cu o cantitate mică de miere şi se
administrează în turtiţe de circa 100-150 g.
• Se va evita introducerea în stupi în scopul asigurării rezervelor de hrană a fagurilor cu miere
cristalizată şi eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere, înlocuindu-se cu faguri cu
miere lichidă.
În această perioadă albinele dizolvă cu greu cristalele de miere, consumând doar mierea
lichefiată din jurul lor şi aruncând de regulă, cristalele de miere pe fundul stupului, în plus,
consumul unui asemenea sortiment de miere provoacă de multe ori diaree la albine, mai ales în
cazurile în care acestea nu au efectuat un zbor de curăţire de mai mult timp.
• Fagurii cu miere cristalizată pot fi daţi în consum mai târziu, în perioada activă,
descăpăcind-se câte o porţiune redusă şi udaţi bine cu apă călduţă şi puşi după diafragmă ca hrană
stimulentă în perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primăvară sau din toamnă.
• Unii autori recomandă în scopul completării rezervelor de hrană administrarea de sirop de
zahăr sau chiar de zahăr tos umectat.
Dacă siropul de zahăr dat în fagurii amplasaţi în cuib cât mai aproape de zona puietului, mai
poate fi acceptat, deşi prin aceasta se măreşte gradul de umiditate în stup, cu toate consecinţele
negative arătate, zahărul tos este total contraindicat din aceleaşi motive arătate în cazul folosirii
mierii cristalizate.
• Hrana administrată în această perioadă trebuie să fie în contact direct cu ghemul de albine,
albinele ieşite în afara acestuia putând amorţi pe leaturi, faguri sau hrănitoare datorită temperaturii
scăzute din afara ghemului.
• Deosebit de importantă în această perioadă este combaterea umezelii şi a mucegaiurilor din
stupi, acolo unde este cazul.
Pentru aceasta, fundurile stupilor se curăţă, iar acolo unde umezeala este prea mare sau dacă
fundurile sunt deteriorate acestea se înlocuiesc cu altele uscate şi dezinfectate.
De asemenea, în caz de mare necesitate se efectuează transvazarea cuiburilor în corpuri
(stupi) noi.
Umiditatea ridicată reduce puternic în această perioadă capacitatea albinelor de menţinere a
unei temperaturi normale în cuib, influenţând negativ ponta mătcilor şi sporeşte gradul de uzură al
albinelor şi aşa slăbite în urma trecerii peste perioada de iernare, grăbindu-le sfârşitul.
Un rol tot atât de nefast îl are umiditatea ridicată în creşterea gradului de dezvoltare al
bolilor şi în special în cel al nosemei care, în cazul familiilor slabe şi puternic infestate, poate avea
un efect fatal.

42
 • Dacă materialele care asigură protecţia termică (salteluţe sau alte materialelor izolatoare)
sunt umede se usucă la soare ori vor fi înlocuite cu altele uscate.
• Dacă există posibilitatea, fundurile stupilor multietajaţi vor fi înlocuite sau obligatoriu vor fi
curăţate de resturile acumulate.
Observând atent aceste resturi care în general sunt formate din rămăşiţe de ceară şi albine
moarte putem deduce dacă iernarea a decurs bine sau rău.
Prin cernere se separă din masa de resturi două componente: albine moarte care se ard şi
ceara care se topeşte.

2. Revizia generală sau de fond

Numai în zile însorite cu temperaturi de peste + 14°C se poate efectua acest control notând
în carnetul de stupină constatări legate de:
- puterea familiei exprimată în număr de rame bine ocupate cu albine;
- cantitatea de hrană în kg miere şi/sau păstură;
- rame parţial ocupate cu puiet de diferite vârste;
- prezenţa mătcii,
- starea de sănătate.
În funcţie de constatările ocazionate de acest control - de care nu trebuie să scape nici o
familie - se vor institui diferenţiat lucrările obligatorii în conformitate cu realitatea văzută şi notată.
• Familiile orfane vor primi o matcă de la rezervă ori se vor unifica cu alte familii.
• Familiile excesiv de slăbite vor fi unificate, cele lipsite de hrană, cu hrană insuficientă sau
de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşa-numitele hrăniri de
necesitate.
Ce dăm albinelor înfometate sau în pericol de înfometare?
Simplu: faguri cu miere descăpăcită sau sirop de zahăr 1:1, rame cu păstură sau chiar turte
din miere, zahăr şi polen.
În cuib se lasă doar fagurii cu hrană şi puiet bine acoperiţi de albine, astfel încât acesta să fie
cât mai bine strâmtorat cu putinţă.
• Trebuie avut în vedere că în această perioadă deşi a început apariţia albinelor tinere,
schimbul de generaţii se face încă destul de încet, mortalitatea albinelor de iarnă prevalând apariţia
albinelor tinere; şi deci puterea familiei fiind încă în descreştere.
• Dacă apicultorul debutant sau începător nu ştie cum să procedeze în cazul unor situaţii
anormale el poate consulta orice manual de apicultură, colecţia revistelor de specialitate sau poate
apela la un apicultor consacrat, cu experienţă care, fără îndoială îi va da îndrumările concrete pentru
fiecare situaţie în parte.
• Mărirea vitezei de ouat a mătcilor şi stimularea creşterii puietului se face imediat ce timpul
se încălzeşte prin hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr în proporţie de 1/1 (1 parte zahăr la 1 parte
apă) administrat călduţ în porţii mici,la început în porţii mici de 150 - 250ml şi pe măsură ce timpul
se încălzeşte şi în funcţie de puterea familiilor, în porţii mai mari de 300-500ml periodic şi succesiv
la 1 sau 2 zile în funcţie de rapiditatea cu care albinele îl prelucrează şi hrănitorul se goleşte.
Acesta este procedeul cel mai simplu.
Un procedeu mai complex şi mai complet este cel prin care la hrănirile de stimulare albinele
se furajează cu turte din miere, zahăr şi polen aşezate pe leaturile superioare ale ramelor, deasupra
cuibului.
• Se instalează cântarul de control pe care se aşează cea mai puternică familie de albine din
stupină şi se începe înregistrarea în carnetul de stupină a observaţiilor meteorologice, fenologice,
precum şi a evoluţiei cântarului de control.
Aceste observaţii şi înregistrări se execută pe întreaga perioadă a sezonului apicol activ,
pentru a cunoaşte potenţialul melifer al zonei în care se practică stupăritul.
• Pentru ajutorarea creşterii de puiet şi evitarea pierderii albinelor zburătoare care asigură apa
necesară creşterii puietului, în perioadele cu temperatură mai ridicată se asigură albinelor apa

43
necesară, prin montarea de adăpătoare în locurile însorite din stupină în care se pun apă călduţă cu
sare (5 g/l).
Este o măsură binevenită menită a satisface necesarul de apă consumată pentru creşterea
puietului.
Nu e rău să se pună în adăpătoare, pentru dezinfecţie, şi apă în care s-a dizolvat 0,5-1%
hipermanganat de potasiu sau albastru de metil.
• Se continuă stimularea şi supravegherea zborului general de curăţire;
Toţi apicultorii ştiu că stimularea şi supravegherea zborului de curăţire este o lucrare uşoară,
chiar plăcută cu efect benefic în familiile care efectuează aceste zboruri.
Un zbor vioi, intens şi de durată în atmosfera încălzită de razele soarelui este o imagine
reconfortantă pentru oricare privitor.
• Se va avea grijă să se asigure stupului o înclinare spre înainte de 6-8° (dacă nu s-a procedat
astfel în toamnă, la pregătirea familiilor pentru iernat).
În felul acesta albinele îndepărtează mai uşor cadavrele albinelor moarte şi alte gunoaie care
apar în această perioadă pe fundul stupilor.
De altfel, s-a considerat în mod experimental că la stupii astfel înclinaţi are loc o mai bună
aerare (ventilaţie) a cuibului, familiile respective iernând în condiţii mai bune.
• Nu e rău ca tot acum să se refacă, să se cureţe, aşa-numita oglindă a stupului, în faţa
acestuia, în acest mod putându-se urmări mai uşor gunoaiele (resturile) aruncate afară de albine şi
dându-se în acelaşi timp un aspect mai curat şi plăcut stupinei.
• Se îndepărtează din cuiburi fagurii puternic murdăriţi de pete de diaree, chiar dacă sunt
ocupaţi cu cantităţi mici de puiet.
• În cazul în care pe asemenea faguri sunt cantităţi mai mari de puiet, se curăţă petele de
diaree prin răzuire urmând ca, mai târziu, după ieşirea puietului, fagurii respectivi să fie scoşi şi daţi
la topit.
• În funcţie de evoluţia vremii e de preferat să se menţină gratiile împotriva şoarecilor la
urdinişuri, tocmai pentru că în această perioadă şoarecii devin mai activi, îşi caută locuri izolate şi
călduroase pentru a-şi face cuiburile în care să nască puii.
• Cu toate că albinele nu mai au ghemurile atât de compacte ca în timpul iernii, şoarecii
circulă nestingheriţi prin părţile laterale ale cuibului şi mai ales în spaţiul din spatele diafragmei şi
deasupra podişorului, unde-şi fac de regulă cuiburile, deranjând albinele prin foiala lor şi mai ales
prin mirosul pe care-l degajă ei şi excrementele lor.
• În cazul familiilor orfane, care în timpul iernii şi-au pierdut mătcile dintr-o cauză oarecare,
acestora li se dă o matcă din nucleele de rezervă, iar în lipsă, se unesc cu alte familii mai slabe din
stupină.
Unificarea se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu
matcă.
Izolarea mătcii nu este obligatorie, în această perioada mătcile fiind acceptate uşor de
albinele străine.
Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare. situaţie care
se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat sau de ouă depuse neregulat pe pereţii celulelor sau mai
multe ouă într-o celulă, în asemenea cazuri izolarea mătcii fiind obligatorie.
• Formarea familiilor temporare sau ajutătoare cu mătcile de rezervă iernate în afara
ghemului, în camere.
• Aprecierea rezistenţei la iernare a grupei familiilor de prăsilă. Cele mai rezistente familii, cu
consum de hrană şi mortalitate mică sunt selecţionate.
• Diagnostic şi tratament în caz de boală în stupină.
La apariţia semnelor certe sau suspiciunilor de boală se va solicita medicului veterinar de
teren sau de laborator diagnosticarea bolii sau bolilor.
Acesta va indica tratamentul care trebuie obligatoriu urmat întocmai altfel boala sau bolile
se vor acutiza şi extinde determinând pagube în efectiv de cele mai multe ori irecuperabile.

44
 Principala boală de primăvară este nosemoza. Netratată duce la depopularea, la slăbirea
familiilor de albine.
Tratamentul se face în principal cu Fumidil-B conform prospectului.
• Pentru combaterea nosemei, în afara măsurilor de reducere a gradului de umiditate în stupi,
e bine ca hrana (şerbetul sau siropul) dat să se prepare pe bază de ceaiuri cu efect antinosematos -
preparate din sunătoare, gălbenele, izmă, muşeţel, coada şoricelului şi să se administreze dozele
necesare de medicament.
• Deosebit de eficient în combaterea nosemozei este extractul de ceapă.
Sucul de ceapă se adaugă în siropurile preparate pe bază de ceaiuri. Este o metodă ecologică
de prevenire/tratare a nosemozei.
• Administrarea streptomicinei pentru o aşa-zisă stimulare sau în tratamente este cu
desăvârşire interzisă.
• Se foloseşte orice moment prielnic oferit de vreme pentru efectuarea lucrărilor amintite, în
aşa fel încât familiile de albine să se dezvolte normal şi să iasă fără pierderi din iarnă.

Acțiuni suplimentare
• Curăţirea, dezinfecţia, repararea, recondiţionarea,vopsirea utilajelor de care va fi nevoie în
sezonul activ care se apropie (centrifuge, bidoane, tăvi de descăpăcit, stupi, elemente de stupi ş.a.).
• Dezinfectarea stupilor şi a materialelor ce urmează a fi folosite în continuare este obligatorie
măcar prin curăţarea (râcâirea) crescăturilor de ceară, a depunerilor de propolis, a petelor de diaree,
mucegaiului etc. cu ajutorul dălţii apicole sau a unui şpaclu, urmată de spălarea în apă fierbinte cu
sodă şi săpun de rufe, după care materialele se limpezesc în apă curată şi se usucă bine. Şi mai bine
este dacă această lucrare este urmată de o flambare atentă cu lampa de benzină sau cu un arzător de
aragaz.
• O metodă eficientă de dezinfecţie este şi pulverizarea cu spirt a stupului, în strat subţire,după
ce acesta a fost în prealabil curăţat de ceară şi propolis, şi aprinderea spirtului.
Spirtul va arde, fără a lăsa cenuşă ori mirosuri neplăcute şi va dezinfecta eficient suprafaţa
de lemn a stupului. Pentru a stinge focul e necesar doar să se închidă capacul stupului.
• Încheierea, însârmarea şi lipirea foilor de faguri artificiali care vor întregi echipamentul de
faguri noi destinat înlocuirii anuale a cel puţin 1/3 (o treime) din totalitatea zestrei de faguri a
stupinei.
• Se verifică şi se pun la punct materialele şi utilajele folosite la creşterea mătcilor, colectarea
de polen, de venin, producerea de miere în secţiuni etc.

Acțiuni organizatorice
• Procurarea de material săditor şi plantarea de arbori şi arbuşti nectaro-poliniferi.
• Însămânţări de amestecuri furajero-melifere (facelia cu borceag şi altele).
• Asigurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea la pastoral.
• Controlul rezultatelor iernării; analiza situaţiei stupinei, a modului în care au iernat
familiile de albine cu scopul de a cunoaşte eventualele cauze ce au determinat o iernare
necorespunzătoare şi luarea de măsuri pentru eliminarea în viitor a deficienţelor constatate.

Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în luna martie

- Alunul (Corylus avellana),
- Aninul negru (Alnus glutinosa),
- Arţarul american (Acer negundo),
- Bănuţei (Bellis perennis),
- Cais (Armeniaca vulgaris),
- Ghiocel (Galanthus nivalis),
- Mierea ursului (Pulmonaria officinalis),
- Piersic (Piersica vulgaris),
- Răchită (Salix viminalis),
- Salcie albă (Salix alba),
- Salcie căprească (Salix caprea),
- Ulm (Ulmus campestris),
- Viorea (Scilla bifolia),
- Zambilă (Hyacinthus orientalis),
- Zălog (Salix cinereea).

45
 De aceea, în manualele de apicultură, se recomandă ca vatra de iernare să fie situată într-o
zonă care, primăvara devreme, vegetaţia să ofere surse de nectar şi polen ce asigură o accelerare a
dezvoltării familiilor de albine.
Cine poate să îşi transporte stupii într-un areal în care cel puţin o parte dintre aceste specii
ocupă un segment important din suprafaţa cercului cu o rază de 3-3,5 km (raza economică de zbor a
albinelor) este un om fericit în martie şi mai apoi.

Nu uitaţi!
• Contribuiţi la menţinerea puterii familiilor şi la întărirea rapidă a lor prin:
- împachetareasuplimentară a cuibului;
- hrănirea suplimentară a familiilor lipsite de rezerve de păstură, cu turte de polen;
- hrănirea stimulentă cu turte de pastă de zahăr. În stupinele mari, spre sfârşitul lunii hrănirea
suplimentară se face cu zahăr tos, administrat odată la 10 zile în hrănitoarea - ramă, aşezate
lângă ultimul fagure ocupat cu albine.
• Asiguraţi accesul razelor solare pe vatra stupinei în tot cursul zilei. Prin această măsură
activizaţi familiile de albine şi micşoraţi din consumul de hrană destinat producerii de căldură în
cuib.

APRILIE - prier

A patra lună calendaristică înregistrează treceri rapide de la cald la rece şi invers, această
situaţie fiind provocată de unele resturi de aer nordic ce intră în contact cu masivele formaţiuni de
aer mediteranean ce pătrund în țara noastră în această perioadă.
Aprilie, este luna în care primăvara intră în drepturile sale fireşti în toate zonele ţării, timpul
se încălzeşte şi mulţumită înfloririi a numeroase specii de arbori şi arbuşti nectaro-poleniferi
precum şi a numeroase specii de plante din flora spontană şi cultivată se asigură polenul şi nectarul
necesar pentru dezvoltarea familiilor de albine.
În această perioadă mătcile din numeroase familii depun zilnic peste 1.500-2.000 ouă şi ca
urmare albinele vârstnice care au iernat sunt treptat înlocuite cu albine tinere nou eclozionate mai
viguroase, apte să crească mai mult puiet, fapt care face ca spre sfârşitul lunii în stup să nu mai
existe albine vârstnice iar familiile să fie mai puternice decât erau la intrarea în iarnă.
Totodată, în celulele din jurul elipselor de puiet şi în special în fagurii ce se află pe o parte şi
alta a fagurilor cu puiet încep să fie acumulate primele rezerve de păstură şi miere proaspătă care
urmează să fie folosite cu succes în perioadele deficitare.

Diagnostic
Deşi temperatura creşte, în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci, cu ploi sau chiar
cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării.
Odată cu mărirea zilei, temperatura creşte şi apar primele flori.
Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Pentru ele, începe un nou sezon,
de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire.
Creşterea duratei zilei - lumina, înflorirea masivă şi continuă a pomilor fructiferi, a plantelor
de pădure, a sălciilor, zălogului etc. precum şi a unor culturi agricole ca muştarul şi rapiţa de
toamnă, creează albinelor condiţii optime de activitate şi de dezvoltare a puterii familiilor.
Acum are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere, crescute în cantităţi din ce
în ce mai mari.
Tocmai în acest scop, pe tot decursul lunii aprilie lucrările vor fi îndreptate spre asigurarea
în principal a spaţiului necesar creşterii de noi generaţii de albine, a completării cantităţilor de hrană
şi a izolării termice în condiţii optime a cuibului.

46
 Încă din ianuarie-februarie, matca a declanşat ouatul, la început pe suprafeţe ale fagurelui
din centrul ghemului de iernare mici de 0-2 dm², apoi din ce în ce mai mult, pe porţiuni mai mari.
Noile albine eclozionate vor îngriji generaţiile următoare.
Sunt albine doici diferite de cele de iernare, fără rezerve în corpul gras.
În familie raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute, se va schimba în fiecare zi,
în favoarea albinelor tinere.
Este momentul când albinele îmbătrânite, de iarnă, datorită uzurii, vor muri, lăsând locul
noii generaţii.
Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine, fenomen observat de obicei în a
doua jumătate a lunii.
Factorii care influenţează depăşirea cu succes a pragului, sunt în principal:
 cantitatea şi calitatea hranei din stup (miere, păstură);
Influenţează în primul rând calitatea albinelor de iernare ca şi a celor de primăvară mai ales
prin dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora, glande cu rol foarte important în producerea
lăptişorului de matca.
Aceste albine au un dublu rol: acela de alimentare a mătcii cu hrană de calitate, pentru
forţarea pontei (accelerarea depunerii de ouă) precum şi luarea în creştere a ouălor depuse de mătci.
Albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele
determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite.
 existenţa unor culesuri slabe, sau practicarea hrănirilor stimulative;
 calitatea mătcii (matcă tânără şi prolifică sau matcă bătrână, epuizată, cu defecte
fizice);
Influenţează de asemenea ritmul ouatului.
Schimbarea la doi ani a mătcilor poate reduce mult, căderea mătcilor în primavară atunci
când familia are mare nevoie de o matcă bună.
 păstrarea căldurii necesare în cuib
Rămâne, ca şi iarna, o grijă principală a apicultorului.
În primăvară, în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine, când în stup există
rezerve de hrană, matca îşi intensifică în fiecare zi ponta.
Spaţiul existent este mare acum (celule golite de miere, rame în excedent). Ca urmare
familia se extinde pe toate ramele, nereuşind să încălzească tot puietul existent.
Apariţia unor zile capricioase, cu temperaturi scăzute, în unele zone chiar lapoviţă, poate
duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce determină compromiterea lui.
De aceea ca lucrare principală apicultorul trebuie să lucreze cu un cuib strâns adică
eliminând ramele excedentare, astfel încât albinele să acopere bine fagurii ramaşi în stup.
Procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător.

Semnul egal între albinele bătrâne, epuizate şi care si-au încheiat menirea şi cele tinere se
înregistrează mai devreme sau mai târziu în funcţie de câţiva factori frenatori sau propulsatori cum
sunt:
‒ mersul (sau starea) vremii (condiţii meteo);
‒ surse de cules de la vegetaţia nectaro-poleniferă;
‒ puterea familiei la intrarea şi ieşirea din iarnă;
‒ starea de sănătate;
‒ valoarea - respectiv prolificitatea-mătcii;
‒ hrănirile anterioare de completare a rezervelor de hrană şi mai ales cele actuale de
stimulare a dezvoltării, protecţia termică a stupilor (mai sunt zile şi mai ales nopţi reci).
Armonizarea acestor factori într-o stupină este un caz fericit care se poate întâmpla sau nu.
De aceea grija principală a apicultorului este să îndeplinească la timp, corect şi cu
profesionalism toate acţiunile menite împuternicirii rapide a fiecărei familii de albine.
Este nevoie de creşterea puternică şi rapidă a numărului de albine în fiecare familie,
deoarece la primul mare cules de producţie caracterizat prin intensitate şi durată în timp (10-12 zile

47
la salcâm), numărul mare de albine culegătoare va asigura, optimizarea culesului înţelegând prin
aceasta realizarea unui optim economic.
Acest optim defineşte capacitatea fiecărei unităţi biologice de producţie - stupul cu albine şi
în final stupina - de a aduna o cantitate de miere, respectiv recoltă, a cărei valoare să acopere şi să
depăşească cât mai mult cheltuielile ocazionate de creşterea, întreţinerea albinelor (biostimulatori,
rame, faguri artificiali, medicamente, amortizări de utilaje), costurile transportului în pastoral ca şi a
forţei de muncă, taxele şi alte plăţi efective făcute de proprietarul stupinei.
Oricine se ocupă de albine constată că apicultura costă şi costurile cresc pe zi ce trece
datorită inflaţiei.
Toţi autorii de manuale apicole ca şi apicultorii profesionişti recomandă hrănirile de
stimulare în primăvară tocmai în ideea optimizării culesului care în ultima instantă nu înseamnă
altceva decât o recoltă mare, un profit mare.
Apicultorii ştiu ca mierea de salcâm este o miere superioară, mult apreciată la consumul
intern şi mai ales la export, deci bine plătită.
De multe ori livrarea de către producător a unei cantităţi de miere superioară de salcâm este
condiţionată de achiziţia de către cumpărător şi a altor sorturi de miere, mai puţin solicitată, în
cadrul a ceea ce numim, vânzarea în paletă, a unor cantităţi mai mari de miere variată sortimental.

Lucrări de executat în stupină

• Revizia sumară de primăvară, revizia generală sau de fond, diagnosticul şi tratamentul în caz
de boală în stupină sunt lucrări înşirate şi descrise într-o derulare logică şi necesară.
Nici un apicultor nu trebuie să uite că dacă în luna trecută (martie) nu a efectuat lucrările
obligatorii din cauza vremii nefavorabile în cel mai fericit caz sau din neştiinţă, neglijenţă sau
nepăsare - în cel mai nefericit caz - acum este momentul să lucreze bine şi repede în stupină.
• Odată cu creşterea temperaturii peste 15-16°C, va executa revizia de fond a familiilor de
albine cu care ocazie se stabileşte puterea familiei - în intervale sau cantitativ (un interval de albine
egal 200 g albina pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant), cantitatea şi calitatea puietului (în rame
ocupate de puiet) şi cantitatea de hrană rămasă în cuib după terminarea perioadei de iernare.
• Cantitatea puietului şi modul (aspectul) său de amplasare determină calitatea lui.
Depunerea compactă şi în cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină) indică o
matcă de calitate, prolifică, sănătoasă.
Puietul puţin, împrăştiat, cu celule goale în cuprinsul lui, arată o matcă uzată, cu defecte,
care va trebui să fie înlocuită.
Cu această ocazie se scot, sau se trec după diafragmă fagurii goi, cei cu defecte, cu multe
celule de trântori, precum şi fagurii albi care, în perioada de primăvară, sunt acceptaţi mai greu de
mătci pentru creşterea puietului şi care, în acelaşi timp, menţin în cuib o zonă care se încălzeşte mai
greu din cauza coeficientului termic mai redus.
Pentru mărirea suprafeţei de puiet fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi chiar
cei rămaşi în cuib se descăpăcesc.
La început, până ce puietul ocupa bine 3-4 faguri în centrul cuibului, acesta se menţine cât
mai strâns, astfel încât puietul să fie depus cât mai compact, albina ocupând complet intervalele
dintre faguri.
Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali, iar albina
trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă.
• Din acest moment, o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure bun de
ouat, mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului), iar după ce puietul se extinde pe
5-6 faguri, fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi faguri cu puiet, din partea dinspre
diafragmă, care de obicei este îndreptată spre sud (lucrare denumită spargerea cuibului).
Fagurele nou introdus, poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab de
zahăr, în ultimul caz trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului.
Se lucrează repede şi precis, nu se ţine cuibul deschis timp îndelungat, nu se lasă fagurii cu
miere sau cu sirop între stupi.

48
 • La apariţia furtişagului se întrerupe imediat administrarea de sirop şi se închide stupul, se
reduce deschiderea urdinişului, şi eventual se umezesc stupii cu petrol, motorină etc. pentru
alungarea albinelor hoaţe, se pun tăvi cu materiale fumigene în faţa urdinişurilor.
Această schemă de dezvoltare a cuibului se foloseşte indiferent de tipul stupului, chiar şi la
cei multietajaţi, în cazul în care au ieşit din iarnă cu mai puţin de 6 -7 intervale de albine, în plus,
aceştia pot fi lăsaţi pentru prima perioadă doar pe un corp, sau în cazul în care au iernat pe două
corpuri, între acestea să se introducă o folie din plastic sau din carton asfaltat, cu o fantă de 1/20 cm
înspre peretele din faţă, pentru trecerea albinelor, în acest mod strâmtorarea este mai puternică şi
păstrarea regimului termic mai sigură.
• Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp, sau li s-a redus un corp în primăvară pentru a se
realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe), şi a fost lăsat doar corpul în care se afla
cuibul familiei de albine, în momentul în care albina ocupă bine 8-9 intervale şi există 6-7 faguri cu
puiet, se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp.
Acesta se aşează pentru început, sub corpul ocupat de cuib, unde se menţine până când în
corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri, fapt care va obliga matca să coboare în corpul de jos unde
va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali iar intervalele corpului respectiv vor fi ocupate măcar
pe jumătate de albine.
În acel moment se face inversarea corpurilor, în continuare lucrându-se nu cu rama, ci doar
cu corpul.
• Pentru o mai bună amorsare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra, în acesta se poate
introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp, în locul lui introducându - se un fagure
bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial, puietul introducându-se între fagurii în care matca a
depus deja ouă.
• În corpul aşezat deasupra, dacă în natură există un oarecare cules de întreţinere, se mai pot
introduce în locul fagurilor goi, 1-2 rame cu faguri artificiali,, cu care se încadrează (intercalează)
fagurii cu ouă sau cu puiet.
• În perioadele cu cules abundent şi mai ales dacă albinele beneficiază de cules de la vreun
masiv melifer (rapiţă, muştar, cătină etc.) se pot introduce la clădit rame cu faguri artificiali,
amplasaţi la marginea cuibului lângă ultima ramă de puiet.
Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi înlocuiţi
cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate din înălţime, fagurii
urmând a fi terminaţi de crescut la culesul următor, mai intens (salcâm).
Cea de a doua variantă este de preferat, în acest mod putem realiza începerea clădirii la mai
mulţi faguri, şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care, de regulă, în această
perioadă, albinele nu depun nimic, în plus îI pot strica clădind în unele cazuri celule de trântor.
• În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor, mai ales la familiile cu
mătci mai bătrâne, se va introduce la marginea cuibului o ramă goală, eventual însârmată (rama
clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trântori, faguri care pot fi recoltaţi
periodic, pe măsura ce sunt terminaţi de crescut, uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet
tânăr de trântori.
• În general, în această perioadă există un cules de întreţinere, uneori chiar mai intens, de
nectar, cât şi un aport destul de mare de polen care, în unele cazuri, poate bloca fagurii destinaţi
creşterii de puiet.
În acest caz fagurii destinaţi creşterii puietului, blocaţi cu păstură, trebuie să fie scoşi din
cuib şi înlocuiţi cu alţi faguri goi, buni de ouat, de preferat cu coroane de 0,4-0,5 kg miere.
Pot apare însă şi perioade lipsite de cules, care influenţează negativ desfăşurarea normală a
creşterii puietului.
Pentru remedierea acestei situaţii, în vederea asigurării hranei hidrocarbonate necesare
(miere) se vor face hrăniri stimulente.
Furajarea albinelor în scop de stimulare, amplificare şi accelerare a dezvoltării este esenţială.

49
 • Hrănirile stimulative de primăvară se fac cu sirop de zahăr sau miere (apă + zahăr = 1:1 - 1
parte apă la 1 parte zahăr -) în cantităţi mici, administrate periodic şi repetat la un interval de 3-4
zile, în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea lor de prelucrare a siropului.
• Administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie de
cules care, bazată pe instinctul de acumulare, induce un plus de activităţi:
- la matcă - mărirea numărului de ouă depuse într-un interval de timp;
- la albinele doici - contingente mai mari vor lua în creştere puiet mai mult, albinele care
efectuează alte munci în stup, în faguri şi chiar în afara stupului vor fi mai zorite.
• O metodă eficientă şi cu un volum necesar mai mic de muncă, este administrarea în
hrănitoare de zahăr tos puţin umectat.
Astfel administrat, folosirea zahărului este permanentă, creând senzaţia de cules, şi de lungă
durată şi, în plus, nu provoacă furtişag.
Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin 16-18°C.
• Întrucât primăvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de diaree, albine
bolnave) împotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B administrat conform prospectului, sau
ceaiuri preparate din mai multe plante medicinale: - sunătoare (Hypericum perforatum),
- flori de coada şoricelului (Achilia millefolium),
- frunze de mentă (Mentha piperita),
- flori de muşeţel (Matricaria chamomilla),
- frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum).
Infuzia se prepară astfel: cantitatea de plante uscate trebuie să fie de 20 g la un litru de apă
(în total, nu de fiecare plantă).
Infuzia la nevoie se poate face din una, două, trei sau toate plantele indicate, luate în părţi
egale.
Plantele mărunţite se pun într-un vas emailat peste care se toarnă o cantitate mică de apă
rece ca să se îmbibe, în alt vas se fierbe apa care se toarnă fierbinte peste plantele din vasul în care
s-au îmbibat cu apă rece.
Vasul cu plante şi apă fierbinte se lasă 5 minute la foc mic, fără să fiarbă.
După ce se stinge focul se acoperă vasul şi se lasă timp de 30 de minute pentru a se produce
extracţia principiilor active.
Se strecoară şi cu aceasta infuzie (ceai) se prepara siropul.
La 1 litru ceai se adaugă 1 kg zahăr şi zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie.
Se administrează porţii de câte 250-500 ml (0,25-0,5 l) în funcţie de puterea familiei, de
patru ori la interval de 5 zile.
• În cazul afectării stupinei de nosemoză - diagnosticată pe baza semnelor clinice (pete de
diaree, albine cu abdomenul destins, flasc, ce se deplasează greu şi sunt incapabile de zbor) corelate
obligatoriu cu examenele de laborator - stupina va fi igienizată prin îndepărtarea fagurilor vechi sau
cu pete de diaree.
Familiile de albine vor fi mutate în stupi dezinfectaţi prin spălare cu apa şi sodă de rufe
(carbonat de sodiu) 50 g la litru de apă caldă.
În nici un caz, acum în siropuri sau mai devreme în paste, şerbet ori zahar candi nu se vor
introduce în compoziţie streptomicină ori alte antibiotice.
Utilizarea streptomicinei în tratamente cu scop preventiv sau curativ este cu desăvârşire
interzisă.
Mierea cu urme de streptomicină este refuzată la cumpărare.
• În cazul apariţiei de larve bolnave de puiet văros sau locă se iau imediat măsuri de
tratament.
• Când infectarea cu locă cuprinde mai multe celule pe acelaşi fagure, e de preferat ca
fagurele respectiv să fie scos la reformă şi topit, indiferent de cantitatea de puiet şi de miere pe care
o conţine.
• De asemenea, se aplică tratamentul contra varroozei.

50
 • Este bine ca tot acum să se treacă (transvazeze) familiile de albine în stupi curaţi, fără
defecte şi dezinfectaţi, transvazarea făcându-se mai uşor dat fiind puterea redusă a familiilor de
albine, cu aceeaşi ocazie rezolvându-se şi pregătirile stupilor în vederea unor eventuale deplasări
ulterioare în stupărit pastoral.
• Tot în această perioadă, este bine să se monteze colectoarele de polen, atât pentru evitarea
blocării cuibului cu polen cât şi în vederea asigurării unor rezerve de polen necesare în perioadele
lipsite de polen sau pur şi simplu în scopuri comerciale.
• Se execută de asemenea întărirea familiilor foarte slabe prin introducerea de puiet căpăcit
cât mai aproape de eclozionare, luat de la familiile puternice şi introdus în familiile foarte slabe, cu
şanse puţine de supravieţuire prin forţe proprii.
De remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au mătci tinere valoroase - de
regulă roi formaţi în anul anterior şi care, din anumite motive au ieşit din iarnă foarte slăbite.
Cele cu mătci bătrâne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se reformează şi se
refac în decursul sezonului activ.
• La introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei
ajutate, altfel puietul neacoperit de albine poate răci şi se pierde fără folos.
De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici, scoţându-se
toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic.
• În vederea valorificării optime a culesului de la salcâm poate fi executată aşa-numita
uniformizare a puterii familiilor, scop în care se scot faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte
puternice (6-7 faguri cu puiet) şi se introduc în familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet).
În acest fel, familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare, stupina ajungând
la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice, iar pe de altă parte se poate evita
intrarea prematură a familiilor foarte puternice în frigurile roitului.
• În locul cedării puietului căpăcit, se poate practica schimbul de faguri cu puiet, în locul
fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice, introducându-se faguri cu ouă şi larve tinere
scoase din familiile de putere medie, care primesc puietul căpăcit.
Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu
puiet), care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului, urmând a se dezvolta în
timpul acestuia şi după.
• În aceasta perioadă albinele au tendinţa de a strânge cantităţi mai mari de propolis cu care
astupă eventualele crăpături sau spaţii goale dintre piesele stupului (rame. podişor, urdiniş etc.), în
scopul menţinerii microclimatului optim creşterii puietului.
Această situaţie trebuie folosită cât mai intens cu ocazia reviziilor periodice a stării
familiilor, în vederea realizării unor cantităţi cât mai mari de propolis proaspăt, de cea mai bună
calitate atât prin răzuirea directă cu ajutorul dălţii apicole a pieselor stupului, cât şi prin folosirea
unor colectoare speciale de propolis (pânze, plase, grile etc.,).
• Se fac lucrări pregătitoare pentru creşterea de mătci şi producerea de roi.
• Se introduc faguri cu celule de trântori în familiile selecţionate, se pregătesc leţişoarele cu
botci, cuştile de eclozionare, nucleele de împerechere etc.

Acțiuni suplimentare
• Se topesc fagurii reformaţi, fagurii necorespunzători din cuib, crescăturile şi resturile de
ceară.
• Se tratează fagurii depozitaţi, de rezervă, contra moliei cerii.
• Se condiţionează polenul recoltat prin triere şi uscare după care se conservă prin tratare cu
tetraclorură de carbon sau prin menţinerea în congelator.
• Se însârmează rame şi se fixează fagurii artificiali.
• Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi şi însămânţări de plante melifere.

51
 Acțiuni organizatorice
• În cazul în care urmează ca stupina să se deplaseze în pastoral se pregătesc materialele
necesare împachetării şi transportării stupilor, se întocmesc şi se obţin vizele pe actele necesare
efectuării acestei lucrări.
Planul deplasării în pastoral trebuia definitivat încă din timpul iernii.
Dacă nu s-a făcut atunci nu-i târziu nici acum.
Trebuie stabilit precis: - câţi stupi vor fi transportaţi,
- în ce loc,
- pe ce vatră temporară vor fi răspândiţi.
Pentru aceasta este nevoie de două documente obligatorii:
1. Repartiţia de stupărit pastoral vizată de organele locale Romsilva şi
2. Certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de la circumscripţia veterinară de
care aparţine localitatea de unde se transportă stupii, document prin care se atestă starea de sănătate
a efectivului stupinei.
Fireşte ca nu vom deplasa la salcâm (l, II şi chiar III) decât familiile de albine puternice şi
sănătoase adăpostite în stupi integri (fără crăpături sau dezmembrări).
Tijele şi fluturaşii de rigidizare (la stupii ME), sitele de ventilaţie, mânerele, închizătoarele
de urdiniş - adică accesoriile cu care sunt dotate tipurile de stup îndeobşte folosite - vor fi toate
funcţionale.
Corpurile de recoltă (magazine sau caturi) echipate cu ramele cu faguri noi sau deschişi la
culoare, folosiţi la o singură recoltă sau recent construiţi vor fi asiguraţi în totalitate.
Se ştie că fagurii vechi, maronii alterează culoarea mierii de salcâm la care indicele
colorimetric constituie o restricţie importantă şi definitorie pentru calitate respectiv pentru preţul de
vânzare.
Unii autori atrag atenţia ca volumul de faguri scontaţi ca faguri de recoltă trebuie să fie de 2-
3 ori mai mare decât cei ocupaţi efectiv de mierea capacită care va reprezenta recolta propriu-zisă,
pentru că prelucrarea nectarului în timpul unui cules de mare intensitate şi de scurtă durată necesită
un spaţiu mare în care să-şi găsească loc abundenţa de nectar reprezentată de picăturile care aduse şi
regurgitate de albine se preling pe pereţii celulelor.
Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de apă ajungând să conţină până la 18 - 20% cât
trebuie să aibă mierea maturată (de la 30-40% cât conţine iniţial nectarul florii de salcâm).
Mierea în făguri (secţiuni) este un sortiment foarte apreciat şi bine plătit.
Pentru obţinerea ei vom asigura stupină cu stocul de rame echipate cu secţiuni.
În mijlocul de transport cu care se efectuează deplasarea nu vom uita să punem cântarul de
control.
Transportul stupilor pe drumurile publice în mijloace de transport obişnuite (camioane,
remorci sau platforme) ca şi cu ajutorul unor mijloace de transport specializate este reglementat de
acte normative care trebuiesc cunoscute şi respectate.
Altfel cei abilitaţi pot aplica amenzi, lucru pe care nu-l dorim nimănui.
Recunoaşterea vetrelor temporare în masivele de salcâm trebuie efectuată din timp iar
transportul propriu-zis este recomandat a se face în timpul nopţii.
Deplasarea trebuie astfel organizată încât ea să decurgă în siguranţa, fără incidente.
Aici este obligatoriu să avem în vedere rigidizarea stupilor înţelegând ca întreaga unitate de
încărcătură a mijlocului de transport este asigurată prin legarea corectă cu frânghii, echiparea
platformei cu obloane sau înălţătoare,mijloace de frânare şi semnalizare care să funcţioneze
ireproşabil.
• Asigurarea braţelor de muncă suplimentare.
• Asigurarea polenizării livezilor de pomi roditori şi a culturilor de rapiţă de toamnă prin
încheierea contractelor de polenizare cu proprietarii de livezi.

În aprilie începe sau continuă înflorirea următoarelor specii melifere:

52
 Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în aprilie
- Arţarul american (Acer negundo)*,
- Bănuţei (Bellis perennis)*,
- Căpşunul (Fragaria moschata)*,
- Cătina albă (Mippophae rhamnoides)*,
- Cireşul (Cerassus avium)*,
- Mahonia (Mahonia aquifolium)*,
- Măceşul (Rosa canina)*,
- Mărul (Malus domestica)*,
- Mesteacănul (Betula alba)*,
- Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*,
- Paltinul de câmp (Acer platanoides)*,
- Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)*,
- Păpădia (Taraxacum officinale)*,
- Părul (Pirus sativa)*,
- Prunul (Prunus domestica)*,
- Rapiţa salbatică (Brassica rapa)*,
- Răchita (Salix viminalis)*,
- Ulmul (Ulmus campestris)*,
- Vioreaua (Scilla bifolia)*,
- Vişinul (Cerasus vulgaris)*,
- Zambila (Hyacinthus orientalis)*,
- Arţarul tătăresc, (Acer tataricum)**,
- Caisul (Armeniaca vulgaris)**,
- Corcoduşul (Prunus cerasifera)**,
- Cornul (Cornus mas)**,
- Jugastrul (Acer campestre)**,
- Salcia albă (Salixe alba)**,
- Salcia caprească (Salix caprea)**,
- Zălogul (Salix cinerea)**,

- Rapiţa de toamnă (Brassica napus var oleifera)***

**** → pondere apicolă foate mare, ** → pondere apicolă mijlocie
*** → pondere apicolă mare * → pondere apicolă mică

Aproape toate plantele enumerate oferă albinelor un cules de nectar şi polen, unele ca de
exemplu arţarul tătăresc, jugastrul, cele două specii de paltin oferă şi culesuri de mană sau de la
salcia albă şi cea căprească albinele adună pe lângă polen, nectar, mană şi propolis.
Unele specii ca de pildă mesteacănul şi ulmul interesează albinele numai pentru polen şi
mană.
În aceasta lună culesurile sunt în general definite drept culesuri de întreţinere dar de la
speciile care intră în categoria ce are pondere apicolă mare sau mijlocie se pot înregistra uneori
chiar culesuri de producţie ca de pildă în livezile de pomi fructiferi sau în vecinătatea lanurilor de
rapiţă cultivată.
Oricum este important să cunoaştem şi mai ales să valorificăm culesurile de nectar, polen,
mană şi propolis oferite de aceste specii spre binele albinelor şi spre binele şi profitul apicultorului.

Nu uitaţi!
• În luna aprilie, obiectivul principal îl constituie intensificarea la maximum a creşterii de
puiet, întărirea familiilor în vederea folosirii culesurilor timpurii (salcâm).
• Asiguraţi spaţiul necesar pentru ouatul mătcilor, creşterii de puiet şi depozitarii nectarului şi
polenului adus în stup.
• Se va acorda o deosebită atenţie întăririi familiilor ramase în urmă, cu puiet luat din familiile
foarte puternice.
• Se ia cel mult un fagure cu puiet căpăcit la interval de 10 zile.
• Prin fagurii introduşi în schimbul fagurilor cu puiet căpăcit se oferă familiilor puternice
spaţiul necesar pentru creşterea în continuare a puietului şi astfel se previne apariţia prematura a
frigurilor roitului la familii puternice şi se întăresc totodată familiile slabe.
• Familiile slabe se întăresc cu 2-3 faguri cu puiet daţi odată.
• Măsurile arătate se aplică numai în cazul familiilor sănătoase şi sunt contraindicate în cazul
stupinelor infectate cu boli.
• La apariţia perioadelor lipsite de cules, se recurge imediat la hrănirea suplimentară a
familiilor - mijloc de menţinere a puterii familiilor şi întărirea continuă a lor.

Concluzie
Luna aprilie este o perioadă de activitate deosebit de intensă de care depinde dezvoltarea
normală a familiilor de albine şi rezultatele economice ale sezonului activ ce urmează.

53
 Neefectuarea la timp a lucrărilor, executarea lor cu rabat la calitate în mod sigur se va
reflecta negativ asupra recoltei stupinei, în special la culesul de la salcâm ca şi la celelalte culesuri
de vară.
Deşi culesul de la salcâm se declanşează abia luna viitoare, toate măsurile pregătitoare,
legate de tehnologia întreţinerii familiilor ca şi acţiunile organizatorice trebuie gândite şi înfăptuite
din timp.
Un plan realist, bine întocmit care armonizează necesităţile cu posibilităţile garantează din
start acţiunii de stupărit pastoral şansele cele mai bune de reuşită.
Să aşteptam cu încredere culesul de la salcâm şi să fim bine pregătiţi pentru a-l valorifica la
modul optim, deci profitabil!

MAI - florar

A cincea lună calendaristică se caracterizează printru-un climat schimbător, dar şi prin

creşterea temperaturii care trezeşte la viaţă întreaga natură.
Pe seama albinelor tinere crescute în lunile martie, aprilie şi începutul lunii mai, familiile de
albine s-au dezvoltat şi dispun de întregul potenţial productiv pentru valorificarea culesurilor din
această perioadă.
În luna mai, la începutul ei sau ceva mai târziu, în toată ţara înfloresc pădurile şi plantaţiile
de salcâmi care asigură familiilor de albine un bun cules de nectar şi ca urmare realizarea unor
importante producţii de miere marfă de cea mai bună calitate.
Pentru valorificarea în mai bune condiţii a culesurilor în această perioadă stupinele se
deplasează de la un masiv melifer la altul în cadrul acţiunilor de practicare a stupăritului pastoral la
care participă atât stupinele apicultorilor profesioniști cât și cele ale apicultorilor amatori.

Diagnostic
Spre sfârşitul lunii, în a treia decadă, şi în cele două luni următoare, la un moment dat
dezvoltarea familiilor de albine se apropie foarte mult de punctul de dezvoltare maxim şi uneori
chiar atinge apogeul, după primul mare cules al anului, cel de salcâm; unele din ele, dacă nu se iau
măsuri de prevenire, intră chiar şi în frigurile roitului.
Principalele munci efectuate de albine: creşterea puietului, secreţia de ceară şi clădirea
fagurilor, culesul de nectar şi polen, prelucrarea nectarului, depozitarea mierii şi păsturii se petrec
simultan şi cu intensitate parcă mereu sporită.
De această realitate se poate convinge oricine - chiar fără a fi apicultor - privind acel
permanent du-te-vino de la urdinişul stupului într-o zi caldă şi senină.
În majoritatea zonelor intensitatea creşterii de puiet atinge nivelul maxim.
Fireşte că şi matca depune ouă cu viteză accelerată.
Mătcile prolifice depun peste 2.000 ouă în timp de 24 de ore.
Capacitatea mătcii de a depune ouă trebuie să fie secondată de capacitatea albinelor de a
creşte un număr atât de mare de ouă.
Matca tânără, de bună calitate poate ajunge la asemenea performanţe, dar o matcă
îmbătrânită, cu defecte (aripi sau picioare rupte) nu poate asigura dezvoltarea necesară acestei
perioade.
De aceea în familiile cu mătci de acest fel se pot observa botci de salvare sau de schimbare
liniştită.
Odată depuse ouăle, albinele tinere (doici) vor trece la creşterea puietului, prin depunerea
lângă ouă a unei mici cantităţi de lăptişor de matcă amestecată cu miere.
Pe zi ce trece această cantitate va fi din ce în ce mai mare, proporţia între elementele care
constituie hrana larvei fiind schimbată aproape în fiecare zi.

54
 O hrană de bună calitate, cu un aport mare de proteine va fi garanţia unei generaţii de puiet
de bună calitate şi în final asigură albine rezistente la uzura specifică creşterii puietului şi
culesurilor de nectar.
Pe lângă hrana necesară, asigurarea temperaturii în cuib rămâne un factor important de care
depinde creşterea unor generaţii de albine de bună calitate.
Deschizând stupul, scoţând şi privind o ramă mişcările albinelor pot părea haotice şi de
neexplicat pentru un necunoscător.
Dar un apicultor ştie că în acel superorganism care este familia de albine totul este
programat conform unei legi de fier ce defineşte acel determinism care guvernează comportamentul
individual respectiv biologia şi fiziologia fiecărei albine, a mătcii, a trântorilor şi totodată a întregii
colectivităţi.
Este de fapt vorba despre o minunată coeziune a unităţii biologice care se comportă ca un
organism viu, eficient ca structură funcţională, atingând randamente de productivitate pe care
inteligenţa managerială a omului nu a reuşit să o proiecteze, să o articuleze şi mai ales să o facă să
funcţioneze într-o structură vie.
Locul apicultorului în această lună este în stupină, rolul lui este ca prin tot ceea ce face
corect şi la timp să asigure desfăşurarea nestânjenită a tuturor activităţilor din stupi, ba chiar mai
mult, să amplifice şi să accelereze ritmul desfăşurărilor din stup.

Lucrări de executat în stupină

• Având în vedere că în luna mai apare culesul principal la salcâm unde familiile trebuie să
ajungă la o dezvoltare maximă este necesar ca în stupină să se acorde o mare atenţie lucrărilor de
stimulare a dezvoltării acestora.
Începutul lunii mai trebuie să găsească familiile de albine în plină dezvoltare.
Lărgirea cuibului este o acţiune care se desfăşoară periodic la câteva zile.
Lărgirea periodică a cuibului la început cu faguri crescuţi, buni pentru ouat este o operaţiune
care a fost declanşată poate chiar din luna martie.
Oricum, în aprilie a fost pe agenda de lucru ca urgenţa nr. 1.
Asigurarea spaţiului de ouat se face prin spargerea cuibului adică introducerea periodică a
ramelor în mijlocul ramelor cu puiet.
Pe măsură ce aceste rame sunt umplute cu ouă se vor introduce alte rame.
De preferinţă ramele trebuie să fie de culoare mai închisă, din care au mai eclozionat şi alte
generaţii de puiet.
Dacă iniţial lărgirea s-a făcut lateral sau bilateral faţă de centrul cuibului de acum se sparge
cuibul, la mijloc, cu unul sau doi faguri introduşi separat între două rame cu puiet.
Acolo unde puterea familiilor permite şi în funcţie de evoluţia culesului de nectar şi polen se
pot introduce rame cu faguri artificiali la clădit, tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib.
Fagurii artificiali utilizaţi la lărgirea cuibului se recomandă a fi daţi la crescut o dată cu
înflorirea pomilor fructiferi (de obicei la data înfloririi cireşului).
Nu este indicat a se introduce mai multe rame o dată.
• Familiile slabe care sunt un balast pentru stupină pot fi ajutate cu faguri cu puiet căpăcit,
gata de eclozionare ridicaţi din familiile foarte puternice sau puternice.
Prin aceasta se previne la familiile donatoare intrarea în frigurile roitului.
De asemenea familiile slabe se pot unifica.
• Este important să utilizăm la nivel optim potenţialul natural al albinelor de secreţie a cerii -
potenţial puternic manifestat în această lună - pentru a asigura zestrea de faguri ai stupinei.
Înlocuirea anuală a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manieră de lucru foarte bună
prin care se evită perpetuarea unor agenţi patogeni.
Folosirea ramelor clăditoare pe lângă că aduce un plus de ceară ajută la combaterea
parazitului Varroa jobsconi prin recoltarea fagurilor din aceste rame, cu puiet de trântor căpăcit.

55
 • Echiparea cu magazine de recoltă a stupilor verticali cu magazin sau cu corpuri a stupilor
multietajaţi este o operaţiune pregătitoare înainte de cules repetată dacă este nevoie în timpul
culesului.
La stupii orizontali se adaugă fagurii de strânsură sau, dacă există, magazinul, în toate
cazurile fagurii destinaţi prelucrării nectarului şi depozitării mierii vor fi deschişi la culoare pentru a
nu altera culoarea produsului.
• Pregătirea şi derularea acţiunilor de stupărit pastoral vizează cu precădere marele cules de la
salcâm.
Operaţiunile pregătitoare au fost descrise în calendarul pe aprilie.
Ar mai fi de amintit că imediat după identificarea vetrei temporare, transportul stupilor şi
răspândirea lor pe noul amplasament se va proceda la anunţarea primăriei din localitatea pe raza
cărora se află stupina sau stupinele.
Numai astfel, luate în evidenţă, familiile vor putea fi protejate în cazul aplicării unor
tratamente fitosanitare cu substanţe toxice pentru albine.
Numai astfel eventualele pierderi consecutiv nerespectării normelor de combatere a
dăunătorilor din agricultură sau silvicultură vor putea fi revendicate în faţa organelor abilitate să
vegheze la respectarea prevederilor care reglementează activitatea de stupărit pastoral.
Pentru stimularea pontei, cât şi clădirea ramelor se vor face hrăniri stimulative cu sirop de
zahăr în proporţie de zahăr/apă - 1:1.
În nici un caz în sirop nu se va introduce streptomicină sau alte antibiotice.
Orice fel de hrăniri a familiilor de albine vor fi sistate cu cel puţin 10 zile înainte de
declanşarea culesului.
În cursul acestei luni, în masivele de salcâm din sudul ţării (aşa-numitul salcâm 1) se
produce înfloritul.
Este unul dintre cele mai importante momente ale anului apicol.
Dintre stupii răspândiţi pe vatră - cu 1-2 zile înainte de declanşarea înfloritului - se alege
unul de putere medie şi se aşează pe cântarul de control.
Acesta va indica prin diferenţele zilnice de greutate cât nectar aduc albinele în stup, mersul
culesului care, ca orice fenomen natural are un început, un maxim, un declin şi un sfârşit.
Mulţi apicultori practică pastoralul la salcâm 1, 2 şi chiar 3 ceea ce conferă şanse sporite de
realizarea unor producţii mari de miere superioară.
Desigur deplasarea succesivă a stupilor la masivele care înfloresc decalat în timp trebuie
bine pregătită, respectând întocmai tot ce s-a făcut la deplasarea iniţială (salcâm 1).
Pentru prevenirea intoxicării albinelor primăriile trebuie anunţate asupra locurilor unde sunt
amplasate stupinele, în vederea respectării prevederilor legale privind protecţia albinelor.
• Intensificarea ventilaţiei cuibului în timpul culesului de salcâm şi imediat după acest cules.
• Începerea creşterii primei serii de mătci pentru formarea roiurilor, înlocuirea mătcilor
necorespunzătoare din stupină sau vânzare şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă,
pentru apicultorii interesaţi de valorificarea acestui produs.
• Recoltarea fagurilor, extracţia, condiţionarea şi depozitarea mierii.
Sunt acţiuni care trebuie să se desfăşoare în condiţii de igienă perfectă, în cazul în care
culesul este intens se vor recolta succesiv doar acei faguri cu miere ce a fost căpăcită pe cel puţin
1/3 din suprafaţa ramei.
Descăpăcirea şi centrifugarea fagurilor, strecurarea, spumuirea şi depozitarea mierii se vor
face în spaţii (camere) curate având grijă să nu depreciem calitatea produsului.
Vasele şi uneltele cu care se lucrează (corpuri de stupi, cuţite sau furculiţe de descăpăcit,
tăvi, site, centrifuga, bidoanele, alte vase vor fi atent curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare şi
bine spălate după fiecare acţiune).
Depozitarea mierii până la vânzarea ei se va face în camere curate şi uscate.
• Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen.
• Acţiuni sanitar-veterinare - în mai se pot manifesta unele boli ale albinelor.
De aceea supravegherea stării de sănătate este la ordinea zilei.

56
 În cazul familiilor bolnave se aplică tratamentul pentru combaterea nosemozei, puietului
văros şi a locei europene şi americane sau a celorlalte boli constatate.
Trebuie reţinut că albinele bolnave nu aduc profit în stupină ci din contră produc pierderi iar
măsurile de prevenire a bolilor se cer înfăptuite acum ca şi pe tot parcursul sezonului activ.

Acțiuni suplimentare
• Dezinfecţia localului.
• Uscarea polenului.
• Însamânţările de plante melifere.
• Întreţinerea semănăturilor.
• Prevenirea intoxicaţiilor.

Acțiuni organizatorice:
• Pregătirea vetrelor la masivele melifere.
• Organizarea transporturilor la masive melifere şi polenizarea culturilor.
• Procurarea de bidoane/butoaie necesare conservării şi livrării mierii.
În mai înfloresc sau continuă să înflorească:
Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna mai
- Bănuţei (Bellis perennis)*,
- Caprifoi (Lonicera tatarica)*,
- Catalpa (Catalpa bignonioides)*,
- Drăcilă (Berberis vulgaris)*,
- Frasin (Fraxinus excelsior)*,
- Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*,
- Mac de câmp (Papaver dubium)*,
- Mesteacăn (Betula alba)*,
- Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*,
- Arţar tătărăsc (Acer tataricum)***,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia)***,
- Jugaştrii (Acer campestre)***,
- Molid (P/cea excelsa)***,
- Rapiță de toamnă (Brassica napus
var oleifera)***,
- Rapiță de primăvară (Brassica râpa
var oleifera)***,
- Trifoi alb (Trifolium repens)***,
- Viţa de vie (Vitis vinifera)***,
**** → pondere apicolă foate mare,
*** → pondere apicolă mare
- Brad (Abies alba)**,
- Castan (Aesculus hippocastanum)**,
- Cătina albă (Mippophae rhamnoides)**,
- Cireş (Cerasum avium)**,
- Gutui (Cydonia oblonga)**,
- Lucerna (Medicago saliva)**,
- Mac roşu (Papaver rhoeas)**,
- Măr (Malus domestica)**,
- Mojdrean (Fraxinus ormus)**,
- Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**,
- Paltin de câmp (Acer platanoides)**,
- Paltin de munte (Acer pseudoplatanus)**,
- Păducel (Crataegus monogyna)**,
- Păpădie (Taraxacum officinalis)**,
- Păr (Pinus sativa)**,
- Pin (Pinus sp.)**,
- Rapiță sălbatică (Brassica râpa)**,
- Salcâm mic (Amfora fruticosa)**,
- Salvia de câmp (Salvia protensis)**,
- Sânger (Cornus sanguinea)**,
- Vişin (Cerasus vulgaris)**,
- SALCÂM (Robinia pseudacacia)****.
** → pondere apicolă mijlocie
* → pondere apicolă mică

57
 Nu uitaţi!
• Dacă în primele două decade ale lunii, obiectivul principal îl constituie întărirea continuă a
familiilor de albine şi folosirea culesului de la salcâm, în ultima decadă se va da o deosebită atenţie
menţinerii puterii familiilor, prevenirii roirii naturale şi preîntâmpinării ieşirii roilor.
Fărâmiţarea excesivă prin roire naturală sau artificială slăbeşte familiile.
• Nu degeaba denumirea populară a lunii mai este Florar.
În această lună o abundenţă floristică de interes melifer oferă albinelor culesuri de nectar,
polen, mană şi propolis.

IUNIE - cireșar

A şasea lună calendaristică luna solstiţiului de vară - 21 iunie, se înscrie prin creşterea
luminii şi a căldurii care se revarsă din abundenţă sub soarele sclipitor peste natura încărcată de rod.
Din când în când ploile scurte, repezi şi calde schimbă decorul naturii pline de viaţă.
Este luna de vară cu zilele cele mai lungi.
În ţara noastră, înaintea solstiţiului de vară, familiile de albine ajung la nivelul maxim de
dezvoltare şi sunt apte să valorifice în cele mai bune condiţii culesurile de nectar de la tei, coriandru
şi floarea soarelui în zona de stepă, de la zmeură şi zburătoare în zona de munte şi de la fâneaţă în
zona de deal.
Prezenţa în cuibul familiilor a unui mare număr de albine tinere - doici - restrângerea
cantităţilor de puiet necăpăcit, lipsa de spaţiu în stupi, încetarea culesurilor de nectar, tendinţa
firească a familiilor de albine de perpetuare a speciei cât şi alţi factori, favorizează şi grăbesc
intrarea acestora în frigurile roitului.
În familiile care se pregătesc să roiască natural, ouatul mătcilor şi activitatea albinelor se
reduce, în cuiburile acestora apar primele botci naturale, iar pe măsură ce acestea ajung la
maturitate se declanşează fenomenul de roire naturală a albinelor, la început în zona de stepă şi se
continuă în zona colinară şi de munte.

Diagnostic
Familiile de albine se află acum, în luna solstiţiului de vară - cireşar, în apogeul sau aproape
de apogeul puterii lor, ceea ce înseamnă că stupii sunt puternici datorită numărului mare de albine
care îi populează.
Activitatea de depunere a ouălor de către matcă atinge sau ar trebui să atingă viteza şi
intensitatea maximă.
Flora spontană şi cultivată oferă culesuri abundente de nectar şi polen bineînţeles dacă
speciile respective vegetează în perimetrul razei economice de zbor (circa 3,5 km) a albinelor
cercetașe şi culegătoare.
Regăsirea unor plante cu importanţă meliferă mare şi foarte mare pe suprafaţa de
aproximativ 3,8 ha cât cuprinde un cerc cu raza de 3-3,5 km care are în centrul său stupina este un
caz fericit în care amplasarea vetrei corespunde cerinţelor acestui optim economic despre care am
mai vorbit.
Se înţelege de la sine că şi condiţiile meteorologice trebuie să fie favorabile, adică timp
călduros, cu cer senin, atmosferă fără vânturi puternice.
În cazul în care în familii există un mare număr de albine doici tinere, cuibul este blocat
astfel că se restrâng treptat fagurii cu suprafeţe cu celule cu puiet necăpăcit, spaţiul din stup devine
insuficient, încetează brusc un cules de nectar și se pot declanşa frigurile roitului.
Roirea trebuie privită şi ca un determinism biologie obiectiv, ca o tendinţă firească a
familiilor de albine de perpetuare a speciei.
Fenomenul roirii este favorizat sau declanşat de:
- înghesuială,

58
 - ventilaţie îngreunată a cuibului,
- lipsa de spaţiu pentru clădirea fagurilor,
- depozitarea nectarului prin blocarea fagurilor noi clădiţi cu provizii, având ca urmare
frânarea sau chiar întreruperea ouatului mătcii (restrângerea ouatului mătcilor din lipsă de spaţiu)
ceea ce determină aglomerarea în cuib a albinelor tinere.
Lipsa activităţii la aceste albine tinere care, nemaiavând larve de hrănit îngurgitează
lăptişorul de matcă ceea ce cauzează dezechilibru hormonal şi apariţia frigurilor roitului, expunerea
familiilor în plin soare ceea ce conduce la o căldură excesivă în cuib - dezechilibrul biologic şi
termic cauzat de lipsa tot mai accentuată a resurselor nectarifere - timpul nefavorabil zborului
albinelor, apariţia primelor botci naturale, amplasarea stupinei în plin soare sau caracterul de familie
roitoare, comportament ce se poate manifesta repetat la acelaşi stup cu albine, şi alţi factori.
În zona de şes din sudul ţării, începe culesul la floarea-soarelui şi tei, iar în zona de deal şi
munte înfloresc salcâmul, fâneţele şi zmeura.
Teiul, coriandrul şi floarea-soarelui din zona sudică de câmpie sunt principalele plante de
interes apicol care înfloresc în această perioadă.
Rezultă că valorificarea acestor culesuri conferă un grad sporit de siguranţă atingerii
optimului economic la stupinele transportate în perimetrele în care există aceste specii.

Lucrări de executat în stupină

De la început trebuie precizat că este necesar ca stuparul să aibă o conduită conformă cu
manifestările biologice, fiziologice şi de comportament ale albinelor în corelaţie cu starea timpului
şi a fazelor de înflorire a plantelor nectaro-polenifere:
1. În condiţii de cules asigurarea spaţiului pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii.
În timpul cercetării cuiburilor, familiile se aprovizionează cu faguri clădiţi şi artificiali.
Fagurii cu miere, în afară de cei cu puiet, se trec la extractor (atunci când nu există altă
posibilitate pentru crearea de spaţii suficiente pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii
proaspete).
Experienţa a dovedit cu prisosinţă că una dintre metodele de bază pentru creşterea
randamentului culesului cu 40 până la 50% constă în introducerea în stupi la timpul oportun a
fagurilor suplimentari sau a corpurilor cu faguri de strânsură.
Ca o regulă generală în timpul culesurilor abundente controlul stupilor se reduce la
minimum pentru a nu deranja inutil albinele.
Mersul culesului se urmăreşte zilnic prin diferenţele de greutate înregistrate la cântarul de
control.
2. Pentru a evita roirea naturală necontrolată există mai multe procedee de roire artificială
descrise în toate cărţile şi revistele de apicultură.
Una dintre ele numită roire artificială prin divizare constă în transvazarea într-un stup gol a 4
faguri bine populaţi cu albine şi puiet ridicaţi dintr-o familie puternică având cel puţin 9-10 faguri
cu puiet şi 16-18 intervale cu albine.
Practic se procedează la despărţirea familiei în două jumătăţi.
Albinele bătrâne se vor întoarce la stupul de bază iar în stupul în care se formează noua
familie se va introduce o matcă fecundată sau o botcă gata de eclozionare.
3. În această lună, este în plină desfăşurare creşterea mătcilor în pepiniere specializate conform
unui flux tehnologic riguros sau în stupinele apicultorilor care ştiu să crească mătci după o metodă
gospodărească sau în mod profesional.
Principalele criterii de selecţie urmărite în creşterea mătcilor sunt:
‒ instinctul de acumulare (relativ la cantitatea de miere şi păstură din faguri);
‒ prolificitate mare (numărul de ouă depuse în 24 de ore);
‒ cantitatea şi aspectul puietului;
‒ rezistenţa sporită la iernare;
‒ dezvoltare accelerată devreme în primăvară;
‒ rezistenţa a boli;

59
 ‒ blândeţe (comportament liniştit pe faguri);
‒ tendinţă scăzută la roire;
‒ clădirea fagurilor.
Dacă unele mătci prezintă defecte (epuizare, defecte fizice, prolificitate necorespunzătoare
deşi nu sunt vârstnice), se recurge la înlocuirea lor pe loc sau în viitorul cât mai apropiat cu mătci de
la rezerva stupinei sau achiziţionate anume în acest scop.
Această lucrare este hotărâtoare pentru dezvoltarea şi productivitatea ulterioară a familiilor
de albine respective şi în primul rând pentru performanţele productive din anul următor.
Mătcile de calitate vor asigura în stupină familii de albine cu capacităţi productive deosebite
ceea ce ridică gradul de favorabilitate îndeplinirii optimului economic adică realizarea acelor
producţii care stau la baza profitului exploataţiei apicole.
În această perioadă se pot forma nuclee pentru mătcile de rezervă necesare în sezon, având
de o parte şi de alta câte un fagure cu provizii.
Un mijloc eficient pentru dezvoltarea nucleelor constă în transportarea lor pe o altă vatră la
extremitatea aceleiaşi localităţi sau în altă localitate (în afara razei economice de zbor a albinelor
din stupină).
4. În timpul recoltării fagurilor şi extracţiei mierii respectarea condiţiilor igienico- sanitare este
obligatorie.
Ceea ce trebuie însă subliniat este că maniera de lucru rămâne aceeaşi la fiecare recoltare şi
extracţie a mierii, atâtea câte vor fi pe parcursul sezonului activ.
5. Pe toată durata culesurilor se asigură o bogată ventilaţie a cuiburilor.
Altfel un mare număr de albine, care ar putea participa direct sau indirect la adunarea şi
transformarea nectarului în miere, rămân pe la urdinişuri ca să asigure aerisirea cuiburilor.
Pentru aceasta urdinişurile se ţin larg deschise, iar pe timpul căldurilor mari ventilaţia se
asigură prin folosirea orificiilor din podişoare sau a scândurelelor de podişor prevăzute cu ţesătură
de sârmă.
În zilele caniculare, dacă stupina nu este aşezată într-o zonă umbrită, se asigură pe cât este
posibil umbrirea individuală a stupilor.
6. Bolile albinelor, diagnosticul şi tratamentul în vederea combaterii lor.
După fiecare recoltare a mierii se poate efectua un tratament cu Varachet conform
indicaţiilor din prospect.
Alte boli care pot apărea în această lună, cum se diagnostichează şi tratează aceste boli
(ascosferoză-puietul văros; aspergiloza-puietul pietrificat ş.a.) există indicaţii în prospectele
medicamentelor specifice: Micocidin, Codratin sau Locamicin.
• Un roi aflat în zbor poate fi oprit nu numai stropindu-l cu apă ci mai bine cu o rază de
lumină captată de la soare cu ajutorul unei oglinzi.
Proiectând pe roi acest spot luminos albinele pierd simţul orientării şi, asemenea unui avion
în derivă, aterizează forţat pe sol sau pe cel mai apropiat suport.
• Un roi strâns în ghem agăţat de o creangă, de o streaşină, sau de o grindă a unei construcţii
îşi păstrează căldura şi integritatea în nopţile reci şi chiar ploioase.
• Matca ieşită din botcă trebuie atent verificată înainte de a fi folosită.
Se vor observa în amănunt: - antenele,
- ultimul segment al abdomenului,
- aspectul exterior în general,
- dezvoltarea fizică.
Aceste date sunt luate ca bază de acceptare sau rebutare.

Acțiuni suplimentare
• condiţionarea mierii;
• tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei;
• executarea lucrărilor de întreţinere a culturilor de plante melifere sau furajero-melifere;
• recoltarea polenului de porumb.

60
 Acțiuni organizatorice
• pregătirea vetrelor de stupină la masivele melifere;
• asigurarea la timp a stupinelor cu mijloace de transport;
• procurarea de material lemnos necesar reparaţiilor şi confecţionării de stupi, rame,
adăposturi demontabile pentru stupărit pastoral şi alte accesorii;
• asigurarea braţelor suplimentare de muncă pentru lucrări în stupină şi transporturi;
• livrarea mierii.
Abundenţa floristică caracterizează această lună în care începe sau continuă înflorirea
următoarelor specii:
Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în iunie
- Busuioc lânos (Stachys lanata)**,
- Castan (Aesculus hippocastanum)**,
- Cătina albă (Hippophae rhamnoides)**,
- Ceapă seminceri (Allium cepa)**,
- Dovleac (Cucurbita pepo)**,
- Glădiţă (Glenitschia triacanthos)**,
- Albăstriţa (Centaurea cyanus)*, - Gutui (Cydonia oblonga)**,
- Bănuţei (Bellis perennis)*, - Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**,
- Caprifoi (Lonicera tatarica)*, - Hurmuz alb (Symphoricarpus albus)**,
- Catalpa (Catalpa bignoides)*, - Iarba şarpelui (Echium vulgare)**,
- Căpşun (Fragaria moschata)*, - Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**,
- Dracilă (Berberis vulgaris)*, - Lucerna (Medicago sativa)**,
- Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*, - Mac roşu (Papaver rhoeas)**,
- Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*, - Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**,
- Limba mielului (Borago officinalis)*, - Păducel (Crataegus monogymna)**,
- Mac oriental (Papaver orientale)*, - Pălămida (Cirsium arvense)**,
- Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*, - Păpădie (Ţaraxscum officinale)**,
- Sălcioara mirositoare (Eleaagnus angustifolia)*, - Pepene galben (Cucumis mello)**,
- Soc (Sambucus nigra)*, - Pepene verde (Citrullus vulgaris)**,
- Sparceta (Qnobrychis vicifolia)*, - Pin (Pinnus sp.)**,
- Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*, - Rapiţă sălbatică (Brassica rapa) **,
- Roiniţă (Melissa officinalis)**,
- Salcâm mic (Amorpha fruticosa)**,
- Salvia de câmp (Salvia pratensis)**,
- Sânger (Cornus sanguinea)**,
- Talpa gâştei (Leonorus cardiaca)**,
- Trifoi roşu (Trifolium pratense)**,
- Brad (Albies alba)***,
- Coriandru (Coriandrum sativum)***,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia)***,
- Muştar alb (Sinapis alba)***,
- Rapiță de primăvară (Brassica râpa var - Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****,
oleifera)***, - Teiul argintiu (Tilia argentea)****,
- Salcâm (Robinia pseudoacacia)***, - Zmeur (Rubus idaeus)****.
- Salcâm roz (Robinia neomexicana)***,
- Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***,
- Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***,
- Viţa de vie (Vitis vinifera)***,
**** → pondere apicolă foate mare, ** → pondere apicolă mijlocie,
*** → pondere apicolă mare, * → pondere apicolă mică.

Nu uitaţi!
• Un mijloc de bază pentru întărirea familiilor de albine îl constituie folosirea familiilor
ajutătoare.

61
 • Acum este cea mai favorabilă perioadă pentru formarea familiilor ajutătoare, fără ca prin
aceasta să pericliteze folosirea culesurilor următoare.
• Prin unirea în toamnă a familiilor ajutătoare cu familii de bază din care au fost formate, se
măreşte cu 50% puterea familiilor şi se previne totodată roirea naturală

IULIE - cuptor

A şaptea lună calendaristică îşi revarsă torentele de căldură din văzduh.

Soarele strălucitor, razele ultraviolete dimineaţa şi calorice peste zi redau tabloul acestei luni
de vară care de obicei este deosebit de fierbinte.
Uneori, fronturi de aer oceanic, cu furtuni şi ploi repezi forfecate de descărcări electrice,
completează tabloul acestei luni de văpaie pe teritoriul ţării noastre.
După încheierea culesurilor de vară, ritmul de dezvoltare al familiilor de albine încetul cu
încetul se reduce.
Totodată datorită uzurii, numărul albinelor culegătoare se micşorează de la o zi la alta iar în
condiţiile zonei de stepă din lipsa plantelor nectaro-polenifere, în această perioadă zborul albinelor
scade şi mai mult.
În aceste condiţii familiile de albine încep să se pregătească pentru iernare: izgonesc trântorii
şi datorită reducerii ouatului mătcilor, hrănesc un număr mai mic.
Numărul albinelor din familii scade şi el pe zi ce trece rămânând în stup multe albine
vârstnice uzate fiziologic, care nu pot asigura o iernare normală a familiilor.
În Delta Dunării şi în zonele inundabile ale acesteia unde înfloreşte flora de baltă precum şi
în zona colinară de la fâneaţă şi trifoi alb, în anii ploioşi, albinele pot beneficia de unele culesuri de
întreţinere care favorizează reînceperea activităţii în stupi.
Astfel, albinele aduc nectar şi polen, mătcile mai bine hrănite îşi reiau ouatul, familiile cresc
mai mult puiet iar aportul de nectar şi polen întregesc rezervele de hrană pentru sezonul rece.
Practic odată cu încheierea culesurilor de vară, începe și pregătirea familiilor de albine în
vederea iernării iar de modul în care acestea vor fi îngrijite în lunile următoare (august și
septembrie) depinde în mare măsură iernarea fără pierderi a familiilor și dezvoltarea acestora în
sezonul de primăvară.

Diagnostic
Familia de albine intră în ultima parte a ciclului ei biologic.
Desigur, activitatea principală din familie vizează cu precădere acumularea rezervelor de
hrană pentru iernare.
Se consideră drept principală cauză a acestui comportament instinctul de acumulare care
primează în detrimentul instinctului de înmulţire.
Aceasta înseamnă că un număr mai mare de albine participă la culesul, prelucrarea
nectarului şi depozitarea mierii în celule şi mai puţine albine sunt prezente în activităţile de creştere
a puietului.
Un observator atent al fenomenelor ce se petrec pe ramele stupului poate vedea chiar un fel
de luptă, un fel de concurenţă între matcă şi albinele culegătoare.
Acestea din urmă, fireşte în condiţii de cules, umplu un număr mereu mai mare de celule cu
nectar şi polen astfel ca suprafeţele cu celule de faguri pentru ouat devin din ce în ce mai reduse.
Fenomenul denumit „blocarea cuibului“ apare evident la culesul de la floarea- soarelui, un
cules abundent şi intens care actualmente nu mai are ca în trecut caracterul de scurtă durată.
Aceasta din cauza însămânţării plantei la date diferite şi, ca urmare, a prelungirii în timp a
fazelor de înflorire a lanurilor din acelaşi areal.

62
 De cele mai multe ori, din diverse cauze la acest cules se produce o uzură accelerată a
albinelor, o scădere numerică a populaţiei stupului ceea ce face ca familia de albine să devină
vulnerabilă la expansiunea, specifică în această perioadă a acarianului Varroa jacobsoni.
Mai ales la mătcile bătrâne se înregistrează o scădere a numărului de ouă depuse în 24 de ore
sau într-o anumită perioadă de timp.
Se continuă culesurile la tei, la fineţe de deal iar în zona de munte, de zburătoare.
Creşterea trăntorilor este îngrădită, iar uneori începe gonirea lor.

Lucrări de executat în stupină

• Recoltarea fagurilor cu miere, extracţia (centrifugarea), transportul şi depozitarea
corespunzătoare a acestui produs care reprezintă plata eforturilor atât a albinelor cât şi a
proprietarului stupinei.
Recoltarea fagurilor şi extracţia mierii se vor face cu cea mai mare grijă.
Chiar dacă după încheierea culesului de la tei stupina va fi deplasată în pastoral, la un alt
cules, este indicat ca în fiecare familie să se lase 5-6 kg de miere ca rezervă de hrană.
Apicultorul prevăzător va opri în depozit de la fiecare cules - deci şi de la cel de salcâm câte
1-2 faguri cu miere căpăcită pentru fiecare familie.
• Întărirea familiilor de albine noi, formate în lunile precedente prin adăugarea de faguri cu
puiet, miere şi polen ridicaţi din familiile foarte puternice care constituie nucleul de bază al stupinei.
Imediat după culesul de salcâm sau tei se pot forma roii artificiali cărora trebuie să li se
acorde toată atenţia astfel ca printr-o dezvoltare corespunzătoare, până la intrarea în iarnă, să atingă
nivelurile de putere şi rezerve de hrană proprii unei familii puternice.
Lucrările efectuate trebuie să asigure toate condiţiile necesare pentru o valorificare în cele
mai bune condiţii a culesurilor următoare în paralel cu acţiunile de polenizare a culturilor agricole
entomofile.
• Lucrările de creştere a mătcilor continuă şi în această lună în conformitate cu secvenţele
tehnologiilor aplicate în sistem gospodăresc sau intensiv.
• Înlocuirea mătcilor bătrâne, uzate sau necorespunzătoare cu mătci tinere (din acest an)
selecţionate şi verificate.
• Ventilaţia suplimentară a stupilor este o măsură binevenită mai ales în perioadele cu călduri
excesive înţelegând că protejarea stupilor de razele puternice ale soarelui prin umbrire va sta în
atenţia stuparului.
Astfel, în zilele toride, albinele care asigură termoreglarea cuibului (prin aducerea apei şi
ventilaţie) vor fi mult mai puţine, ele putând participa la alte activităţi (creşterea puietului,
recoltarea şi prelucrarea nectarului).
• Controlul stării sanitar-veterinare a familiilor se poate face o dată cu ridicarea fagurilor de
recoltă.
La apariţia primelor semne de boală, de infestare cu acarieni se vor lua de îndată măsurile
care se impun.
• Prevenirea şi combaterea furtişagului vor sta în atenţia stuparului care, la fiecare intervenţie
în stupi va respecta măsurile de prevenire a acestui fenomen nedorit, în caz că se observă tendinţe
de furtişag sau acesta s-a declanşat se vor lua imediat măsurile de combatere.
• Stupăritul pastoral - dacă nu s-a încheiat - se va derula, acţiune cu acţiune, având în vedere
toate regulile şi reglementările obligatorii.
Este de mare importantă recunoaşterea şi amenajarea judicioasă a vetrelor din masivele
melifere cuprinse în planul de stupărit pastoral.
Pentru buna reuşită a acţiunilor de stupărit pastoral vor fi asigurate din vreme mijloacele de
transport şi forţa de muncă suplimentară necesară manipulării stupilor.
Se înţelege că este obligatoriu ca stupii să fie pregătiţi corespunzător fiecărei familii fiindu-i
asigurat corpul sau corpurile suplimentare sau magazinele cu echipament de faguri destinat
prelucrării nectarului şi depozitării mierii.

63
 După efectuarea transportului şi amplasarea stupilor pe noua vatră se va proceda la
anunţarea în scris a organelor locale a unităţilor agricole şi silvice din zonă asupra locului precis al
amplasării stupinei şi după caz a adresei stuparului.
• Folosirea ramelor clăditoare pentru producerea de ceară.
• Controlul familiilor după ultimul cules de vară şi hrănirea suplimentară a familiilor în cazul
lipsei de cules în natură (completarea rezervelor de hrană).

Acțiuni suplimentare
• condiţionarea mierii;
• tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei;
• însămânţări de plante melifere în mirişte;
• colectarea polenului de porumb;
• recoltarea seminţelor de plante melifere.

Acțiuni organizatorice
• organizarea transporturilor de stupi;
• stabilirea planului de reparaţii;
• organizarea de vetre la masivele melifere de luncă şi Delta Dunării.

Știați că...
• Mătcile obţinute prin încrucişări consangvine (mătci împerecheate cu trântori fraţi) dau în
descendenţă puiet puţin iar uneori din ouăle depuse jumătate dispar după 6 ore.
• Lipsa puietului necăpăcit din familie este un semn aproape sigur al orfanizării.
• Ouăle depuse neregulat, pe pereţii celulelor, 2 sau 3 în aceeaşi celulă, bâzâitul plângător al
albinelor este un semn cert nu numai al faptului că familia este orfană (nu mai are matcă) ci şi că
avem de a face cu o familie bezmetică.
• Dacă, pentru a o împuternici, introducem într-o familie un fagure cu puiet tânăr necăpăcit şi
a doua zi albinele trag (construiesc) botci de salvare, trebuie să verificăm ca nu cumva familia să fi
rămas fără matcă.
Iulie este o lună în care încep să înflorească sau îşi continuă înflorirea următoarele specii
spontane sau cultivate de interes apicol:

Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna iulie

- Busuioc de baltă (Stachys palustris)**,
- Albăstriţa (Centaurea cyanus)*,
- Busuioc lânos (Stachys lanata)**,
- Anghinarea (Cynara scolymus)*,
- Butoiaş (Oenanthe aquatica)**,
- Bumbac (Gossypium hirsutum)*,
- Ceapă seminceri (Allium cepa)**,
- Caprifoi (Lonicera tatarica)*,
- Dalia (Dahlia sp.)**,
- Castravete (Cucumis sativum) *,
- Dovleac (Cucurbita pepo)**,
- Ceara albinei (Asclepias syriaca)*,
- Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**,
- Cenuşer (Ailanthus glandulosa)*,
- Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**,
- Cicoare (Cichorium intybus)*,
- Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**,
- Fluturei (Gaillardia picta)*,
- Iarba şarpelui (Echium vulgare)**,
- Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*,
- Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**,
- Izmă bună (Mentha piperita) *,
- Lavanda (Lavandula vera)**,
- Isop (Hyssopus officinalis)*,
- Lucerna (Medicago saliva)**,
- Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*,
- Mac roşu (Papaver rhoeas)**,
- Limba mielului (Borago officinalis)*,
- Mătăciune (Dracocephalum moldavica)**,
- Mac de câmp (Papaver dubium)*,
- Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)**,
- Mac de grădină (Papaver somniferum) *,
- Pălămida (Cirsium arvense)**,
- Mac oriental (Papaver orientale)*,
- Păpădia (Taraxacum officinale)**,
- Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*,
- Pepene galben (Cucumis mello)**,
- Soc (Sambucus nigra)*,
- Pepene verde (Citrullus vulgaris)**,
- Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*,
- Rapiță sălbatică (Brassica râpa)**,

64

- Busuioc de mirişte (Stachys anaua)***,
- Coriandru (Coriandrum sativum) ***,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia)***,
- Muştar alb (Sinapis alba)***,
- Salcâm roz (Robinia neomexicana)***,
- Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***,
- Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***,
- Zburătoare (Chamaenehon angustifolium)***,
**** → pondere apicolă foate mare,
*** → pondere apicolă mare,
- Răchitan (Lythrum salicaria)**,
- Roiniţă (Melissa officinalis)**,
- Salcâm japonez (Sophora japonica)**,
- Salvia de câmp (Salvia pratensis)**,
- Sulfina albă (Melilotus allbus)**,
- Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**,
- Talpa gâştei (Leonurus cardiaca)**,
- Trifoi alb (Trifolium repens)**,
- Trifoi roşu (Trifolium pratense)**,
- Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****,
- Teiul argintiu(Tilia argentea)****,
- Zmeur (Rubus idaeus)****.
** → pondere apicolă mijlocie,
* → pondere apicolă mică.

Nu uitaţi!
• Scăderea ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet este un fenomen natural, imprimat de ritmul
caracteristic de viaţă al albinelor.
• Scăderea creşterii de puiet poate fi accentuată de lipsa totală de cules şi de vremea
excepţional de călduroasă, care contribuie la diminuarea ouatului mătcilor sub limita normală, fapt
care contribuie la slăbirea exagerată a familiilor de albine.
• Odată slăbite familiile de albine, ele nu mai pot fi redresate până la sfârşitul sezonului.
• În vederea menţinerii puterii familiilor, este necesar ca, din ziua recoltării mierii după
începerea culesului mare, în familii să se oprească suficiente rezerve de miere, iar în cazul extracţiei
totale să înceapă imediat hrănirea în vederea completării rezervelor de hrană necesare iernării.
• Totodată, dacă lipsa de cules continuă, în tot timpul familiile vor fi hrănite suplimentar
(zahăr tos administrat săptămânal).
• Paralel se asigură umbrirea familiilor în cele mai călduroase ore ale zilei.
• Luând aceste măsuri, familiile se menţin în stare activă, creşterea puietului se desfăşoară la
un nivel corespunzător şi astfel familiile nu slăbesc.
• Cea mai mare eroare, ireparabilă de altfel, se face dacă după recoltarea mierii (tei, floarea-
soarelui) familiile sunt lăsate la voia întâmplării.

AUGUST - gustar

A opta lună calendaristică se caracterizează printr-un cer de un albastru deosebit, cu un soare

afectiv şi călduros, cu precipitaţii reduse, cu multe zile frumoase și călduroase.
În această lună condiţiile de climă şi cules sunt din ce în ce mai puţin favorabile pentru
creşterea de puiet şi menţinerea puterii familiilor de albine din stupine.
Nopţile devin mai lungi şi în zonele de stepă sursele de cules se reduc considerabil.
Zona colinară şi suprafeţele de teren din zona inundabilă şi Delta Dunării rămân singurele
teritorii în care se întâlneşte încă o vegetaţie care mai produce nectar şi polen pe care albinele îl
culeg de la trifoiul alb, de la otava rămasă după cosirea fâneţelor şi care începe să înflorească
precum şi de la vegetaţia din flora spontană care crește în locurile umede.

65
 În această perioadă, pe măsură ce albinele care au participat la culesurile de vară continuă să
moară, puterea familiilor se reduce şi se intesifică acţiunile de pregătire a familiilor de albine pentru
sezonul apicol al anului următor.

Diagnostic
Pentru apicultor, august este o lună foarte importantă pentru că acum, în cuib, se declanşează
creşterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus, în stupi începe formarea
generaţiei care va ierna.
Esenţial pentru fiecare stupar este să cunoască şi să asigure toate verigile fluxului tehnologic
prin care familiile de albine sunt menţinute la o putere cât mai mare (număr de albine) ştiut fiind că
puterea familiei stă în mulţimea de albine care populează stupul.
În urma culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui, familiile de albine ajung slăbite
atât din punct de vedere al cantităţii de albine cât şi al calităţii mătcii.
Dacă în luna precedentă creşterea puietului a înregistrat o diminuare, în cursul lunii august
apare de obicei un nou impuls de creştere fără însă a atinge nivelul de intensitate de la începutul
verii, începe perioada creşterii albinelor de iarnă, în stupi apar semnele pregătirii pentru iernare,
aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului.
Astfel scăderea temperaturilor atmosferice nocturne determină ca albinuţele să părăsească
fagurii periferici ai stupului şi să se aglomereze în zona centrală a cuibului adică în zona fagurilor
cu puiet.
Rezervele de hrană, respectiv mierea şi păstura sunt concentrate în jurul puietului dispus în
centrul cuibului.
Apicultorii cu experienţă cunosc fenomenul de blocaj al cuibului manifestat prin depozitarea
masivă de miere în fagurii din cuib.
Acest blocaj apare ca urmare a manifestării pronunţate a instinctului de acumulare al
familiilor, datorită apropierii sezonului rece, când albinele sunt grăbite să-şi formeze rezervele de
hrană.
Ca urmare a acestui blocaj, apare concurenţa între instinctul de acumulare şi instinctul de
înmulţire, balanţa înclinându-se în favoarea acumulării.
Aceasta are ca rezultat o diminuare a spaţiului de ouat al mătcii, iar albinele afectate creşterii
puietului vor fi din ce în ce mai puţine.
Astfel puterea familiei scade, rezultând mai puţine albine cu corp gras format (albine de
iernare), dar şi mai puţin pregătite din punct de vedere fiziologic pentru traversarea iernii.
Albinele nu mai cresc faguri şi nici puiet de trântori ( deşi se poate ca în zonele cu culesul de
întreţinere, familiile să se activizeze, să crească încă trântori şi deseori să schimbe liniştit mătcile) în
schimb propolizează intens mai ales crăpăturile stupilor şi spaţiile pe care se sprijină extremităţile
leaturilor superioare ale ramelor şi câteodată chiar urdinişul.
Calitatea mătcilor este foarte importantă în această perioadă, o matcă uzată neputând face
faţă concurenţei cu albinele culegătoare.
Acest fenomen este uşor de observat la astfel de familii care mai cresc trântori pentru a
asigura fecundarea mătcilor tinere, eclozionate în această perioadă.
Uneori, cu precădere în zilele lipsite de cules natural, se acutizează tendinţele de agresivitate
şi de furtişag.
Firesc este ca apicultorul, care a înţeles diagnoza, să acţioneze în direcţia manifestărilor
fiziologice, biologice şi de comportament ale familiei de albine înlesnind acesteia desfăşurările
dictate în principal de instinctul de conservare a speciei.

Lucrări de executat în stupină

Se va începe acţiunea de revizie generală a familiilor pentru aprecierea rezervelor din cuib
precum şi a calităţii mătcilor.
De rezultatele acestui control depinde cum se vor desfăşura viitoarele acţiuni.
Se urmăreşte optimul în:

66
 • Calitatea mătcilor (reginelor)
S-a dovedit cu prisosinţă că mătcile tinere depun mai multe ouă la sfârşitul verii şi chiar
toamna decât cele vârstnice mai ales în cazul absenţei unor culesuri de întreţinere.
Tehnologiile moderne de creştere şi exploatare a albinelor prevăd înlocuirea anuală a
jumătate din toate mătcile stupinei ştiut fiind că prolificitatea scade iar o matcă de 3 ani nu mai
posedă o viteză de ouat mulţumitoare.
Perioada sfârşitului verii şi începutul toamnei este intervalul de timp în care acceptarea
mătcilor în unităţile biologice destinate schimbării se petrece cel mai uşor adică fără sau cu puţine
manifestări de respingere.
Calitatea nu este dată doar de vârstă ci şi de provenienţa mătcilor.
Se recomandă mătcile selecţionate şi verificate obţinute prin metode gospodăreşti din
familiile recordiste ale stupinei sau mai bine cele achiziţionate de la producătorii consacraţi de
mătci ori din pepinierele de creştere specializate.
Introducerea mătcilor în familii este o operaţie care - indiferent de metoda folosită -
presupune pricepere şi respectarea obligatorie a unor reguli îndeobşte cunoscute de stuparii cu
experienţă, începătorii sau cei care nu au îndemânarea şi cunoştinţele necesare vor trebui să apeleze
la ajutorul unui apicultor avansat, înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mâţei ce
urmează a se împerechea după introducerea lor în familii, nu se recomandă.
Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau chiar mai mult iar
unele familii pot rămâne uneori fără mătci din cauza pierderii lor la zborul de împerechere.
• Calitatea fagurilor, respectiv al cuibului
La fel ca în primăvară, în intervalul de timp la care ne referim ca şi în cel următor, mătcile
evită să depună ouă în fagurii noi care păstrează mai greu căldura.
De aceea, cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima extracţie a mierii, în zona cuibului la stupii
orizontali sau în corpul corespunzător la stupii verticali din cele două corpuri destinate pentru
iernare se vor asigura faguri clădiţi în anul precedent în care au fost crescute mai multe generaţii de
puiet.
Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi, pe cât posibil, fără celule deformate sau de
trântori.
• Deblocarea cuiburilor
Existenţa unor bune culesuri târzii de întreţinere poate determina blocarea cuiburilor prin
depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului.
Restrângerea spaţiului de ouat determină ca familii foarte bune în timpul sezonului activ să
slăbească excesiv şi să ajungă cu o populaţie insuficientă pentru traversarea în bune condiţii a
perioadei de iarnă.
Concret, deblocarea cuiburilor se face prin introducerea în mijlocul cuibului a unui fagure
clădit cu celule de albine lucrătoare.
Dacă fagurele a fost complet însămânţat cu ouă, operaţia se poate repeta la intervale de 5-7
zile sau chiar mai repede, în cazul unor familii puternice ce ocupă două corpuri în stupi multietajaţi
se practică procedeul inversării corpurilor.
Trebuie însă avut în vedere distribuirea ramelor cu rezerve de hrană la marginile fiecărui
corp organizându-se cuiburile în zona din mijloc.
• După terminarea culesurilor târzii, se vor ridica magazinele şi corpurile de recoltă (caturile,
magazinele) cu miere la stupii verticali precum şi ramele de recoltă la stupii orizontali.
• Identificarea manei în rezervele de hrană, extragerea acestei mieri (nu este recomandată
lăsarea mierii de mană în cuiburile de iernare deoarece, prin bogăţia mineralelor conţinute încarcă
intestinul albinelor, provocând diaree - e o miere grea) şi înlocuirea ei cu miere, preferabil de
salcâm sau sirop de zahăr concentrat.
• Completarea rezervelor de hrană pentru iarnă.
• Asigurarea căldurii în cuib.
Mai ales în timpul nopţii temperaturile scăzute determină o încetinire a ouatului mătcii.

67
 Pentru a elimina acest neajuns se procedează la reducerea cuibului care va fi format numai
din rame bine acoperite cu albine.
Fagurii cu puiet gata de eclozionare şi cei cu miere puţină vor fi aşezaţi la margine sau, după
descăpăcirea mierii, se vor dispune după diafragmă de unde mierea va fi transportată de albine în
cuib.
După restrângerea cuibului cu ajutorul diafragmei despărţitoare se procedează la
împachetarea cuibului cu perniţe laterale iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă.
• Activarea intensităţii şi prelungirea perioadei de creştere a puietului.
Este bine ca în această perioadă, dacă se poate, familiile să fie deplasate la culesuri târzii din
păşunile şi fâneţele situate în luncile apelor curgătoare sau în zone inundabile pentru a-şi forma
rezervele de hrană naturală care, se ştie, este cea mai bună.
De asemenea, culturile furajere din mirişti oferă un bun cules de întreţinere.
Dacă nu există asemenea culesuri în zona de amplasare a stupinei sau lipseşte posibilitatea
deplasării stupinelor în asemenea perimetre se recomandă efectuarea unor hrăniri stimulente.
Se va folosi siropul de zahăr în proporţie 1:1 (1 parte zahăr la o parte apă) administrate în
hrănitor în porţii mai mari sau mai mici, la intervale scurte în funcţie de ritmul consumului.
În zonele unde polenul din natură este insuficient se vor introduce rame cu păstură sau, în
lipsă turte cu polen sau înlocuitori (turte cu polen 30%).
• Se va acorda o atenţie sporită familiilor ajutătoare, formate în cursul lunii iunie, urmărindu-
se o dezvoltare corespunzătoare a lor prin hrăniri stimulative.
• Tratamentele de bază pentru diagnosticul şi combaterea varroozei se fac la început cu
medicamentul Varachet, apoi cu Mavrirol produse de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru
Apicultură.
Se vor respecta întocmai indicaţiile cuprinse în prospectele acestor medicamente de mare
eficacitate şi care se găsesc de vânzare în magazinele Apicola şi în farmaciile veterinare din
întreaga ţară.

Acțiuni suplimentare
• condiţionarea mierii;
• tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei;
• recoltarea seminţelor de plante melifere.

Acțiuni organizatorice
• întocmirea planului de aprovizionare cu utilaje şi materiale, pentru anul următor;
• organizarea transporturilor la masivele melifere cu înflorire târzie;
• controlul situaţiei stupinei.

August este luna în care mai multe specii de interes apicol se află în diferite fenofaze de
înflorire (început, maxim, sfârşit):
Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna august
- Anghinarea (Cynara scolymus)*,
- Busuioc de baltă, ţepuh (Stachys palustris)*,
- Busuioc lânos (Stachys lanata)*,
- Butoiaş (Oenanthe aquatica)*,
- Castravete (Cucumis sativum)*,
- Ceara albinei (Asclepias syriaca)*,
- Cenuşer (Ailanthus glandulosa)*,
- Cicoare (Cichorium intybus)*,
- Fluturei (Gaillardia picta)*,
- Hrişcă (Polygonum fagopyrum)*,
- Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)*,

- Dalia (Dahlia sp,)**,

- Evodia, arborele de miere (Evodia hupensis)**,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia)**, 68
- Răchitan (Lythrum salicaria)**,
 - Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)*, - Salcâm roz (Robinia neomexicana)**,
- Iarba şarpelui (Echium vulgare)*, - Zburătoare (Chamaenerion angustifolium)**.
- Izmă bună (Mentha piperita)*,
- Isop (Hyssopus officinalis)*,
- Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*,
- Lavanda (Lavandula vera)*,
- Lucerna (Medicago saliva)*,
- Mac de grădină (Papaver somniferum)*,
- Mătăciune (Dracocephalum moldavica)*,
- Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)*,
- Pălămida (Cirsium arvense)*,
- Păpădia (Taraxacum officinale)*,
- Pepene galben (Cucumis mello)*,
- Pepene verde (Citrullus vulgaris)*,
- Rapiță sălbatică (Brassica râpa)*,
- Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*,
- Roiniţă (Melissa officinalis)*, - Busuioc de mirişte (Stachys annua)***,
- Salcâm japonez (Sophora japonica)*, - Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)***,
- Steluţa vânătă (Aster amellus)*,
- Sulfina albă (Melilotus allbus)*,
- Topinambur (Helianthus tuberosus)*,
- Trifoi alb (Trifolium repens)*,
- Trifoi roşu (Trifolium pratense)*,
**** → pondere apicolă foate mare, ** → pondere apicolă mijlocie,
*** → pondere apicolă mare, * → pondere apicolă mică.

Nu uitaţi!
Măsurile de menţinere a puterii familiilor de albine, luate în luna precedentă, vor fi completate
prin crearea condiţiilor optime în cuib pentru creşterea intensă de puiet.
Se impune reducerea volumului cuibului, împachetarea acestuia şi introducerea în mijlocul
acestuia a fagurilor goi, în care au crescut mai multe generaţii de puiet.
În cazul lipsei de polen în cuib şi în natură, se introduc la 2 faguri cu păstură, asiguraţi în lunile
precedente, iar în lipsa acestora se administrează turte de polen sau înlocuitori.
Paralel cu aceasta vor fi înlocuite mătcile care nu ouă normal, prin unire cu nuclee cu mătci de
rezervă.
Un mijloc eficient de întărire a familiilor în vederea iernării îl constituie folosirea familiilor
ajutătoare, formate în cursul lunii iunie, cărora până la unirea cu familiile de bază li se vor asigura
condiţii pentru creştere intensă de puiet.

SEPTEMBRIE - răpciune

A noua lună calendaristică este luna echinocţiului de toamnă, 23 septembrie, când ziua este
egală cu noaptea şi când din punct de vedere meteorologic în natură există o mare stabilitate
atmosferică, mai ales în zonele deluroase şi de munte, cu precipitaţii în general reduse şi umiditate
relativă.
Odată cu începerea sezonului de toamnă zilele sunt mai scurte, durata de zbor a albinelor se
reduce, sursele de cules cu excepţia zonelor din luncile inundabile şi Delta Dunării dispar, nopţile
devin mai reci şi ca urmare albinele din familii încep să se restrângă pe fagurii cu puiet din mijlocul
cuiburilor.
Pe fagurii din cuibul familiilor de albine cantitatea de larve este din ce în ce mai redusă
astfel că spre sfârşitul lunii puietul aproape că dispare din stupi.

69
 La albinele de iernare, în această perioadă, se apropie de sfârşit acumularea în corp a unor
importante cantităţi de glucide, protide şi lipide care alcătuiesc corpul gras, ce se întinde ca o
căptuşeală sub învelişul chitinos dorsal, aflat deasupra diafragmei.
Din această substanţă glucidele servesc la funcţionarea muşchilor, lipidele alcătuiesc
rezervele grase iar proteinele sunt indispensabile pentru alimentarea larvelor şi a mătcii în perioada
când albinele nu culeg polen din natură.

Diagnostic
Odată cu venirea toamnei familiile de albine îşi încep pregătirea pentru iernare.
Această perioadă se caracterizează prin aceea că numărul de albine, intensitatea creşterii
puietului şi activitatea de zbor, se diminuează.
Albinele crescute în această perioadă sunt diferite de cele eclozionate în timpul verii, prin
faptul că acestea pot trăi 7-8 luni spre deosebire de cele de vară la care durata medie de viaţă este de
35-45 zile.
Aceasta se datorează modificărilor în structura biologică şi fiziologică a albinelor de iarnă, la
care se dezvoltă acest organ specializat în acumularea de rezerve de proteine şi grăsimi, pe seama
consumului de păstură.
Corpul gras se dezvoltă numai la albinele de iarnă.
Supravieţuirea acestor albine se datorează şi faptului că ele participă mai puţin la creşterea
de puiet şi la activitatea de cules de nectar.
Nopţile reci fac ca albinele să se strângă pe fagurii de puiet din mijlocul cuiburilor. În
această perioadă, mătcile depun din ce în ce mai puţine ouă, iar în condiţiile de lipsă de cules, ponta
poate înceta.
Cantitatea de larve din cuib este din ce în ce mai mică şi uneori spre sfârşitul lunii în stup nu
mai există puiet.
Apariţia unor culesuri de nectar şi polen poate spori activitatea familiei dar nu la intensitatea
de la începutul verii.
Desigur, un cules de întreţinere ar fi binevenit dar vegetaţia de interes apicol se diminuează
pe zi ce trece, excepţie făcând zonele inundabile din luncile apelor curgătoare sau din Delta Dunării
unde se mai găsesc specii vegetale de interes apicol aflate în diferite fenofaze de înflorire (început,
maxim sau sfârşit) după cum evoluează în arealul respectiv condiţiile meteorologice (temperatura
aerului şi precipitaţiile).
Valorificarea unor surse târzii de cules asigură un plus de miere şi păstură în rezervele de
hrană pentru iernare şi determină evitarea furtişagului în cazul administrării siropului de zahăr
menit completării rezervelor.
Încă o manifestare caracteristică acestei perioade constă în izgonirea trântorilor din stup.
De asemenea se intensifică propolizarea cuiburilor.
Revizia amănunţită a stării flecarei familii de albine din stupină, chiar de la începutul lunii,
oferă stuparului acele constatări ce îi vor direcţiona toate acţiunile ce vizează iernarea fără pierderi
şi menţinerea capacităţilor productive ale familiilor de albine în viitorul sezon apicol activ.
Cele mai mari pierderi de familii de albine se produc în stupină în timpul sezonului rece.
Este deci de maximă importanţă ca toate pregătirile de iernare să se facă prin intervenţii
corecte, executate în timp util.

Lucrări de executat în stupină

• Strâmtorarea drastică a cuibului - cu ajutorul diafragmei la nivelul numărului de rame
ocupate compact de albine.
• Echilibrarea rezervelor de hrană între familiile stupinei, cu observaţia că pe durata sezonului
rece, cantitatea de miere necesară unei singure familii ca rezerve de hrană este de minimum 18-20
kg.
• Asigurarea rezervelor de hrană până la nivelul necesarului obligă uneori pe apicultor să
intervină cu hrăniri de completare.

70
 Hrănirile se fac în porţii mai mari sau mai mici - în funcţie de viteza cu care albinele
prelucrează şi depozitează hrana - administrând în hrănitor siropul de zahăr 2:1 având grijă ca la
administrare să nu declanşăm furtişagul.
• Legat de cantitatea şi calitatea rezervelor energetice (miere + sirop din zahăr) apicultorii sunt
de acord că necesarul pentru iernare trebuie asigurat conform a trei principii şi anume:
 pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice;
 din totalul rezervelor cel puţin 50% trebuie să o reprezinte mierea, restul fiind formate din
sirop de zahăr prelucrat de albine şi depozitat în faguri;
 în nici un caz nu se va lăsa în stup miere de mană pentru că aceasta favorizează apariţia
diareii la albine.
Tot legat de calitatea mierii care compune pachetul de faguri cu rezerve se recomandă ca
mierea din stup să fie pe cât posibil de salcâm, căpăcită şi provenită numai din familii de albine
sănătoase;
• Administrarea de stimulente nutritive este necesară mai ales în zonele de deal şi munte, unde
culesurile târzii sunt de mică intensitate sau lipsesc.
Stimularea se va face cu sirop de zahăr în raport de zahăr/apă = 1:1 sau 2:1.
Stimularea se poate face şi prin introducerea de rame cu miere şi păstură.
• În condiţiile în care matca depune între 600-800 de ouă pe zi, este necesară intensificarea
pontei prin crearea de spaţiu necesar ouatului.
Se vor scoate din cuib ramele cu miere şi polen şi se vor introduce după diafragmă.
Acolo unde este necesar se vor introduce 1-2 faguri goi, închişi la culoare.
Astfel matca va oua în aceştia stimulându-se astfel creşterea puietului.
• Înlocuirea mătcilor defecte sau epuizate, este o acţiune deosebit de importantă cu atât mai
mult cu cât se realizează mai uşor decât vara.
Se va urmări ca materialul introdus să fie de calitate superioară, crescut din suşe valoroase.
Se va evita introducerea botcilor de roire sau botcilor de salvare.
În stupinele unde există posibilităţi este necesară o reformă (înlocuire) de 25-50% a mătcilor
cunoscând că o matcă poate fi exploatată în condiţii optime 2 sau cel mult 3 sezoane apicole.
• Tratamentele de toamnă pentru diagnosticul şi combaterea varroozei pot începe şi ele se vor
efectua conform indicaţiilor din prospectul medicamentului Varachet (tratamentele se repetă de trei
ori la interval de 7 zile, când temperatura mediului este peste 14º, în zile cu soare).
• Cu ocazia pregătirilor pentru iernat, echipamentul de faguri al stupinei va fi verificat şi
sortat, procedându-se la reformarea şi topirea fagurilor vechi sau necorespunzători (rupţi, cu
defecte, dezmembraţi sau mucegăiţi).
• Familiile slabe a căror bună iernare este pusă sub semnul întrebării vor fi unificate cu alte
familii slabe sau fagurii cu albine lucrătoare proveniţi de la familiile desfiinţate se vor utiliza la
împuternicirea unor familii de putere medie.
• Se triază şi organizează grupa familiilor de prăsilă.
• Este bine ca în nopţile mai reci cuibul să fie protejat împotriva frigului.
• Corpurile stupilor, capacele, fundurile, podişoarele şi suporţii pe care stau stupii se verifică
şi, acolo unde este cazul, se fac reparaţiile, recondiţionările, etanşeizările şi vopsirile respective.

Acțiuni suplimentare
• Dezinfectarea stocului de faguri din depozit contra găselniţei.
• Repararea, recondiţionarea, dezinfectarea şi vopsirea echipamentului vechi.
• Construirea şi asamblarea echipamentului nou (rame, stupi, accesorii).

În septembrie numărul speciilor nectaro-polenifere, este diminuat faţă de lunile anterioare, în

funcţie de condiţiile meteorologice şi de zona geografică în această lună, în zborurile lor, albinele
mai pot întâlni în diferite faze de înflorire următoarele specii:

71
 Specii nectaro-polenifere care înfloresc în septembrie
- Busuioc de baltă (Stachys palustris)**,
- Busuioc lânos (Stachys lanata)**,
- Albăstriţa (Centaurea cyanus)*,
- Dalia (Dahlia sp.)**,
- Anghinarea (Cynara scolymus)*,
- Dovleac (Cucurbita pepo)**,
- Bănuţei (Bellis perennis)*,
- Hurmuz alb (Symphoricarpus albus)**,
- Castravete (Cucumis sativum)*,
- Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**,
- Cicoare (Cichorium intybus)*,
- Lavanda (Lavandula vera)**,
- Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*,
- Lucerna (Medicago saliva)**,
- Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*,
- Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**,
- Nalba (Malva silvestris)*,
- Păpădia (Taraxacum officinale)**,
- Nalba de grădină (Althaea rosea)*,
- Pepene galben (Cucumis mello)**,
- Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*,
- Pepene verde (Citrullus vulgaris)**,
- Steluţa vânătă (Aster amellus)*,
- Rapiță sălbatică Brassica râpa)**,
- Sulfina albă (Melilotus allbus) *,
- Răchitan (Lythrum salicaria)**,
- Topinambur (Helianthus tuberosus)*,
- Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**,
- Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*,
- Trifoi alb (Trifolium repens) **,
- Trifoi roşu (Trifolium pratense)**,
- Busuioc de mirişte (Stachys annua)***,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia)***.
**** → pondere apicolă foate mare, ** → pondere apicolă mijlocie,
*** → pondere apicolă mare, * → pondere apicolă mică.

Este de reţinut că alte specii perene care vegetează în suprafeţele de mirişti sau pe terenurile
necultivate, lăsate în acest an sau chiar de mai mulţi ani în pârloagă se pot întâlni asociaţii de plante
cu pondere apicolă mijlocie şi mică dar care s-au extins mult ca suprafaţă şi au o frecvenţă numerică
mare în compoziţia floristică a suprafeţei respective.
Acolo, în acele locuri, albinele vor găsi miere şi polen pentru a-şi constitui rezervele iar în
caz de abundenţă floristică mare, nu numai de la plantele de 3 stele, ci chiar de la cele cu două ne
putem aştepta la un cules moderat de producţie.
Se înţelege că, în afară de bogata vegetaţie nectaro-poleniferă, este nevoie de vreme bună,
albine puternice şi sănătoase.

Știați că...
• Completarea rezervelor de hrană pe bază de sirop de zahăr la sfârşitul celei de a 2- a decade
a lunii septembrie uzează albinele pentru iernare indiferent de varianta de hrănire comparativ cu
hrănirile timpurii, din luna august.
• Folosirea în hrana albinelor a siropului de zahăr invertit cu 3 ‰ acid citric asigură la intrarea
în iarnă familii mai puternice cu 100-150 g albine faţă de hrănirile cu sirop de zahăr neinvertit.
• Cea mai mare cantitate de polen există toamna în familiile cu mătci bătrâne. Acestea depun
ouă mai puţine şi ca rezultat consumul de polen pentru creşterea puietului este redus.
• În cazul hrănirilor intensive cu sirop de zahăr în cantităţi mari, albinele umplu rapid celulele
cu hrană astfel că la un moment dat încep să scoată şi ouăle depuse, desfiinţând practic ponta
mătcii.
De aici rezultă recomandarea de a nu administra sirop în doze mai mari de doi litri o dată
dacă în cuib există ouă şi se cresc larve.

Nu uitaţi!
• Se iau aceleaşi măsuri pentru intensificarea creşterii puietului în familii, mai ales în zonele
de sud, favorabile activităţii albinelor.
• Dacă în cursul verii familiile trebuiau protejate de arşiţa soarelui, de acum înainte vor trebui
ţinute în plin soare pentru a stimula activitatea lor legată de creşterea puietului.
• În general, sfârşitul lunii marchează încheierea perioadei favorabile întăririi familiilor; în
continuare, se iau numai măsuri pentru menţinerea puterii acestora.

72
 • În această lună ca şi în luna următoare este necesar ca în cuib să existe rezerve suplimentare
de păstură.
• În această perioadă generaţiile tinere de albine, neocupate cu creşterea puietului, datorită
diminuării ouatului mătcilor, consumă mult polen care este necesar formării rezervelor de proteine
în organismul lor (corpul gras) - fără de care nu pot rezista intemperiilor iernii şi efortului ce trebuie
depus în vederea creşterii de puiet spre sfârşitul iernii.

OCTOMBRIE - brumărel

A zecea lună calendaristică este luna miezului de toamnă când cerul devine de regulă
plumburiu şi posomorât.
Presiunea atmosferică este oscilantă ca şi zilele care trec şi alternează, cele reci, ploioase şi
vântoase, cu zilele însorite, călduţe şi plăcute care permit albinelor tinere abia eclozionate să facă
primele zboruri în stupină.
În luna octombrie creşterea puietului încetează în întreaga ţară.
Cu unele excepţii, la familiile cu mătci tinere, împerecheate în luna august sau la începutul
lunii septembrie, mai pot fi găsite mici suprafeţe de puiet căpăcit gata de eclozionare.
Pe măsura răcirii timpului, când temperatura scade sub +8°C albinele se strâng treptat în
ghemul de iernare din care se desfac numai atunci când temperatura crește la +12-14ºC.
În zilele însorite şi călduroase, spre amiază, albinele execută zboruri de curăţire de scurtă
durată şi de mică intensitate la care sunt antrenate în primul rând albinele tinere eclozionate precum
şi celelalte albine din familiile care urmează să ierneze.
Se întâlnesc şi situaţii, când din diferite motive unele lucrări care asigură buna iernare a
familiilor de albine nu au putut fi executate şi există pericolul ca aceste familii să nu poată trece
peste perioada de iarnă.
Având în vedere că în ţara noastră în luna octombrie, sunt la orele de amiază numeroase zile
însorite şi calde, dacă nu toate, majoritatea dintre asemenea lucrări ce se impun în această perioadă
de sfârşit de sezon, pot fi executate în totalitate, asigurând iernare normală.

Diagnostic
Toamna este anotimpul în care pregătirea sezonului apicol din anul următor este în plină
desfăşurare.
Ponta mătcilor se reduce considerabil (mătcile uzate nu mai au pontă sau se pot pierde) iar
creşterea puietului în toate familiile de albine (în toate zonele ţării) se diminuează chiar şi în familii
cu mătci tinere, acesta întinzându-se pe suprafeţe nu mai mari decât o palmă pe 2-3 rame din centrul
cuibului.
Din acest moment nu mai este indicată stimularea creşterii puietului deoarece aceasta se face
în detrimentul albinelor doici din familii, albine ce se vor uza, nefiind apoi capabile să treacă peste
iarnă sau să asigure în primăvară creşterea de puiet.
Dacă vremea este favorabilă (temperaturi mari, un cules mediocru de întreţinere) sau
familiile au mătci tinere, împerecheate în august sau la începutul lunii precedente, pe ramele cu
faguri din centrul cuibului mai pot fi găsite suprafeţe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de
momentul eclozionării.
În familiile unde se vor găsi rame cu ouă proaspete, acestea să fie scoase (în a doua perioadă
a lunii şi dacă temperaturile sunt scăzute).
Se consideră că zborurile albinelor tinere, proaspăt eclozionate care antrenează la zbor şi
albinele mai vârstnice este un fenomen cu efecte benefice asupra iernării şi stării de sănătate a
familiilor.
De aceea apicultorii pricepuţi aleg o vatră de iernare însorită aşezând stupii cu urdinişurile
spre sud într-un amplasament şi o poziţie care îi protejează de vânturile şi curenţii reci.

73
 Familiile care nu s-au bucurat din partea apicultorului de atenţia corespunzătoare au şanse
minime - sau mai bine-zis nu au şanse - să supravieţuiască traversând cu bine rigorile iernii.
Acum este momentul, pe ultima sută de metri ca apicultorul întârziat să purceadă de îndată
la efectuarea acelor acţiuni specifice pe care le-am consemnat mai ales în calendarele pe lunile
august şi septembrie.

Lucrări de executat în stupină

• Strâmtorarea cuiburilor utilizând diafragmele la nivelul unui număr de rame integral ocupate
de albinele care vor ierna.
• În cazul unor familii slabe se poate practica iernarea în acelaşi stup (mai ales la stupii
orizontali) a două familii separate printr-o diafragmă etanşă (oarbă), fireşte fiecare familie având
urdinişul propriu.
• Unirea nucleelor prea slabe şi introducerea mătcilor în cuşti în vederea iernării în afara
ghemului.
• Organizarea (orânduirea) cuiburilor pentru iarnă se face diferenţiat, în raport cu repartizarea
mierii în faguri, ţinând cont de faptul că în timpul iernii albinele compactate în ghem nu se
deplasează pe fagurii laterali pentru hrană ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri
vecini care găzduiesc albine, numai în interiorul ghemului.
• Aranjarea fagurilor se face ţinând cont şi de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală,
care cer ca în partea de jos a fagurilor să existe spaţiu pentru puiet iar deasupra aşa-numitele
coroane de miere.
• Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral, central sau unilateral, cea mai indicată
fiind aşezarea bilaterală.
La formarea cuibului se va avea în vedere ca îndeosebi fagurii laterali să aibă coroanele
formate cel mult până la jumătate, iar ca fagurii laterali vor fi aleşi cei mai plini.
• În cuib se vor lăsa numai fagurii acoperiţi complet cu albină şi care au cel puţin 1,5 kg de
miere.
Dacă există mai mulţi faguri cu miere insuficientă aceştia vor fi trecuţi după diafragmă şi
vor fi descăpăciţi pentru ca albina să transporte mierea în cuib.
• Acolo unde este necesar, se vor completa rezervele de hrană.
Consumul de hrană, în funcţie de puterea familiei, se situează la 700-900 de grame pe zi, în
prima perioadă de iernare şi la 1,5-2 kg din momentul începerii creşterii de puiet (de obicei în a
doua jumătate a lunii ianuarie).
Consumul total al unei familii medii se situează în jurul valorii de 7-8 kg de miere.
Cantitatea necesară ieşirii din iarnă este mai mare datorită consumului abundent din
primăvară destinat creşterii puietului până la apariţia unui cules de întreţinere din natură.
De aceea, se consideră, ca fiind necesare pentru o iernare corectă, aproximativ 1,620 de kg
de miere în stup.
• Suplimentarea în primăvară a hranei cu zahăr va uza albina datorită prelucrării acestuia.
• Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură apreciindu-se drept suficientă o cantitate
de 1,5-2 kg pe familie.
În cazul în care aceste cantităţi nu există în stup se vor completa cu miere din rezerva de
faguri sau administrarea de sirop (acţiune începută în luna trecută).
• În cazul stupilor multietajaţi se vor folosi doar corpurile în care există albină.
• Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu Varachet sau alte
medicamente specifice atunci când în familii puietul a eclozionat în totalitate.
Tratamentele se fac respectând riguros indicaţiile din prospectele ce însoţesc medicamentele
de uz apicol.
• Protejarea cuibului împotriva frigului, consumul de hrană fiind mai mare în stupii unde
aceasta nu există.
Realizarea în cuib a unui regim termic optim se face prin împachetarea cuiburilor cu
materiale termoizolante.

74
 Deasupra podişoarelor şi lateral, după diafragme, e pun salteluţe umplute cu paie, talaş,
cârpe sau bucăţi de polistiren expandat.
Mulţi apicultori folosesc ziarele vechi pentru păstrarea căldurii în cuib.
• Instalarea la urdinişurile stupilor,a gratiilor contra şoarecilor ştiut fiind că pătrunderea în
stup a rozătoarelor este o adevărată calamitate pentru familia respectivă.
• Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdinişului corespunzător cu
mărimea (puterea) familiei; crearea de orificii de ventilaţie în podişor; practicarea unei deschideri
de 0,5-2 cm prin distanţarea ultimei scândurele a podişorului (la stupii orizontali); întoarcerea
podişorului la stupii multietajaţi cu deschiderea spre marginea superioară a corpului.
• Dispunerea stupilor pe suporţi într-o poziţie uşor înclinată pentru a preveni stagnarea apei pe
fundul stupilor.
• Protecţia stupinei împotriva curenţilor reci de aer şi a vânturilor predominante prin aşezarea
stupilor la adăpostul unor clădiri, garduri din specii vegetale, garduri provizorii din tulpini de
floarea-soarelui, de porumb, stuf ş.a. în funcţie de resursele locale.
• Îlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire.
• Protecţia stupinei contra vânturilor şi curenţilor.

Acțiuni suplimentare
• Sortarea şi reformarea fagurilor reformaţi, necorespunzători (vechi, rupţi, cu celule de
trântori) şi topirea acestora (extracţia şi condiţionarea cerii).
• Controlul stării utilajelor şi eliberarea lor în vederea reparaţiei; curăţirea şi dezinfectarea
stupilor şi utilajelor eliberate.
• Executarea gropilor pentru plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi.
• Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi (şi alte specii melifere perene) în grădini, pe vatra
stupinei sau pe terenurile disponibile.
• Depozitarea utilajelor şi materialelor.

Numărul speciilor nectaro-polenifere se restrânge drastic pe măsură ce vremea se răceşte, în

ultimele fenofaze de înflorire se mai găsesc în această lună următoarele specii:

Specii nectaro-polenifere înflorite în luna octombrie

- Bănuţei (Bellis perennis)*,
- Cicoare (Cichorium intybus)*,
- Fluturei (Gaillardia picta)*,
- Haina miresei (Poligonum baldschuanicum)*,
- Păpădia (Taraxacum officinale)*,
- Steluţa vânătă (Aster amellus)*,
**** → pondere apicolă foate mare,
*** → pondere apicolă mare,
- Dalia (Dahlia sp.)**,
- Dovleac (Cucurbita pepo)**,
- Facelia (Phacelia tanacetifolia) **,
- Lucerna (Medicago sativa)**,
- Trifoi alb (Trifolium repens)**.
** → pondere apicolă mijlocie,
* → pondere apicolă mică.

Din această enumerare se constată că practic sezonul de cules s-a încheiat pentru albine.
Totuşi fitocenozele (asociaţiile de specii perene) în care predomină trifoiul ca şi plantaţiile
de facelia sau lucernierele pot oferi un cules de întreţinere pentru stupii amplasaţi în perimetrele
respective.
Se înţelege că şi vremea trebuie să fie favorabilă zborului şi activităţilor de cules, transport,
prelucrare a nectarului şi depozitării mierii..

Știați că...
• rezervele mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării se constituie ca un
semn de manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor;
• albinele depun polenul numai în celule de lucrătoare fiindcă pentru a îndesa polenul au
nevoie de un sprijin pe partea superioară a celulei, sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântori care,
se ştie că sunt construite cu un diametru mai amplu;

75
 • albinele adună propolisul cu precădere toamna fixând cu ajutorul lui ramele, obturând
crăpăturile pereţilor interiori ai stupului ceea ce elimină pătrunderea curenţilor reci în incinta
stupilor fenomen foarte periculos care perturbă grav capacitatea de termoreglare a ghemului în
timpul iernii;
• puietul poate muri în masă din cauza frigului sau a înfometării;
• asupra producţiei de miere şi ceară influenţează în primul rând calităţile (proprietăţile)
ereditare ale mătcii, vârsta ei, modul de îngrijire (întreţinere) a familiilor, abundenţa resurselor
nectaro-polenifere şi condiţiile meteorologice care determină într-o măsură hotărâtoare profitul
oricărei stupine.

Nu uitaţi!
• Menţineţi puterea familiilor de albine prin asigurarea liniştei desăvârşite şi prin protejarea
vetrei de stupină contra vânturilor şi curenţilor.

NOIEMBRIE - brumar

A unsprezecea lună calendaristică ne aminteşte prin ploile reci şi deseori datorită burniţei că
ne aflăm în ultima lună de toamnă.
Fenomenele meteorologice, impactul între aerul rece şi cel cald, vântul rece care de multe
ori aduce zăpada şi soarele cu dinţi, definesc practic odată cu căderea ultimelor frunze că toamna
este pe sfârșite.
Adăpostite în stupi, în această lună, familiile de albine se strâng în ghemul de iernare pe
fagurii aşezaţi în dreptul urdinişurilor, din care au eclozionat ultimele generaţii de puiet.
Astfel organizate, albinele convieţuiesc în ghemul de iernare pe întreaga perioadă a timpului
rece până la începutul primăverii următoare.
În cazul unor zile calde și însorite, albinele mai execută sumare zboruri de curăţire pe care le
efectuează de obicei ultimele contingente de albine eclozionate.
Având liniştea asigurată şi fiind protejate împotriva zgomotelor provocate de oameni, păsări,
animale domestice şi dăunători, albinele iernează în bune condiţii fără pierderi.

Diagnostic
Ultima lună de toamnă este şi perioada în care familia de albine dacă încă n-a intrat, intră
acum la iernat, în toate regiunile ţării, comportamentul ei în timpul celor 5-6 luni - cât durează
sezonul rece - fiind în principal definit de aglomerarea albinelor în ghemul de iernare.
Acesta, având o formă sferică sau elipsoidală se formează în general pe fagurii dispuşi în
dreptul urdinişului.
Albinele convieţuiesc astfel în tot timpul sezonului rece până la începutul primăverii anului
următor.
Ghemul de iernare reprezintă din punct de vedere biologic, fiziologic şi comportamental un
tot unitar viu şi funcţional în care producerea căldurii, difuzia ei şi constantele de temperatură se fac
cu un randament (raportul consum energetic/efect termic) care întrece parametrii de eficienţă a
ingineriei termodinamice umane.
Aceasta asigură supravieţuirea familiei în condiţii adverse.
Aspectele de comportament a albinelor aglomerate în ghem:
 ghemul este format din coajă şi miez;
 în centrul ghemului temperatura minimă este de circa +13,9°C şi în prima parte a iernării nu
depăşeşte +25°C iar în a doua parte (la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie)
temperatura creşte şi se menţine la +34-36°C în zona centrală în care matca depune ouă şi se creşte
puiet;
 în coajă temperatura este de circa +8-10°C;

76
  în stup, în spaţiul ghemului temperatura este cu 1-2°C mai mare decât temperatura aerului
din afara stupului;
 această temperatură tinde să se menţină constantă indiferent de temperatura exterioară sau
cea din lada stupului;
 căldura se produce intermitent prin consum de miere albinele emiţând periodic un bâzâit
continuu frecându-şi în acelaşi timp picioruşele de restul corpului;
 coaja ghemului, cu grosime totală de 2-7 cm, se compune din mai multe straturi de albine
care stau cu capul unele sub abdomenul altora ca ţiglele pe casă;
 la temperatura exterioară de +6-8°C ghemul de iernare este complet constituit;
 în raport de creşterile şi scăderile succesive ale temperaturilor atmosferice ghemul de iernare
se strânge sau se afânează (se desface).
 miezul aflat în centrul ghemului este compus din matcă şi albine care nu sunt atât de
înghesuite unele în altele - este mai afânat;
 radierea căldurii se petrece dinspre miez spre coajă;
Sigur că procesul termodinamic este ceva mai complicat decât înşiruirea de mai sus dar, în
mare, acesta este tabloul fenomenelor care se petrec în familia care traversează sezonul rece.
Funcţionarea ireproşabilă (optimă) a ghemului este condiţionată de corectitudinea pregătirii
familiilor pentru sezonul rece ceea ce în principal înseamnă:
 alegerea unei vetre de iernare corespunzătoare;
 asigurarea de hrană suficientă, de calitate bună şi accesibilă albinelor;
 sănătatea perfectă a familiei;
 matcă tânără şi viguroasă;
 adăpost (stup) fără fisuri, termoizolarea cuibului;
 protecţia împotriva şoarecilor;
 liniştea perfectă în stupină adică absenţa zgomotelor, agenţilor poluanţi, trepidaţiilor
provocate de oameni, păsări, animale, mijloace de transport.
Îndeplinind aceste condiţii stuparul poate fi liniştit că iernarea va decurge bine adică fără
pierderi de efectiv şi fenomene nedorite.

Lucrări de executat în stupină

• Completarea ultimelor lucrări sau secvenţe din lucrările pregătitoare pentru iarnă, aceasta
bineînţeles dacă vremea permite întârziaţilor să facă ceea ce n-au făcut în timp util.
• Supravegherea mersului iernării prin vizite periodice în stupină, ascultarea stupilor şi
interpretarea celor auzite.
• Îndepărtarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se pot constata cu prilejul
vizitelor.
• Stimularea executării de albine a zborurilor de curăţire în însorite şi călduroase.
• Topirea şi condiţionarea cerii rezultată din fagurii reformaţi, din clăditoare sau din
descăpăceală.
• Recondiţionarea, curăţirea dezinfecţia şi vopsirea stupilor ca şi lucrarea anterior enumerată
se fac în atelierul stupinei (dacă acesta există şi este amenajat corespunzător).

Acțiuni suplimentare
• Extracţia şi condiţionarea cerii.
• Reparaţia stupilor şi utilajelor.
• Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi.
• Strânsul seminţelor de la speciile forestiere.
• Însămânţarea faceliei, coriandrului şi altele (sub zăpadă).
• Întocmirea graficului culesului din sezonul expirat.

Acțiuni organizatorice
• Procurarea de utilaje şi materiale.

77
 • Controlul reparaţiilor.
• Ridicarea calificării profesionale.
• Analiza rezultatelor stupinei.
• Procurarea de cărţi şi abonarea la revistele de specialitate.

Știați că...
• Păstrarea ramelor cu faguri artificiali o perioadă mai îndelungată este influenţată de
uscăciune, înainte de a fi folosiţi prin introducerea în stupi aceşti faguri se ţin 1-2 minute la soare.
Astfel ceara îşi recapătă aspectul lucios.
• Reformarea fagurilor de cuib se face după folosirea lor timp de 2-3 ani, adică după
creşterea în ei a 10-12 generaţii de albine.
• Apicultorii zgârciţi sau prea economi se înşeală, mai bine să rămână miere neconsumată în
primăvară decât să nu ajungă în timpul iernii şi familia să sufere sau chiar să piară de foame.
• În iarnă intră albinele crescute în cursul lunii august şi începutul lunii septembrie dintre
acestea multe trăind chiar până în luna mai.
Cele crescute în prima jumătate a lunii iulie sunt neviabile în perioada iernii.
• În fagurele STAS (435x300 mm) pe ambele feţe sunt circa 9.100 de celule din care sunt
bune (corespunzătoare) doar 7-8.000.
• În rama de stupi multietajaţi sunt circa 6.300 de celule.
• La temperaturi mai mici de +8°C albinele amorţesc, la peste +38°C puietul moare iar la mai
mult de +40°C mor toate albinele.

Nu uitaţi!
• Veţi menţine puterea familiilor de albine asigurându-le liniştea.
• Luaţi măsuri de stimulare a zborurilor târzii de curăţire, care au o influenţă binefăcătoare
asupra iernării.

DECEMBRIE - undrea

Ultima lună din calendar şi prima lună de iarnă, când solul din întreaga tară se acoperă de
zăpadă protejând culturile agricole însămânţate, este luna solstiţiului de iarnă - 21 decembrie, care
marchează începutul zilelor celor mai scurte din tot cursul anului.
Pulsaţiile de aer polar sunt mai puternice şi întâlnirea lor ocazională cu masele de aer cald
transportate din bazinul mediteranean produc serioase perturbări şi schimbări meteorologice care
pot aduce pe lângă viscole de zăpadă şi zile însorite care să provoace în unele cazuri zborul
albinelor.
Dacă în prima fază a iernării care începe odată cu răcirea timpului când temperatura scade
sub 8°C iar albinele îşi reduc activitatea și se adună strâns în jurul mătcii pentru a se încălzi şi a
suporta temperaturile reduse, acum când temperaturile se menţin sub 0° C, ghemul de iernare este
complet format şi are o formă sferică sau elipsoidală în funcţie de amplasarea rezervelor de hrană şi
a formatului ramelor pe care s-a organizat.
De regulă albinele de la marginea ghemului de iernare sunt mai vârstnice şi protejează
familia împotriva pierderilor de căldură.
Aceste albine alcătuiesc o structură specială care poartă denumirea de coajă a ghemului care
variază ca dimensiune în funcţie de temperatura aerului din jurul ghemului şi determină
comportarea individuală a familiilor de albine în perioada de iernare.
Consumul de hrană în această lună este de 0,750-0,850 kg miere pe familia de albine.

78
 Diagnostic
Diferit de ceea ce se întâmplă cu majoritatea altor specii de insecte, albinele au un
comportament distinct şi propriu de iernare.
Ele se aglomerează în acel ghem compact denumit ghemul de iernare în care se produce, se
emite şi se păstrează căldura astfel că albinele pot suporta gerurile cele mai mari.
Ghemul de iernare reprezintă o unitate fiziologică complexă, în care activitatea albinelor se
menţine la un nivel relativ ridicat.
Producerea căldurii necesare este asigurată de acestea prin contracţii ale fibrelor musculare
toracice şi abdominale.
Căldura trebuie produsă atât pentru necesităţile fiecărui individ cât şi pentru a menţine în
interiorul stupului o temperatură constantă, în jurul valorii de 28°C.
Practic ghemul se găseşte într-o continuă mişcare, fiind format din două unităţi distincte:
miezul ghemului şi coaja.
În miezul ghemului temperatura este mai ridicată cu 1-2 grade, fiind şi locul de iernare a
mătcii.
Coaja ghemului este formată din albine ce se mişcă din interiorul ghemului formând un strat
protector.
Pe măsură ce temperatura fiecărui individ din coajă scade acesta se mişcă spre interior spre a
se încălzi.
Producerea de căldură în ghemul de iernare se face pe baza consumului de miere din
rezerve.
În această perioadă nu există creştere de puiet, hrana fiind folosită exclusiv pentru
menţinerea unei temperaturi constante în stup.
Datele experimentelor ştiinţifice ca şi observaţiile şi constatările multianuale ale unor
prestigioşi apicultori posesori a zeci sau sute de stupi evidenţiază faptul consumului inegal de miere
de la rezervele de hrană din stup.
Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat, de asprimile iernii, de gradul de
etanşeizare a stupilor împotriva frigului,în general de corectitudinea pregătirii familiei şi a stupului
pentru sezonul rece.
Este de reţinut ca familiile slabe consumă mai mult decât cele puternice, acest consum sporit
fiind însoţit de o uzură mai accentuată a albinelor care iernează.
Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta că în luna decembrie o familie de
putere medie poate consuma până la 750-850 g de miere.
Chiar dacă - datorită bunei pregătiri - rezervele de hrană îndeplinesc aceste trei condiţii
esenţiale: cantitate suficientă, calitate bună și accesibilitate pentru albinele din ghem.
Se recomandă controlul iernării într-una din zilele cu timp frumos înţelegând prin timp
frumos o vreme calmă şi însorită, cu temperaturi peste 13 grade.
Această operaţie trebuie executată rapid pentru a nu stresa inutil familia de albine.
Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grijă), ridicarea salteluţelor, perniţelor şi
a podişorului (tot cu grijă) şi observarea formei şi amplasării ghemului de iernare.
Acesta trebuie să se afle sub leaturile superioare ale ramelor (fagurilor) cu miere.
Dacă situaţia se prezintă conform descrierii de mai sus se închide stupul cu aceeaşi atenţie
existând siguranţa că albinele nu au necazuri şi iernarea decurge bine.
De obicei în decembrie în toate stupinele cam aşa ar trebui să se petreacă lucrurile.
Dacă ghemul nu este format pe rezervele de hrană se vor scutura ramele cu albine pe ramele
cu miere iar ramele goale se vor elimina.
La familiile la care se observă un consum ridicat de hrană, se va căuta cauza, aceasta putând
fi generată de prezenţa rozătoarelor, zgomote puternice, sau ciocănitori.
De asemenea consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea stupilor împotriva
frigului.

79
 Controlul consumului de hrană din perioada de iarnă se poate face prin menţinerea pe
cântarul de control - bine protejat contra intemperiilor - a unei familii de albine de puterea mijlocie
(medie).
Scăderile periodice de greutate indică cu destulă precizie cantităţile consumate şi intervalul
de timp în care s-a produs consumul.
O metodă foarte bună de a tine situaţia sub control este ascultarea stupilor sau mai bine-zis a
familiei.
Acest control auditiv se face fără deschiderea stupilor prin ataşarea urechii de peretele din
faţă al stupului sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului care
se aude din stup.
O uşoară lovire a stupului intensifică zumzetul astfel că urechea exersată a unui stupar
priceput poate interpreta corect felul şi durata emisiei sonore.
Este ca şi cum un medic ascultă cu stetoscopul inima şi plămânii ciocănind cu degetul coşul
pieptului pacientului aflat la consultaţie şi, funcţie de ceea ce doctorul aude şi interpretează, pune
diagnosticul si stabileşte tratamentul.
Zăpada afânată prin care aerul pătrunde cu uşurinţă şi care uneori poate acoperi stupii nu
constituie un pericol pentru viaţa albinelor, pentru buna lor iernare.
Dar dacă stratul de zăpadă a prins pojghiţă sau pe scândurelele de zbor, la urdiniş, s-a format
gheaţă aceasta se înlătură uşor, cu grijă, fără zgomot întrucât obturarea urdinişului determină
sufocarea albinelor.
Orice zgomot sau mişcare din jurul stupinei este percepută de albine, ceea ce determină o
agitaţie mărită a acestora.
O familie agitată va consuma astfel cantităţi mai mari de hrană, existând pericolul epuizării
rezervelor.
De aceea trebuie înlăturată orice sursă de zgomot din stupină.

Lucrări de executat în stupină

• Controlul mersului iernării trebuie făcut concret, la faţa locului.
Fiecare stup va fi atent observat şi ascultat procedând aşa cum am precizat mai înainte.
• Vizitarea periodică - cel puţin săptămânal sau decadal a stupinei are şi un alt scop principal
anume acela de a asigura liniştea deplină în incintă, pe vatra de iernare ca şi în fiecare stup.
A nelinişti albinele, a provoca deranjul lor datorită pătrunderii şoarecilor în stupi, datorită
atacului ciocănitorilor sau piţigoilor, datorită trepidaţiilor, zgomotelor, lovirii sau răsturnării stupilor
de către animalele domestice sau chiar de către hoţi ori alţi răufăcători înseamnă de fapt pierderi
grave de efectiv, pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate.
De aceea, securitatea stupinei ca şi a fiecărui stup pe tot parcursul iernii este o condiţie fără
de care traversarea cu succes a sezonului rece devine de neconceput.
Tocmai aici trebuie să apreciem locul şi rolul măsurilor de protecţie luate din timp ca şi
necesitatea controlării îndeplinirii concrete a tuturor cerinţelor care asigură ceea ce îndeobşte
denumim o iernare liniştită, fără pierderi de efectiv.
• Înlesnirea zborurilor de curăţire este asigurată anterior dacă stupii au fost orientaţi cu
urdinişurile spre răsărit.
Dacă în decembrie sunt zile cu câteva ore mai calde şi însorite putem asista la zboruri de
curăţire.
• În cazul în care a căzut zăpada aceasta se înlătură de pe suprafaţa oglinzii stupului şi se
presară paie, frunze uscate sau pleavă pe care albinele care ies la zbor se pot aşeza şi odihni fără
riscul de a înţepeni din cauza frigului.
• Pentru favorizarea zborurilor de curăţire din zilele frumoase se vor elimina, de asemenea,
albinele moarte de la urdiniş (cu ajutorul unei sârme îndoită la unul din capete).
Se procedează astfel numai dacă în ferestrele iernii apar zile calde şi însorite cu temperaturi
de +12 -+14°C care permit zborurile de curăţire.

80
 • În cazul în care se observă curenţi de aer rece se vor lua măsuri pentru protejarea stupinei,
prin instalarea de paravane.

Acțiuni suplimentare
• Se verifică atent starea generală şi funcţională a tuturor uneltelor, utilajelor, diapozitivelor
din dotarea stupinei.
• În funcţie de constatări se începe recondiţionarea acestora înţelegând prin recondiţionare
curăţirea, dezinfecţia, repararea, vopsirea şi finisarea acestora în principal este vorba despre stupi,
centrifuge, topitoare solare, tăvi de descăpăcit, afumătoare, dălţi, ambalaje de depozitare a mierii,
echipament de protecţie etc.
• Atelierul, cabana apicolă, rulota apicolă, remorca apicolă şi chiar pavilionul vor trece printr-
o atentă verificare cu toate etapele ulterioare presupuse de constatările verificărilor.
• Fagurii şi ramele de la rezerva stupinei vor fi luaţi la mână astfel ca rezerva stupinei să fie
completată numai cu rame şi faguri ce corespund exigenţelor. Tot ce nu corespunde este trecut la
reformă.
• Reformarea şi topirea fagurilor, extragerea şi condiţionarea cerii este o acţiune care dacă nu
a început poate începe.
• Încheierea ramelor achiziţionate ca rame la pachet, însârmarea lor şi lipirea fagurilor
artificiali pe ramele noi sau pe cele vechi, recondiţionate este de asemenea o acţiune la ordinea zilei.
• Condiţionarea şi valorificarea seminţelor de plante melifere.

Știați că...
• Toamna, la formarea cuiburilor, în cazul iernării a câte două familii într-un stup orizontal,
apicultorul trebuie să pună câte o ramă plină cu miere de o parte şi de alta a peretelui despărţitor al
diafragmei. Albinele din ambele familii vor fi atrase de căldură spre aceste rame.
• În apicultură este cunoscută Legea celor 40 de zile conform căreia din momentul depunerii
oului de către matca fecundată, până în momentul ieşirii din stup a albinei zburătoare trec 40 de
zile.
Apicultorul care asigură în toate condiţiile necesare unei ponte intense, o reglează în acelaşi
timp, urmărind termenele optime - nu mai puţin de 40 de zile până la culesul principal - va avea
suficiente albine culegătoare capabile să valorifice profitabil abundenţa de nectar.
• În stupii acoperiţi cu zăpadă albinele iernează bine.
În prima parte a iernării activitatea lor este redusă şi în familie este suficient aerul ajuns în
stup prin zăpada afânată. în cea de a doua parte a iernării în cuiburi apare puietul şi, urmare acestui
fapt, creşte necesarul schimbului de aer.
• În fiecare an în întreaga lume apicolă prima săptămână din această lună (1 -7 decembrie)
este consacrată de aproape trei decenii ca Săptămâna internaţională a apicultorului.
• În ultima zi a Săptămânii Internaţionale a Apicultorului întreaga lume creştină prăznuieşte
pe Sfântul Ambrozie în ziua de 7 decembrie.
Acest sfânt ecumenic este şi patronul apicultorilor români, ocrotitor al albinelor şi protector
al celor care iubesc albinele.

Nu uitaţi T
• Iernarea familiilor de albine în bune condiţii reprezintă premisa creşterii unui puiet de bună
calitate, începând din ianuarie-februarie, precum şi o dezvoltare de primăvară bună.
• Prin protejarea vetrelor de stupină contra vânturilor şi curenţilor şi prin expunerea stupilor în
plin soare, micşoraţi consumul de hrană şi uzura organismului albinelor !

81
 AUTORIZAREA EXPLOATAT
EXPLOATATIILOR APICOLE

Conduita şi condiţiile sanitar-veterinare de autorizare şi înregistrare sanitară veterinară pe

care trebuie să le îndeplinească categoria de exploataţii apicole sunt aprobate de Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 16/2010/cu
completările ulterioare/20.09.2010.
Conform acestui ordin apicultorii desfăşoară activităţi de creştere şi selecţie a mătcilor
şi/sau a familiilor/roiurilor de albine în vederea comercializării şi activităţi de obţinere a mierii de
albine şi a altor produse apicole în vederea comercializării, dar totodată sunt explicate noțiuni
privind categoriile de exploataţii apicole, respectiv exploataţia apicolă comercială mixtă şi
exploataţie apicolă pentru consum familial.
• Exploataţie apicolă comercială pentru material biologic → unitate de stupi delimitată, cu
vatră permanentă şi cu organizare specifică, în care se desfăşoară activităţi de creştere şi selecţie a
mătcilor şi/sau coloniilor/familiilor - roiurilor - de albine, în vederea comercializării.
• Exploataţie apicolă comercială mixtă → unitate de stupi delimitată, cu vatră permanentă şi
cu organizare specifică, în care desfăşoară atât activităţi de creştere şi selecţie a mătcilor şi/sau
coloniilor/familiilor/ roiurilor de albine, în vederea comercializării, cât şi activităţi de obţinere a
mierii de albine şi a altor produse apicole şi livrare a acestora către unităţi înregistrate/autorizate
sanitar - veterinar pentru procesare, precum şi vânzarea cu amănuntul.
• Exploataţie apicolă pentru consum familial → unitate de stupi delimitată, cu vatră
permanentă şi cu organizare specifică, în care se desfăşoară activităţi în domeniul apiculturii şi a
cărei producţie este destinată în totalitate consumului propriu, fără a fi comercializată.

Denumirea activităţii
Denumirea unităţii
cf. cod CAEN
Exploataţie apicolă comercială pentru material biologic;
Creşterea altor animale - 0149
Exploataţie apicolă comercială mixtă;

Certificatul de înregistrare santar-veterinară este documentul emis de Direcţia Sanitar -

veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în baza căruia este permisă desfăşurarea activităţii unităţii
cu specific apicol.
Activităţi supuse controlului sanitar - veterinar sunt activităţile desfăşurate în cadrul unităţii
cu specific apicol.
Din clasa „animale“ fac parte şi albinele.
În vederea înregistrării sanitar - veterinare a exploataţiilor comerciale de tip A, reprezentatul
legal al operatorului economic depune la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti un dosar care cuprinde următoarele documente:
c) cererea, în original, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 ordinul nr. 16/2010;
d) certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului, cu excepţia
exploataţiilor apicole pentru consum familial;
e) carnet de stupină;
f) declaraţia pe proprie răspundere că animalele din exploataţie sunt identificate şi
înregistrate în Baza Naţionala de Date şi că orice mişcare a animalelor, inclusiv sacrificare,
dispariţie şi moarte, va fi anunţată serviciilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
competente;
g) declaraţia pe proprie răspundere că, în cazul animalelor moarte, va apela la serviciile
unităţilor de neutralizare a subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman,
autorizate sanitar- veterinar, în vederea ecarisării;

82
 h) declaraţia pe proprie răspundere că deţine adăposturi pentru animale care să asigure
acestora condiţii de sănătate şi bunăstare;
i) declaraţia pe propria răspundere ca exploataţia şi animalele sunt incluse în programul
acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la
animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului."
Pentru unităţile care deţin autorizaţie sanitar - veterinară la data intrării în vigoare a
prezentului ordin, respectiv pentru unităţile care deţin certificat de înregistrare sanitar - veterinară la
data intrării în vigoare a prezentului ordin şi sunt supuse autorizării sanitar - veterinare, direcţiile
sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
după o nouă evaluare, pot emite autorizaţia sanitar - veterinară.

ORDIN nr. 119 din 25 mai 2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a
stupinelor si stupilor

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

Având în vedere prevederile Programului National Apicol pentru perioada 2011-2013,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 245/2011 privind aprobarea Programului National Apicol
pentru perioada 2011-2013, a normelor de aplicare, a cuprinsului Ghidului de bune practici pentru
apicultură, precum si a valorii sprijinului financiar,
văzând Referatul de aprobare al Directiei generale politici în zootehnie si industrie
alimentară nr. 95.348 din 5 mai 2011, în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.
725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale,
precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările si completările ulterioare,
ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Sistemul unitar de identificare a stupinelor si stupilor, prevăzut în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - În sensul prezentului ordin, termenii si expresiile de mai jos au următoarele
semnificatii:
a) Sistemul unitar de identificare a stupinelor si stupilor - totalitatea mijloacelor si
documentelor utilizate pentru identificarea stupinelor si stupilor populati cu material biologic,
respectiv familii de albine, mătci si roiuri;
b) panou de identificare a stupinelor - mijloc oficial de identificare a stupinelor pe perioada
deplasării în pastoral si/sau perioada de iernare, după caz, pe care se înscriu următoarele date:
numele apicultorului, adresa vetrei permanente, numărul de stupi si numărul de
înregistrare/autorizare sanitară veterinară acordat de Directia judeteană sanitară veterinară si pentru
siguranta alimentară;
c) plăcută de identificare a stupilor - mijloc oficial de identificare utilizat la identificarea
stupului aplicat pe stup pe care se înscrie codul unic de identificare al stupului;
d) codul unic de identificare al stupului - cod alcătuit din maximum 13 caractere, inclusiv
spatiile;
e) codul formei asociative - cod numeric alcătuit din 3 cifre si care reprezintă numărul de
ordine acordat formei asociative.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Valeriu Tabără

Bucuresti, 25 mai 2011.

Nr. 119.

83
 ANEXA
SISTEMUL UNITAR de identificare a stupinelor si stupilor

Art. 1. - Cerintele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a

stupinelor - panoul de identificare a stupinelor:
a) să fie confectionat din material rezistent de culoare deschisă;
b) să fie amplasat într-un loc în care este usor vizibil de la distantă, orientat spre calea de
acces exterioară a stupinei, respectiv către drumul de acces;
c) să aibă dimensiuni de minimum 100 cm lungime si minimum 50 cm lătime;
d) datele să se înscrie astfel: în partea superioară numele apicultorului si adresa vetrei
permanente, în centru numărul de înregistrare/autorizare sanitară veterinară eliberat de Directia
judeteană sanitară veterinară si pentru siguranta alimentară, pe raza căreia se află vatra permanentă,
iar în partea inferioară numărul de stupi;
e) în afara datelor prevăzute la lit. d) să se poată adăuga codul, sigla sau însemnele
caracteristice asociatiei din care face parte apicultorul;
f) caracterele trebuie să aibă dimensiunea minimă de 10 cm, iar culoarea acestora trebuie să
fie închisă, astfel încât să fie lizibilă pe fundalul panoului;
g) confectionarea panoului de identificare a stupinelor se realizează prin grija apicultorului,
conform cerintelor stabilite anterior.
Art. 2. - Cerintele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a
stupilor - plăcuta de identificare a stupilor:
a) să fie confectionată din material rezistent inoxidabil;
b) să se aplice într-un loc în care este usor vizibilă de la distantă, respectiv pe coltul din
dreapta sus a corpului de bază unde se află de regulă cuibul familiei de albine, pe peretele din fata
sau din spatele stupului;
c) să nu fie reutilizabilă;
d) să aibă dimensiuni de 15 cm lungime si 5 cm lătime;
e) codul unic de identificare să se aplice prin imprimare/stantare si să nu se repete, acesta
fiind un cod unic la nivel national;
f) vopseaua folosită la imprimare să fie rezistentă la umiditate si la temperaturile extreme ale
mediului ambiant;
g) înscrisurile să nu poată fi îndepărtate prin spălare cu apă, detergenti, substante pentru
igienizarea stupilor sau substante dizolvante/solvente ori prin stergere cu hârtie abrazivă;
h) codul unic de identificare este dispus pe un rând si este format din 13 caractere, având
lătimea de 1 cm si înăltimea de 3 cm;
i) codul unic de identificare cuprinde: codul judetului, respectiv de la 01 la 42, codul formei
asociative, respectiv de la 001 la 999, după care urmează numărul de ordine al stupului, respectiv de
la 000001 la 999999.
Art. 3. - Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar este prevăzută în
anexa care face parte integrantă din prezentul Sistem unitar de identificare a stupinelor si stupilor.

84
ANEXA la Sistemul unitar de identificare a stupinelor si stupilor

PROCEDURA DE IDENTIFICARE a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

Art. 1. - Pentru identificarea stupilor pe teritoriul României, forma asociativă legal

constituită trebuie să solicite, în scris, Agentiei Nationale pentru Ameliorare si Reproductie în
Zootehnie “Prof. dr. G. K. Constantinescu”, denumită în continuare ANARZ, prin oficiile judetene
pentru ameliorare si reproductie în zootehnie, denumite în continuare OARZ, codul formei
asociative si numerele de ordine pentru stupi.
Art. 2. - (1) Forma asociativă legal constituită completează cererea de solicitare a codului
formei asociative si de acordare a numerelor de ordine ale stupilor pentru membrii săi, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 1, care se depune la OARZ judetean, pe a cărui rază teritorială îsi
are sediul, împreună cu documentele justificative.
(2) OARZ judetene transmit solicitările ANARZ, care solutionează cererile în termen de
maximum 10 zile lucrătoare de la înregistrarea acestora.
(3) ANARZ eliberează Certificatul de atestare a formei asociative, care cuprinde codul
formei asociative si numerele de ordine ce îi revin pentru identificarea stupilor, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 3. - Documentele justificative care însotesc cererea de solicitare a codului formei
asociative si de acordare a numerelor de ordine ale stupilor sunt:
a) copii de pe actele de constituire a formei asociative legal constituite;
b) centralizatorul membrilor formei asociative pentru care solicită numere de ordine pentru
identificarea stupilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.
Art. 4. - Codul formei asociative se acordă în ordinea înregistrării cererii acesteia la
ANARZ.
Art. 5. - (1) După primirea certificatului de atestare, forma asociativă legal constituită
repartizează plăcutele de identificare a stupilor în maximum 30 de zile.
(2) Forma asociativă legal constituită consemnează într-un registru de înregistrare fiecare
membru al acesteia si numerele de ordine aferente stupilor, conform modelului prevăzut în anexa
nr. 4.
(3) Registrul prevăzut la alin. (2) se arhivează conform legislatiei în vigoare si este pus la
dispozitia reprezentantilor institutiilor de control abilitate.
(4) Numărul de ordine al stupului apartine materialului biologic existent în acesta.
Art. 6. - Apicultorul este obligat să completeze în Carnetul stupinei, la pagina “Fisa familiei
de albine”, numărul de ordine al stupului acordat de forma asociativă.
Art. 7. - (1) în cazul înstrăinării/vânzării/deteriorării stupului si, implicit, al pierderii
materialului biologic existent în acesta, apicultorul anuntă în termen de maximum 5 zile lucrătoare
reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al
stupului care nu mai există în stupina apicultorului.
(2) Apicultorul care cumpără material biologic, precum si stupi noi si/sau vechi care au sau
care nu au număr de ordine deja existent este obligat să anunte în termen de maximum 5 zile
lucrătoare reprezentantul formei asociative pentru a primi plăcute de identificare pentru stupii
achizitionati.
(3) în cazul pierderii/deteriorării plăcutei de identificare a stupului, apicultorul solicită
reprezentantului formei asociative confectionarea unei noi plăcute de identificare, care să contină
aceleasi date ca plăcuta initială.
Art. 8. - Numerele de ordine eliminate din stupina unui apicultor nu se mai atribuie
niciodată de către forma asociativă.
Art. 9. - Codurile judetene utilizate în structura codului de identificare a stupilor sunt
prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 10. - Exemplul codului de identificare al unui stup este prevăzut în anexa nr. 6.
Art. 11.- Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta procedură.

85
 ANEXA Nr. 1
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

CERERE
de solicitare a codului formei asociative si de acordare a numerelor de ordine ale stupilor

1. Denumirea formei asociative legal constituite

2. Numele si prenumele reprezentantului legal

3. CNP al reprezentantului legal

4. CUI al formei asociative legal constituite
5. Adresa sediului formei asociative legal constituite

6. Codul postal
7. Judetul/sectorul
8. Telefon
9. Fax
10. E-mail
11. Adresa pentru corespondentă (completati numai dacă ea diferă fată de cea de la pct. 4-7)

Solicit eliberarea:
- codului formei asociative
- numerelor de ordine pentru ...... stupi
12. Numărul apicultorilor înscrisi în forma asociativă
13. Numărul familiilor de albine detinut de membri asociati
(apicultori)
Data:
Semnătura:

ANEXA Nr. 3
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

Forma asociativă.........................................................
Codul formei asociative...............................................
CENTRALIZATORUL
membrilor formei asociative pentru care solicită numere de ordine pentru identificarea
stupilor

Nr. Numele si prenumele Nr. de stupi Nr. de ordine ale

Adresa
crt. apicultorului detinuti stupilor
1.
2.
3.
4.
5.

86
 ANEXA Nr. 2*)
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

ANEXA Nr. 6
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

Exemplu: Codul de identificare al unui stup se va citi conform tabelului de mai jos:

Interpretarea caracterelor înscrise pe

Tipul mijlocului de Codul de identificare a
plăcuta de identificare si a codului de
identificare stupului
identificare
Plăcuta de identificare 01-001-000001 01 - codul judetului
001-999 - codul formei asociative
000001-999999 - numărul de ordine al
stupului

87
 ANEXA Nr. 4
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

Forma asociativă.........................................................
Codul formei asociative...............................................
REGISTRU DE ÎNREGISTRARE
a membrilor formei asociative si a numerelor de ordine acordate pentru identificarea
stupilor

Numele si Nr. de
Nr. Nr. de stupi Nr. de ordine
prenumele CNP înregistrare/autorizare Observatii*
crt. detinuti ale stupilor
apicultorului sanitară veterinară
1.
2.
3.
4.
5.

* Se vor mentiona schimbările care au loc în urma situatiilor de

vânzare/cumpărare/înstrăinare/deteriorare a stupilor/familiilor de albine.

ANEXA Nr. 5
la Procedura de identificare a stupinelor si stupilor în Sistemul unitar

CODURILE JUDETENE
utilizate în structura codului de identificare a stupilor

Nr. Codul Nr. Codul

Județul Județul
crt. județului crt. județului
1. ALBA 01 22. HUNEDOARA 22
2. ARAD 02 23. IALOMITA 23
3. ARGES 03 24. IASI 24
4. BACĂU 04 25. ILFOV 25
5. BIHOR 05 26. MARAMURES 26
6. BISTRITA-NĂSĂUD 06 27. MEHEDINTI 27
7. BOTOSANI 07 28. MURES 28
8. BRĂILA 08 29. NEAMT 29
9. BRASOV 09 30. OLT 30
10. BUZĂU 10 31. PRAHOVA 31
11. CARAS-SEVERIN 11 32. SATU MARE 32
12. CĂLĂRASI 12 33. SĂLAJ 33
13. CLUJ 13 34. SIBIU 34
14. CONSTANTA 14 35. SUCEAVA 35
15. COVASNA 15 36. TELEORMAN 36
16. DAMBOVITA 16 37. TIMIS 37
17. DOLJ 17 38. TULCEA 38
18. GALATI 18 39. VASLUI 39
19. GIURGIU 19 40. VÂLCEA 40
20. GORJ 20 41. VRANCEA 41
21. HARGHITA 21 42. BUCURESTI 42

88
 Evidența în stupină
Ţinerea unei evidenţe clare, complete este absolut necesară atât pentru buna întreţinere a
familiilor de albine cât şi pentru justificarea şi controlul folosirii utilajului, a materialelor, a
produselor apicole etc., faţă de gospodăria respectivă.
În acest scop stuparul trebuie să aibă completate la zi următoarele situaţii :
• Jurnalul de stupină în care înseamnă în fiecare zi starea timpului (temperatura, vîntul, ploile
etc.), zborul albinelor, înflorirea şi sfîrşitul înfloririi la diferite plante şi greutatea înregistrată la
cîntarul de control.
• Caietul de lucru în stupină în care se vor nota lucrările efectuate la fiecare familie în parte în
ziua respectivă (scoateri şi introduceri de rame, schimbarea mătcilor, hrăniri etc.).
În baza acestor însemnări se pot ţine şi fişe individuale pentru fiecare familie, în care se
notează toate lucrările efectuate în timpul anului în familia respectivă şi curba ei de dezvoltare.
În caietul de lucru se trece de asemenea, în rubricile respective, evidenţa îndeplinirii
sarcinilor de plan.
• Registrul de producţie în care se trec procesele verbale ale reviziilor de primăvară şi de
toamnă, precum şl cantităţile de miere, ceară, lăptişor etc. recoltate pe fiecare familie în parte şi în
total pe stupini.
• Registrul inventar de utilaje şi materiale. În procesele verbale se trec: numărul de familii
care intră sau ies din iarnă, numărul mătcilor de rezervă, greutatea albinelor la fiecare familie,
cantitatea de puiet şi cantitatea rezervelor de hrană.
Greutatea albinelor se stabileşte în kg (considerând că o ramă de cuîb STAS are cca 250 g
albină, fiind acoperită complet pe ambele feţe) sau în intervale (numărul de intervale ocupate în
întregime de albine).
Puietul se estimează în dm², iar rezervele de hrană se stabilesc în kg. Determinarea se face
prin cântărire sau prin simplă apreciere, luînd ca bază o ramă de cuib STAS care cuprinde cca 3,5-4
kg miere căpăcită. Mierea necăpăcită reprezintă cca 60% din greutatea mierii căpăcite pentru
aceeaşi suprafaţă ocupată.
Producţia de miere a fiecărei familii în parte se stabileşte în cazul în care nu avem un cântar
la îndemână, după numărul de rame scoase de la fiecare sau după numărul de rame existente în
fiecare familie.
După extracţie se fac apoi corecturile respective. Pentru o determinare mai exactă se
cântăresc la fiecare stup ramele înainte şi după extracţie, diferenţa dând cantitatea de miere extrasă.
Ceara din căpăcele şi din curăţituri se stabileşte pentru fiecare familie în raport cu mierea
extrasă, la aceasta adăugîndu-se apoi ceara rezultată din fagurii reformaţi.
Procesele verbale de predarea mierii, cerii etc., obţinute în stupina respectivă se ţin de
asemenea în aceleaşi registre de producţie a stupinei.
Carnetul de stupină este un document de bază anexă la actul de înregistrare/autorizare
sanitara veterinară, ce se păstrează de către apicultorul/persoana ce gestionează şi răspunde de
efectivul stupinei;
1. Carnetul de stupină conține informații cu privire la mişcarea efectivului, starea de sănătate
şi întreţinere a fiecărei familii de albine, tratamentele efectuate, precum și alte operaţiuni din
domeniul apicol.
2. Carnetul de stupină trebuie prezentat de către apicultor, autorităților competente, care
efectuează controlul oficial, la cererea acestora.
3. Carnetul de stupină se completează pentru fiecare vatră permanentă.

89
90
 *Mişcările interne de animale se efectuează pe baza notificării transportului prin
INTRANET între direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de la origine şi de la
destinaţie.
Notificarea către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de destinaţie se
efectuează de către medicul veterinar oficial al direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor de la origine, la solicitarea medicului veterinar care a eliberat certificatul şi documentele
de mişcare.

*În rubricile menționate se va înscrie după caz, numărul corespunzător al familiilor

cumpărate, roite, transferate, etc.

91
 *Se completează obligatoriu pentru fermele de multiplicare și selecție

*Conform prevederilor Programului național al acțiunilor strategice anuale în domeniul

sanitar veterinar.

92
 Model ce se va completa pentru fiecare familie de albine, fișele completate se păstrează
separat de carnetul stupinei.

93
 SURSE BIBLIOGRAFICE

A.C.A., Manualul apicultorului - ediția aV-a, București, 1983

Barac I., Foti N., Popa A., Sănduleac E., Creşterea albinelor, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti,

1966

Bucată P., Pledoarie pentru creșterea albinelor, Ed. Alex-Alex, București, 2001

Louveaux J., Albinele și creșterea lor, Ed. Apimondia, București, 1987

Marghitas L.A., Albinele și produsele lor (ediția a II-a revăzută și adăugită), Ed. Ceres,

București, 2005

Ritter W., Bolile albinelor, Ed. MAST, București, 2011

Vornicu C., Lazăr V., Apicultura, Ed. Alfa, București,2007

94