  10 MINUTE INSTRUCTOR

BESTCOR

CUIBUL ALBINELOR

2.2 CUIBUL ALBINELOR

Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta denumirea de cuib.

Albinele melifere isi produc singure materialul necesar pentru adaposturile lor si incaperile pentru
provizii, adica ceara. Aceasta se intampla mai ales in lunile aprilie-iunie/iulie, insa numai in cazul
unei alimentatii bogate in hidrati de carbon. O placuta de ceara cantareste 0,8 mg; pentru 1 kg
ceara curata, o colonie are nevoie de circa 1 milion de placute sau de solzisori. Spatiul in care
familia de albine traieste si se reproduce, constituie „cuibul”, alcatuit dintr-un numar variabil de
faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.

Daca un roi de albine ajunge intr-un stup gol care nu contine nici rame nici faguri, el trebuie sa-si
realizeze proprii faguri pentru a-si asigura aprovizionarea. Fagurii vor fi construiti de sus in jos.
Albinele se inlantuie in sir sau in ciochine, intotdeauna cu capul in sus si secreta solzisori de ceara.
Cu picioarele din spate si mandibulele ceara este framantata, umezita, divizata in parti
corespunzatoare si cladita. Aleatoriu sunt lipite de perete bucati de ceara, pana la alcatuirea primei
aglomerari de material. Mai intai, se construieste un perete median, pe care incepe alcatuirea
alveolelor. Cu cat creste fagurele in jos, cu atat alveolele apar mai adanci la capatul de sus, pana
cand ele capata adancimea normala.

Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale. Fundul celulei este format din 3
fete romboice, care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Aceasta
arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta.

Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul, spatiu prin care albinele trec usor. In mod obisnuit,
fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali, iar dupa cum sunt asezate ramele in stup, se distinge
un cuib in „pat rece” si in „pat cald”, cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul

Alveolele individuale ale fagurelui au o usoara inclinatie de 13 grade in sus. Acest lucru prezinta
avantajul ca mierea din celulele capacite nu se scurge in afara si ca, astfel, greutatea continutului
alveolelor da fagurelui o anumita stabilitate. La rezistenta fagurelui mai contribuie si o puternica
ingrosare a capacului peretelui alveolelor. In afara de aceasta, la canturile impreunate, peretii
celulelor sunt bine fixati. Un dm2 din suprafata unui fagure plin cu miere cantareste 350 g.

Fagurele gata format este captusit cu o tesatura cu care larva imbraca alveola, dobandind, astfel,
stabilitate. Construirea fagurilor are loc atat in lungime cat si oblic.
Rama claditoare asezata de apicultor- o placa de ceara- usureaza construirea fagurilor de catre
albine cu ceara lichida produsa de ele. Pe langa avantajul mobilitatii ramei, se obtin faguri mai
regulati si, prin armarea ramelor cu sarma, mai stabili. Trebuie sa mai mentionam ca diferentele
mai mari de 6 mm intre partea de sus si cea de jos a ramei pot duce la o stare de dezordine.
Diverse cercetari recente au avut drept scop inlocuirea ramei claditoare din ceara cu una artificiala.
Pana acum nu s-au gasit solutii utilizabile care sa impace toate dezideratele.

Dupa marime, forma, numar si destinatie, celulele sunt: de albine lucratoare, de trantori, de matci
si intermediare. La albinele noastre melifere deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor:
alveolele pentru lucratoare (cu un diametru in medie de 5,4 mm), alveole ale trantorilor (cu
dimensiuni in medie de 6,5 mm) si alveolele matcilor(10 mm in diametru ), in forma de ghinda,
atarnand in jos.

Alveolele lucratoarelor si alveolele trantorilor. Celulele lucratoarelor servesc la cresterea puietului

albinelor lucratoare, depozitarea mierii si a polenului. Celulele de trantor sunt destinate cresterii
puietului de trantor si depozitarea mierii. Forma acestor doua tipuri de alveole este o prisma cu
sase laturi, cu fundul trirombic. Unghiul obtuz al acestor suprafete se inchide intr-o piramida
trilaterala. Fiindca fiecare perete si fiecare suprafata de baza reprezinta un perete despartitor intre
doua alveole, principiul cladirii alveolelor urmareste o utilizare optima a spatiilor-pe fiecare cm2
incap patru alveole de albine lucratoare-si trei alveole de trantori. Astfel, se reduce foarte mult
risipa de material de constructie si de timp. Se ajunge la o extraordinara rezistenta si stabilitate ca
si la o incalzire mai redusa. Constructia este si termoizolanta, iar alveolele hexagonale ofera
larvelor rotunde toate conditiile necesare de dezvoltare.

Acest genial principiu constructiv a fost urmat indeaproape de arhitectura si de tehnica moderna,
de exemplu in constructia avioanelor, fiind numit procedeul de constructie fagure, sandwich sau
coaja dubla.

Profunzimea alveolelor depinde de modul de intrebuintare. Alveolele pentru puiet sunt adanci de
10-12 mm, in timp ce alveolele pentru miere sunt mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o
grosime totala de 27-37 mm.

Alveolele matcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru cresterea reginelor si sunt in numar de cateva
zeci. Odata ce larva ajunge in stadiul final, alveola atinge si ea dimensiune definitiva. Dupa
eclozarea reginei, alveola este uzata. Din cauza lungimii ei, alveola de matca in pozitie orizontala
nu are loc intre doi faguri. De aceea capatul mare este orientat in jos. Alveolele de matca sunt
cladite in acele locuri ale fagurelui in care exista spatiu mai mult fata de fagurele vecin: mai ales
marginile si colturile fagurelui in zona de jos. Fagurele de matca are forma de „ghinda” la exterior
si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10 mm.

In colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de schimbare linistita. Primele sunt
cladite in perioada naturala a roitului, avand forma si dispozitia pe rame specifice botcilor de
regina (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care
familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci
si din larve mai mici de trei zile, cresc matci.

Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr de 4-5 si sunt situate in

mijlocul fagurelui. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile.

Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre
celulele lucratoarelor si cele de trantori.

Daca intr-un cuib (stup) fagurii sunt construiti in lungime, unul langa altul, ei sunt dispusi intr-o
anumita ordine.

In mijloc, pe fagurii centrali se afla fagurii pentru puiet, in diferite stadii de dezvoltare, ocupand
suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet scazand spre fagurii periferici.

Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii evolutive fiind bine grupat.
Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se afla o cununa de polen, deasupra celei de miere. Polenul
trebuie sa fie usor accesibil albinelor proaspat eclozate. Mierea si proviziile de hrana trebuie
depozitate cat mai departe de urdinis pentru ca sa nu poata fi furate. In timp de cuibul de puiet se
mareste, proviziile de miere si polen trebuie sa sporeasca.