SERICICULTURA

Creşterea viermilor
de mătase
 Istoricul creşterii viermilor de mătase
• Din cele peste 1,8 milioane de insecte, omul exploatează eficient
doar albinele și viermii de mătase.

• Cu 2700 de ani î. Hr., creşterea viermilor de mătase s-a

generalizat în rândul ţăranilor chinezi. Secretul creşterii viermilor
de mătase s-a păstrat aproape 3000 de ani de către chinezi până
în 552 d.Hr. când doi călugări persani au dus în secret ouă de
viermi de mătase la Constantinopol, unde au pus bazele unui nou
centru de producere a mătăsii.

• Primii crescători români de viermi de mătase au fost ardelenii, după

care activitatea s-a extins în Banat.

• În secolul XVIII au fost aduşi în Ţara Românească de către turci.

• Pana în 1990, ţara noastră figura pe locul şase în lume şi pe locul
doi în Europa, fiind şi membra fondatoare a Comisiei Sericicole
Internaţionale (Lyon, Franţa). Drept pentru care şi nomenclatorul
ocupaţiilor din România cuprinde şi următoarele poziţii: finisor fire
de mătase naturală, prelucrător deşeuri gogoşi mătase naturală,
pregătitor gogoşi mătase (fierbător), operator îngreunător mătase
naturală, înnodator fire mătase naturală, finisor fire de mătase
naturală.

• Sericicultura a luat o amploare deosebita după 1974, prin

elaborarea unui program special de dezvoltare a acestui domeniu de
activitate.
 Viermele de mătase

• este originar din China

• cele mai cunoscute specii:
 Bombyx mori - viermele de
mătase al dudului

 Antheraea Perny – se hrănește cu

frunze de ștejar

 Philosamia ricini – se hrănește cu

frunze de ricin
Ciclul vital al viermelui de mătase

Viața viermelui de mătase se desfășoară într-un

ciclu închis, trecând prin 4 stări:

• Oul – stadiul embrionar

• Larva – stadiul de creștere

• Crisalida – stadiul de transformare (metamorfoză)

• Fluturele – stadiul de reproducere

 Oul Larve de viermi de mătase

Crisalida Gogoși de mătase

Fluture
 Baza furajeră a viermii de mătase
• În funcție de specie baza furajeră poate să fie: frunzele de
dud, de stejar, de ricin etc.
Dudul
– este un arbore puțin pretențios, care se dezvoltă foarte
repede
– se cultivă în special pentru frunzele sale, care pot fi
folosite la creșterea viermilor de mătase și la tratamentul
unor boli: diabetul zaharat, viermi intestinali,
constipație.
– frunzele sunt bogate în substanțe nutritive și în special
în albumină ușor digestibilă și reprezintă elementul de
bază și materia din care se sintetizează substanșele
componente ale firului de mătase: fibrina și sericina.
 Creşterea viermilor de mătase

• Pentru creșterea viermilor de mătase este nevoie de o

clădire special amenajată, care să fie amplasată în
apropierea plantațiilor de duzi (stejari, etc.)

• Această cladire poartă denumirea de magnanerie.

• Camerele de creștere trebuie să asigure un spațiu de 3,5 –

4 m3 pentru fiecare gram de sămânță
 Incubația

• Sămânța este introdusă în camera

de incubație numai după
dezinfecția prealabilă a acesteia.
• Se imprăștie în cutii sau în tăvițe
• Se crește treptat temperatura de la
13 – 14°C până la 23°C
• Durata de incubare este de 12-18
zile
• Umiditate de 70 – 75%
• Aerisire regulată
• Lumină difuză
 Ecloziunea
• Ecloziunea reprezintă ieșirea
larvelor din ou.

• Larvele ieșite în prima zi se

numesc spioni și reprezintă 3% din
cantitatea totală de larve; aceștia se
îndepărtează.

• În următoarele 3 zile viermii ies

din ouă în număr mare.

• Aceștia se izolează zilnic de restul

seminței și se așează pe paturile
de creștere
 Creșterea viermilor

• asupra larvelor implică o acțiune directă: temperatura,

umiditatea, aerisirea și lumina
• administrarea hranei se realizează la ore fixe, pentru ca digestia
să se facă normal și asimiliația substanțelor nutritive să fie
continuă.
 Îngogoșarea
– Spre sfărşitul vieţii, viermele se închide într-
o construcţie cu pereţi subţiri numită
gogoaşă de mătase
– Materialul fibros, depus în 36 - 50 straturi
care alcătuiesc peretele gogoşilor,se
compune din:
• Partea exterioară, bogată în sericină, cu
fibra aşezată în dezordine; neputând fi
depănată, constituie deşeul de mătase numit
puf, care se obţine prin smulgere
• Partea mijlocie, formată din circa 30 de
straturi suprapuse, din care prin tragere se
obţine filamentul
• Partea interioară, numită căptuşeală sau
patul cristalidei, compusă din mai multe
straturi interioare lipite, din care se obţin fibre
prin destrămare
• ca material pentru îngogoșare
se pot folosi:
• Paie de cereale
• Rămurele de stejar,
salcâm, castan, etc.
• temperatura: 24 - 25C̊
• umiditate: 60 – 65%
 Recoltarea gogoșilor
• Se face după 7 -9 zile de la urcarea
larvelor.
• Gogoșile sunt gata de cules când au
peretele tare și rezistent, iar la
clătinare produc zgomot
caracteristic prin lovirea cristalidei.
• La interior se gasește acum
cristalida de culoare castanie.
• De pe tufe, gogoșile se desfac una
câte una din rețeaua de fire care le
fixează
• Gogoșile se strâng în coșuri mari de
nuiele
• Ele se curăță apoi de scama
exetrioară de mătase, se cântăresc și
se sortează.
 Înăbușirea și păstrarea gogoșilor
• Urmând evoluția biologică, cristalidele vii se transformă în
fluturi, iar aceștia vor perfora gogoșile, pentru a se elibera de
învelișul mătăsos.
• Însă, gogoșile perforate nu pot fi folosite de către filaturile de
mătase.
• De aceea, pentru ca gogoșile să rămână integre, negăurite, ele
suferă o operație de înăbușire.
• Înăbușirea sau etufarea constă în încălzirea lor treptată, până
ce cristalidele din ele mor.
• Încălzirea cuptorului se face până la 75-80C ̊ și gogoșile sunt
ținute timp de 20-30minute.
• La scoaterea din cuptor ele sunt fierbinți și umede, datorită
evaporării apei din corpul cristalidei.
• Uscarea se realizează lent, prin
curenți de aer, timp de 50-60 zile.

• Pin uscare se pierd 67-68% din

greutatea inițială, astfel din 100kg
de gogoși verzi rămân 32-33kg
gogoși uscate.

• Gogoșile ucate se păstrează în

coșuri bine închise ori în saci.
Utilizări…

 Industria textilă

 Industria alimentară

 Medicină
Fibra de mătase naturală

• Mătasea naturală este una dintre cele

mai vechi fibre textile, cu înalt nivel
ecologic, fiind o fibră naturală
absorbantă, elastică, fără electricitate
statică si cu pH neutru.

• Mătasea brută este cunoscută sub

numele de borangic, iar cea prelucrată
era folosită pentru producerea de
marame, eşarfe si alte obiecte de
vestimentaţie tradiţională.
• Diferite tipuri de materiale
• Țesături de sită pentru mori
• Plase de protecție împotriva
insectelor
• Țesaturi pentru parașute
• Fiind rea conducătoare de
electricitate se utilizează pentru
îmbrăcămintea conductoarelor
electrice, mansoane telefonice.
• Baloanele folosite la observații
meteo au îmbrăcăminte din
matase naturală.
• pelicule cinematografice
• Firul de pescuit
 Medicină și cosmetică

• În cosmetică, se folosește în diferite creme și

exfoliante de piele, stimulând producerea de colagen
și distrugând bacteriile dăunătoare pielii.

• Chirurgie: firul de setolină

• Cercetătorii japonezi au creat un vierme de mătase

modificat genetic care produce colagen care se poate
folosi în bandajarea rănilor sau producerea
tegumentului uman artificial.
• Cercetători britanici au
obținut o mătase naturală care
ajută la regenrarea și
creșterea celulelor
• matasea ajuta la recuperarea
celulelor nervoase din
maduva spinării în caz de
accidentare a astuia.
• Matasea poartă numele de
Spidrex.
• Neurologul John Priestley
zice că mătasea va servi drept
schela celulelor nervoase.
• Prin injectarea de gene de paianjeni din specia Nephilia edulis în
viermi de mătase, profesorul Nakagaki din Japonia, a reușit să
creeze mătase de paianjen, care conține proteine de paianjen 10% și
mătase 90%.
• Experţii spun că aceste fire sunt mai rezistente decât oţelul şi mai
uşoare decât fibrele artificiale existente, precum Kevlar, utilizate
pentru vestele antiglonţ. Însă firele de păianjen nu pot fi produse la
scară industrială, pentru că insectele realizează o cantitate limitată.
• Creatorii şosetelor din fibre de păianjen speră să revitalizeze, cu
ajutorul acestui concept, industria mătăsii şi cea a şosetelor din
Japonia. De asemenea, ei speră să îmbunătăţească şosetele cu
substanţe anti-îmbătrânire.
 Utilizări ale crisalidei

• Se utilizează în: cosmetică,

hrana animalelor, alimentația
umană.

• Hrană și momeală pentru pești

• Pentru a conferi un luciu blănii

animalelor
• În Corea există conservă de
crisalidă, are un gust dulceag
și cremos.

• Are o consistenșăm
asemănătoare cu o radieră,
are un gust foarte placut și
se prepară adăugând ardei
iute.

• Gustul crisalidei prajite

seamănă cu alunele prăjite.