Mătăse de păiănjen

1. Definiție

Mătasea de păianjen este un filament continuu de proteină, produs de majoritatea

păianjenilor cu scopul de a captura hrana, de a face coconi și altele. Acest material are o rezistență
mai mare decât a oricărui tip de mătase naturală existentă.

2. Clasificarea mătăsii de păianjen

A. După glanda secretoare:
- Ampullate majore: corzi de mătase (dragline) folosite pentru susținerea exterioară a pânzii și
pentru spițe ;
- Ampullate minore: utilizată pentru susținere în timpul construcției pânzei;
- Flageliform: o mătase spiralată folosită ca panză de captură;
- Tubiliform: mătase pentru coconi ce protejeaza sacii cu ouă;
- Aciniform: utilizare în înfășurarea prăzii capturate recent, precum și pentru pânzele
masculilor pentru a fi stocată sperma;
- Aggregate: mătase lipicioasă;
- Piniforma: folosită ca fire de legătură.

B. După funcția pânzei de păianjen:

- Capturarea prăzii: panzele de păianjen au ca scop principal capturarea hranei, din acest
motiv ele sunt foarte diversificate;
- Imobilizarea prazii: de cele mai multe ori prada este imobilizată cu venin și apoi înfășurată în
pânza de păianjen;
- Reproducerea: pentru coconi sau pânze pentru sperma masculilor;
- Transport: păianjenii mici folosesc pânza pe post de parașută;
- Sursă de hrană: unii păianjeni mănâncă hrana precum și pânza altor păianjeni (Argyrodes)
sau își mănâncă propria pânză atunci când aceasta devine inutilă;
- Formare de cuib: există păianjeni care locuiesc în cuiburi și folosesc panzele pentru a-l tapița
și a acoperi intrarea în acesta;
- Fire de ghidare: sunt filamente de mătase lăsate pentru a se reintoarce în adăpost;
- Fire de ancorare sau de cădere: oferă susținere păianjenilor;
- Fire de alarmă: folosite pentru a distinge captura, dacă inamicul este destul de mic, acesta va
fi capturat, în caz contrar, păianjenul nu se apropie de pânză;
- Traseu de feromoni: filamente de mătase impregnate cu feromoni.

3. Proprietăți

Fiecare tip de pânză de păianjen are un set de proprietăți mecanice optimizat pentru funcțiile
sale biologice. Majoritatea tipurilor de mătase, în particular mătasea dragline, au proprietăți
mecanice excepționale. Sunt caracterizate de o forță de tracțiune mare și de o ductibilitate ridicată
(capacitatea unui material solid de fi tras in fire). Așa cum se poate observa în Fig. 1, pentru aceeași
cantitate, forța mătăsii de păianjen e mai mare decat cea a oțelului, dar e mai mică decât a
kevlarului. În privința rezistenței, mătasea de păianjen depășește valoarea oțelului și a kevlarului.
Trebuie consemnat că pentru pănza de păianjen, proprietățile se modifică în funcție de scopul pentru
care a fost creată și condițiile mediului ambiental: umiditate, temperatură.

Densitatea firelor e de 6 ori mai mică decăt a firelor de oțel, ceea ce face ca mătasea sa fie de
6 ori mai puternică decât oțelul (în cazul în care este comparată aceeași cantitate de mătase și oțel).

Pănza de păianjen e rezistentă la o variație mare de temperatură (de la -40o C la 220oC).

În contact cu apa se contractă cu 50% din lungime.

4. Structură

Mătasea are o structură ierarhică (similară cu părul, celuloza):

a. Structura primară: secvențe de aminoacizi, cu preponderență blocuri de glicina și alanină;

b. Structura secundară: este formată din domenii cristaline(conțin alanina) și matrix amorf
(glicina); forma dată de existență acestor două structuri conferă mătăsii proprietățile sale
superioare.

5. Metoda de obținere

Mătasea e produsă de glandele secretoare localizate în partea ventrala. Canalele acestor

glande se deschid prin orificiile organelor filiere (formațiuni mobile, tronconice, cu o placă chitinizată
prevazută cu mulți pori). Firele de mătase ce ies din aceste orificii sunt împletite cu ajutorul ghearelor
pectinate ale picioarelor. Glandele secretă o substanță vâscoasă care se solidifică în contact cu aerul.

Cele mai rezistente tipuri de mătase sunt cele țesute de Caerostris darwini și Nephilia
clavipes.

Pentru a fi sintetizată artificial mătasea de păianjen în fire sunt necesare două arii care
trebuie acoperite: sinteza mătasii netoarse și crearea condițiilor de toarcere similare cu cele naturale
ale păianjenilor.

Structura moleculara a mătăsii netoarse este foarte complexă. Deși aceste calități conferă
fibrelor de mătase proprietăți de dorit, acestea fac replicația sa fie o adevarată provocare. Au fost
utilizate diferite organisme cu scopul de a replica aceste caracteristici, fără rezultate pozitive. Printre
organismele utilizate se numară Bombyx Mori(viermi de mătase), E. Coli, Capre, plante de tutun și
cartofi.

O alta metodă încercată a fost seringa cu ac, dar substanțele necesare petru a solidifica firele
erau prea dăunatoare (metanol, acetonă).
 6. Aplicații biomedicale

Țăranii din munții Carpați obișnuiau să folosească pânza produsă de păianjenul Atypus pentru
a acoperi rănile cu scopul de a facilita vindecarea. Acest lucru avea loc datorită proprietăților
antiseptice ale mătasii și a conținutului ridicat în vitamina K.

Mătasea de păianjen a fost subiectul unui studiu de regenerare nervoasă a celulelor

Schwann, având rezultate pozitive.

Pentru a produce un singur articol vestimentar din pânza de păianjen a fost necesar ca 82 de
oameni sa lucreze timp de 4 ani în colectarea și prelucrarea acestor pânze aurii sintetizate de
păianjenul Nephila.

În 2011, filamentele de mătase de păianjen au fost folosite în optică pentru a genera modele
de difracție utilizate în comunicații optice.

În 2012, firele de mătase au fost folosite pentru a crea un set de corzi pentru vioară.

În viitor se dorește ca mătasea de păianjen sa fie utilizată pentru a produce articole precum
îmbracaminte impenetrebila de gloanțe, haine ușoare și rezistente la uzură, bandaje și ață
chirurgicală, tendoane sau ligamente artificiale. Aceste întrebuințări rămân doar o dorință până când
se va descoperi o metoda de a sintetiza artificial aceste fire.

7. Bibliografie

1. Miyashita, Tadashi; Maezono, Yasunori; Shimazaki, Aya (2004). "Silk feeding as an alternative
foraging tactic in a kleptoparasitic spider under seasonally changing environments". Journal
of Zoology 262 (3): 225. doi:10.1017/S0952836903004540
2. Foelix, R. F. (1996). Series Editor, ed. Biology of Spiders. Oxford, N.Y: Oxford University Press.
p. 330.
3. Hillyard, P. (2007). Series Editor, ed. The Private Life of Spiders. London: New Holland.
p. 160. ISBN 978-1-84537-690-1
4. Nentwig, W. & Heimer, S. (1987). Wolfgang Nentwig, ed. Ecological aspects of spider webs.
Springer-Verlag. p. 211.
5. Holm, Erik, Dippenaar-Schoeman, Ansie; Goggo Guide; LAPA publishers (URL:
WWW.LAPA.co.za). 2010
6. Guinea, G.V.; Elices, M.; Pérez-Rigueiro, J. & Plaza, G.R. (2005). "Stretching of
supercontracted fibers: a link between spinning and the variability of spider silk". Journal of
Experimental Biology 208 (1): 25–30. doi:10.1242/jeb.01344
7. Seidel, A.; Liivak, Oskar; Calve, Sarah; Adaska, Jason; Ji, Gending; Yang, Zhitong; Grubb, David;
Zax, David B.; Jelinski, Lynn W. (2000). "Regenerated spider silk: Processing, properties, and
structure". Macromolecules 33 (3): 775–780.Bibcode:2000MaMol..33..775S
, doi:10.1021/ma990893j
8. Lewis, R. V., "Expression of spider silk proteins", published 2010-05-25, assigned to
University of Wyoming
9. Wen, H. X.; et al. (2010). "Transgenic silkworms (Bombyx mori) produce recombinant spider
dragline silk in cocoons". Molecular Biology Reports 37 (4): 1815–1821.doi:10.1007/s11033-
009-9615-2. PMID 19633923
10. Xia, X. X.; et al. (2010). "Native-sized recombinant spider silk protein produced in
metabolically engineered Escherichia coli results in a strong fiber". Proceedings of the
National Academy of Sciences of the United States of America 107 (32): 14,059–
14,063.Bibcode:2010PNAS..10714059X. doi:10.1073/pnas.1003366107
11. Jackson, Robert R. (1974). "Effects of D-Amphetamine Sulfate and Diazepam on Thread
Connection Fine Structure in a Spider's Web". Journal of Arachnology 2 (1): 37–
41.JSTOR 3704994
12. Allmeling, Christina; Jokuszies, Andreas; Reimers, Kerstin; Kall, Susanne; Vogt, Peter M.
(2006). "Use of spider silk fibres as an innovative material in a biocompatible artificial nerve
conduit". Journal of cellular and molecular medicine 10 (3): 770–7. doi:10.1111/j.1582-
4934.2006.tb00436.x
13. http://www.wired.com/2009/09/spider-silk/