NEONATOLOGIE

1. Scorul Ballard (estimează vârsta gestaţională a n-n prin notarea caracteristicilor fizice/ neurologice de maturitate)
6 criterii fizice aspectul tegumentelor (pielea) lanugo
crestele plantare mamelonul
urechea organe genitale masc/ feminine
6 criterii neurologice postura unghiul popliteu
flexia mâinii pe antebraţ (unghiul de la articulaţia mâinii) semnul esarfei
revenirea în flexie a antebraţului (reculul braţelor) manevra calcai-ureche

Evaluarea fizică/ neurologică a vârstei de gestaţie → cât mai devreme posibil după naştere (primele 2h).
Scorul va fi individualizat şi îşi pierde din acurateţe după 5-6 zile (acuratetea +/- 2 săptămâni).
ERORI n-n cu greutate mică pentru vârsta gestaţională (performanţa caracterelor fizice scăzând pe măsură
ce acesta se apropie de termen)
n-n cu detresă respiratorie, după asfixie, anestezie, infecţii.
Evaluarea poate fi îmbunătăţită prin reflexe cu valoare predictivă (ex: reflex Moro)
examinarea vaselor capsulei ant a cristalinului la marii premature
(dispar progresiv între 27-34 s gestaţie)
criterii morfologice : G, T, PC, plici plantare, părul capului, organele genitale externe, mamelon, pavilionul urechii.

2. Calcul IP, încadrare

IP corelează greutatea la naștere și talia la naștere pentru a defini nou-născuții mici, normali sau mari pentru vârsta
gestațională:

Clasificarea nou-născutului în funcție de indicele ponderal:

Nou-născut matur (la termen) AGA IP = 2,3 – 3
VG = 37 – 41 săptămâni SGA IP < 2,3
LGA IP > 3

Nou-născut prematur AGA IP = 2 – 2,3

VG < 37 săptămâni SGA IP < 2
LGA IP > 2,3

Nou-născut postmatur AGA IP = 2,3 – 3

VG > 41 săptămâni SGA IP < 2,3
LGA IP > 3

• AGA = Appropriate for Gestational Age = normal pentru VG (p 10-90)

• SGA = Small for Gestational Age = mic pentru VG (<p10)
• LGA = Large for Gestational Age = mare pentru VG (>p90)

3. Nou născutul prematur: definiţie, complicaţii (n-n cu vârstă de gestaţie sub 37 săptămâni)
a) Precoce
1. Respiratorii sdr.de detresă respiratorie (deficienţa de surfactant);
crize de apnee (imaturitate mecanisme de control, a funcţiei respiratorii) ;
pneumonie congenitală; hipoplazie pulmonară; hemoragie pulmonară.
2. C-V - persistenţă de canal arterial → ICC; hTA sau HTA; bradicardie; malformaţii congenitale.
3. Neurologice - hemoragie IV; leucomalacie periventriculară; encefalopatie hipoxic-ischemică; convulsii.
4. Hematologice anemia precoce (depozite insuficiente de Fe; secreţie adecvată de eritropoietină);
hiperbilirubinemie precoce şi prelungită; hemoragii sc/ organe (ficat, splină, rinichi); CID;
 deficienţă de vitamină K.
5. Metabolice şi endocrine tulburări Ca şi Mg (hipoG, hiperG, hipoCa, acidoză metabolică, hiperNa, hiperK).
6. Renale rinichi imatur (RFG ↓, capacitate de concentrare scăzută → hipo/ hiperNa, hiperK,
acidoză renală tubulară, glicozurie, edeme.
7. GI - motilitate intestinală ↓; risc ↑ de enterocolită ulcero-hemoragică; hiperbilirubinemie directă.
8. Tulburări de termoreglare - tendinţă la hipotermie în general.
9. Imunologice - imaturitate umorala şi celulara (susceptibilitate la infecţii; prematurul < 1500 g are riscul de
infecţii este de 8x mai mare decât la prematurul de 2000 g)
b) Tardive
1. Oculare -retinopatia prematurului, strabism, miopie
2. Auditive - surditate, hipoacuzie.
3. Neurologice motorii - diplegie spastică, tetraplegie spastică, tulburări psihice, handicapuri majore
motorii şi retard mintal, disfuncţii cerebrale minore (tulburări de vorbire,
de învăţare, memorare şi atenţie, tulburări de comportament).

4. Nou născutul postmatur: definiţie, complicaţii (n-n cu vârstă de gestaţie > 42 s indiferent de G la naştere)
a) N-n SGA asfixie la naştere sindrom de aspiraţie de meconiu
ht pulmonară persistentă tulburări metabolice de tip hipoG, hipoCa

b) N-n LGA traumatism mecanic la naştere asfixie

tulburări metabolice indrom de detresă respiratorie
Tablou clinic sugestiv care sugerează un nou-născut de 1-3 săpt:
➔ Greutate mare la naştere, absenţa lanugoului, absenţa vernix caseosa, unghii lungi, pilozitate mare scalp, descuamări,
palme şi plante ridate “mâini de spălătoreasă”, stare de alertă mărită.
➔ Dacă se instalează insuficienţa placentară pot apărea: lichid amniotic meconial şi impregnarea fătului cu meconiu,
tulburări ale bătăilor cordului fetal, retard în greutate, frecvent confundat cu postmaturitatea. (doar 20% din nn cu insuf
placentară sunt postmaturi).

5. Nou născutul SGA (G la naştere sub percentilul 10 pe standardele de creştere intrauterină; nou- născutul cu
greutate mică pentru VG)
Relaţia greutate-lungime încadrată în indicele ponderal poate defini nou-născutul SGA simetric sau asimetric.
Raportul greutate-lungime între percentilul 10 → 90 pentru VG → simetrie în creştere, fără a ţine seama de prezenţa
sau absenţa retardării creşterii, deci un SGA simetric va avea un indice ponderal normal, în timp ce un SGA
asimetric va avea un indice ponderal scăzut.
Factorii care influenţează creşterea fetală:
● materne ↓ flux utero-placentar prin scăderea eliberării O2 şi nutrienţilor; HTA preexistentă sarcinii, HTA
indusă de sarcină, preeclampsia, diabet zaharat, boli sistemice.
Hipoxemia maternal Malnutriţie maternă
Sarcina multiplă Droguri
Merdicamente: anticonvulsivante:fenitoina, antimetaboliţi:methotrexat.
Alte cauze: vârsta maternă mică, primiparitate, multiparitate, cauze placentare
● fetale radiaţii, TORCH, malformaţii congenitale, deficienţă de insulină.
factori genetici
anomalii cromosomiale
malformaţii congenitale: anencefalie, atrezii gastro-intestinale, anomalii CV cu defecte septale.
infecţii congenitale

Complicaţii Moarte intrauterină – determinată de insuficienţa placentară, hipoxia cronică, malformaţii

incompatibile cu viaţa, infecţii severe.
Asfixia perinatală encefalopatia hipoxic ischemică, sindromul de aspiraţie de meconiu,
 sdr de persistenţă a circulaţiei fetale, IC, IRenala.
Sdr detresă respiratorie prin deficienţă de surfactant
- nu la n-n IUGR (întârziere în creşterea intrauterină) deoarece din cauza stresului cronic intrauterin
la care sunt supuşi aceşti feţi este stimulata producţia de hormoni corticosuprarenalieni →
accelerează maturarea pulmonară → ↓ riscul de BMH
Sdr detresa respiratorie prin - aspiraţie de meconiu, ht pulmonară, tulburări metabolice, poliglobulie,
encefalopatie hipoxic-ischemică.
Ht pulmonară persistentă - hipoxia cronică intrauterină → subţiere perete muscular neted din structura
arteriolelor mici → ↓flux sanguin pulmonar → ht pulmonară → persistenţa circulaţiei de tip fetal.
Hipotermia: tulburări de termogeneză şi pierderi excesive de căldură
Metabolice HipoG capacitate ↓ pentru gluconeogeneză, rezerve ↓ pentru glicogen;
nivel plasmatic ↓ al AG; senzitivitate ↑ la insulină.
HiperG: nivel plasmatic ↓ al insulinei; iatrogen: perfuzii cu glucoză.
Metabolism lipidic niveluri plasmatice AGL si TG↓; utilizarea şi oxidarea AGL ↓;
rata de pierdere a lichidelor ↑
Metabolismului proteic / aminoacizi - rată ↑ de pierdere a proteinelor prin materii fecale
Policitemia - sdr de hipervâscozitate sanguină : hipoxie fetală cronică; hematocrit ridicat.
Adaptarea imunologică şi riscul infecţios
Altele mineralizare osoasă ↓, hipoCa postasfixică, trombocitopenia, neutropenia,
↑ timp de trombină şi tromboplastină; ↓ produşilor de degradare ai fibrinei;
enterocolita ulcero-necrotică; perforaţii gastro-intestinale; hernia inghinală, moartea subită.

6. Nou-nascutul SGA – simetric vs. asimetric

Simetric Asimetric
Incidență 25% 75%
Cauze intrinseci: extrinseci:
anomalii genetice insuficiență utero-placentară
extrinseci: boli materne
sdr. Torch
malnutriție severă
droguri, fumat, alcool
Momentul injuriei la o VG < 26 SA la o VG > 26 SA
Mărimea celulară normală scăzută (hipotrofie)
Craniu microcefalie normal
Ficat, timus scăzut scăzut
Raport greutate normal scăzut
creier/ficat (3/1)
Greutatea placentei normală scăzută
Anomalii congenitale frecvente rare
Indice ponderal normal scăzut
Ecografie – Diametrul mic la început: normal
biparietal (DBP) mai târziu: mic
Creșterea postnatală deficitară bună

IUGR simetric G, T, PC scăzute în aceeași măsură (IP normal)

debut precoce, înainte ca fătul să dobândească abilitatea de autoreglare a fluxului sangvin spre
principalele organe
se asociază cu afecțiuni care afectează grav nr de celule fetale: anomalii genetice, cromosomiale,
teratogene, infecții, HTA maternă severă
IUGR asimetric PC relativ normal, G scăzută mai mult decât T (IP scăzut)
nn slabi și lungi, cu craniu aparent mai voluminos, față mică, triunghiulară, frunte încrețită, țesut celular
subcutanat diminuat până la dispariție
se instalează tardiv, când fătul își poate menține un flux sangvin relativ constant către organele nobile, cu
prețul irigării deficitare a celorlalte organe: creier, inimă, plămâni, rinichi cu greutate normală;
suprarenale, ficat, splină cu greutate mică
se asociază cu malnutriție maternă, exagerbarea tardivă a unei patologii vasculare materne
(preeclampsie, HTA cronică)

7. Nou născutul LGA (n-n mare pentru VG → G > 4000 g, peste percentilul 90 pe curba de creştere intrauterină
indice ponderal ≥ cu 3)
Cauze multiparitatea, diabet matern, constitutional (talia mare a părinţilor şi obezitatea mamei)
sdr Wiedemann-Beckwith (↑ volum limba, HO, hipertrofia viscere, gigantism, hipoG (exces secreţie de insulină).
Complicaţii traumatisme obstetricale mecanice:
– elongaţii de plex brahial – traumatisme craniene majore
– fractură de claviculă – hematoame subdurale
– paralizii de diafragm – rupturi de viscere
– cefalhematoame
traumatisme hipoxice asfixia
sdr de detresă respiratorie (mai ales la cel din mamă diabetic)
tulburări metabolice hipoG (în cazul nou-născutului din mamă diabetic)
hipoCa
tulburări hematologice: poliglobulie
malformaţii congenitale: anomalii congenitale cardiace.

8. Examenul clinic în sala de naştere

a) Examinarea culorii tegumentelor trebuie să fie roz/ roz + cianoza extremităţi palmo-plantare;
nu trebuie să fie palidă sau cianotică în totalitate
b) Tipul respiraţiilor respiraţii spontane şi eficacitatea lor (coloraţia tegumentelor roz până la periferie);
nu trebuie să fie superficiale/ de tip gasp/ întretăiate de perioade de apnee.
c) Frecvenţa cordului - prin ascultaţie pe 6 secunde x 10, FC normală =120-160 bătăi/min.
d) Scorul Apgar - cele 3 elemente enumerate + reactivitatea la stimuli şi tonusul muscular

Evaluam elemente vitale

urgenţe chirurgicale (malformaţii congenitale ale tubului digestiv, atrezie de esofag, gastroschizis,
omfalocel sau hernie diafragmatică sau traumatisme la naştere cu fracturi de humerus sau fracturi
de femur sau torsiunea de testicul rară dar care poate exista chiar din viaţa intrauterină).
defecte ale coloanei vertebrale (spina bifidă, mielomeningocel, encefalocel)
malformaţii ale feţei evidente (aprecierea simetriei feţei, prezenţei tuturor organelor externe)
se apreciază postanatal sexul nou-născutului clinic (dubii: efectuarea cromatinei sexuale)
iniţierea precoce a alimentaţiei naturale.

Examenul clinic detaliat (în secţia de n-n după echilibrare termică şi asigurarea mediului termic neutru):
Palpare fontanele: ant 2/2 cm; posterioara: triunghiulară, poate fi închisă la naştere;
cutia craniană (deformări, cefalhematom), clavicule(fracturi),
oase mari (integritate, eliminarea prezenţei piciorului strâmb congenital);
abdomen (flectarea uşoară a capului pt relaxarea abd, se palpează de jos în sus până la aprecierea depresibilitaţii
abdominale, şi mai ales a dimensiunilor ficatului – marginea inferioară la max 2 cm sub rebordul costal)
manevra Ortolani: cu policele în anterointern şi cu celelalte degete pe marele trohanter bilateral cu tripla flexie
la 900 se încearcă uşor abducţia şi extensia coapselor pe bazin în aşa măsură încât să evaluăm posibilitatea
 apariţiei unui click – dacă nu se aude click excludem displazia luxantă a şoldului;
puls femural la ambele coapse în triunghiul lui Scarpa (excludere coarcataţie Ao)
Ascultatia frecventa cordului pe o durată de 1 min, apoi ritmicitatea şi eventuala prezenţă a suflurilor
examinări ulterioare: radiografia toracică, EKG, fonocardiogramă, ecocardiografie).
Inspecţie: tegumente, detresă respiratorii, erupţii, anomalii de pigmentare, prezenţa a scaunului, criza genitale, CO
Examen neurologic - reflexe arhaice: Moro (se face întotdeauna la sfârșitul examinării deoarece agită nn și se pierde
colaborarea), reflex de supt, puncte cardinale (stimulare obraji- întoarcerea capului spre partea stimulată), spadasin (la
întoarcerea capului nn de către examinator, nn flectează membrul superior occipital și extinde membrul superior frontal),
de agaţare, de redresare a cefei, reflex de păşire, reflex Babkin (presiunea în palme generează deschiderea gurii şi
protruzia limbii); nervi cranieni (acustic VIII, facial VII), nervi periferici (plex brahial),
ROT (rotulian, tricipital).

9. Scorul APGAR (1, 5, 10, 20 minute)

Evaluează adaptarea la viața extrauterină, cuantificând 5 elemente notate de la 0 la 2.
Parametrii 2 1 0
1. Aspectul roz în totalitate roz cu cianoza cianotice sau palide
tegumentelor extremităților
2. Puls > 100 bătăi/min < 100 bătăi/min absent
3. Grimase mai multe grimase la o singură grimasă fără răspuns la
(răspunsul reflex introducerea sondei introducerea sondei
la stimuli, de de dezobstruare de dezobstruare
exemplu la sonda
de aspirație)
4. Activitate hipertonie fiziologică ușoară flexie hipotonie generalizată
musculară pe membrele
(tonus) superioare și
inferioare
5. Respirații ample și regulate, neregulate, de tip absente
plâns viguros gasping, ineficiente,
plâns slab
Evaluarea scorului Apgar se face la 1, 5, 10 și 20 de minute.
Valoarea sa se corelează strâns cu VG, fiind mai mic la nn prematuri.

10. Echipamentul necesar pentru reanimare (enumerare).

a) Masă radiantă pregătită în prealabil
b) Material pentru aspiraţie: sistem de aspiraţie centrală sau electrică, adaptor pentru sonda de aspiraţie,
conector al tubului pentru aspiraţia endotraheală, sonde de aspiraţie Ch (Charrière) 8 şi 10.
c) Material pentru ventilaţie:
➢ balon de ventilaţie cu rezervor şi valvă PEEP (Positive End Expiratory Pressure) de diferite
volume: 250, 500, 750 ml; 1 balon de rezervă
➢ mască de ventilaţie din silicon (mărimea 00 şi 01); 1 mască de rezervă.
➢ 2 seturi: laringoscop cu o lamă 00 (G<1000 g), 0 (G=1000-3000 g) şi 1 (G>3000 g); un set de
rezervă şi baterii de rezervă.
➢ sonde endotraheale: 2,5; 3,0; 3,5; 4.0 (mm diametru intern) pentru intubaţie orală şi nazală.
Diametrul sondei (DI, mm) Greutatea la naștere (g)
2.5 < 1000 g
3.0 1000 – 2000 g
3.5 2000 – 3000 g
4.0 > 3500 g
➢ leucoplast steril texil.
➢ Stetoscop pentru nou-născuţi
➢ Mască facială cu tubulatura de conectare pentru oxigenoterapie când există respiraţii spontane
➢ Pipe Guedell 00/000
d) Material pentru montarea accesului venos.
 11. Paşii iniţiali ai resuscitării: prevenirea pierderilor de căldură, poziţionare, permeabilizarea căilor
respiratorii, evaluarea nou-născutului.

a) Prevenirea pierderilor de căldură - plasarea n-n pe masa cu căldură radiantă, ştergerea secreţiilor cu un prosop
uscat şi înlocuirea acestuia cu un alt prosop uscat.
b) Poziţionarea n-n cu un sul sub umeri pentru a se face o moderată extensie a gâtului, mai ales dacă n-n are
modelări sau bose la nivelul scalpului. Nu se va utiliza poziţia Trendelenburg din cauza riscului de hemoragie iv
c) Permeabilizarea căilor respiratorii - aspirarea secreţiilor din nas şi orofaringe cu ajutorul unei sonde de aspiraţie.
● presiunea de aspiraţie trebuie să fie < 200 mBari pentru a nu leza mucoasa bucală şi nazală
● aspirarea se face blând, evitându-se stimularea peretelui posterior al faringelui, pentru a preveni reflexul
vagal cu stop cardiac. Întâi se aspiră gura, apoi nasul.
● in cazul in care în lichidul amniotic există meconiu, aspirarea se face cu o sondă în orofaringe imediat
după expulzia capului şi înainte de expulzia umerilor, după care este plasat pe masa cu căldură radiantă.
există 2 situaţii meconiu subţire şi n-nviguros – se aspiră oro-faringian şi se monitorizează
meconiu gros “în piure de mazăre” şi n-n depresat – se aspiră pe lama de
laringoscop şi se intubează.
d) Evaluarea nou-născutului după următoarele 3 criterii:
● Respiraţia - regulată, eficientă,fără efort, cu ritm de 40-60/ min.
● FC normală 100-160/min
< 100/ min → bradicardie → ventilaţie cu balon şi mască cu presiune pozitivă
> 100/min → se trece la evaluarea următorului parametru.
● Coloraţia –trebuie să fie roz/ roz cu cianoza extremităţilor.
- dacă este cianotic dar respiră singur → O2 în flux liber la 1 cm de nas, flux 4-6 l/min, până devine roz,
apoi se îndepărtează treptat sursa de oxigen cu condiţia ca tegumentele să se menţină colorate roz şi
ulterior se monitorizează timp de 2 ore în sala de naştere.
Scorul Apgar nu este util în luarea deciziei de reanimare, ci în evaluarea eficienţei reanimării.

12. Mecanismele pierderii de căldură

a) Evaporarea
● evaporarea lichidului amniotic începe de la naştere
● in primă fază contribuie la ↓ temperaturii → stimularea primelor respiraţii, mai târziu la stresul copilului
● rata temperaturii pierdute prin evaporare poate ajunge până la 0,5C/min în cazul temperaturii cutanate şi
0,3 C/ min în cazul celei centrale.
● poate fi evitată prin ştergerea n-n de secreţii şi îndepărtarea scutecului umed, învelirea nou-născutului
inclusiv la nivelul extremităţii cefalice, care este cea mai predispusă la termoliză prin evaporare.
b) Conducţia
● căldura este transferată direct de la o suprafaţă la alta
● se poate evita prin preîncălzirea obiectelor cu care nn vine în contact (cântar, mâini, stetoscop)
● se va evita folosirea surselor de căldură necontrolată (mănuşi sau sticle umplute cu apă fierbinte, pături
încălzite în cuptorul cu microunde).
c) Radiaţia
● căldura va radia de la o suprafaţă caldă în mediul înconjurător mai rece.
● plasarea nou-născutului lângă un perete exterior/fereastră va contribui la pierderea de căldură prin radiaţie.
d) Convecţia – are loc prin curenţii de aer
● temperatura ambientală din sala de naştere va determina cantitatea de căldură pierdută prin convective
(trebuie menţinută între 25-35C)
● evitarea pierderilor de caldura: ridicarea marginilor laterale ale mesei radiante, încălzire şi umidificarea
oxigenului administrat, închiderea uşilor incubatorului, învelirea prematurului în folie de plastic/aluminiu.
13. Parametrii ce definesc nou-născutul viguros eforturi respiratorii eficiente
tonus muscular bun
FC > 100 batai/min

14. Iniţierea respiraţiilor – stimularea tactilă (metode acceptate, manevre interzise)

Dacă n-n nu respiră spontan → stimularea tactilă frecarea energică a spatelui
lovirea uşoară a plantelor cu bobârnace.
Manevre interzise flagelaţii cu alcool sau apă rece
suspendarea nou-născutului de picioare sau lovirea regiunii fesiere
alternanţa de băi calde şi reci
comprimarea cutiei toracice
flexia coapselor pe abdomen
dilatarea sfincterului anal
Manevrele iniţiale de resuscitare nu trebuie să depăşească 20 secunde. Se evaluează nou-născutul şi, dacă nu s-au
iniţiat respiraţiile, se instituie ventilaţia cu presiune pozitivă cu balon şi mască(VPP).

15. VPP (ventilaţia cu presiune pozitivă cu balon) – indicaţii:

a) absenţa respiraţiilor (apnee) / respiraţii ineficiente de tip gasp după 20 de secunde de stimulare tactilă.
b) frecvenţa cardiacă < 100/min (chiar şi atunci când respiraţia este prezentă spontan).
c) cianoza generalizată persistentă.

16. VPP – tehnică

- nou-născutul este poziţionat cu capul în uşoară extensie.
- persoana care va efectua procedura de ventilaţie se va poziţiona la nivelul extremităţii cefalice a nou-născutului.
- se va alege forma măştii faciale (anatomică/ rotunda) – şi dimensiunea corespunzatoare
- se poziţionează masca pe bărbie, gură, nas şi se verifică etanşeitatea măştii, cu poziţionarea mâinii sub forma literei
C, astfel încat cel care ventilează să nu exercite presiune la nivelul traheei/ GO (reflex vagal – bradicardie).
- se utilizează baloane de ventilaţie cu o capacitate de 250-750 ml.
- frecvenţa compresiunilor pe balon trebuie să fie de 40-60/min, după ritmul:
● 1: compresiunea balonului = simularea inspirului,
● 2-3: decompresie balon = simularea expirului nou-născutului.
- presiunea exercitată pe balon: 30-40 cm H2O, necesară deschiderii alveolelor, urmatoarele ventilaţii fiind mai mici
15-20 cm H2O. Atenţie! : o presiune mai mare pe balon poate genera pneumotorax (ruperea alveolelor cu
intrarea aerului în pleură).
- se urmăresc mişcările de ridicare a toracelui la fiecare ventilaţie. Dacă acestea nu sunt corespunzatoare:
● se repoziţionează capul, se repoziţionează şi se verifică etanşeitatea măştii faciale, se creşte presiunea de
ventilaţie, se reevaluează prezenţa secreţiilor la nivelul orofaringelui sau la nivelul nasului cu aspirarea acestora
daca mai sunt încă prezente.
● dacă nici după aceste repoziţionari şi corecţii, mişcările toracelui nu sunt concordante cu presiunea de ventilaţie,
nou-născutul va fi intubat.
- VPP se evaluează la 15-30 secunde şi nu trebuie să depăşească 2 minute.
- dacă după 2 minute nou-născutul nu-şi reia respiraţiile atunci se trece la instituirea intubaţiei oro/naso-traheale.
Când nu se realizează intubaţie din cauza lipsei abilităţilor, atunci se va introduce în stomac o sondă oro-gastrică
necesară pentru golirea stomacului plin de aer din cauza ventilaţiei.

17. VPP – evaluarea eficienţei ventilaţiei

Semne unei ventilaţii eficiente reluarea respiraţiilor.
frecvenţa cadiacă în creştere > 100/min.
ameliorarea coloraţiei.
Semnele unei ventilaţii ineficiente mişcări asimetrice ale toracelui.
absenţa MV la ascultaţie etanşeitate inadecvate a măştii,
căi aeriene obstruate cu secreţii
presiunii insuficiente de ventilaţie
Se va verifica poziţia capului cu repoziţionare dacă este necesar
reevaluarea prezenţei secreţiilor cu aspirare dacă sunt încă prezente,
repoziţionarea şi etanşeitatea măştii
creşterea presiunii de ventilaţie.

18. IOT – indicaţii apnee prelungită peste 2 minute după VPP cu balon şi mască;
suspiciunea de hernie diafragmatică
sindrom de aspiraţie de meconiu cu meconiu gros, vâscos şi nou-născut asfixiat
nou-născut prematur cu respiraţii ineficiente.

19. IOT – tehnică introducerea laringoscopului, ridicarea lamei şi vizualizarea glotei.

introducerea sondei pe o lungime egală cu greutatea la naştere (în kg) + 6 la baza gurii
(Ex: la nn de 1000 g – 1+6-7 cm) sau până la trecerea ghidului radioopac printre CV.
verificarea poziţiei sondei prin observarea abdomenului şi toracelui.
ascultarea MV
confirmarea radiologică a poziţiei sondei, corect la nivelul carinei.
incercările de intubaţie trebuie limitate la 20 secunde pentru minimizarea hipoxiei; între
două încercări copilul va fi ventilat cu balon şi mască.

20. IOT – verificarea plasării sondei de intubaţie

Sonda plasată corect ridicarea toracelui cu fiecare ventilaţie
zgomote respiratorii bilaterale şi egale pe ambele hemitorace
fără distensie gastrică
Sonda plasată incorect nu se aud zgomote respiratorii, se observă distensie gastrică, se ascultă cum pătrunde
aerul în stomac şi nou-născutul poate plânge (sonda e în esofag). Se extrage sonda, se
ventilează cu balon şi mască 30 secunde, apoi se reîncearcă intubaţia.
distensia hemitoracelui drept, cu MV mai accentuat pe dreapta – sonda este plasată în
bronhia dreaptă. Se retrage sonda 1 cm şi se reevaluează murmurul vezicular.
După verificarea poziţiei sondei, asistenta va fixa sonda cu bandă de leucoplast pregătită anterior.
Complicaţiile intubaţiei intubaţia incorectă în esofag sau bronhia dreaptă, leziuni ale mucoasei bucale şi a glotei,
leziuni ale traheei, pneumotorax, pneumomediastin.

21. MCE – indicaţii FC < 60/minut după 30 secunde de VPP

FC între 60-80 / minut şi nu creşte
Nou-născut care nu prezintă bătăi ale cordului

22. MCE – tehnică (2 metode)

Va fi însoţit întodeauna de ventilaţia cu balon şi mască efectuată pentru a asigura oxigenarea sângelui circulat în
timpul compresiunilor toracice (120 compresiuni / minut, cu succesiunea 3 compresiuni urmate de o ventilaţie).
Locul compresiunilor este la 1,5 cm sub o linie imaginară ce uneşte cele 2 mameloane, iar adâncimea
compresiunilor nu trebuie să fie mai mare de 1,5 – 2 cm. Nu se vor ridica degetele sau policele de pe torace între
compresiuni.
1. Tehnica celor 2 degete: se folosesc vârful mediusului şi al indexului sau vârful mediusului şi cel al degetului 4
pentru a comprima sternul. Cu cealaltă mână se susţine spatele nou-născutului. Mişcările de compresiune
trebuie realizate din articulaţia centurii scapulare şi nu din articulaţia pumnului. Este cea mai anevoioasă din
cele două tehnici, dar are avantajul de a putea fi realizată la toţi copiii, indiferent de greutatea acestora sau de
mărimea mâinilor reanimatorului.
2. Tehnica policelor: se folosesc cele două police pentru compresia sternului. Mâinile prin toracele şi degetele
sprijină spatele nou-născutului. Presiunea trebuie aplicată cu vârfurile policelor direct pe stern, evitându-se
comprimarea coastelor, care se pot fractura foarte uşor, generând şi leziuni ale organelor subjacente.

Evaluarea nou-născutului
Iniţial evaluarea se face la 30 secunde de masaj cardiac, prin determinarea frecvenţei cardiace pe 6 secunde şi
înmulţirea rezultatului cu 10 (rezultă FC/min).
Determinarea se face fie prin ascultarea cu stetoscopul, fie prin palparea cordonului ombilical şi evaluarea
pulsaţiilor acestuia <80 bpm se continuă masajul cardiac şi ventilaţia cu balon şi mască + medicaţia.
> 80 bpm se intrerupe MCE, iar ventilaţia se intrerupe dacă n-n respiră spontan, eficient.

23. Medicaţia de resuscitare (ultima treapta in reanimarea n-n)

Indicatii manevre de reanimare executate corect nu s-au dovedit eficiente
reanimarea prelungita
acidoza metabolică dovedită în sângele din artera ombilicală.
Căile de administrare cateter introdus în vena ombilicală,
vene periferice,
sonda endotraheală (doar pentru unele droguri: epinefrina sau naloxonul).
Medicaţia de resuscitare adrenalina 1/10 000
volum expander de tip cristaloid (ser fiziologic, Ringer lactat)
de tip coloid (plasmă proaspătă congelată, sânge integral,
albumina umană 5-20%),
soluţie de bicarbonat de Na 4,2 % =0,5 mEq/l; glucoza 10%, nalorfina; naloxona.
Medicația de reanimare neonatală nu include: calciu gluconic, atropină, HH, miofilin, dopa, dobutamină

Concentrația de Doză/Cale de
Medicament Preparare Ritm/Precauții
administrat administrare
Adrenalină 1 : 10 000 1 ml 0,01-0,03 mg/kgc bolus
0,1-0,3 ml/kgc poate fi diluat cu SF
i.v. sau e.t. până la 1-2ml dacă se
administrează e.t.
Volum Ser fiziologic 40 ml 10 ml/kgc în 5-10 min
expander Albumină umană i.v.
5%
Sânge integral
Ringer lactat
Bicarbonat de 0,5 mEq/ml 20 ml 2 mEq/kgc lent, în cel puțin 2 min,
sodiu (soluție 4,2%) sau (4ml/kgc) doar dacă nn este
în funcție de i.v. ventilat eficient
excesul de baze
Naloxon 0,4-1 mg/ml 1 ml 0,1 mg/kgc bolus
hidroclorid (0,25-0,1 ml/kgc) se preferă i.v. sau e.t.
i.v., e.t., i.m., s.c. se acceptă i.m. sau s.c

24. Adrenalina – indicaţie, concentraţie, doză, căi de administrare

Pregatire: adrenalina 1/10 000 se pregăteşte iniţial într-o seringă prin diluare a 1 ml adrenalină 1/1000 cu 9 ml SF
Doza: 0,1-0,3 ml/kgc din soluţia 1/10 000.
Administrare FC< 60 bpm după minim 30 secunde masaj cardiac extern însoţit de ventilaţie cu balon şi mască.
rapid intravenos sau pe sonda endotraheală.
Efecte: ↑forţa de contracţie a cordului; vasoconstricţie periferică.
Se evaluează frecvenţa obţinută. Se poate repeta adrenalina la interval de 5 minute, maxim 3 doze.

25. Volum expander – indicaţie, doză, tipuri de volum expander utilizaţi în reanimarea nou-născutului.
Indicaţii suspiciune de sângerare acută (placenta praevia cu sângerare, sângerare din CO)
semne de hipovolemie –paloare persistentă după oxigenare;
puls slab cu FC bună; tahicardie; timp de recolorare capilară peste 3 secunde;
tensiune arterială scăzută; răspuns slab la manevrele de reanimare.
Doza: 10 ml/kgc – administrat lent iv, în 5-10 minute pe cateter ombilical sau venă periferică.
Efecte: ↑ TA, paloare diminuată şi puls mai puternic (umplerea patului vascular şi îmbunătăţirii perfuziei tisulare)

Clasificare cristaloide izotone, conţin apă şi electroliţi si trec uşor prin membranele semipermeabile, rămânând
în spaţiul intravascular perioade mai scurte de timp
avantaje: rapid disponibile, nu necesită teste de compatibilitate, nu produc reacţii de
hipersensibilitate şi au cost scăzut.
coloide GM ↑ şi nu trec uşor prin membranele semipermeabile
se menţin în spaţiul intravascular mai mult timp decât soluţiile cristaloide
dezavantajele: reacţii de hipersensibilizare, necesitatea testelor de compatibilitate şi cost

26. Bicarbonatul de Na – indicaţie, doză

Indicaţii acidoză metabolică dovedită din sângele din cordonul ombilical (PH <7, EB< -11)
prelungirea manevrelor de reanimare.
Doza: 2 mEq/kgc, cu administrare intravenos lent (cel puţin două minute, 1 mEq/kgc/min), pe cateter ombilical.
Atenţie: nu se va administra niciodată bicarbonat la un copil care nu respiră sau la un copil care nu este ventilat,
deoarece există risc de alcaloză metabolică şi deprimarea secundară a respiraţiei!
Riscuri: riscul de hemoragie intraventriculară

27. Situaţii în care nu este indicată iniţierea resuscitării. Oprirea manevrelor de resuscitare.

Întreruperea manevrelor de reanimare se va face după 20 minute dacă n-n nu prezintă respiraţii spontane şi
prezintă activitate cardiacă şi după 10 minute dacă nu se obţine nici activitate cardiacă susţinută, nici respiraţii
spontane. Prelungirea reanimării după acest interval poate să ducă la apariţia complicaţiilor neurologice severe cu
deces în primele 3 zile sau sechele neurologice tardive.
Nu se iniţiază resuscitare Anencefalie Trisomia 13(Patau), 18 (Edwards)
G<400 g VG<23 săptămâni
Zona gri este unanim acceptată reanimarea nou-născuţilor cu VG > 25 săptămâni şi GN > 600 g
deşi rata supravieţuirii nou-născuţilor cu vârste de gestaţie cuprinse între 23 şi 25
săptămâni creşte cu fiecare zi de sarcină, incidenţa disabilităţilor neuro-developmentale
moderate sau severe la această categorie de nou-născuţi este mare

28. Indicatii pentru oprirea manevrelor de resuscitare.

● dacă nu este detectată FC după 10 minute de reanimare completă şi adecvată şi dacă nu este
confirmată o altă cauză a compromiterii stării n-n → eforturile de reanimare o să fie oprite
● după 10 minute de asistolie este improbabilă supravieţuirea n-n (sau sechele neurologice severe)
● nu se fac precizări privind continuarea reanimării nou-născuţilor cu FC persistentă < 60 bpm
● nu există nici un fel de obligaţie de a continua suportul vital după reanimare dacă judecata clinicianului
experimentat susţine că aceasta nu este în interesul nou-născutului
● decizia de a întrerupe suportul vital/iniţiere a îngrijirii paliativă trebuie luată de comun acord cu părinţii
● evaluarea intereselor nou-născutului este dependentă de circumstanţele individuale ale fiecărui caz
● recomandările privind reanimarea → în funcţie de estimările regionale de supravieţuire a nn
 ● neonatologul va menţiona părinţilor posibilitatea modificării deciziilor în funcţie de condiţiile întâlnite
în sala de naşteri şi de estimarea postnatală a vârstei gestaţionale

29. Îngrijiri acordate nou-născutului în sala de naştere (enumerare).

1. Menţinerea normotermiei
2. Evaluarea semnelor vitale şi a scorului Apgar
3. Pensarea cordonului ombilical
4. Identificarea nou-născutului şi a mamei prin brăţări colorate
5. Profilaxia oftalmiei gonococice
6. Profilaxia bolii hemoragice a nou-născutului
7. Imunizarea antihepatitică B
8. Iniţierea alimentaţiei naturale