Lostrița de V Voiculescu - construcția subiectului, semnificații

Prologul

- e prezentă credința populară- care exprimă opinia colectivă a

satului de pescari în care trăiește Aliman
- lostrița se identifică cu credința populară despre știma apei, adică
o reprezentare supranaturală a răului ,, nicăieri diavolul nu se
ascunde mai bine ca în ape....ia felurite chipuri,de la
luminița.....până la fata șuie care nu-i decât o știmă vicleană ,,
- prologul introduce așadar într-o lume care crede în forțele oculte
malefice ale apei
- pentru oameni , dracul este o realitate, anormală,dar o realitate
de care se tem

Acțiunea propriu-zisă

- se deschide cu precizarea reperului spațial, .. pe apele Bistriței,,

apoi cu prezentarea lostriței, denumită ,,peștele naibei,,-
avea ,,cap bucălat de somn, trup șui de șalău și pielea pestrițată
auriu ca a păstrăvului,,
- descrierea lostriței amintește de basmele lui Andersen unde
sirena și-a părăsit lumea din ocean pentru un pământean,, de
departe ai zice că e o domniță lungită la soare,,
- în sat, oamenii sunt pescari- iar un vânat rar cum este lostrița
produce o diferențiere în rândul acestei colectivități:
- pe de-o parte sunt pescarii,,cuminți,, care văd în vânat doar o
sursă de existență, resping anormalul, neobișnuitul și nu se lasă
atrași de ,,.lostița blestemată,,
- pe de altă parte sunt copilandrii, flăcăii , cei care iubesc
primejdia,aventura potrivnică- ei sunt cei care intuiesc adevăratul
sens al vânătorii
- însă vânătoarea e dificilă și mulți mor- acesta e momentul în care
are loc dezechilibrul în natură,când cumpăna conflictului dintre
om /animal înclină în favoarea animalului
- se naște teama și oamenii se retrag din luptă ,,oamenii au început
să-și dea seama de primejdie și să se păzeazcă,,
- dintre tineri, se detașează Aliman, cel mai priceput și curajos
vânător- el este vânătorul absolut- care jură să prindă lostrița cu
orice preț
- el se diferențiază de la bun început de colectivitate- pentru că el
nu aderă la credința despre știme prefăcute în lostițe, ,,râdea de
basmele pentru copii,,- pentru el , lostița e un vânat , o fiară la
care se suprapune admirația pentru frumusețea ei deosebită.
- reușește o singură dată să o prindă în brațe și de atunci nu face
altceva decât să se gândească la ea- are loc acum o modificare la
nivel sufletesc a personajului, pe care o observă și ceilalți ,
considerând că Aliman ,, a fost vrăjit de lostriță,,
- mai mult, își modifică atitudinea față de legenda lostiței fermecate
și începe să fie tot mai interesat de aceste povești.
- obsesia pentru lostriță nu e doar sentimentul regresiunii
fantastice spre origini, peștele fabulos îi aduce tânărului un alt
mesaj, tulburător- e chemarea dragostei
- așadar, în tema vânătorii se infiltrează tema erotică
( în vânătoare și în dragoste, eroul lui Voiculescu se caută pe sine,
își caută propriul suflet însetat de un ideal ancestral al frumuseții
și vitalității )
- este apoi, descris un sezon de pescuit fără niciun progres pentru
Aliman,, a tânjit, aproape a bolit tot timpul,, pentru ca în cele din
urmă să se încredințeze că e un ,,lucru necurat,, , de aceea se
hotărăște să apeleze la magie și caută un vrăjitor
- bătrânul la care apelează era cunoscut ca un descântător de pești
și stăpân al apelor – ritualul magic realizat de cei doi are o
desfășurare care poate conduce la semnificații ambigue – textul
nu prezintă niciun fel de element ce ține de timpul petrecut de
Aliman la bătrânul vrăjitor, prezintă doar consecințele acestei
întălniri
- Aliman primește o lostriță lucrată în lemn pe care trebuie să o
pună în apă în timp ce rostește un descântec prin care se leapădă
de lumea lui Dumnezeu
- Interesant este că, după acest moment , Aliman a dormit adânc și
liniștit ,, ca niciodată,,
- ritualul magic nu se soldează cu prinderea peștelui iar după acest
moment, reprezentarea lostriței în sufletul eroului devine tot mai
neclară
- a doua zi după pactul cu bătrânul vraci ( care amintește de pactul
faustian cu diavolul ) , apele Bistriței aduc o fată, singura
supraviețuitoare a unei inundații
- Aliman o salvează, însă descrierea ei sugerează ambiguitatea
acestei ființe,,ochii erau rotunzi dar reci ca de sticlă, dinții albi dar
ascuțiți ca la fiare ,,
- între cei doi se naște o dragoste pătimașă , a cărei violență
întărește oamenilor din jur impresia că se petrece ceva neobișnuit
- cu toate că lostrița s-a arătat din nou în apele Bistriței și acum nu
se mai ascundea, pe Aliman nu îl mai interesa, parcă ar fi uitat-o
într-un mod nefiresc
- începe să se gândească la căsătorie, dar fata, pe care Aliman a
botezat-o Ileana, nu voia să audă de căsătorie, fiindcă ,, nu pentru
asta venise ea pe lume,,
- după un timp , apare mama fete, care o ceartă că și-a uitat lumea,
părinții și surorile și o duce acasă, la izvoarele Bistriței
- Aliman o caută, dar nu o gasește, nimeni nu știa de ea, doar un
bătrân trecut de 100 de ani își mai aminte de cele două , că
fuseseră alungate cu pietre pentru răutățile săvârșite cu ajutorul
Satanei
- Aliman îl caută și pe vraci, dar nici pe acesta nu îl mai găsește
- Aliman s-a închis în sine , nu mai era interesat de nimic, acesta
fiind motivul pentru care se logodește cu o fată din sat care l-
a,,îmbrobodit ușor,,
- În noaptea de dinaintea nunții visează că s-a căsătorit cu lostrița și
au fost cununați de bătrânul vrăjitor iar în timpul nunții, aude
vestea că lostrița s-a arătat din nou
- Trezit parcă din somn, aleargă înspre apele Bistiței, hotărât să
prindă acum lostrița
- Dacă urmărim evoluția sufletescă a eroului, e interesant să
observăm că el nu pare conștient de ce i se întâmplă – din
 momentul în care pune lostrița primită de la bătrânul vraci în apă
și rostește descântecul prin care se leapădă de lumea lui
Dumnezeu.Cand apele Bistriței o aduc pe fata mistrioasă, el parcă
uită de ,,vrăji și de de lostriță,, o uitare care ține până în ziua
nunții.Dacă până atunci ,,fusese plecat din lumea asta,,, era într-
un fel de somnolență ciudată, acum la nuntă ,, se deșteaptă ca din
somn,,. El redevine acum vânător și cercul pare să se inchidă la
locul din care a început ,,azi nu mai scapă, o mănânc la nunta
mea,,
- Aliman se aruncă în apele Bistriței ,,cu chipul luminat de o
bucurie nefirescă,, , ținând lostrița în brațe , încercând să o apere
ca pe un copil.

Epilogul
- Povestea lui Aliman a rămas vie în memoria oamenilor , la fel ca și
povestea lostiței care colindă apele Bistriței cu trupul de ibovnică
în calea tinerilor neexperimentați

Lostrița - a fost pe rând un vânat, o întruchipare a Diavolului, o

iubită, a devenit apoi iar vânat , pentru ca în final sa fie ceva mai
multe decat toate acestea - un ideal

Aliman depășește această lume, pleacă într-o călătorie imaginară

în absolut, spre un ideal de fericire numai de el știut.
 -