Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare i

ntindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intri

ga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe p
lanuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje
, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, episo
dice etC).

Romanul "Mara" de Ioan Slavici a fost publicat in 1894, in revista "Vatra", iar
in volum a aparut abia in 1906.
Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului s
pecifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cin
stea si dreptatea, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte.

Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor morali
st, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el
insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confuciu, aplica in opera sa pri
ncipalele virtuti morale exprimate de acesta; sinceritatea, demnitatea, buna-cre
dinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful chinez
este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi". ("Edu
catia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul
moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oamen
i si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii
* este grav sanctionata de autor.
Romanul "Mara" de Ioan Slavici este "cel mai bun roman al nostru, inainte de AIon
A", conform afirmatiei lui Serban Cioculescu si "aproape o

;. capodopera", in viziunea lui George Calinescu, deoarece destinul eroilor si m

ediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a detaliului si cu o mare forta
de construire a ansamblului.
Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai,
"romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si
"prima femeie-capitalist din literatura noastra" (Nicolae ManolescU). Pe ea n-o
intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si
| impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera c
a oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adev
arat exemplu de moralitate.
Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei
specifice, asezata la interferenta satului cu orasul, intr-un targ ardelenesc,
Radna, situat langa Lipova si aproape de Arad. Actiunea este plasata la sfarsitu
l secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand relatiile capitali
ste incipiente evolueaza spre structuri sociale mestesugaresti, cu o anumita psi
hologie, proprie burgheziei aflate in ascensiune.

Structura romanului

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titlur

i semnificative pentru continutul acestora: "Saracutii
" mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul c
asei", "Norocul casei", "Pace si liniste" etc.
Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul
eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului e
rotic Persida-Natl. Relatarea actiunii se face din perspectiva auctoriala, adica
naratiunea este la persoana a III-a, Slavici fiind omniscient si omniprezent. R
omanul are si o certa valoare etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelene
sti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea o
amenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, un
guri.

Subiectul romanului
Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precu
peata" din Radna si prin descrierea locurilor unde urmeaza sa se petreaca actiun
ea. Mara ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca tanara, v
oinica, harnica si nu se plangea de noroc. Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai
mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat a
casa", lasandu-Ie copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealu
l Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase.
Radna este situata pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, s
e afla Lipova, de unde, pana la Arad se fac numai "doua ceasuri". Pe coasta deal
ului se afla manastirea minoritatilor "Maria Radna", iar biserica romaneasca est
e numai la Lipova. Mara face negot, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", duce
de la Radna "ceea nu gasesti la Lipova ori la Arad" si aduce de la Arad "ceea c
e nu gasesti la Radna ori la Lipova.". Marti dimineata isi asaza "satra (macat,
covor - n.n.) si cosurile pline in targ la Radna, joi trece Muresul si-si intind
e marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, "in piata cea mare", unde
se aduna lume multa, din sapte tinuturi. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de
a-si pune masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau
fara treaba. Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capital
iste, prefera sa dea tot ce are de vanzare pe "castig putin", decat sa-i "clocea
sca" marfa si sa se intoarca acasa cu ea.
Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Tri
ca, prin targuri, de aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, sara
cutii mamei", dar ii iubeste mult si este foarte mandra de ei: "Tot n-ar nimeni
copii ca mine!".
Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru
zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea
pentru Trica" si nu trecea nici o zi fara ca ea sa nu puna in fiecare macar cate
un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasca, iar pe Trica ajuns star
oste in breasla cojocarilor. Persida este dusa la manastirea din Radna si data i
n grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza uceni
c "pe patru ani" la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova.
Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Frumusetea si f
armecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. N
atl fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile
breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga patron. Persid
a se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu fermitate sa se marite cu
teologul Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o vada preoteasa. P

entru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vr

emii, intre care aceea ca Natl era neamt. Ioan Slavici consacra pagini memorabil
e iubirii aprinse dintre cei doi tineri. "Dragostea Persidei este de un dramatis
m rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are ma
i dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie", afirm
a Pompiliu Mareea. Cand implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in t
aina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca sa-si termine el perioada de calatori
e, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar. intorsi la Lipova, tanara fa
milie deschide un birt, pe care-1 va conduce mai ales Persida, deoarece Natl inc
epuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi batu sotia, atunci
cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care
Ie facuse insumau bani foarte multi. Persida pierduse mult din infatisarea aleas
a si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puter
nica din

/ cauza ca muncea din greu toata ziua. Schimbarea se produsese si in sufletul ei

, contactul permanent cu slugile si clientii din carciuma o inasprisera, "nu se
mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu se simtea jignita cand i se zicea vreo v
orba aspra". Fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara bine
cuvantarea parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care facuse slujba pen
tru ca era un om slab si nu putuse rezista rugamintilor Persidei.
Dupa ce Persida naste un copil, Mara si parintii lui Natl se impaca, dar, nu mul
t dupa aceea, batranul Hubar este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macel
arul avusese o legatura amoroasa ascunsa cu Reghina, care fusese servitoare la R
adna. Femeie voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi dar ramasese paralizata
de o mana si de un picior, i se strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu
putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la manastire si ii hraneau pe ama
ndoi, din mila crestina. Reghina muri cand baiatul implinise opt ani, iar cand c
rescuse, Mara il ia de ajutor ca sa-i care cosurile si sa-i fie de folos la treb
uri. Bandi semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca iubit
ul misterios al Reghinei fusese Hubar-macelarul.

Paralel cu destinul Persidei, Slavici relateaza viata lui Trica.

Angajat uncenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harni
c, ajunge calfa, dar refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si-ar fi
dorit sa-l insoare cu singura lui fiica. Trica rezista cu stoicism si la avansur
ile pe care i le facea sotia patronului, Marta, si vrea numai sa devina mester c
ojocar pentru a avea o viata independenta.
Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontu
l din Italia, este ranit In sold de o tandara de bomba" si internat intr-un spit
al din Verona. intors acasa, Mara vede ca flacaul se schimbase, avea obrazul ras
si o mustacioara rasucita, nimic din infatisarea lui nu mai amintea de "prostal
anul motolog din care putea orisicine sa faca ce vrea", in postul Pastelui, "ama
ndoi cumnatii au fost scosi maiestri", Trica devine "maiestru" cojocar, iar Natl
"maiestru" macelar.
Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste,
in sfarsit, ca este tatal lui. in clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept
, apoi cuprins de un fel de turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej"
. Persida il gasi pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe
Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential. Ioan Slavici surprinde, p
e tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate
laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul constru

ieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitate

a oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cup
rinde si-i supune pe toti: "Colectivitatea face legea pe care individul e tinut
sa o respecte". (Nicolae ManolesciI)