FAMILIA DE ALBINE

ELEVI: CIUPELCA NICOLETA

ROGOVEANU OANA

COORDONATOR: PROF. TURCANU NICOLETA

Introducere

• Albinele sunt insecte sociale și își duc viața în cadrul

unei familii cu mulți indivizi (zeci de mii) care
comunică în permanență între ei. O albină izolată va
muri în scurt timp chiar dacă ar avea caldură, apă, hrană.
Albinele găsesc în sânul familiei condițiile care le
asigură supraviețuirea și integritatea corporală.
• Familia de albine poate fi privită ca fiind un organism
supraindividual, nu numai o unitate socială. La fel cum
în cazul unui organism celulele se diferențiază alcătuind
țesuturi și organe specializate, în cadrul unei familii de
albine există grupuri de indivizi care execută diferite
sarcini precise. Colonia este mult mai mult decât fiecare
dintre indivizii ei componenți.
 Membri
În familia de albine se găsesc 3 feluri de indivizi:
• Matca- regina coloniei, mama tuturor celor din colonie. Este
singura femelă fecundată din stup, fiind responsabilă de
înmulțirea familiei de albine. Matca are corpul lung (20-
25mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mici și
o greutate de 250-280 mg. Durata vieții este între 2 si 5 ani,
dar după 3 ani nu prea mai dau randament. O matcă bună
depune peste 1500 de oua pe zi. Celula regală este denumită
botcă și este complet diferită de celălalte celule de albină sau
trantor. Matca eclozionează în 16 zile (ou 3 zile, larvă 6 zile,
pupă 7 zile). După 6-7 zile de la eclozionare, matca virgină
devine matură și efectuează primele zboruri de orientare. În a
8-a zi va efectua primul zbor de împerechere.Ea se va
împerechea cu mai multi trantori (10-12). Matca este
înconjurată de o escortă formată din câteva albine care o
hrănesc cu lăptișor de matcă (produs de glandele albinelor) și
care participă la răspândirea feromonului secretat de matcă.
• Albinele lucrătoare sunt, ca dimensiune indivizii cei
mai mici ai familiei de albine, femele cu ovarele
nedezvoltate sunt incapabile de reproducere.Capul
albinei lucrătoare are o formă triunghiulară iar
abdomenul este egal în lungime cu aripile. Limba le
este bine adaptată pentru cules are 6,4mm lungime,
iar picioarele sunt prevăzute cu panerașe (corbicule)
destinate colectării și transportului polenului.
Albinele lucrătoare mai sunt adaptate pentru:
hrănirea puietului (au glandele faringiene),
producerea cerii (au glande cerifere), apărarea
cuibului (dispun de ac) și pentru supraviețuirea pe
timpul iernii (dezvoltarea corpului adipos, un
adevarat rezervor de energie). Durata de viață a
albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca
urmare a activităților intense, desfășurate de aceasta
(creșterea puietului și activitatea de cules nectar și
polen).
Astfel albinele eclozionate în sezonul activ (din
primavară, martie până vara în jurul lunii august)
trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate
toamna trăiesc până în primavara viitoare, când se
face schimbul de generații. Lipsa creșterii puietului
în familie, în această perioadă, precum și corpul gras
bine dezvoltat le permite să traiască atât de mult.
Numărul albinelor lucrătoare dintr-o familie cu
dezvoltare normală variază în funcție de sezon. Dacă
la începutul primăverii sunt între 10000 și 20000 de
albine, în timpul verii sunt între 40000 și 60000 iar
toamna în jur de 20000-30000 de albine. 
După iesirea din celulă viața albinei lucrătoare se
împarte în două etape. În primele 20 de zile albina
lucrătoare execută tot felul de lucrări în stup iar în
ultimile 15 zile ale vieții devine albină culegătoare.
 O schemă arată astfel : în primele 1-2 zile
albinele curață celulele și încălzesc puietul.
Între a 3-a și a 13-a acestea hrănesc puietul. În
primele zile de viață ele hrănesc larvele mai în
vârstă cu amestec de miere și polen și apoi pe
masură ce se dezvoltă glandele producătoare de
laptișor de matcă și anume între a 6-a și a 12-a
zi ele hrănesc larvele mai tinere, în vârstă de cel
mult 3 zile. Tot în acest timp, albinele mai
execută și următoarele lucrări: primesc nectarul,
depozitează nectarul, presează polenul și curață
stupul. Albinele în vârstă de 12-18 zile clădesc
fagurii și fac scurte zboruri de orientare. Între a
18-a și a 21-a zi de viață, albinele păzesc
intrarea în stup și aerisesc stupul. După această
perioadă albinele devin albine culegătoare, cu
mențiunea că la apariția unui cules abundent pot
participa și albine mai tinere de 20 de zile.
• Albinele lucrătoare pot fi: doici, albine casnice,
care sunt responsabile de întreținerea stupului, sau
culegătoare al căror rol este de a colecta nectar,
polen, precum și apa necesară susținerii vieții. În
cadrul acestui program de muncă albinele tinere
lucrătoare petrec o mare parte din viața lor în
interiorul stupului, în momentul în care acestea
devin culegătoare devin vulnerabile la vremea rea
și la uzarea aripilor.
• Pe durata vieții o albina produce 1/12 lingurițe
de miere. Mierea este produsă din nectarul cules
din flori, depozitat în fagure și deshidratat.
Albinele elimină apa din nectar prin bătăile
aripilor, până când rămâne o umiditate de 17%.
Apoi fagurii sunt sigilați cu dopuri de ceară. Ceara
este produsă de niște glande speciale aflate în
abdomen, apoi secretată în stomac și mestecată de
albine.
• Trântorii reprezintă masculii familiei de albine, sunt
indivizi eclozionați din oua nefecundate.Corpul lor
este mai mare decât al albinelor lucrătoare și al
mătcii.Lungimea este aproximativ 15-18mm, greutatea
între 200 și 280mg, capul este rotunjit, antenele
trântorului au cu o articulație în plus față de cele ale
albinei lucrătoare, au ochi foarte bine dezvoltati,
mirosul sensibil și vederea trântorilor este adaptată la
lumina cerului și a zării, ajutându-i la detectarea
ușoară a mătcilor ieșite la împerechere. Au o trompă
scurtă, de aceea nu pot culege nectarul floral, în
schimb le permite să primească hrana de la albinele
lucrătoare (în primele 4 zile de viață) sau să se
hrănească singuri cu mierea din celulele fagurilor (la
maturitate). 
• Durata de viață a trântorilor este între două și opt
săptămâni și variază în funcție de sezon (activ sau
perioada de repaus) și de zona geografică.
• Durata totală de zbor a unui trântor este în medie de
4 ore în perioada de vârf a sezonului și circa 2 ore
jumătate spre sfârsitul acestuia.Primavara trântorul
poate zbura într-o singură zi aproximativ 24 de
minute iar vara 36 de minute, pe o distanță de peste
7km față de stupul de origine. Trântorii emit un
feromon care acționează ca un liant pentru apropierea
lor în aer în timpul zborului de împerechere și care
atrage regina virgină în zonele de împerechere. 
• Trântorii nu au ac, glande cerifere și nici piesele
armăturii bucale folosite la recoltarea polenului. 
• Ei nu culeg nectar, nu participă la organizarea sau
apărarea familiei de intruși, nu contribuie la
producerea hranei pentru colonie și nici la polenizare.
Rolul principal al trântorilor este de a împerechea
mătcile și de a asigura astfel perpetuarea speciei. Pe
lângă acest rol trântorii mai contribuie, prin prezența
lor la realizarea unui regim termic optim necesar
cresterii puietului precum și la ventilarea stupului. 
• Către sfârsitul verii, începând cu lunile iulie-august,
când albinele se pregătesc pentru iernare, trântorii sunt
izgoniți din stup de către albinele lucrătoare, dacă pe
perioada sezonului activ erau primiți în orice altă
familie, acum nu le mai este permisă intrarea. Adunați
în grupuri pe peretele frontal al stupului, înfometati,
trântorii mor în scurt timp.