  20 MINUTE INSTRUCTOR

BESTCOR

COLONIA DE ALBINE

2.1 COLONIA DE ALBINE

In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine
lucratoare (in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa.

Hotarator pentru o apicultura prospera este ca stuparul sa considere si sa inteleaga albinele ca pe
o colonie, ca pe o familie compusa din 30.000-50.000 indivizi. Colonia albinelor are nevoie, pentru
a functiona normal si fara probleme timp indelungat, de cele trei componente: matca, un numar
de trantori si o „armata” mai mica sau mai mare de albine lucratoare. Toate acestea sunt capabile
sa asigure reproducerea puietului. Trantorii lipsesc iarna. Pentru buna intretinere a unei colonii
functionale, cele trei componente se completeaza reciproc. Fiecareia ii revine pe parcursul anului
o anumita sarcina, care este indispensabila continuitatii coloniei.

Matca
Matca provine, ca si lucratoarele, dintr-un ou fecundat, dispus intr-o alveola mare, alveola matcii.
Larva eclozata este hranita cu o hrana speciala, laptisorul, si se dezvolta astfel, in 16 zile, de la ou la
matca – la care organele sexuale sunt complet formate. Lucratoarele inconjoara in permanenta
matca si au sarcini bine stabilite, astfel: albinele tinere de 10-12 zile o hranesc cu laptisor de matca,
cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe abdomenul matcii „substanta de matca”
secretata de glandele mandibulare. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin
schimburile de hrana, pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup.

Cand o familie ramane fara matca, stupul devine foarte agitat, doar lucratoarele- doici ramanand
sa ingrijeasca puietul. Celelalte se imprastie pe peretii stupului, emit sunete spcifice si incep
constuirea botcilor. Prin introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o
mangaie, o hranesc, o curata si distrug botcile incepute.

Durata de viata a matcilor este, in medie, de 3-4 ani. Dupa 2-4 ani de ponta in acelasi stup, sau
succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor, cantitatea de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si
ea va depune numai oua de trantori, devenind trantorita, familia fiind pierduta, daca nu se
intervine la timp. In scurt timp, lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una sau mai
multe matci. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa este un caracter ereditar. La unele
rase coabitarea celor doua matci este posibila toata iarna, cea batrana disparand primavara.

Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci, chiar fara a o vedea, doar prin aprecierea
Se poate dete a a sta s sta ea de sa atate a atc , c a a a a o edea, doa p ap ec e ea
puietului. O suprafata intinsa si compacta de puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si
viguroase, cu o familie sanatoasa. Spatii goale pe rama de puiet, intercalarea larvalor de varste
diferite printre puietul capacit, sunt semnele activitatii unei matci batrane.

Matca (regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de albine. Acesta este de
fapt ,,mama” intregii familii. In timpul sezonului activ poate sa depuna pana la 2500-3000 oua in
24 ore.

Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm, greutate de 150-280 mg iar trompa este mai
scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm.

Matcile sunt lipsite de glande celifere si de corbicule, au glandele mandibulare foarte bine
dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 % mai mica decat a lucratoarelor.

Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce matca imperecheata
are abdomenul mai lung care depaseste lungimea aripilor.

Zborul nuptial, sau fertilizarea artificiala. La circa 8-10 zile dupa eclozare matca paraseste stupul
pentru zborul nuptial, nu inainte de a fi efectuat zboruri de orientare pentru a-si intipari in minte
imprejurimile. Prin imperechere, matca primeste spermatozoizii necesari. Acestia sunt tinuti vii ani
de zile in punga spermatica prin oxigenare si hranire.

In ultimii ani, procedeul insamantarii artificiale a matcilor a fost desavarsit si completat. Pentru
aceasta, sunt necesare instrumente curate si sterile si multa abilitate care se dobandeste in ani.
Avantajul este ca, prin selectarea spermatozoizilor de la anumiti trantori din respectivele colonii, se
obtine o imperechere controlata. Intr-o crestere selectionata, acest procedeu este, uneori, necesar.
Totusi, pot aparea si aspecte negative, cum ar fi alveolele lacunare. In cazul fertilizarii naturale,
acestea apar foarte rar.

Depunerea oualor. Dupa o insamantare reusita, naturala sau artificiala, matca incepe, dupa 2-3
zile, sa depuna oua, proces de maturare care se incheie cand ele sunt eliminate din trompele
uterine in vagin, unde sunt fecundate. Pentru aceasta, din punga spermatica sunt eliberati cativa
spermatozoizi care patrund in membrana oului. Continutul spermatozoidului se contopeste cu cel
al oului. Albinele lucratoare si matcile pot aparea numai din ouale fecundate. Matca poate, totusi,
depune si oua nefecundate, din martie-aprilie pana in iunie-iulie. Inainte si dupa aceasta perioada,
matca depune, de regula, numai oua fecundate. Matca poate depune si oua fecundate in alveolele
lucratoare si oua nefecundate in alveole de trantori, alternativ,in functie de diametrul celulelor.

Trantorii
In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor si de a asigura perpetuarea
speciei. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar greutatea de 200-280 mg.

Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminosi si mai dezvoltati decat lucratoarele sau decat
matcile. Trompa scurta a trantorului, comparativ cu cea a albinei lucratoare, serveste numai la
primirea hranei de la acestea si, uneori, la aspirarea hranei din alveole.
Insamantarea. Trantorii au o singura sarcina: de a produce spermatozoizi si de a se imperechea cu
matca. Trantorii si matcile se intalnesc in locurile de adunare a trantorilor, in afara stupului.
Imperecherea are loc in anumite spatii destul de restranse si care, raman aceleasi ani de zile.
Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiatiile electromagnetice (Mauthe,
Horn, Lampeitl 1992).

Trantorii si matcile zboara in scopul imperecherii la distante de pana la 10 km, ziua. Imperecherea
are loc la aprox. 10 m inaltime: trantorul isi lasa canalul ejacular ca „semn de imperechere” in
vaginul albinei si cade mort la pamant. Acest semn de imperechere poate fi indepartat imediat, de
catre urmatorul trantor. Astfel, matca isi poate continua zborul nuptial si se imperecheaza in
aceeasi zi de 8-10 ori.

Viata trantorului. Trantorul eclozeaza din oua nefecundate (partenogeneza). Pana la eclozare trec
24 de zile. Trantorii recent eclozati stau in repaus complet in cuib, la 350C si sunt hraniti de
lucratoare in primele 4 zile. Dupa aceea, ei preiau hrana din alveolele cu miere. Acum are loc
maturarea spermatozoizilor. Din a opta zi, ies in zbor. Durata lor de viata depinde de incetarea
culesului si de datarea perioadei de imperechere si este cuprinsa intre 20 si 50 de zile. In coloniile
normal dezvoltate, trantorii se intalnesc numai in lunile aprilie pana in iulie-august, in numar de
cateva sute.

Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere si care „delimiteaza”

culoarele de zbor.

Deoarece trantorii nu contribuie la activitatile stupului, ei nu mai sunt tolerati incepand din iulie.
Sunt considerati inutili pe perioada iernii si, de aceea, sunt impiedicati sa mai aiba acces la hrana si
sunt alungati, treptat. Acelasi lucru se intampla si in perioade de criza alimentara.

In aceleasi situatii, lucratoarele smulg chiar larvele de trantori din alveole. Nu degeaba se vorbeste
despre macelul trantorilor. Cel care mai poate zbura si nu mai are forta poate intra in coloniile fara
matca sau in acelea care mai au inca o matca nefecundata.

Trantorii mai pot ecloza si din ouale nefecundate ale matcilor virgine sau incomplet dezvoltate,
sau din oua depuse de lucratoare. Majoritatea acestor trantori sunt mult mai mici; ei pot produce
spermatozoizi vii si formeaza asa numitele „colonii cu puiet de trantori”.

Albinele lucratoare
Acestea sunt cele mai mici, dar cei mai harnici membri ai coloniei; ele formeaza masa
familiei de albine. Numarul lor variaza in functie de sezon, astfel: la inceputul primaverii 10.000-
20.000 (10.000-15.000), vara circa 40.000-60.000 (50.000-80.000), iar toamna 20.000-30.000.

Albinele lucratoare sunt femele, ale caror ovare sunt formate, dar sunt mici si, in general, nu
produc ovule. O exceptie o constituie colonia fara matca si fara posibilitatea de a obtine una din
puietul existent. In aceasta situatie, unele lucratoare depun oua fara a fi fecundate, iar din acestea
apar numai trantori.
Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru indeplinirea tuturor sarcinilor
necesare prosperitatii coloniei: lungimea trompei este aprox 6.4 mm, picioarele

prevazute cu corbicule (panerase) pentru transportul mierii, glandele lor cerifere produc ceara, cu
acul isi apara cuibul, prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul, cu
ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna.

Lungimea corpului este 12-13 mm, greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare la eclozionare si mai
mare la albinele varstnice. Longevitatea este cuprinsa intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile
primavara si toamna si 6- 9 luni iarna.