IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

Pag.2 2. în foarte mare măsură. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. după datele lui V. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. Nestervodski. cu mătci tinere. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. sub influenţa lipsei de cules. în caz contrar. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. mai ales în prag de toamnă. Nestervodski). precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă.4 4. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. Dacă sunt mătci tinere. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1.6 3. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. nu se recomandă. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. În tabelul nr.A. sănătoase şi de calitate superioară. 2.A.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. 4 / 33 .5 2.2% la familii cu mătci de un an. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. iar la cele cu 60% mătci tinere. La rândul lor şi mătcile. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib.0 1. în raport cu vârsta mătcilor.

limitând creşterea puietului. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. a câte unui fagure clădit regulat. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. Deblocarea cuibului. fie că. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. matca fie că va evita aceşti faguri. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. La stupul multietajat. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. 2. sub impulsul hrănirilor stimulente. De asemenea. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. care este un cules intens dar scurt. Pe o perioadă scurtă. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. la interval de 5-7 zile. 5 / 33 . oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. Ca şi în primăvară. La unele culesuri. în mijlocul cuibului. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. Dacă apicultorul nu intervine la timp. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. se poate stropi cu sirop de zahăr. se realizează prin introducerea periodică. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. ca de exemplu la salcâm. Calitatea fagurilor. 3. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. în perioada de toamnă.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. sunt faguri cu multe celule de trântor. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. care păstrează mai greu căldura. se Pag. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. deci un fenomen dorit. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. Dacă în cuib.

de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. acoperă cheltuielile de deplasare. zonele inundabile. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. grădinile de zarzavat.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. 4.. Operaţia se execută după încetarea zborului. bostănoasele etc. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. de regulă. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. De la bun început. fagurele se introduce la marginea cuibului. Folosirea culesurilor târzii. diaree. Hrănirile stimulative. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. Ca surse de cules. Fagurele introdus este curăţat. Pag. Când timpul este rece. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. 6 / 33 . uzură prematură. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. pentru a preveni furtişagul. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. datorită aportului de polen proaspăt. 5. care se fac în doze mari. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. Administrarea sub formă de sirop. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. Astfel. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. Se va avea grijă însă. care. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. dacă timpul este mai cald. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. încărcături intestinale mari. în zonele viticole. într-o primă metodă. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2.

Gromisz. în acest caz. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. în acelaşi timp. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. altele îl cară însă afară. 1961). 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. după încetarea zborului. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. după' datele din literatură.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63.6 25.3l zilnic) 20 0.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. iar prin stimulare s-au obţinut 60. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. Oricare ar fi procedeul folosit. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. 7 / 33 .5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. comparativ cu culesul natural de întreţinere. martorul a avut 25. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. Pag.3 60. Barac. Tabelul nr. De asemenea.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. adică un plus de două ori şi jumătate.6-63. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. Unele albine consumă acest zahăr.3 dm2 puiet. pastă). este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). hrănirea stimulativă se face numai seara.5 dm 2 puiet.

albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. numărul fagurilor din cuib se reduce. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. după încetarea depunerii ouălor. Reducerea cuibului. aşezaţi alături de familia de bază. 7. în corpuri suplimentare. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. deasupra cuibului. în această situaţie. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere.8 kg albină. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. în toamnă. Împachetarea cuibului. ca şi familiilor de bază. la stupii multietajaţi.6-0. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. familiile de bază se întăresc cu câte 0. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. salcâm). În afară de măsurile arătate. Pag. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. cu capacitate de 5-6 faguri. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. mai tinere sau crescute special în acest scop. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. 8 / 33 . Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. în lunile iulie-septembrie. Pe măsura dezvoltării. în cazul stupilor verticali cu magazine. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. alături de familia de bază în stupii orizontali. Prin aplicarea acestui procedeu. De asemenea. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. 6. Toamna. Indiferent de starea timpului. în stupi suplimentari. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină.

într-o perioadă de 6 luni. corespunzătoare iernării familiilor de albine. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. În aceste condiţii familiile normale. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. Partiot (1968). bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib.5-2. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii.2 kg. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.0 kg lunar.6-5. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic.W. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. în total. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. la 40 stupine. în unele situaţii. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. Gareev. în continuarea iernării consumul creşte la 1. 9 / 33 . situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. Pentru această activitate.corpul gras. Tabelul Pag. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. consumul de miere a fost de 4.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . rezultă că.

300-500 m alt. se poate scurge din celule. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. Pag. administrat în luna februarie în turte energoplastice. De aceea. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. Alfonsus. săruri minerale. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. Mierea reprezintă hrana glucidică. vitamine.W. După A. fiecare familie având nevoie de 1. Ea este bogată în fermenţi.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. 500-1 000 m alt.5-2 kg. în ea predomină zaharurile simple. albina tânără este încă în cantitate mică. 1. Calitatea hranei. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. nu de mană. de asemenea. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. In total. 10 / 33 . întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. ramurile sau tulpinile unor plante. în afara cantităţii strict necesare iernării. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. Este greşită. uşor asimilabile. glucoza şi fructoza. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Jebsen.

se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. în caz contrar. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. se lasă să se limpezească. Varul se va depune pe fundul sticlei. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. în general. 11 / 33 . După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. Mierea de floarea-soarelui şi. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. Pag. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. ea trebuind să fie înlocuită. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. după vâscozitatea ridicată. nu este căpăcită. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. mierea este de mană.Mana poate fi secretată direct de plantă. Pentru a spori producţia de miere extrasă. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). b) Metoda cu alcool. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. De asemenea. Această operaţie o poate face orice stupar. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. Această miere este improprie pentru iernare. în special cea de răpită. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. ceea ce iarăşi nu este bine. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune.

în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). de culoare brun-deschisă. se ridică în vederea păstrării. care au rame de o singură dimensiune. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt).5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. aceştia se ridică din stup. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. 3-3.în cazul familiilor puternice. Root sunt convingătoare în acest sens. au fost crescute câteva generaţii de puiet.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. 2. în timpul culesului mare.Cuvintele apicultorului american A. în care. pe cât posibil. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). care ocupă două magazine.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. Fig. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. Se aleg numai fagurii bine clădiţi. Ocupând în magazine poziţia centrală. pe măsură ce sunt căpăciţi. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. Astfel. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. cu condiţia să conţină cel puţin 1. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. înainte de a fi umpluţi cu miere.8-2. imediat ce există faguri plini cu miere. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib.5 kg fiecare. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . .2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali.).3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". 3. 12 / 33 . Pag. la culesurile principale din lunile mai-iunie. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. fagurii plini cu miere. În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. Se vor alege. în primul rând. 2) Fig. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali.

asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei.4b Arzătorul de sulf. este recomandabil ca. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. 1-uşi frontale.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. 2-uşi laterale. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. pe timpul culesurilor abundente de polen. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. datorită aerului se poate altera. se va evita lovirea lor. în acest scop. în afara rezervelor de păstură în faguri. 4 b) (15 g/corp de stup. în această stare. Fig. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. şoareci. pe cât posibil. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. Conservarea fagurilor. alteori mierea din porţiunile lovite. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. Pe timpul culesului mare. iar deasupra. furnici). Se vor evita camerele umede. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. după primul zbor de curăţire. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Fig. folosind arzătorul de sulf (fig. în amestec cu zahăr pudră. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. constantă. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. 13 / 33 . Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. având grijă să-l presăm bine.

Dacă la ieşirea din iarnă. care trebuie depozitate în scurt timp. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. Hrănirea de completare. 3. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. 14 / 33 . în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. duce la depăşirea Pag. Astfel. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. de cantitatea de zahăr prelucrată. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. în mod direct. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş.l. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. Melniciuc (1964). Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. durata vieţii albinelor este influenţată. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice.glacial îmbibat într-un strat de pânză. când se face prima revizie de primăvară. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. După A. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. a moliei cerii şi a altor dăunători.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. De asemenea. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă.

aprecierea cantităţii totale de albină. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. pe de altă parte. 15 / 33 . Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. . La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm).6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. Când hrana se administrează timpuriu. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. ca să se stabilească necesarul din cuib.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. în funcţie de tipul de stup. adică pe fagurii pe care familia va ierna. sunt necesare următoarele măsuri: . Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. . în perioada activă. Pag. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. Totalul de dm2 găsiţi. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. cu o dublă influenţă negativă. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. prin transformare.înainte de administrarea hranei. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. concentraţia siropului poate fi de 1/1. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. ca atare. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. Un fagure plin pe ambele feţe are 3.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. în final. un kilogram de miere. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. adaosul de enzime va fi necorespunzător.52 kg miere.

70 5.25 6.85 2. 16 / 33 . amestecând până la completa dizolvare a acestuia. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.17 5. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.25 1.54 2.30 3. după puterea familiei.87 0. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop. precum şi roiurilor.10 10.25 6.Pentru a obţine un kilogram de sirop. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.31 1. de intoxicaţii cronice.54 1.87 1. De asemenea. Practic.45 8. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.69 1.25 7.48 1.0 6. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.74 0.25 1.50 3.87 2.04 3.35 10.50 2.12 3. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). acesta fiind mai dens.62 0. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).74 4. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.0 0.70 4. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.06 4.0 2. Dacă timpul este însă înaintat.08 2.0 3. în general.61 1.0 1. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.05 3.0 1.43 1.35 2. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.50 2. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.12 3. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.51 0.56 4. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop. celor slăbite de intemperii.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.87 1. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.12 8.53 2.08 5.38 3.62 0. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii. Se recomandă hrănirea de completare timpurie. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1.02 2.20 Pag.12 3.25 1.77 0.22 4.87 2.85 0.02 1.62 0. cât şi combaterii nosemozei.

35 6.6 2.01 3. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 5.0 1. cu atât această lucrare se execută mai devreme. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat. cu atât lucrarea se execută mai târziu.5 5.6 4.8 4. Pag.68 5.0 4.0 10.5 2.2 2.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1. 17 / 33 .0 11.5 5.0 5. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.8 5.0 2. în cazul în care.4 2.2 2. Pornind de la aceste considerente.30 2.6 1. albinele nu mai ridică siropul.45 3. Desigur.5 1.0 5.75 6.9 3. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.0 4. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.3 1.0 4. fără spaţii suplimentare.0 10. sau spre sfârşitul iernii.0 8. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.70 13.15 1.0 2.0 10.67 1.0 16.0 2.0 1.0 2.0 3.0 3.0 6.8 3. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.0 11.0 0.2 4. în condiţii normale însă. cu cât timpul se răceşte mai curând.2 1.3 1. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules.0 1.5 3. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.0 3.4 3. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.60 4.34 2.0 6.5 12. Cu cât culesul ţine mai mult timp.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine.1 0.

1ghemul de iernare în familia de albine.familia de bază şi ajutătoare (fig. în ordine descrescândă. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. Apoi. Fig. ultimele două moduri de amplasare .5 kg miere (fig. Fig.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. fagurii cu miere mai puţină. către marginile stupului. 2. 6). 7). este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină.5 kg miere. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere.5-4 kg. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii.unilaterală şi centrală . Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. Fig. 3. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. 5). în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. plus unul.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. neocupaţi de albine să se scoată. 1.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. Pag. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali .5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. Uneori. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. fără însă ca aceştia să fie sub 1. urmând către mijlocul cuibului. unilaterală şi centrală. în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. Când sunt în cuib redus. 18 / 33 .5 kg (fig.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. fagurii cu provizii mai puţine.

în urma consumului. Dacă iernarea se face într-un corp. descrescând în greutate către marginile cuibului. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. 9). Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. Pe măsură ce rezervele se consumă. Fig.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. 8).3. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. Desigur. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. La stupii multietajaţi.7 kg.5-1. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. 19 / 33 . astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. Fig. când iernarea se face pe două corpuri. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Familia de albine. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet.5 kg miere (fig.în total 7-8 kg (fig. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Pag.

Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. De asemenea. Datorită acestor rezerve. în funcţie de condiţiile exterioare. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. de clădire a fagurilor). de regulă. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. 20 / 33 .Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. . diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. când apare primul puiet în cuib. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie.izgonirea trântorilor. când nu mai există puiet. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. Ghemul de iernare. între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. scade simţitor consumul de miere. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. a acestor provizii.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. Pe măsură ce nopţile se răcesc. se face tratamentul împotriva varroozei.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. . . Pag. Odată cu scăderea temperaturii exterioare. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. În perioada de toamnă. într-o măsură mai mică. conform prospectului. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. Longevitatea se datorează. 1. . care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. a crăpăturilor pereţilor. mai ales. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece.folosirea cu economicitate. . Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând.propolizarea cuibului şi. pe de-o parte faptului că ele participă.

în felul acesta. În prima fază a repausului de iarnă. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). numită coaja ghemului. 21 / 33 . Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. ca urmare. Pag. după cum este cunoscut. adică de păstrare a căldurii produse.9°C). picioare şi abdomen. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. precum şi rolul de a hrăni matca. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere.9°C. adică de mărimea ghemului. Miezul ghemului. în perioada a doua a iernii. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. activitatea albinelor scade treptat. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. care cuprinde şi matca. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. Aici albinele stau aproape nemişcate. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. devin active. din acest moment. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. ci numai interiorul ghemului. care este de circa +13. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi.9°C) şi. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. Partea exterioară a ghemului. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. este mai afânat. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei.

provocat de om sau animale. Prin aceasta. sau s-a redus consumul cu 0. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. Foţii. precum şi umiditatea. au consumat câte 11. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară.1 kg miere.0 2.5 60. chiar în imediata apropiere a albinelor.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. N.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. Popa. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. 22 / 33 . implicit.5 kg miere. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. la sporirea consumului de hrană. iar familiile puternice.7 kg miere. de 3 kg albină. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe.9 100. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.0-2. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7.0 100. De exemplu. Barac. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.5-3.5-2. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. pentru liniştire.1% la familiile puternice.0-1.8 50. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2.5-1. Al.6 35. E. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe.5 1.1 50. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. 2. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. mierea de calitate inferioară.5 kg miere pe durata iernii.9 69.8 30. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.0 1. cât şi a consumului de hrană. Pag.9 51. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore.5 0. Cercetările efectuate în ţara noastră (l. li se scurtează viaţa. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara. care. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.

Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. de fagurii cu albine. Pag. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. 10 a şi b). ziare. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. Fig. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. paiele de ovăz. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. polistiren expandat. urmează diafragma şi salteluţă laterală. a doua diafragmă şi salteluţă. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. papură. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. Fig. 23 / 33 . salteluţele nu trebuie să fie prea groase. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice.

3. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. datorită faptului că mierea este higroscopică. este umiditatea. 13). dacă iernarea se face pe două corpuri. De asemenea.ghemul de albine 2. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. socotindu-se 0. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. se închid. 12). 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. excesul de umiditate. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. Un aspect important care trebuie urmărit. Fig. în acelaşi timp. în plus. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. Fig. 24 / 33 . trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Odată cu terminarea culesului principal.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. este necesară redimensionarea urdinişului.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. Orificiile de ventilaţie din capac. Pag.La stupul multietajat. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi.

identice cu gardurile para-zăpezi (fig.multietajat. Fig. In acest scop. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. 15).iernarea în aer liber. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. 4. 1. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. coceni de porumb. stacheţi. 25 / 33 . 14).15 Protecţia stupinei în timpul iernii.14 Gratie contra rozatoarelor. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele.La prima variantă. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci.iernarea în adăpost. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. Iernarea în aer liber Pag. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. La stupul vertical . La varianta a doua. Protecţia stupinei în timpul iernii. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. Fig. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. . Orificiile de ventilaţie din capac se închid. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. . peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul.iernarea în cojoc. De asemenea.

valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii.În condiţiile ţării noastre. pentru doi stupi. La acest procedeu. 26 / 33 . Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. în acest caz punându-se spate în spate. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. de asemenea. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. 2. Pag. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). în special. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. frunze uscate). familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. 16). familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. 3. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. când timpul s-a încălzit suficient. sau cojoc colectiv. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. coceni. în zilele însorite. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. când zborul albinelor a încetat. Această împachetare poate fi individuală. la 20-25 cm deasupra solului. creşterea mai timpurie a puietului. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. pe de altă parte. în unele situaţii însă (provizii reduse. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. Fig.

înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană.A. întuneric. Din acest motiv.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1.99 6. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1.22 8. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte.74 4. în primăvară. rumeguş de ceară Pag.42 7.38 6. De asemenea. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de. linişte.67 9. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. Avetisian. În tabelul 1 este. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie.90 4.54 9.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe. aceste familii au o dezvoltare încetinită. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire.90 7.56 8. Practic. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general.0 2. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii.39 8.. ciocănitori.. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi.77 7. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.78 8. 27 / 33 .5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%.. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale.0 1. după G.5 2. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. prezenţa excrementelor de şoarece. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare.42 5. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. piţigoi etc.

fără abuz însă. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . 2. 28 / 33 . se va recurge numai în situaţii excepţionale. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. iar alţii de stetoscopul medical. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă.zumzetul slab. înseamnă că familia este înfometată. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. La cercetarea familiilor de albine. fără a se recurge la deschiderea stupului. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Pag. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. Unii crescători de albine se folosesc. având diametrul interior de 0. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. . Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. Ascultarea stupilor iarna. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. care însă încetează imediat. se va interveni. de un tub de cauciuc lung de 1m.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. . în acelaşi scop.8-1 cm.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite.

Cadavrele de albine fără capete sau roase. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. spre mijlocul cuibului. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. Observând poziţia ghemului. mucegăite. Din contră. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. Aici i se înlătură capacul. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. după ce. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. unde se află mai multe albine. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. în cazul în care se administrează familiei Pag. Prezenţa albinelor umede. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. 29 / 33 . precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. Albinele moarte se strâng şi se ard. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. prezenţa excrementelor de şoareci. se îmbolnăveşte de diaree. se epuizează şi adeseori piere în întregime. împachetajul şi mai apoi podişorul. atunci el se introduce peste încă o ramă. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. albinele şi matca dintr-un nucleu. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. procedându-se la fel. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. în faţa urdinişului. Când în stupină există mătci de rezervă.Zumzetul prelung. înseamnă că iernarea decurge normal. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. arată că în stup este prea multă umiditate. Pentru această operaţie.

izmă (Folia menfriae). Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. ca un aluat. sunătoare (Herba hyperici). iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. 30 / 33 . muşeţel (Flores chamomillae]. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). tei (Flores tilliae). cristalele grosiere. turte. cât şi de zahăr). iar când timpul permite. roiniţă (Folia mellissae). nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. şerbet.zahăr candi. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. zmeură. restul. 17). prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. gălbenele (Flores calendulae). administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. În continuare. În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . Pag. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor .). Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. scoţându-le chiar afară din stup. Antonescu). apoi se frământă cu mâna. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. În continuare. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. până la omogenizarea amestecului. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). coada calului (Herba equiseti). coada şoricelului (Flores millefolii). în locul infuziei medicinale preparate în casă. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. aruncându-le pe fundul stupului. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită.

în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Indiferent de variantă. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. Mihăilescu). 2 kg miere. Pentru a doua variantă. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. dr. tei sau fâneaţă. E. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. Cu un termometru măsurăm temperatura. Mureşan şi ing. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai.Fig. Mureşan şi ing. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. E. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. C. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. se aduce în încăperea de lucru. provenită de la familii sănătoase. la cald. nefermentată. Mierea se încălzeşte puţin. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Pentru prima variantă.17 Amplasarea turtei. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări.750 l apă sau ceai de plante medicinale. Pag. aceştia se zdrobesc fin.300 l apă sau ceai de plante medicinale. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Mihăilescu). C. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof.700 kg zahăr pudră. c) Şerbetul fiert (după prof.5 cm. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. 31 / 33 . cu cel puţin patru ore înainte. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. dr.

În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. efectuând mişcările într-un singur sens. întărindu-se. izolatoare. ele rămân amorţite. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. ianuarie. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Este bine să se presare paie. aşezându-se pe zăpadă. 4. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. în special nosemoza. în sezonul nefavorabil. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. Către sfârşitul iernii. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. Totodată. 32 / 33 . Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. Totuşi. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. în funcţie de necesităţile familiei respective. nu mai pot zbura şi mor. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. Pag. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. când zăpada se topeşte. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Altfel. 3. pământul umed şi îngheţat. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie.

Familiile normale efectuează un zbor intens. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. 33 / 33 . Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. în mod deosebit. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Se atrage atenţia apicultorilor. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. la temperaturi mai scăzute. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. cu o durată de 30-50 minute.Este. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. de asemenea. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. Pag. Unele familii fac încercări de zbor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful