IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

6 3. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. sănătoase şi de calitate superioară. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă.A. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. mai ales în prag de toamnă. în caz contrar. 2.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul.2% la familii cu mătci de un an. în foarte mare măsură. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. după datele lui V. în raport cu vârsta mătcilor.0 1. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. Nestervodski). sub influenţa lipsei de cules. Pag. iar la cele cu 60% mătci tinere. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă.2 2.4 4. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. Nestervodski. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. La rândul lor şi mătcile. 4 / 33 . ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. Dacă sunt mătci tinere. cu mătci tinere. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. nu se recomandă.5 2.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. În tabelul nr.A.

rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. limitând creşterea puietului. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. 5 / 33 . Calitatea fagurilor. sub impulsul hrănirilor stimulente. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. se poate stropi cu sirop de zahăr. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. sunt faguri cu multe celule de trântor. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. De asemenea. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. în perioada de toamnă. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. Deblocarea cuibului. la interval de 5-7 zile. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. fie că. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. 2. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. matca fie că va evita aceşti faguri. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. Dacă în cuib. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. care este un cules intens dar scurt. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. La stupul multietajat. Pe o perioadă scurtă. ca de exemplu la salcâm. se Pag. în mijlocul cuibului. deci un fenomen dorit. La unele culesuri. se realizează prin introducerea periodică. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. 3. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. Ca şi în primăvară. care păstrează mai greu căldura. a câte unui fagure clădit regulat. Dacă apicultorul nu intervine la timp.

această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. Când timpul este rece. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. fagurele se introduce la marginea cuibului. De la bun început. grădinile de zarzavat. datorită aportului de polen proaspăt. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare.. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. care se fac în doze mari. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. Administrarea sub formă de sirop. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. 5. Hrănirile stimulative. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Fagurele introdus este curăţat. zonele inundabile. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. diaree. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Ca surse de cules. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. Operaţia se execută după încetarea zborului. bostănoasele etc. Se va avea grijă însă. 4. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. de regulă. pentru a preveni furtişagul. Astfel. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. acoperă cheltuielile de deplasare. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. Pag. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. uzură prematură. într-o primă metodă. încărcături intestinale mari. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. care. dacă timpul este mai cald. Folosirea culesurilor târzii. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. în zonele viticole. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. 6 / 33 .

Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. Unele albine consumă acest zahăr. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. Gromisz. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). iar prin stimulare s-au obţinut 60. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. altele îl cară însă afară. adică un plus de două ori şi jumătate. De asemenea.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor.3l zilnic) 20 0. Oricare ar fi procedeul folosit. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. Barac.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. martorul a avut 25. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. 7 / 33 . Tabelul nr. după încetarea zborului.3 60.3 dm2 puiet. Pag. după' datele din literatură. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0.6-63. pastă). pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor.5 dm 2 puiet. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului. în acelaşi timp. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. în acest caz. comparativ cu culesul natural de întreţinere. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare.6 25. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. 1961). hrănirea stimulativă se face numai seara.

6. după încetarea depunerii ouălor. Prin aplicarea acestui procedeu.6-0.8 kg albină. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. la stupii multietajaţi. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. 8 / 33 . Indiferent de starea timpului. în toamnă. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. mai tinere sau crescute special în acest scop. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. salcâm). deasupra cuibului. în această situaţie. ca şi familiilor de bază. familiile de bază se întăresc cu câte 0. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. în lunile iulie-septembrie. Pe măsura dezvoltării.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. În afară de măsurile arătate. în corpuri suplimentare. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. cu capacitate de 5-6 faguri. numărul fagurilor din cuib se reduce. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. Toamna. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. alături de familia de bază în stupii orizontali. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. 7. Împachetarea cuibului. în cazul stupilor verticali cu magazine. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. De asemenea. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. aşezaţi alături de familia de bază. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. Pag. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. în stupi suplimentari. Reducerea cuibului.

în continuarea iernării consumul creşte la 1.0 kg lunar. Gareev. într-o perioadă de 6 luni. Deşi amplasate geografic la mari distanţe. Partiot (1968). familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. Pentru această activitate. consumul de miere a fost de 4.5-2.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie.corpul gras. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. 9 / 33 . situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). în unele situaţii. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. în total. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. rezultă că. Tabelul Pag. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C.2 kg.6-5. la 40 stupine.W. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. În aceste condiţii familiile normale. corespunzătoare iernării familiilor de albine.

glucoza şi fructoza. După A. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. albina tânără este încă în cantitate mică. 1. ramurile sau tulpinile unor plante. uşor asimilabile. De aceea. Jebsen. 10 / 33 . poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. Ea este bogată în fermenţi. vitamine. Este greşită. administrat în luna februarie în turte energoplastice. săruri minerale. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. Mierea reprezintă hrana glucidică. nu de mană. în afara cantităţii strict necesare iernării. 300-500 m alt. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. In total. de asemenea. Pag. 500-1 000 m alt.5-2 kg. Calitatea hranei. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. fiecare familie având nevoie de 1. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. Alfonsus. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt.W. în ea predomină zaharurile simple.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. se poate scurge din celule. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa.

Varul se va depune pe fundul sticlei. De asemenea. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. în special cea de răpită. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. ceea ce iarăşi nu este bine. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. Această miere este improprie pentru iernare. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. ea trebuind să fie înlocuită.Mana poate fi secretată direct de plantă. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. nu este căpăcită. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. b) Metoda cu alcool. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Această operaţie o poate face orice stupar. 11 / 33 . se lasă să se limpezească. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. după vâscozitatea ridicată. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. Pag. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. Mierea de floarea-soarelui şi. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. Pentru a spori producţia de miere extrasă. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). în caz contrar. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. mierea este de mană. în general.

Se aleg numai fagurii bine clădiţi. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. au fost crescute câteva generaţii de puiet. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. 2) Fig. pe cât posibil. Ocupând în magazine poziţia centrală. Pag. care au rame de o singură dimensiune. în care. se ridică în vederea păstrării. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută.în cazul familiilor puternice.). în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . pe măsură ce sunt căpăciţi.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). fagurii plini cu miere. 3. cu condiţia să conţină cel puţin 1. Se vor alege. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. 3-3. .5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1.Cuvintele apicultorului american A. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. Astfel.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib.8-2. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. 12 / 33 . chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. 2. la culesurile principale din lunile mai-iunie.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine).la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. aceştia se ridică din stup. în primul rând. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. Root sunt convingătoare în acest sens. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). Fig. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. care ocupă două magazine. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). în timpul culesului mare. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. de culoare brun-deschisă. În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară.5 kg fiecare. înainte de a fi umpluţi cu miere. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. imediat ce există faguri plini cu miere.

Se vor evita camerele umede. 1-uşi frontale. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. datorită aerului se poate altera. în acest scop. Fig. pe cât posibil. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. Pe timpul culesului mare. Fig. furnici). 13 / 33 . Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. alteori mierea din porţiunile lovite. este recomandabil ca. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. se va evita lovirea lor.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. folosind arzătorul de sulf (fig. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. şoareci. având grijă să-l presăm bine. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. Conservarea fagurilor. după primul zbor de curăţire. pe timpul culesurilor abundente de polen. în amestec cu zahăr pudră.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. 4 b) (15 g/corp de stup. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. în afara rezervelor de păstură în faguri. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. iar deasupra. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial.4b Arzătorul de sulf. în această stare. 2-uşi laterale. constantă. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere.

Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. 3.glacial îmbibat într-un strat de pânză. de cantitatea de zahăr prelucrată.l. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. Melniciuc (1964). care trebuie depozitate în scurt timp. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. După A. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. duce la depăşirea Pag. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. 14 / 33 . în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. Dacă la ieşirea din iarnă. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. în mod direct. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. a moliei cerii şi a altor dăunători. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. Astfel. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. când se face prima revizie de primăvară. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. durata vieţii albinelor este influenţată. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). timp în care are loc evacuarea acidului acetic. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. Hrănirea de completare. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. De asemenea.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%.

în final. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. aprecierea cantităţii totale de albină. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1.înainte de administrarea hranei. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. adaosul de enzime va fi necorespunzător.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi.52 kg miere. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. Pag. 15 / 33 . Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. în funcţie de tipul de stup. ca să se stabilească necesarul din cuib. .reducerea se face în funcţie de puterea familiei. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. sunt necesare următoarele măsuri: . unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. pe de altă parte. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. Când hrana se administrează timpuriu. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. Un fagure plin pe ambele feţe are 3. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. concentraţia siropului poate fi de 1/1.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. cu o dublă influenţă negativă. un kilogram de miere. ca atare. Totalul de dm2 găsiţi.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. în perioada activă.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. . prin transformare. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. adică pe fagurii pe care familia va ierna. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor.

87 1.48 1.Pentru a obţine un kilogram de sirop. după puterea familiei. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).87 0.87 2.0 0.85 0.50 2. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.53 2. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. amestecând până la completa dizolvare a acestuia. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C. Practic.45 8.54 1.43 1. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.62 0.70 5.0 3. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.08 5.87 1. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop. De asemenea.25 1.0 1.0 6.50 2. în general.85 2.12 3. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.31 1.62 0.22 4.61 1. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.54 2.38 3.70 4. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop).69 1. 16 / 33 . cât şi combaterii nosemozei.0 2.25 6.25 1. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. acesta fiind mai dens.74 0. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.02 1.06 4.35 10. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.08 2.56 4.35 2.50 3. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.25 6.20 Pag.62 0.02 2. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.77 0.12 3.51 0.87 2.04 3. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.25 1.10 10.17 5. precum şi roiurilor. Dacă timpul este însă înaintat.12 3.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.30 3.74 4.12 8. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.25 7. de intoxicaţii cronice. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă. celor slăbite de intemperii. Se recomandă hrănirea de completare timpurie.0 1.05 3.

în condiţii normale însă.0 10.3 1.1 0.0 1.9 3.0 5. cu atât această lucrare se execută mai devreme.4 2.0 4. Cu cât culesul ţine mai mult timp.0 2. Desigur.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.3 1.30 2.2 4. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.0 8.75 6.45 3.6 4.0 11. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.0 11.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.0 10. albinele nu mai ridică siropul.0 2.0 6.0 3. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.0 1.60 4. Pornind de la aceste considerente.5 5.15 1.2 2. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.6 2.4 3. cu cât timpul se răceşte mai curând.0 0.2 2. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.0 5.8 3.0 3. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară. în cazul în care. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules. 17 / 33 .0 1. sau spre sfârşitul iernii.0 6.35 6.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.0 5.2 1.8 4.0 10.8 5.6 1.0 3. Pag.5 3.01 3.0 16.70 13.5 5.5 12. cu atât lucrarea se execută mai târziu. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.0 4.34 2. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine.67 1.0 4.5 1.5 2.68 5.0 2. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.0 2. fără spaţii suplimentare.

în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci.5 kg (fig.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. către marginile stupului. 7). Uneori. 1ghemul de iernare în familia de albine. 3. 2. în ordine descrescândă. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. urmând către mijlocul cuibului.5 kg miere. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. Pag. neocupaţi de albine să se scoată. fagurii cu miere mai puţină. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. fagurii cu provizii mai puţine. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează.5 kg miere (fig. Fig. Apoi. 1. fără însă ca aceştia să fie sub 1. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1.5-4 kg. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. Fig. 5).7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. unilaterală şi centrală. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. plus unul. 18 / 33 . în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. 6). cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. ultimele două moduri de amplasare .fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. Fig.unilaterală şi centrală . Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. Când sunt în cuib redus.familia de bază şi ajutătoare (fig.

3. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri.5 kg miere (fig. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Fig.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare.7 kg. 19 / 33 . iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. 8).în total 7-8 kg (fig. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. Familia de albine. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. La stupii multietajaţi. Pe măsură ce rezervele se consumă. când iernarea se face pe două corpuri. 9). ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. descrescând în greutate către marginile cuibului. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. Dacă iernarea se face într-un corp.5-1. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. Fig. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. Pag. în urma consumului. Desigur. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1.

mai ales. Ghemul de iernare. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci.folosirea cu economicitate. de clădire a fagurilor). diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. a acestor provizii. . Pag.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. În perioada de toamnă. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. . . care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet.izgonirea trântorilor. 1. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. . Datorită acestor rezerve. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. pe de-o parte faptului că ele participă. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. scade simţitor consumul de miere. într-o măsură mai mică. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. 20 / 33 . se face tratamentul împotriva varroozei. conform prospectului. Longevitatea se datorează. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. când nu mai există puiet. În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. Odată cu scăderea temperaturii exterioare.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece.propolizarea cuibului şi. . încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. a crăpăturilor pereţilor. de regulă. când apare primul puiet în cuib. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. în funcţie de condiţiile exterioare. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. Pe măsură ce nopţile se răcesc. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. De asemenea.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: .reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului.

În prima fază a repausului de iarnă. numită coaja ghemului. picioare şi abdomen.9°C) şi. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. activitatea albinelor scade treptat. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. în felul acesta. precum şi rolul de a hrăni matca. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. din acest moment. devin active. Aici albinele stau aproape nemişcate. 21 / 33 . care cuprinde şi matca. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. adică de mărimea ghemului. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. ca urmare. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. ci numai interiorul ghemului. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii.9°C. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. Partea exterioară a ghemului. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. adică de păstrare a căldurii produse. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. în perioada a doua a iernii. Miezul ghemului.9°C). care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. este mai afânat.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. după cum este cunoscut. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. Pag. care este de circa +13. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară.

2. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C.9 100.5-1. iar familiile puternice.9 51.5 kg miere pe durata iernii.0 2. Cercetările efectuate în ţara noastră (l.1 50. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. E.0-2. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. sau s-a redus consumul cu 0. provocat de om sau animale. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2. care. au consumat câte 11.0-1. de 3 kg albină.8 50.8 30.1% la familiile puternice. Barac. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. cât şi a consumului de hrană. implicit. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. De exemplu. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară.5 60.0 1. chiar în imediata apropiere a albinelor.5 1. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare. mierea de calitate inferioară. Al. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. Prin aceasta.0 100. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. la sporirea consumului de hrană. precum şi umiditatea. Popa.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. li se scurtează viaţa.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup.5 0.9 69. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. N. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.5-2. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.5-3.5 kg miere.6 35.1 kg miere. 22 / 33 . pentru liniştire. Pag.7 kg miere. Foţii. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.

ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. papură. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. 10 a şi b). polistiren expandat. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. a doua diafragmă şi salteluţă. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. Pag.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. 23 / 33 . Fig. paiele de ovăz. ziare. urmează diafragma şi salteluţă laterală. de fagurii cu albine. Fig. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1.

Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. este necesară redimensionarea urdinişului. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. se închid. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. Pag. 3. în plus. Odată cu terminarea culesului principal. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. excesul de umiditate. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. 24 / 33 . Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. De asemenea. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. este umiditatea. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. 12). socotindu-se 0. Orificiile de ventilaţie din capac. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei.La stupul multietajat. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi. în acelaşi timp. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. 13). Fig. Un aspect important care trebuie urmărit.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. Fig. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. datorită faptului că mierea este higroscopică. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură.ghemul de albine 2. dacă iernarea se face pe două corpuri. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş.

se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Protecţia stupinei în timpul iernii. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. . pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. Iernarea în aer liber Pag. In acest scop. stacheţi. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:.iernarea în adăpost.iernarea în cojoc. . de preferinţă din esenţe de înălţime medie. 1. La stupul vertical . cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. 4. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci.La prima variantă. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. coceni de porumb. De asemenea. Fig. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. 15). Orificiile de ventilaţie din capac se închid.multietajat.iernarea în aer liber. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie.14 Gratie contra rozatoarelor. La varianta a doua. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. Fig. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. 25 / 33 . 14).

familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. în unele situaţii însă (provizii reduse. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. 3. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. Pag. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior.În condiţiile ţării noastre. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. 16). familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. Fig. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. creşterea mai timpurie a puietului. frunze uscate). 2. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. pentru doi stupi. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. în special. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. când zborul albinelor a încetat. pe de altă parte. la 20-25 cm deasupra solului. când timpul s-a încălzit suficient. Această împachetare poate fi individuală. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). 26 / 33 . de asemenea. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. sau cojoc colectiv. La acest procedeu. coceni. în acest caz punându-se spate în spate. în zilele însorite. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi.

Practic.42 7.54 9. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. linişte.99 6. Din acest motiv.77 7. 27 / 33 .(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1.78 8. ciocănitori. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. Se utilizează construcţiile existente (încăpere.42 5.39 8.A. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale. rumeguş de ceară Pag. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%.. aceste familii au o dezvoltare încetinită.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană. piţigoi etc. întuneric. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire.5 2. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie.. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi.56 8.74 4. În tabelul 1 este. după G.. în primăvară.90 4.0 1. De asemenea.90 7.0 2.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9.22 8. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de. prezenţa excrementelor de şoarece. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. Avetisian.38 6.67 9.

Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". se va interveni. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. Ascultarea stupilor iarna. fără a se recurge la deschiderea stupului. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . . plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. iar alţii de stetoscopul medical. La cercetarea familiilor de albine. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. fără abuz însă. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. . Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. care însă încetează imediat. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor.zumzetul slab. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. de un tub de cauciuc lung de 1m. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. având diametrul interior de 0. Pag.8-1 cm. 28 / 33 .bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. se va recurge numai în situaţii excepţionale.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. înseamnă că familia este înfometată. 2. în acelaşi scop. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. Unii crescători de albine se folosesc. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal.

prezenţa excrementelor de şoareci. se epuizează şi adeseori piere în întregime. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. Pentru această operaţie. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. 29 / 33 . Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. în cazul în care se administrează familiei Pag.Zumzetul prelung. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. după ce. se îmbolnăveşte de diaree. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. procedându-se la fel. în faţa urdinişului. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. Când în stupină există mătci de rezervă. Aici i se înlătură capacul. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. arată că în stup este prea multă umiditate. Din contră. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. Cadavrele de albine fără capete sau roase. spre mijlocul cuibului. împachetajul şi mai apoi podişorul. albinele şi matca dintr-un nucleu. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. mucegăite. unde se află mai multe albine. atunci el se introduce peste încă o ramă. Albinele moarte se strâng şi se ard. Observând poziţia ghemului. Prezenţa albinelor umede. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. înseamnă că iernarea decurge normal. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă.

după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. 30 / 33 . Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. sunătoare (Herba hyperici). o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). Antonescu).). administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. muşeţel (Flores chamomillae]. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. până la omogenizarea amestecului. turte. şerbet. În continuare.zahăr candi. zmeură. aruncându-le pe fundul stupului.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. gălbenele (Flores calendulae). ca un aluat. cât şi de zahăr). coada şoricelului (Flores millefolii). Pentru a nu se denatura calităţile mierii . Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. scoţându-le chiar afară din stup. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. cristalele grosiere. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. izmă (Folia menfriae). în locul infuziei medicinale preparate în casă. iar când timpul permite. apoi se frământă cu mâna. tei (Flores tilliae). coada calului (Herba equiseti). măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. În continuare. 17). roiniţă (Folia mellissae). Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. restul.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. Pag.

sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea.300 l apă sau ceai de plante medicinale. Pentru a doua variantă. E.5 cm. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. E. se aduce în încăperea de lucru. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Pag. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. aceştia se zdrobesc fin. c) Şerbetul fiert (după prof. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. dr. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". C. Indiferent de variantă. dr.Fig. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. Cu un termometru măsurăm temperatura. Mureşan şi ing. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. Mureşan şi ing. Mihăilescu). doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. Mierea se încălzeşte puţin. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. provenită de la familii sănătoase. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari.750 l apă sau ceai de plante medicinale. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. 2 kg miere. nefermentată. tei sau fâneaţă. 31 / 33 .700 kg zahăr pudră. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. Pentru prima variantă.17 Amplasarea turtei. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. cu cel puţin patru ore înainte. Mihăilescu). C. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. la cald. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează.

deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. 32 / 33 . Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. Către sfârşitul iernii. nu mai pot zbura şi mor. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. pământul umed şi îngheţat. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. ianuarie. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Altfel. Totodată. Este bine să se presare paie. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. ele rămân amorţite. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. în special nosemoza. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. efectuând mişcările într-un singur sens. aşezându-se pe zăpadă. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. în sezonul nefavorabil. Pag. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale. Totuşi. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. în funcţie de necesităţile familiei respective. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. 3. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. întărindu-se. izolatoare. 4. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. când zăpada se topeşte. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr.

asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. la temperaturi mai scăzute. de asemenea. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. în mod deosebit. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Se atrage atenţia apicultorilor. Pag. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. Unele familii fac încercări de zbor.Este. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. 33 / 33 . după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. cu o durată de 30-50 minute. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. Familiile normale efectuează un zbor intens. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful