IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare.A. în raport cu vârsta mătcilor. Dacă sunt mătci tinere. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei.2 2. Nestervodski.2% la familii cu mătci de un an. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. mai ales în prag de toamnă.A. 2.4 4.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. iar la cele cu 60% mătci tinere. nu se recomandă. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.6 3. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală.0 1. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. sub influenţa lipsei de cules. cu mătci tinere. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. sănătoase şi de calitate superioară. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. în foarte mare măsură. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. La rândul lor şi mătcile. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. Pag. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. în caz contrar. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. Nestervodski). 4 / 33 . În tabelul nr. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte.5 2. după datele lui V.

în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. în mijlocul cuibului. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. sunt faguri cu multe celule de trântor. sub impulsul hrănirilor stimulente. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. De asemenea. limitând creşterea puietului. ca de exemplu la salcâm. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. deci un fenomen dorit. la interval de 5-7 zile. Dacă apicultorul nu intervine la timp.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. matca fie că va evita aceşti faguri. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Deblocarea cuibului. Pe o perioadă scurtă. 3. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. La unele culesuri. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. Dacă în cuib. care este un cules intens dar scurt. Ca şi în primăvară. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. Calitatea fagurilor. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. se realizează prin introducerea periodică. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. se Pag. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. La stupul multietajat. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. se poate stropi cu sirop de zahăr. 5 / 33 . înainte ca acesta să fie introdus în cuib. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. fie că. 2. care păstrează mai greu căldura. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. în perioada de toamnă. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. a câte unui fagure clădit regulat.

dacă timpul este mai cald. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. de regulă. Ca surse de cules. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. grădinile de zarzavat. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. Pag. 6 / 33 . care. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. Folosirea culesurilor târzii. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. zonele inundabile. într-o primă metodă. diaree. 4. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. 5.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. fagurele se introduce la marginea cuibului. pentru a preveni furtişagul. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. Operaţia se execută după încetarea zborului. Hrănirile stimulative. Astfel. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Fagurele introdus este curăţat. în zonele viticole. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. De la bun început. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. datorită aportului de polen proaspăt. uzură prematură. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. care se fac în doze mari. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Când timpul este rece. bostănoasele etc. Se va avea grijă însă. Administrarea sub formă de sirop.. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. încărcături intestinale mari. acoperă cheltuielile de deplasare. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului.

în acelaşi timp. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. iar prin stimulare s-au obţinut 60. adică un plus de două ori şi jumătate. după încetarea zborului. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. Gromisz. pastă).6 25. altele îl cară însă afară.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. 7 / 33 . Pag.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). Unele albine consumă acest zahăr. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă.6-63.3 60. Barac. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă.3 dm2 puiet.3l zilnic) 20 0. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. martorul a avut 25. 1961). Tabelul nr. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. comparativ cu culesul natural de întreţinere. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. după' datele din literatură. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului. în acest caz. hrănirea stimulativă se face numai seara.5 dm 2 puiet. Oricare ar fi procedeul folosit. De asemenea.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural.

Pe măsura dezvoltării. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. În afară de măsurile arătate. salcâm). Pag. aşezaţi alături de familia de bază. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. ca şi familiilor de bază. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. în cazul stupilor verticali cu magazine. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. 7. la stupii multietajaţi. De asemenea. în această situaţie. Reducerea cuibului.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă.6-0. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. Împachetarea cuibului. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. mai tinere sau crescute special în acest scop. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. familiile de bază se întăresc cu câte 0. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. în corpuri suplimentare. în lunile iulie-septembrie. numărul fagurilor din cuib se reduce. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. 8 / 33 . aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. Prin aplicarea acestui procedeu. Toamna. cu capacitate de 5-6 faguri. 6. în toamnă. în stupi suplimentari. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat.8 kg albină. deasupra cuibului. după încetarea depunerii ouălor. alături de familia de bază în stupii orizontali. Indiferent de starea timpului.

în continuarea iernării consumul creşte la 1. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. într-o perioadă de 6 luni. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. Gareev. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2).5-2. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. rezultă că. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.6-5. Tabelul Pag. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . Partiot (1968). ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic.0 kg lunar. în unele situaţii. 9 / 33 . În aceste condiţii familiile normale.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. consumul de miere a fost de 4. corespunzătoare iernării familiilor de albine. în total. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. Pentru această activitate. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. la 40 stupine. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1).corpul gras.2 kg.W. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii.

în ea predomină zaharurile simple. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. de asemenea. se poate scurge din celule. In total. săruri minerale. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet.5-2 kg. 1. uşor asimilabile. glucoza şi fructoza. Mierea reprezintă hrana glucidică. ramurile sau tulpinile unor plante. Ea este bogată în fermenţi. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. Calitatea hranei. fiecare familie având nevoie de 1. nu de mană. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. în afara cantităţii strict necesare iernării. Este greşită. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. 300-500 m alt. 10 / 33 . vitamine. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. Jebsen. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. De aceea. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. Pag. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. administrat în luna februarie în turte energoplastice. albina tânără este încă în cantitate mică. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Alfonsus.W. După A. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. 500-1 000 m alt.

nu este căpăcită. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. Pag. se lasă să se limpezească. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. De asemenea. după vâscozitatea ridicată. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. Această operaţie o poate face orice stupar. Pentru a spori producţia de miere extrasă. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. ceea ce iarăşi nu este bine. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune.Mana poate fi secretată direct de plantă. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Această miere este improprie pentru iernare. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. în general. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. Varul se va depune pe fundul sticlei. b) Metoda cu alcool. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. ea trebuind să fie înlocuită. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. 11 / 33 . Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. mierea este de mană.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). în special cea de răpită. în caz contrar. Mierea de floarea-soarelui şi.

3.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm).2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. 2) Fig. fagurii plini cu miere. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. aceştia se ridică din stup.).Cuvintele apicultorului american A. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. de culoare brun-deschisă. în primul rând. care ocupă două magazine. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. Pag. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. pe măsură ce sunt căpăciţi. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală.8-2.5 kg fiecare. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). Se aleg numai fagurii bine clădiţi. imediat ce există faguri plini cu miere. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. 12 / 33 . care au rame de o singură dimensiune. înainte de a fi umpluţi cu miere. se ridică în vederea păstrării. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). 3-3. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. Se vor alege. Fig. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. cu condiţia să conţină cel puţin 1. În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. pe cât posibil. Astfel. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. . în timpul culesului mare.în cazul familiilor puternice. în care. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. 2. Ocupând în magazine poziţia centrală. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. au fost crescute câteva generaţii de puiet. Root sunt convingătoare în acest sens. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. la culesurile principale din lunile mai-iunie.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib.

rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. constantă. Se vor evita camerele umede. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. şoareci. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig.4b Arzătorul de sulf. pe timpul culesurilor abundente de polen. în amestec cu zahăr pudră. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. 2-uşi laterale. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. este recomandabil ca. folosind arzătorul de sulf (fig. în afara rezervelor de păstură în faguri. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. 4 b) (15 g/corp de stup.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. după primul zbor de curăţire. se va evita lovirea lor. Conservarea fagurilor. datorită aerului se poate altera. în această stare. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. având grijă să-l presăm bine. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. Fig. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. în acest scop. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. alteori mierea din porţiunile lovite. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Fig. 1-uşi frontale. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. furnici). iar deasupra. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. Pe timpul culesului mare. 13 / 33 . pe cât posibil.

Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). Hrănirea de completare. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. care trebuie depozitate în scurt timp. durata vieţii albinelor este influenţată. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. de cantitatea de zahăr prelucrată. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei.l.glacial îmbibat într-un strat de pânză. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. a moliei cerii şi a altor dăunători. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. 14 / 33 . Melniciuc (1964). în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. De asemenea. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. în mod direct. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. Dacă la ieşirea din iarnă. când se face prima revizie de primăvară. 3. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. După A. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. duce la depăşirea Pag.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Astfel.

cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. 15 / 33 . ca atare. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. . în final. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. Un fagure plin pe ambele feţe are 3. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. Când hrana se administrează timpuriu. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. Totalul de dm2 găsiţi. pe de altă parte. Pag. în funcţie de tipul de stup. prin transformare.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1.52 kg miere. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. concentraţia siropului poate fi de 1/1. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. . adică pe fagurii pe care familia va ierna. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. aprecierea cantităţii totale de albină. în perioada activă. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. sunt necesare următoarele măsuri: . ca să se stabilească necesarul din cuib. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie.înainte de administrarea hranei. un kilogram de miere. adaosul de enzime va fi necorespunzător. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. cu o dublă influenţă negativă. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină.

se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.22 4.56 4. Practic. în general.05 3.69 1. după puterea familiei.02 2. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.87 1.45 8.0 1. cât şi combaterii nosemozei.25 6.0 1.25 1.51 0.12 3. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. de intoxicaţii cronice. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.87 0. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.0 2. precum şi roiurilor. 16 / 33 . deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii.25 1.0 0.0 6.54 1. Se recomandă hrănirea de completare timpurie.Pentru a obţine un kilogram de sirop.10 10.12 8.53 2. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.74 0.62 0.61 1.35 2. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.06 4.50 2.25 6.04 3. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.48 1.08 2.35 10. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna.12 3.77 0. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.50 3. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop).0 3.87 2.20 Pag.12 3. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.25 7.50 2. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.43 1. amestecând până la completa dizolvare a acestuia. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.85 2. celor slăbite de intemperii.87 1.02 1.30 3. De asemenea. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.70 4. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.74 4.62 0.38 3. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.17 5. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă). acesta fiind mai dens.25 1.62 0. Dacă timpul este însă înaintat.08 5.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.54 2.87 2.85 0. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.70 5.31 1.

0 3.9 3.5 5.0 10.0 10. fără spaţii suplimentare.0 3.34 2.0 2.4 3. în condiţii normale însă.0 10.60 4.2 2.5 2.5 12.0 5.0 6.0 4.6 4.45 3. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.15 1.68 5.6 2.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1. Pag. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.3 1. albinele nu mai ridică siropul.0 2.5 1. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.8 4.8 5. Pornind de la aceste considerente. 17 / 33 . sau spre sfârşitul iernii.3 1.75 6.0 1. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.0 5. în cazul în care.4 2.5 3. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.0 11.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.0 11.0 8.2 4.70 13.35 6.0 0. Cu cât culesul ţine mai mult timp.0 1.0 1. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame. cu atât lucrarea se execută mai târziu. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.0 2.0 2. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib. cu atât această lucrare se execută mai devreme.0 16.01 3.8 3.0 5.2 2. cu cât timpul se răceşte mai curând. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.0 3. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules.1 0.6 1.2 1. Desigur.30 2.0 6.5 5. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.0 4.67 1.0 4.

5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib.5-4 kg. în ordine descrescândă. 7). fără însă ca aceştia să fie sub 1. Fig. ultimele două moduri de amplasare . în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. Când sunt în cuib redus. către marginile stupului. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. neocupaţi de albine să se scoată. Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. plus unul.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. Apoi. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează.familia de bază şi ajutătoare (fig. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal.5 kg miere. urmând către mijlocul cuibului. 1ghemul de iernare în familia de albine. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. 2. Uneori. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente.5 kg miere (fig. fagurii cu miere mai puţină. 3. Fig. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. se lasă fagurii ocupaţi cu albină.unilaterală şi centrală . 5). Pag. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. fagurii cu provizii mai puţine.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. Fig. unilaterală şi centrală. 6).7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. 1.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. 18 / 33 . cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1.5 kg (fig.

Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine.3. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0.5-1.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. în urma consumului.în total 7-8 kg (fig. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. Desigur. Familia de albine. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Fig. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. 19 / 33 . 8). 9).7 kg. Pag. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. descrescând în greutate către marginile cuibului. Fig. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. Dacă iernarea se face într-un corp. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. când iernarea se face pe două corpuri. Pe măsură ce rezervele se consumă. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. La stupii multietajaţi. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.5 kg miere (fig.

de regulă. scade simţitor consumul de miere. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet.izgonirea trântorilor. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. Longevitatea se datorează. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. pe de-o parte faptului că ele participă. 20 / 33 . albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. conform prospectului.propolizarea cuibului şi. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. Odată cu scăderea temperaturii exterioare.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. Pag. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. . O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. într-o măsură mai mică. a crăpăturilor pereţilor. .acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. De asemenea. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. când nu mai există puiet. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. Pe măsură ce nopţile se răcesc. a acestor provizii. se face tratamentul împotriva varroozei. când apare primul puiet în cuib. de clădire a fagurilor). între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare. Ghemul de iernare. În perioada de toamnă. . . în funcţie de condiţiile exterioare.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. mai ales. .folosirea cu economicitate. Datorită acestor rezerve. 1.

dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. În prima fază a repausului de iarnă. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. Aici albinele stau aproape nemişcate. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. Miezul ghemului. precum şi rolul de a hrăni matca. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. care este de circa +13. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. adică de păstrare a căldurii produse. ci numai interiorul ghemului. adică de mărimea ghemului. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. este mai afânat. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. picioare şi abdomen. care cuprinde şi matca. ca urmare.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. din acest moment. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. după cum este cunoscut. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice.9°C) şi. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. Partea exterioară a ghemului. 21 / 33 .9°C). Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. devin active. numită coaja ghemului.9°C. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. în felul acesta. în perioada a doua a iernii. activitatea albinelor scade treptat. Pag.

chiar în imediata apropiere a albinelor.1 kg miere. Prin aceasta. Al. provocat de om sau animale. iar familiile puternice.8 30. de 3 kg albină. E. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. la sporirea consumului de hrană. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.0-1. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. implicit.7 kg miere. mierea de calitate inferioară.8 kg miere la fiecare kilogram de albină. Popa.5 kg miere pe durata iernii.0 2.5-2. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară.1% la familiile puternice.6 35. cât şi a consumului de hrană. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.8 50.5 kg miere.5-3.9 51.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. sau s-a redus consumul cu 0.5 0.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7.1 50. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii.0 1. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. 22 / 33 . atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.0 100. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. li se scurtează viaţa. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. Pag.0-2. Cercetările efectuate în ţara noastră (l. au consumat câte 11. care. Barac.5 60.5-1.9 69.5 1. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. pentru liniştire. De exemplu. Foţii. precum şi umiditatea.9 100. N. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. 2.

23 / 33 . fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. polistiren expandat. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. de fagurii cu albine. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. 10 a şi b). a doua diafragmă şi salteluţă. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. paiele de ovăz. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). papură. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. Fig. Pag. ziare. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. urmează diafragma şi salteluţă laterală.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. Fig.

este necesară redimensionarea urdinişului. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. Un aspect important care trebuie urmărit. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. Fig. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. socotindu-se 0. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. în acelaşi timp. Odată cu terminarea culesului principal. 3. Pag.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. excesul de umiditate. dacă iernarea se face pe două corpuri. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. datorită faptului că mierea este higroscopică.ghemul de albine 2. De asemenea. este umiditatea. Fig.La stupul multietajat. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. Orificiile de ventilaţie din capac. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. 24 / 33 .sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. se închid. în plus. 13). 12).

pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. stacheţi. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. 15). Fig. La stupul vertical . identice cu gardurile para-zăpezi (fig. .iernarea în aer liber.iernarea în cojoc. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. Protecţia stupinei în timpul iernii. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. 4. . Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. De asemenea. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. Fig. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. La varianta a doua. Iernarea în aer liber Pag.La prima variantă.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. Orificiile de ventilaţie din capac se închid. 25 / 33 . 1.14 Gratie contra rozatoarelor. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig.multietajat. In acest scop. 14). se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. coceni de porumb.iernarea în adăpost.

familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor.În condiţiile ţării noastre. Fig. la 20-25 cm deasupra solului. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. frunze uscate). 2. în special. creşterea mai timpurie a puietului. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. de asemenea. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. pentru doi stupi. La acest procedeu. când timpul s-a încălzit suficient. 16). coceni. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. în unele situaţii însă (provizii reduse. 3. sau cojoc colectiv. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. 26 / 33 . Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. când zborul albinelor a încetat. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. în zilele însorite. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. Pag. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. în acest caz punându-se spate în spate. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. Această împachetare poate fi individuală. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. pe de altă parte.

90 7.. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. piţigoi etc. după G. ciocănitori. aceste familii au o dezvoltare încetinită.54 9. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire.74 4. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. în primăvară.56 8. prezenţa excrementelor de şoarece.0 2.5 2..22 8.90 4..Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană.42 5. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9.78 8.39 8. De asemenea.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.67 9. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare.42 7. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general.99 6. Avetisian. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. rumeguş de ceară Pag. linişte.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor. Din acest motiv. Practic. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de.A. întuneric.38 6.77 7. 27 / 33 . În tabelul 1 este.0 1.

se va recurge numai în situaţii excepţionale.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. având diametrul interior de 0.zumzetul slab. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. . se va interveni. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. 2. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. de un tub de cauciuc lung de 1m. . când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. care însă încetează imediat. fără a se recurge la deschiderea stupului. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. în acelaşi scop. La cercetarea familiilor de albine. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . Pag. Unii crescători de albine se folosesc.8-1 cm. iar alţii de stetoscopul medical. Ascultarea stupilor iarna. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. înseamnă că familia este înfometată. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. fără abuz însă. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. 28 / 33 . Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare".

Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. Cadavrele de albine fără capete sau roase. Prezenţa albinelor umede. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. în faţa urdinişului. Când în stupină există mătci de rezervă. Aici i se înlătură capacul. împachetajul şi mai apoi podişorul. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. Albinele moarte se strâng şi se ard. albinele şi matca dintr-un nucleu. procedându-se la fel. Pentru această operaţie. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. în cazul în care se administrează familiei Pag. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. Observând poziţia ghemului. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. înseamnă că iernarea decurge normal. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. prezenţa excrementelor de şoareci. mucegăite. arată că în stup este prea multă umiditate. atunci el se introduce peste încă o ramă. spre mijlocul cuibului. unde se află mai multe albine. se epuizează şi adeseori piere în întregime. Din contră. se îmbolnăveşte de diaree.Zumzetul prelung. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. după ce. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. 29 / 33 . înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat.

Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. În continuare. sunătoare (Herba hyperici). În continuare. turte. În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. roiniţă (Folia mellissae). Pag.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . Pentru a nu se denatura calităţile mierii . cât şi de zahăr). gălbenele (Flores calendulae). Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. în locul infuziei medicinale preparate în casă. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. până la omogenizarea amestecului. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). iar când timpul permite. tei (Flores tilliae). şerbet. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. Antonescu). scoţându-le chiar afară din stup. iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită.). 30 / 33 . Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. ca un aluat. nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. apoi se frământă cu mâna. coada şoricelului (Flores millefolii). muşeţel (Flores chamomillae]. aruncându-le pe fundul stupului. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. coada calului (Herba equiseti). o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. cristalele grosiere. restul.zahăr candi. 17). floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. zmeură. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. izmă (Folia menfriae).apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C.

sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. 2 kg miere. E. nefermentată. se aduce în încăperea de lucru. C. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. dr. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. Mureşan şi ing. Mihăilescu). C. Mierea se încălzeşte puţin. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. dr. la 10 kg de zahăr se folosesc 2.750 l apă sau ceai de plante medicinale. 31 / 33 . aceştia se zdrobesc fin. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă.5 cm.17 Amplasarea turtei. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. Pag. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. Pentru prima variantă. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. provenită de la familii sănătoase.Fig. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. E.700 kg zahăr pudră.300 l apă sau ceai de plante medicinale. c) Şerbetul fiert (după prof. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Pentru a doua variantă. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. Mureşan şi ing. tei sau fâneaţă. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. Mihăilescu). cu cel puţin patru ore înainte. Indiferent de variantă. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. la cald. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. Cu un termometru măsurăm temperatura. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta.

Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. Pag. în sezonul nefavorabil. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. întărindu-se. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. când zăpada se topeşte. în special nosemoza. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. efectuând mişcările într-un singur sens. Este bine să se presare paie. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. pământul umed şi îngheţat. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. aşezându-se pe zăpadă. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Totodată. în funcţie de necesităţile familiei respective. Altfel. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. Numai pe asemenea materiale. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. ele rămân amorţite. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Către sfârşitul iernii. 4.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. ianuarie. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. Totuşi. 32 / 33 . 3. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. izolatoare. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. nu mai pot zbura şi mor. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor.

în mod deosebit. de asemenea. cu o durată de 30-50 minute. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. Familiile normale efectuează un zbor intens. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. la temperaturi mai scăzute. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. Unele familii fac încercări de zbor. 33 / 33 . asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. Pag.Este. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. Se atrage atenţia apicultorilor. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful