P. 1
Iernarea_familiilor_de_albine_33_pag

Iernarea_familiilor_de_albine_33_pag

|Views: 2,805|Likes:
Published by balacescu

More info:

Published by: balacescu on Feb 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/06/2013

pdf

text

original

IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

în raport cu vârsta mătcilor.A.4 4. în foarte mare măsură. sănătoase şi de calitate superioară. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. sub influenţa lipsei de cules. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde.2 2. cu mătci tinere. mai ales în prag de toamnă. după datele lui V. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul.0 1. Nestervodski.A.2% la familii cu mătci de un an. 4 / 33 .6 3. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. La rândul lor şi mătcile. în caz contrar. iar la cele cu 60% mătci tinere. Pag. nu se recomandă. 2. Dacă sunt mătci tinere. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. Nestervodski). grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval.5 2.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. În tabelul nr.

de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. care păstrează mai greu căldura. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. sub impulsul hrănirilor stimulente. matca fie că va evita aceşti faguri. Calitatea fagurilor. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. limitând creşterea puietului. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. sunt faguri cu multe celule de trântor. Dacă în cuib. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. se poate stropi cu sirop de zahăr. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. a câte unui fagure clădit regulat. deci un fenomen dorit. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. Dacă apicultorul nu intervine la timp. ca de exemplu la salcâm. 3. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. De asemenea. la interval de 5-7 zile. La unele culesuri. se realizează prin introducerea periodică. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. Deblocarea cuibului. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. La stupul multietajat. se Pag. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. în mijlocul cuibului. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. Ca şi în primăvară. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. în perioada de toamnă. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. fie că. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. Pe o perioadă scurtă. 5 / 33 . 2. care este un cules intens dar scurt.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară.

Se va avea grijă însă. într-o primă metodă. dacă timpul este mai cald. uzură prematură. Operaţia se execută după încetarea zborului. Pag. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. Folosirea culesurilor târzii. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. care se fac în doze mari. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. care. Fagurele introdus este curăţat. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. grădinile de zarzavat. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. 5. în zonele viticole. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. încărcături intestinale mari. Hrănirile stimulative. 6 / 33 . Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. zonele inundabile. De la bun început. diaree.. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. pentru a preveni furtişagul. Administrarea sub formă de sirop. datorită aportului de polen proaspăt. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. Astfel. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. de regulă. Când timpul este rece. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. acoperă cheltuielile de deplasare. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Ca surse de cules. fagurele se introduce la marginea cuibului. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. bostănoasele etc. 4. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană.

în acelaşi timp. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. Unele albine consumă acest zahăr. iar prin stimulare s-au obţinut 60. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. Barac. după' datele din literatură. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. comparativ cu culesul natural de întreţinere. Gromisz.3 dm2 puiet. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. Tabelul nr.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă.3 60. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2.6-63. după încetarea zborului. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului. pastă). luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. 1961). Oricare ar fi procedeul folosit. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. martorul a avut 25. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. în acest caz.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63.3l zilnic) 20 0. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. De asemenea. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă.6 25. hrănirea stimulativă se face numai seara. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr.5 dm 2 puiet. 7 / 33 . adică un plus de două ori şi jumătate. Pag. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). altele îl cară însă afară. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19.

deasupra cuibului. Prin aplicarea acestui procedeu. ca şi familiilor de bază.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. 6.8 kg albină. aşezaţi alături de familia de bază. Indiferent de starea timpului. Pag. familiile de bază se întăresc cu câte 0. 8 / 33 . O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. în stupi suplimentari. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. cu capacitate de 5-6 faguri. 7. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. salcâm). Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. numărul fagurilor din cuib se reduce. De asemenea. în lunile iulie-septembrie. în toamnă. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. În afară de măsurile arătate. alături de familia de bază în stupii orizontali. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină.6-0. în această situaţie. mai tinere sau crescute special în acest scop. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. Reducerea cuibului. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. Pe măsura dezvoltării. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. în cazul stupilor verticali cu magazine. Împachetarea cuibului. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. în corpuri suplimentare. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. după încetarea depunerii ouălor. Toamna. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. la stupii multietajaţi. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi.

în total. în continuarea iernării consumul creşte la 1. la 40 stupine.6-5. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). rezultă că. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. consumul de miere a fost de 4. în unele situaţii. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. Deşi amplasate geografic la mari distanţe. Pentru această activitate. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. corespunzătoare iernării familiilor de albine. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. Partiot (1968). Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. 9 / 33 .Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. într-o perioadă de 6 luni. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. În aceste condiţii familiile normale.5-2. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne .0 kg lunar.2 kg.corpul gras. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A.W. Gareev. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. Tabelul Pag.

glucoza şi fructoza. 300-500 m alt. uşor asimilabile. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. albina tânără este încă în cantitate mică.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L.5-2 kg. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. Alfonsus. Pag. In total. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet.W. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. fiecare familie având nevoie de 1. 10 / 33 . Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. Jebsen. De aceea. vitamine. săruri minerale. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. Ea este bogată în fermenţi. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. în afara cantităţii strict necesare iernării. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. 1. se poate scurge din celule. administrat în luna februarie în turte energoplastice. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. Este greşită. Mierea reprezintă hrana glucidică. 500-1 000 m alt. Calitatea hranei. După A. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. ramurile sau tulpinile unor plante. de asemenea. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. în ea predomină zaharurile simple. nu de mană.

şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. Pag. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. Varul se va depune pe fundul sticlei. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. ceea ce iarăşi nu este bine. Această operaţie o poate face orice stupar. în special cea de răpită. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. se lasă să se limpezească. în general. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. după vâscozitatea ridicată. nu este căpăcită. 11 / 33 . folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. b) Metoda cu alcool. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr.Mana poate fi secretată direct de plantă. Mierea de floarea-soarelui şi. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. Pentru a spori producţia de miere extrasă. în caz contrar. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. De asemenea. Această miere este improprie pentru iernare. ea trebuind să fie înlocuită. mierea este de mană.

2) Fig. 3.Cuvintele apicultorului american A. în timpul culesului mare. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. imediat ce există faguri plini cu miere.5 kg fiecare. aceştia se ridică din stup. în care. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . Se vor alege. se ridică în vederea păstrării. 2. 3-3. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere.în cazul familiilor puternice.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. care au rame de o singură dimensiune. Se aleg numai fagurii bine clădiţi. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. Ocupând în magazine poziţia centrală. cu condiţia să conţină cel puţin 1. la culesurile principale din lunile mai-iunie. pe cât posibil. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. au fost crescute câteva generaţii de puiet. înainte de a fi umpluţi cu miere.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. .5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. pe măsură ce sunt căpăciţi. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). 12 / 33 .). iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. care ocupă două magazine.8-2. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. Astfel. fagurii plini cu miere.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". Pag. în primul rând. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. Fig. de culoare brun-deschisă. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). Root sunt convingătoare în acest sens.

4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. 2-uşi laterale. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. furnici). La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. Pe timpul culesului mare. după primul zbor de curăţire. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. iar deasupra. alteori mierea din porţiunile lovite. pe cât posibil. în afara rezervelor de păstură în faguri. în această stare. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. având grijă să-l presăm bine. în amestec cu zahăr pudră. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. Fig. constantă. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. şoareci. este recomandabil ca. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. 13 / 33 . 1-uşi frontale. Conservarea fagurilor. pe timpul culesurilor abundente de polen. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. în acest scop. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă.4b Arzătorul de sulf. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. 4 b) (15 g/corp de stup. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. Se vor evita camerele umede. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. folosind arzătorul de sulf (fig. se va evita lovirea lor. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. Fig. datorită aerului se poate altera. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă.

Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. De asemenea. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%.glacial îmbibat într-un strat de pânză. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. După A. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. durata vieţii albinelor este influenţată. Hrănirea de completare. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. a moliei cerii şi a altor dăunători. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Dacă la ieşirea din iarnă. când se face prima revizie de primăvară. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. Astfel. în mod direct. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. 14 / 33 . Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. de cantitatea de zahăr prelucrată. duce la depăşirea Pag. care trebuie depozitate în scurt timp. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. 3. Melniciuc (1964). iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei.l.

când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. adică pe fagurii pe care familia va ierna. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. ca să se stabilească necesarul din cuib. un kilogram de miere.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. Când hrana se administrează timpuriu. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. aprecierea cantităţii totale de albină. La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe.înainte de administrarea hranei.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. în perioada activă. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. adaosul de enzime va fi necorespunzător. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. sunt necesare următoarele măsuri: . . prin transformare. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. cu o dublă influenţă negativă. . Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. ca atare. Pag. în funcţie de tipul de stup.52 kg miere. 15 / 33 .8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm).puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. Totalul de dm2 găsiţi. concentraţia siropului poate fi de 1/1. pe de altă parte. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. în final. Un fagure plin pe ambele feţe are 3.

0 1. celor slăbite de intemperii.53 2.50 2. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.10 10.87 1. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.87 2.87 0. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate. De asemenea. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.0 1.25 1.74 4.62 0.51 0.12 3. în general.31 1.12 3.85 2.74 0.61 1. 16 / 33 .0 0.45 8.69 1.04 3. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.77 0. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.50 2.56 4. precum şi roiurilor.20 Pag. amestecând până la completa dizolvare a acestuia. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). de intoxicaţii cronice.05 3.06 4. cât şi combaterii nosemozei.25 1. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă). Dacă timpul este însă înaintat.12 3. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.0 6.22 4.0 3. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.08 2.02 2. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.62 0.43 1.85 0.25 7. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.02 1.25 1.25 6.70 5.Pentru a obţine un kilogram de sirop.48 1. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. acesta fiind mai dens.54 2.87 2.87 1.35 2.38 3.50 3. după puterea familiei. Se recomandă hrănirea de completare timpurie. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul. Practic.70 4.17 5. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii.25 6.0 2.54 1.08 5. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.35 10.30 3.62 0. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.12 8. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1.

8 5.5 3.2 2.3 1.6 1.3 1.4 3. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.8 3. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.15 1.5 1.5 5.0 10. albinele nu mai ridică siropul.0 5.0 4. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine.70 13.0 16. Desigur.0 2.34 2.0 5. fără spaţii suplimentare. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules. în cazul în care.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.75 6.6 2.9 3.0 3. Pornind de la aceste considerente.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 11.0 4.5 12.01 3.0 2.0 10.68 5.67 1. Pag.0 2.5 5.0 6.0 1.0 3.0 6.0 0.0 3. cu cât timpul se răceşte mai curând.0 5.8 4.1 0. în condiţii normale însă.60 4. cu atât lucrarea se execută mai târziu. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.30 2. sau spre sfârşitul iernii.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.0 1. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame. 17 / 33 . la formarea cuibului se va avea în vedere ca.45 3. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare. cu atât această lucrare se execută mai devreme.0 4.0 1.0 2.2 1.0 11.4 2.6 4.0 8.5 2. Cu cât culesul ţine mai mult timp.35 6.2 2.0 10.2 4. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.

cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1. fagurii cu provizii mai puţine.5 kg (fig. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. Pag.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală.familia de bază şi ajutătoare (fig. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. 7). neocupaţi de albine să se scoată. ultimele două moduri de amplasare . se lasă fagurii ocupaţi cu albină. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal.5-4 kg. 5). Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. Uneori. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. 2. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. Fig. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup.5 kg miere (fig. 1ghemul de iernare în familia de albine. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg.5 kg miere.unilaterală şi centrală . în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. Când sunt în cuib redus. unilaterală şi centrală.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. fagurii cu miere mai puţină. plus unul. Fig. 6).Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. Fig. către marginile stupului. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. 1. 18 / 33 . în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. Apoi. fără însă ca aceştia să fie sub 1.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. 3. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. urmând către mijlocul cuibului.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. în ordine descrescândă.

8). rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. descrescând în greutate către marginile cuibului. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu.3. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. Pag.5-1. Fig. când iernarea se face pe două corpuri. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare.în total 7-8 kg (fig. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1.5 kg miere (fig. Desigur. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. Fig.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. în urma consumului.7 kg. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. Pe măsură ce rezervele se consumă. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. 19 / 33 . Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. Familia de albine.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. 9). Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. Dacă iernarea se face într-un corp. La stupii multietajaţi. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.

acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. a crăpăturilor pereţilor. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. . Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . când nu mai există puiet. mai ales. 20 / 33 . Pe măsură ce nopţile se răcesc. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. de clădire a fagurilor). scade simţitor consumul de miere. . . între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare. Datorită acestor rezerve.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. Pag. În perioada de toamnă. de regulă. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. De asemenea. a acestor provizii. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii.propolizarea cuibului şi. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ.folosirea cu economicitate. când apare primul puiet în cuib. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. 1. conform prospectului. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. pe de-o parte faptului că ele participă.izgonirea trântorilor. Longevitatea se datorează. într-o măsură mai mică. . se face tratamentul împotriva varroozei. Ghemul de iernare. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. în funcţie de condiţiile exterioare. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. Odată cu scăderea temperaturii exterioare. . În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate.

din acest moment. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. este mai afânat. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. precum şi rolul de a hrăni matca. Pag.9°C) şi. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13.9°C. ca urmare. Partea exterioară a ghemului. în felul acesta. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. în perioada a doua a iernii. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. ci numai interiorul ghemului. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. adică de păstrare a căldurii produse. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. devin active. activitatea albinelor scade treptat. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. Aici albinele stau aproape nemişcate. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. după cum este cunoscut. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă.9°C). reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. În prima fază a repausului de iarnă. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. picioare şi abdomen.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. numită coaja ghemului. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. adică de mărimea ghemului. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. care cuprinde şi matca. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. Miezul ghemului. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. 21 / 33 . care este de circa +13. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine.

Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. li se scurtează viaţa. E. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.8 30. Popa.1 50. N.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7. 2. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.1% la familiile puternice. sau s-a redus consumul cu 0. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore.9 100. Al. pentru liniştire. Barac. iar familiile puternice. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.5-3. 22 / 33 .0-2.5 60. la sporirea consumului de hrană. care.0-1.5-2.0 1.5 kg miere pe durata iernii.6 35. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. Prin aceasta. Pag. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.5-1. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. cât şi a consumului de hrană. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. provocat de om sau animale. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara.5 1. implicit.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. mierea de calitate inferioară. de 3 kg albină. De exemplu. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. precum şi umiditatea. Foţii.7 kg miere. au consumat câte 11. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. chiar în imediata apropiere a albinelor. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3.0 2.5 0.5 kg miere.8 50. Cercetările efectuate în ţara noastră (l. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3.9 69.0 100. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2.1 kg miere.9 51. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7.

Fig. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. 10 a şi b). 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. de fagurii cu albine. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. paiele de ovăz. 23 / 33 . salteluţele nu trebuie să fie prea groase. Pag. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. ziare. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. a doua diafragmă şi salteluţă. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. papură. urmează diafragma şi salteluţă laterală. Fig. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. polistiren expandat. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută.

13). Orificiile de ventilaţie din capac. 3. Fig. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. socotindu-se 0. dacă iernarea se face pe două corpuri. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. se închid. este necesară redimensionarea urdinişului. Fig. Pag. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. în acelaşi timp.La stupul multietajat. 24 / 33 .sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. 12). Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. Odată cu terminarea culesului principal. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. în plus. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. este umiditatea. De asemenea. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. Un aspect important care trebuie urmărit.ghemul de albine 2.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. excesul de umiditate. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. datorită faptului că mierea este higroscopică. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei.

peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. .iernarea în adăpost. La stupul vertical . se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. In acest scop. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. Fig. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. 1. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului.iernarea în cojoc. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. Fig. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. coceni de porumb. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. Orificiile de ventilaţie din capac se închid. La varianta a doua. Iernarea în aer liber Pag.14 Gratie contra rozatoarelor. . stacheţi. De asemenea. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. 25 / 33 . Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. 15).La prima variantă. 14). 4. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. Protecţia stupinei în timpul iernii.multietajat. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. de preferinţă din esenţe de înălţime medie.iernarea în aer liber. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig.

familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. 26 / 33 . Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. 3. când zborul albinelor a încetat. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. Pag. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. Fig. 16). se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. creşterea mai timpurie a puietului. La acest procedeu. în zilele însorite. coceni. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). la 20-25 cm deasupra solului. în acest caz punându-se spate în spate. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. 2. de asemenea. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. pentru doi stupi. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. când timpul s-a încălzit suficient. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. sau cojoc colectiv. pe de altă parte. frunze uscate). în unele situaţii însă (provizii reduse. Această împachetare poate fi individuală. în special.În condiţiile ţării noastre.

o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare.. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte.67 9.42 5. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general. după G. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi.A.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.77 7. ciocănitori. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1.0 1.90 7. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie.90 4.. Din acest motiv. rumeguş de ceară Pag. piţigoi etc. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale.74 4.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană. Practic.99 6. în primăvară. De asemenea.42 7. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. linişte.0 2.22 8. prezenţa excrementelor de şoarece. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de.54 9. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. întuneric.. aceste familii au o dezvoltare încetinită.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. În tabelul 1 este. Avetisian.78 8. 27 / 33 . temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%.38 6. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.39 8.56 8. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire.5 2.

sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . se va interveni. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. 2. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. care însă încetează imediat.zumzetul slab. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi.8-1 cm. La cercetarea familiilor de albine. 28 / 33 . se va recurge numai în situaţii excepţionale. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. . de un tub de cauciuc lung de 1m. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. fără abuz însă. înseamnă că familia este înfometată. fără a se recurge la deschiderea stupului. Pag. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. având diametrul interior de 0. iar alţii de stetoscopul medical. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. Ascultarea stupilor iarna. Unii crescători de albine se folosesc. . Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. în acelaşi scop. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii.

în faţa urdinişului. împachetajul şi mai apoi podişorul. mucegăite.Zumzetul prelung. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. prezenţa excrementelor de şoareci. Aici i se înlătură capacul. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. unde se află mai multe albine. în cazul în care se administrează familiei Pag. spre mijlocul cuibului. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. arată că în stup este prea multă umiditate. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. 29 / 33 . Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Când în stupină există mătci de rezervă. Albinele moarte se strâng şi se ard. procedându-se la fel. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. înseamnă că iernarea decurge normal. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. albinele şi matca dintr-un nucleu. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. se îmbolnăveşte de diaree. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. Din contră. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. atunci el se introduce peste încă o ramă. după ce. Cadavrele de albine fără capete sau roase. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. Prezenţa albinelor umede. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. se epuizează şi adeseori piere în întregime. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. Pentru această operaţie. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. Observând poziţia ghemului.

Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. ca un aluat. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. roiniţă (Folia mellissae). până la omogenizarea amestecului. restul. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. în locul infuziei medicinale preparate în casă.). Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. Antonescu). În continuare. 17). iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. cât şi de zahăr). măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). zmeură. şerbet. gălbenele (Flores calendulae). cristalele grosiere. tei (Flores tilliae). nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită.zahăr candi. coada şoricelului (Flores millefolii). aruncându-le pe fundul stupului. turte. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. 30 / 33 . Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. sunătoare (Herba hyperici). În continuare. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. iar când timpul permite. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. apoi se frământă cu mâna. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pag. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. muşeţel (Flores chamomillae]. scoţându-le chiar afară din stup. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. izmă (Folia menfriae). coada calului (Herba equiseti). prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig.

Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. Mureşan şi ing. 31 / 33 . până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. Indiferent de variantă.5 cm. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. Pentru a doua variantă. tei sau fâneaţă. la cald. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. nefermentată. Mihăilescu). Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. aceştia se zdrobesc fin. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof.17 Amplasarea turtei. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. Cu un termometru măsurăm temperatura. C. Pentru prima variantă. E.700 kg zahăr pudră. E. dr. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. c) Şerbetul fiert (după prof. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. C. Mihăilescu).300 l apă sau ceai de plante medicinale. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. cu cel puţin patru ore înainte. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. se aduce în încăperea de lucru. Mureşan şi ing. 2 kg miere. provenită de la familii sănătoase. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. dr.750 l apă sau ceai de plante medicinale. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Pag. Mierea se încălzeşte puţin.Fig. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. într-un vas emailat se pune zahărul pudră.

se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. 32 / 33 . Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. în funcţie de necesităţile familiei respective. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. ele rămân amorţite. întărindu-se. Către sfârşitul iernii. Totodată. 4. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. Este bine să se presare paie. pământul umed şi îngheţat. nu mai pot zbura şi mor. aşezându-se pe zăpadă. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. ianuarie. Numai pe asemenea materiale. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. în special nosemoza. Pag. efectuând mişcările într-un singur sens. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. 3. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. când zăpada se topeşte. Totuşi. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. izolatoare. în sezonul nefavorabil. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Altfel. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării.

important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. cu o durată de 30-50 minute. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. Se atrage atenţia apicultorilor. în mod deosebit. Pag. la temperaturi mai scăzute. 33 / 33 . după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii.Este. Unele familii fac încercări de zbor. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. de asemenea. Familiile normale efectuează un zbor intens. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->