IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.0 1.A. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval.6 3.2 2.A. în caz contrar. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. după datele lui V.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. Nestervodski).9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. în foarte mare măsură. în raport cu vârsta mătcilor.4 4.5 2. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. 4 / 33 . 2. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. cu mătci tinere. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. mai ales în prag de toamnă. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. Dacă sunt mătci tinere. sub influenţa lipsei de cules. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere.2% la familii cu mătci de un an. Nestervodski. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. Pag. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. nu se recomandă. sănătoase şi de calitate superioară. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. La rândul lor şi mătcile. iar la cele cu 60% mătci tinere. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. În tabelul nr.

Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. sunt faguri cu multe celule de trântor. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. se Pag. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. care este un cules intens dar scurt. deci un fenomen dorit. 3. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. a câte unui fagure clădit regulat. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. Dacă apicultorul nu intervine la timp. la interval de 5-7 zile.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. 5 / 33 . va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. sub impulsul hrănirilor stimulente. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. fie că. Dacă în cuib. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. se realizează prin introducerea periodică. limitând creşterea puietului. Calitatea fagurilor. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. La stupul multietajat. care păstrează mai greu căldura. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. 2. în mijlocul cuibului. se poate stropi cu sirop de zahăr. La unele culesuri. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. ca de exemplu la salcâm. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. De asemenea. matca fie că va evita aceşti faguri. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. Deblocarea cuibului. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. Ca şi în primăvară. Pe o perioadă scurtă. în perioada de toamnă.

O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. zonele inundabile. care. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. Fagurele introdus este curăţat. Administrarea sub formă de sirop. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii.. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. pentru a preveni furtişagul. Când timpul este rece. datorită aportului de polen proaspăt. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. diaree. bostănoasele etc. într-o primă metodă. Se va avea grijă însă. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. în zonele viticole. de regulă. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. 4. Operaţia se execută după încetarea zborului. fagurele se introduce la marginea cuibului. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. 6 / 33 . Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. Ca surse de cules. grădinile de zarzavat. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. De la bun început. uzură prematură. Astfel. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. Pag. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. care se fac în doze mari. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Folosirea culesurilor târzii. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. încărcături intestinale mari. 5. acoperă cheltuielile de deplasare. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. dacă timpul este mai cald. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. Hrănirile stimulative. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile.

7 / 33 . după' datele din literatură. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19.6 25. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. pastă). altele îl cară însă afară. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. 1961).Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. De asemenea. adică un plus de două ori şi jumătate. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos). iar prin stimulare s-au obţinut 60. Barac.6-63. în acest caz. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. comparativ cu culesul natural de întreţinere.3 60. Oricare ar fi procedeul folosit. în acelaşi timp. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0.3 dm2 puiet. Tabelul nr. Pag. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii.3l zilnic) 20 0. martorul a avut 25. hrănirea stimulativă se face numai seara. Unele albine consumă acest zahăr. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. după încetarea zborului. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Gromisz.5 dm 2 puiet. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor.

astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. în toamnă. după încetarea depunerii ouălor. la stupii multietajaţi. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. în această situaţie. Pag. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. 7. Prin aplicarea acestui procedeu. Reducerea cuibului. alături de familia de bază în stupii orizontali. în cazul stupilor verticali cu magazine. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. salcâm). Împachetarea cuibului. În afară de măsurile arătate. numărul fagurilor din cuib se reduce. în corpuri suplimentare. deasupra cuibului. aşezaţi alături de familia de bază. în stupi suplimentari. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. 6. mai tinere sau crescute special în acest scop. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. Indiferent de starea timpului. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. Pe măsura dezvoltării. De asemenea. familiile de bază se întăresc cu câte 0. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. ca şi familiilor de bază. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. Toamna.6-0. 8 / 33 . pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. cu capacitate de 5-6 faguri.8 kg albină. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. în lunile iulie-septembrie.

consumul de miere a fost de 4. rezultă că. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. Gareev.6-5. 9 / 33 . pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. în total. corespunzătoare iernării familiilor de albine. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană.corpul gras. Partiot (1968).5-2. Tabelul Pag. la 40 stupine. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. În aceste condiţii familiile normale. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.0 kg lunar. Pentru această activitate.2 kg. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. în unele situaţii. într-o perioadă de 6 luni. în continuarea iernării consumul creşte la 1.W. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei.

300-500 m alt. In total. Alfonsus. vitamine. Ea este bogată în fermenţi. de asemenea. Jebsen. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. De aceea. După A. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. în afara cantităţii strict necesare iernării. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. nu de mană. Pag. săruri minerale. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. 1.5-2 kg. în ea predomină zaharurile simple. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. Mierea reprezintă hrana glucidică.W.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. uşor asimilabile. fiecare familie având nevoie de 1. se poate scurge din celule. administrat în luna februarie în turte energoplastice. 10 / 33 . glucoza şi fructoza. Este greşită. 500-1 000 m alt. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. albina tânără este încă în cantitate mică. ramurile sau tulpinile unor plante. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Calitatea hranei.

Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. după vâscozitatea ridicată. se lasă să se limpezească. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. ceea ce iarăşi nu este bine. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. nu este căpăcită. ea trebuind să fie înlocuită. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. b) Metoda cu alcool. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. Mierea de floarea-soarelui şi. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. Această miere este improprie pentru iernare.Mana poate fi secretată direct de plantă.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. mierea este de mană. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. în special cea de răpită. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. în caz contrar. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. în general. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. Această operaţie o poate face orice stupar. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Pentru a spori producţia de miere extrasă. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. De asemenea. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. 11 / 33 . Varul se va depune pe fundul sticlei. Pag.

care ocupă două magazine. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. Se vor alege. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". fagurii plini cu miere. 3-3. 2) Fig. pe măsură ce sunt căpăciţi. înainte de a fi umpluţi cu miere. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. 12 / 33 .5 kg fiecare. care au rame de o singură dimensiune.8-2. Root sunt convingătoare în acest sens. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. în primul rând. imediat ce există faguri plini cu miere. de culoare brun-deschisă. pe cât posibil. Ocupând în magazine poziţia centrală. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine.). se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin.în cazul familiilor puternice. Astfel. aceştia se ridică din stup. la culesurile principale din lunile mai-iunie. cu condiţia să conţină cel puţin 1. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. în care. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm).2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. Fig. în timpul culesului mare. Pag. . 3. au fost crescute câteva generaţii de puiet. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. se ridică în vederea păstrării. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură.Cuvintele apicultorului american A. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). Se aleg numai fagurii bine clădiţi.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. 2.

O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. furnici).O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. pe timpul culesurilor abundente de polen. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. Fig. 2-uşi laterale.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. şoareci. 13 / 33 . 1-uşi frontale. datorită aerului se poate altera. după primul zbor de curăţire.4b Arzătorul de sulf. în acest scop. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. este recomandabil ca. Pe timpul culesului mare. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. iar deasupra. se va evita lovirea lor. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. în amestec cu zahăr pudră. pe cât posibil. alteori mierea din porţiunile lovite. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. constantă. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. folosind arzătorul de sulf (fig. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. 4 b) (15 g/corp de stup. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. Fig. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. în afara rezervelor de păstură în faguri. Conservarea fagurilor. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. având grijă să-l presăm bine. în această stare. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. Se vor evita camerele umede.

în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. de cantitatea de zahăr prelucrată. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. 14 / 33 . fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. a moliei cerii şi a altor dăunători. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. când se face prima revizie de primăvară. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate.l.glacial îmbibat într-un strat de pânză. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. După A. care trebuie depozitate în scurt timp. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. Hrănirea de completare. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. De asemenea. duce la depăşirea Pag. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. în mod direct. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. Melniciuc (1964). În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. Astfel. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. Dacă la ieşirea din iarnă. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. durata vieţii albinelor este influenţată. 3.

aprecierea cantităţii totale de albină. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. ca atare. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. în funcţie de tipul de stup. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. Totalul de dm2 găsiţi. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. adaosul de enzime va fi necorespunzător. un kilogram de miere. 15 / 33 . prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe.52 kg miere. . La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. sunt necesare următoarele măsuri: . ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului.înainte de administrarea hranei. în perioada activă. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. depozitarea şi prelucrarea proviziilor.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. pe de altă parte. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. adică pe fagurii pe care familia va ierna. cu o dublă influenţă negativă. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. concentraţia siropului poate fi de 1/1.reducerea se face în funcţie de puterea familiei.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. Când hrana se administrează timpuriu. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. ca să se stabilească necesarul din cuib. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. prin transformare. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). Un fagure plin pe ambele feţe are 3. . Pag. în final.

12 3.43 1.51 0.87 2.0 3. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.0 1.87 1.22 4. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă. după puterea familiei.48 1. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.50 2.74 0.12 3. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.87 2.20 Pag.87 0. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. în funcţie de mărimea şi starea acesteia. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că.0 6. De asemenea.12 3.50 2.02 1. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.85 0. acesta fiind mai dens. 16 / 33 .02 2. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1.62 0.54 2. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.50 3. precum şi roiurilor.25 1.05 3. amestecând până la completa dizolvare a acestuia.25 7. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice. Se recomandă hrănirea de completare timpurie. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii.08 5. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.31 1.85 2. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.08 2.0 0.56 4.74 4.53 2. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.Pentru a obţine un kilogram de sirop.70 4. în general. Dacă timpul este însă înaintat. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.70 5.0 1.54 1.25 6.87 1.38 3.35 2. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.62 0. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.12 8.45 8.25 1. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă). Practic.25 1.61 1.17 5.06 4.04 3.62 0.35 10.0 2.10 10.25 6.30 3.69 1. de intoxicaţii cronice.77 0. cât şi combaterii nosemozei. celor slăbite de intemperii.

5 3. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană. cu cât timpul se răceşte mai curând.60 4.0 11.0 0.2 2.0 8.9 3.5 1.8 3.0 10.0 1.0 4. albinele nu mai ridică siropul.15 1.5 2.0 5.67 1. sau spre sfârşitul iernii.0 1.0 5.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1. în condiţii normale însă.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.35 6.0 2.0 3.3 1.0 3. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.0 5.75 6. Pornind de la aceste considerente. Pag.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.2 2.2 4. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.2 1. fără spaţii suplimentare. 17 / 33 .1 0.5 5.6 2.8 5. Desigur. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.3 1.5 12.70 13.0 2.34 2. în cazul în care.0 4.0 1. cu atât această lucrare se execută mai devreme.0 11.5 5.4 3.0 4.0 10.01 3.45 3.30 2.4 2. Cu cât culesul ţine mai mult timp. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.6 4.0 10.68 5.0 3. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib. la formarea cuibului se va avea în vedere ca. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.8 4.0 2. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules.0 16. cu atât lucrarea se execută mai târziu.0 6.0 6.0 2.6 1. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.

este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. 1ghemul de iernare în familia de albine. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. Uneori.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente.5 kg miere. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. către marginile stupului. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. unilaterală şi centrală. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. 7). în ordine descrescândă. Când sunt în cuib redus.familia de bază şi ajutătoare (fig. Fig. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. Fig.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. fagurii cu miere mai puţină. fără însă ca aceştia să fie sub 1.5 kg (fig. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. Pag. 1.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. 3.unilaterală şi centrală .7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup.5-4 kg. fagurii cu provizii mai puţine. 6). Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. 18 / 33 . se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. Fig. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. ultimele două moduri de amplasare . Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . plus unul. 2. Apoi. urmând către mijlocul cuibului.5 kg miere (fig. 5). se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. neocupaţi de albine să se scoată.

această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.7 kg.5 kg miere (fig. când iernarea se face pe două corpuri.3. Familia de albine. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet.5-1. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. 19 / 33 . în urma consumului. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. 9). descrescând în greutate către marginile cuibului. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. Fig. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. Pe măsură ce rezervele se consumă. Desigur. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. Pag. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. 8). ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. Fig. Dacă iernarea se face într-un corp.în total 7-8 kg (fig. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. La stupii multietajaţi.

încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. . între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. când apare primul puiet în cuib. când nu mai există puiet.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. a acestor provizii. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. de clădire a fagurilor). În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. într-o măsură mai mică. 20 / 33 .izgonirea trântorilor. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. în funcţie de condiţiile exterioare. În perioada de toamnă. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. pe de-o parte faptului că ele participă. Pe măsură ce nopţile se răcesc. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. Odată cu scăderea temperaturii exterioare. a crăpăturilor pereţilor. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. .folosirea cu economicitate. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. conform prospectului.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. de regulă.propolizarea cuibului şi. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. 1. Pag. scade simţitor consumul de miere. Datorită acestor rezerve. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. . Ghemul de iernare. Longevitatea se datorează. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. se face tratamentul împotriva varroozei. mai ales. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. . care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. De asemenea.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . .

Ghemul are formă de sferă sau elipsă.9°C) şi. Aici albinele stau aproape nemişcate. Pag. este mai afânat. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. după cum este cunoscut. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. 21 / 33 . Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. picioare şi abdomen. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt.9°C. Partea exterioară a ghemului. Miezul ghemului. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. adică de păstrare a căldurii produse. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. adică de mărimea ghemului. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. în felul acesta. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. din acest moment. devin active. numită coaja ghemului. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. activitatea albinelor scade treptat. care cuprinde şi matca. în perioada a doua a iernii. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. În prima fază a repausului de iarnă. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât.9°C). care este de circa +13. ca urmare. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. precum şi rolul de a hrăni matca. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. ci numai interiorul ghemului.

0 2. Cercetările efectuate în ţara noastră (l.5-3.7 kg miere. de 3 kg albină. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii. mierea de calitate inferioară. implicit. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. sau s-a redus consumul cu 0.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.0-1. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.5-2. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. 2. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. provocat de om sau animale. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. chiar în imediata apropiere a albinelor. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7.0 100.8 50.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. N. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. Pag. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3.9 69.5 60. Al.9 51. De exemplu. la sporirea consumului de hrană. care.1 50.9 100.5-1.6 35.5 kg miere. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. E. 22 / 33 . Barac.5 0. iar familiile puternice.0-2. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. cât şi a consumului de hrană. precum şi umiditatea.5 1. Prin aceasta.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25.5 kg miere pe durata iernii. Popa. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe.0 1. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2. Foţii. au consumat câte 11. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu. pentru liniştire.8 30.1 kg miere. li se scurtează viaţa. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7.1% la familiile puternice.

Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. ziare. Fig. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. 23 / 33 . Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. Pag.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. 10 a şi b). Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. polistiren expandat. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. de fagurii cu albine. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. papură. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. paiele de ovăz. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. urmează diafragma şi salteluţă laterală. a doua diafragmă şi salteluţă. Fig.

Odată cu terminarea culesului principal. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. 3. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. 24 / 33 . se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. în plus. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. este umiditatea. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. excesul de umiditate. în acelaşi timp. Orificiile de ventilaţie din capac. Pag.ghemul de albine 2. datorită faptului că mierea este higroscopică. dacă iernarea se face pe două corpuri. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş.La stupul multietajat. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. Fig. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. Fig.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. se închid. De asemenea. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. este necesară redimensionarea urdinişului. 12). socotindu-se 0. 13). Un aspect important care trebuie urmărit. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există.

Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. In acest scop. . Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. Protecţia stupinei în timpul iernii. identice cu gardurile para-zăpezi (fig.iernarea în cojoc. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. 15).La prima variantă. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. . situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. 25 / 33 . La stupul vertical . tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. Orificiile de ventilaţie din capac se închid. La varianta a doua. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. 1. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. 14).15 Protecţia stupinei în timpul iernii. 4. De asemenea. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. stacheţi. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. coceni de porumb. Iernarea în aer liber Pag.iernarea în adăpost. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare.multietajat. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Fig. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. Fig.iernarea în aer liber.14 Gratie contra rozatoarelor.

2. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. sau cojoc colectiv. creşterea mai timpurie a puietului. 3. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. în unele situaţii însă (provizii reduse.În condiţiile ţării noastre. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. Pag. 26 / 33 . pentru doi stupi. în special. pe de altă parte. coceni. 16). Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. Această împachetare poate fi individuală. la 20-25 cm deasupra solului. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. în acest caz punându-se spate în spate. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. de asemenea. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. La acest procedeu. când timpul s-a încălzit suficient. Fig. în zilele însorite. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. frunze uscate). când zborul albinelor a încetat. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig.

. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. Din acest motiv. De asemenea. în primăvară.77 7.54 9.38 6.56 8.. aceste familii au o dezvoltare încetinită. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. rumeguş de ceară Pag.78 8..99 6.0 1. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană. prezenţa excrementelor de şoarece. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald.67 9. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie. ciocănitori. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. linişte. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.A.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.42 7. Practic.42 5. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor.90 7.0 2. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1.90 4. 27 / 33 .39 8.74 4. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale.22 8. În tabelul 1 este.5 2. întuneric. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. piţigoi etc.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1. Avetisian. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de. după G.

fără a se recurge la deschiderea stupului.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . fără abuz însă. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. înseamnă că familia este înfometată. iar alţii de stetoscopul medical.8-1 cm. . se va interveni. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. de un tub de cauciuc lung de 1m. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. Unii crescători de albine se folosesc. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. 2. în acelaşi scop.zumzetul slab. se va recurge numai în situaţii excepţionale. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. Pag. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. care însă încetează imediat. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. .bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. având diametrul interior de 0. Ascultarea stupilor iarna. 28 / 33 . prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. La cercetarea familiilor de albine.

Albinele moarte se strâng şi se ard. 29 / 33 . Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. unde se află mai multe albine. procedându-se la fel. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. după ce. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. albinele şi matca dintr-un nucleu. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. în faţa urdinişului. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. Aici i se înlătură capacul. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. înseamnă că iernarea decurge normal. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. mucegăite. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. Din contră. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. împachetajul şi mai apoi podişorul. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă.Zumzetul prelung. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Cadavrele de albine fără capete sau roase. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. Prezenţa albinelor umede. în cazul în care se administrează familiei Pag. Pentru această operaţie. se epuizează şi adeseori piere în întregime. arată că în stup este prea multă umiditate. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. se îmbolnăveşte de diaree. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. prezenţa excrementelor de şoareci. Când în stupină există mătci de rezervă. Observând poziţia ghemului. atunci el se introduce peste încă o ramă. spre mijlocul cuibului. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor.

iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată.zahăr candi. Pag. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr).pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. În continuare. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. roiniţă (Folia mellissae). În continuare. în locul infuziei medicinale preparate în casă. muşeţel (Flores chamomillae]. nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. apoi se frământă cu mâna. ca un aluat. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. până la omogenizarea amestecului. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. scoţându-le chiar afară din stup. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. şerbet. 30 / 33 . Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . turte. restul. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. tei (Flores tilliae). aruncându-le pe fundul stupului. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). gălbenele (Flores calendulae). iar când timpul permite. coada şoricelului (Flores millefolii). izmă (Folia menfriae).). Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. cristalele grosiere. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. sunătoare (Herba hyperici). Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Antonescu). zmeură. cât şi de zahăr). Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. 17). coada calului (Herba equiseti).

în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. Pag.17 Amplasarea turtei. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană.Fig. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. c) Şerbetul fiert (după prof. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. Mureşan şi ing. 2 kg miere. E. Pentru prima variantă. se aduce în încăperea de lucru. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. cu cel puţin patru ore înainte. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. tei sau fâneaţă. la cald. C. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează.700 kg zahăr pudră. Pentru a doua variantă. nefermentată. Mureşan şi ing. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. dr. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Cu un termometru măsurăm temperatura. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. provenită de la familii sănătoase. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Mihăilescu).750 l apă sau ceai de plante medicinale. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. Mierea se încălzeşte puţin. 31 / 33 . b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. C.300 l apă sau ceai de plante medicinale. aceştia se zdrobesc fin. E. Indiferent de variantă. Mihăilescu).5 cm. dr.

aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. în sezonul nefavorabil. Numai pe asemenea materiale. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. Pag. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. ianuarie. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. izolatoare. Este bine să se presare paie. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. 32 / 33 . Către sfârşitul iernii. 4. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. în special nosemoza. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. nu mai pot zbura şi mor. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. efectuând mişcările într-un singur sens. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. Altfel. 3. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. când zăpada se topeşte. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. pământul umed şi îngheţat. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. în funcţie de necesităţile familiei respective. aşezându-se pe zăpadă. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. ele rămân amorţite. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. Totodată. Totuşi. întărindu-se. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies.

Este. Unele familii fac încercări de zbor. în mod deosebit. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. Se atrage atenţia apicultorilor. Familiile normale efectuează un zbor intens. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. cu o durată de 30-50 minute. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. la temperaturi mai scăzute. 33 / 33 . în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. de asemenea. Pag.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful