IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate.A. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere.2 2. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. Nestervodski. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. nu se recomandă. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. în caz contrar. În tabelul nr. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval.2% la familii cu mătci de un an.5 2. iar la cele cu 60% mătci tinere. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii.0 1. după datele lui V. Nestervodski). intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă.6 3. mai ales în prag de toamnă. La rândul lor şi mătcile.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. sănătoase şi de calitate superioară. Pag. 4 / 33 . ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. în raport cu vârsta mătcilor. sub influenţa lipsei de cules. 2. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil.4 4. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei.A. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. în foarte mare măsură. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. cu mătci tinere. Dacă sunt mătci tinere.

se Pag. care păstrează mai greu căldura. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. Pe o perioadă scurtă. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. în mijlocul cuibului. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. care este un cules intens dar scurt. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. sunt faguri cu multe celule de trântor. se poate stropi cu sirop de zahăr. se realizează prin introducerea periodică. Dacă în cuib. La unele culesuri. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. fie că. 2. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. 5 / 33 . a câte unui fagure clădit regulat. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. Calitatea fagurilor. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. matca fie că va evita aceşti faguri. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. în perioada de toamnă. Deblocarea cuibului. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. limitând creşterea puietului. Dacă apicultorul nu intervine la timp. La stupul multietajat.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. De asemenea. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. deci un fenomen dorit. Ca şi în primăvară. la interval de 5-7 zile. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. 3. sub impulsul hrănirilor stimulente. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. ca de exemplu la salcâm.

Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. Operaţia se execută după încetarea zborului. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. care. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri.. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. Se va avea grijă însă. 6 / 33 . ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. într-o primă metodă. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. Hrănirile stimulative. zonele inundabile. Folosirea culesurilor târzii. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Administrarea sub formă de sirop. datorită aportului de polen proaspăt. acoperă cheltuielile de deplasare. fagurele se introduce la marginea cuibului. în zonele viticole.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. Fagurele introdus este curăţat. uzură prematură. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. încărcături intestinale mari. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. care se fac în doze mari. de regulă. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Astfel. 5. Ca surse de cules. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Pag. De la bun început. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. grădinile de zarzavat. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. pentru a preveni furtişagul. 4. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. bostănoasele etc. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. dacă timpul este mai cald. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. Când timpul este rece. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. diaree.

după' datele din literatură.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet.3 60. Barac. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. 1961). Pag. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. Gromisz. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos).0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. hrănirea stimulativă se face numai seara. Tabelul nr. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului.3l zilnic) 20 0. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. după încetarea zborului. pastă).6 25. altele îl cară însă afară. în acest caz.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. iar prin stimulare s-au obţinut 60. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. în acelaşi timp. Oricare ar fi procedeul folosit.5 dm 2 puiet. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. 7 / 33 .Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. De asemenea.6-63. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari.3 dm2 puiet. adică un plus de două ori şi jumătate. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. comparativ cu culesul natural de întreţinere. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. martorul a avut 25. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. Unele albine consumă acest zahăr.

precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. după încetarea depunerii ouălor.8 kg albină. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. mai tinere sau crescute special în acest scop. 8 / 33 . Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. Împachetarea cuibului. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. De asemenea. 6. ca şi familiilor de bază. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. Toamna. cu capacitate de 5-6 faguri. în cazul stupilor verticali cu magazine. la stupii multietajaţi. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. deasupra cuibului. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. alături de familia de bază în stupii orizontali.6-0. Prin aplicarea acestui procedeu. În afară de măsurile arătate. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. salcâm). Reducerea cuibului. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. în toamnă. în lunile iulie-septembrie. aşezaţi alături de familia de bază. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. Indiferent de starea timpului. Pe măsura dezvoltării. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. în stupi suplimentari. numărul fagurilor din cuib se reduce. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. Pag. în corpuri suplimentare. în această situaţie. familiile de bază se întăresc cu câte 0. 7.

într-o perioadă de 6 luni. rezultă că. în continuarea iernării consumul creşte la 1. în unele situaţii. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. corespunzătoare iernării familiilor de albine. în total. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie.corpul gras. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. Gareev. 9 / 33 .6-5. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. Pentru această activitate. Tabelul Pag.5-2. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne .W. la 40 stupine. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. consumul de miere a fost de 4. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. În aceste condiţii familiile normale. Partiot (1968). situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1).0 kg lunar.2 kg. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.

în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. administrat în luna februarie în turte energoplastice. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. Jebsen. în ea predomină zaharurile simple. Este greşită. Mierea reprezintă hrana glucidică. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor.W. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet.5-2 kg. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. Ea este bogată în fermenţi. După A. 300-500 m alt. albina tânără este încă în cantitate mică. 1. 10 / 33 . întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. nu de mană. 500-1 000 m alt. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. de asemenea. ramurile sau tulpinile unor plante.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. In total. glucoza şi fructoza. Pag. în afara cantităţii strict necesare iernării. săruri minerale. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. Alfonsus. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. vitamine. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Calitatea hranei. De aceea. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. uşor asimilabile. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. fiecare familie având nevoie de 1. se poate scurge din celule. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică.

Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. în caz contrar. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. în special cea de răpită. b) Metoda cu alcool. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. în general. ea trebuind să fie înlocuită. De asemenea. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. Pentru a spori producţia de miere extrasă. Varul se va depune pe fundul sticlei. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). se lasă să se limpezească. Mierea de floarea-soarelui şi. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. Pag. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. mierea este de mană. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. nu este căpăcită. ceea ce iarăşi nu este bine. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. Această miere este improprie pentru iernare. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. 11 / 33 . se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. Această operaţie o poate face orice stupar.Mana poate fi secretată direct de plantă.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. după vâscozitatea ridicată.

12 / 33 .5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. pe cât posibil. Se vor alege. de culoare brun-deschisă. fagurii plini cu miere.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. cu condiţia să conţină cel puţin 1. în primul rând. în timpul culesului mare. care au rame de o singură dimensiune.Cuvintele apicultorului american A. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). 3. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. care ocupă două magazine. Astfel. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice.5 kg fiecare. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . Pag.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. 2. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". Root sunt convingătoare în acest sens. au fost crescute câteva generaţii de puiet. . ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. aceştia se ridică din stup. 2) Fig. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine).2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. Ocupând în magazine poziţia centrală. se ridică în vederea păstrării. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib.în cazul familiilor puternice. pe măsură ce sunt căpăciţi. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii.). imediat ce există faguri plini cu miere.8-2. în care. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. la culesurile principale din lunile mai-iunie. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. Fig. înainte de a fi umpluţi cu miere. 3-3. Se aleg numai fagurii bine clădiţi. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine.

constantă. Se vor evita camerele umede. datorită aerului se poate altera. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. Conservarea fagurilor. 1-uşi frontale. folosind arzătorul de sulf (fig. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. după primul zbor de curăţire. pe timpul culesurilor abundente de polen. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. Fig. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. se va evita lovirea lor. iar deasupra. în afara rezervelor de păstură în faguri.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. 2-uşi laterale. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. pe cât posibil. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. alteori mierea din porţiunile lovite. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. în amestec cu zahăr pudră. în această stare. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. având grijă să-l presăm bine. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor.4b Arzătorul de sulf. 4 b) (15 g/corp de stup. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. 13 / 33 . Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. în acest scop. furnici). Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. Pe timpul culesului mare. Fig. şoareci. este recomandabil ca.

când se face prima revizie de primăvară. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. Hrănirea de completare. durata vieţii albinelor este influenţată. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. a moliei cerii şi a altor dăunători. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. Astfel. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. care trebuie depozitate în scurt timp. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie.l. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. După A. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. duce la depăşirea Pag. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. De asemenea. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina.glacial îmbibat într-un strat de pânză. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. Dacă la ieşirea din iarnă. Melniciuc (1964). 14 / 33 . 3. în mod direct. de cantitatea de zahăr prelucrată. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii.

unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. sunt necesare următoarele măsuri: . Pag.52 kg miere. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva.înainte de administrarea hranei. .capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. Un fagure plin pe ambele feţe are 3. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. ca să se stabilească necesarul din cuib. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. 15 / 33 . pe de altă parte. Totalul de dm2 găsiţi. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. .750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. concentraţia siropului poate fi de 1/1. ca atare. Când hrana se administrează timpuriu. cu o dublă influenţă negativă. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). Prepararea siropului pentru hrănirea de completare.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. în perioada activă. în final. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. un kilogram de miere. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. adică pe fagurii pe care familia va ierna. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. în funcţie de tipul de stup. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. aprecierea cantităţii totale de albină. prin transformare. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. adaosul de enzime va fi necorespunzător.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină.

25 1.45 8.51 0.12 8. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.87 2.38 3. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. acesta fiind mai dens.70 4.69 1. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.50 2.06 4.48 1.54 2.50 3.50 2. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.0 3.25 1. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop. celor slăbite de intemperii.56 4.62 0. 16 / 33 . întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).53 2.43 1. de intoxicaţii cronice.Pentru a obţine un kilogram de sirop. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii.35 2. amestecând până la completa dizolvare a acestuia. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.17 5. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.85 0.0 1.02 1. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.04 3.61 1.12 3. De asemenea.25 6.30 3. Practic.08 5.74 4.77 0. în general.25 1. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.08 2.25 7. după puterea familiei.35 10.54 1.02 2. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.0 2. Se recomandă hrănirea de completare timpurie.12 3.0 1.87 1.70 5. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.0 6. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.0 0. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna.05 3.31 1.10 10.87 0. cât şi combaterii nosemozei.12 3.62 0.62 0.85 2.87 2. în funcţie de mărimea şi starea acesteia. Dacă timpul este însă înaintat. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.25 6. precum şi roiurilor.22 4. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.20 Pag.87 1.74 0.

5 2.6 1. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.8 4.0 16.0 4. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.9 3. Pornind de la aceste considerente.5 5.3 1.0 4.2 4.2 1.0 3. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.0 5.5 3.67 1. sau spre sfârşitul iernii. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.0 5.6 2.4 2.1 0.60 4.0 11.34 2.75 6. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.0 2.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 4. fără spaţii suplimentare. 17 / 33 . Cu cât culesul ţine mai mult timp.2 2.2 2. cu cât timpul se răceşte mai curând.45 3.0 11.30 2. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.0 1.8 3.0 3.0 1. Pag. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine. în cazul în care.0 6.0 1.0 2.0 10. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon. cu atât această lucrare se execută mai devreme.0 10.35 6. cu atât lucrarea se execută mai târziu.0 2.68 5.5 1.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.3 1. albinele nu mai ridică siropul. Desigur. în condiţii normale însă.15 1.5 12. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.0 8.0 6.70 13.0 2. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.8 5.6 4.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.0 0.01 3.4 3.0 3.5 5.0 5.0 10. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.

neocupaţi de albine să se scoată.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. ultimele două moduri de amplasare . cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1. Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. fagurii cu provizii mai puţine. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei.5 kg miere (fig.5 kg miere. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. 18 / 33 .fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. Pag. Când sunt în cuib redus. Fig. 5). Fig. plus unul. către marginile stupului.5-4 kg.unilaterală şi centrală . este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. în ordine descrescândă. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi. urmând către mijlocul cuibului. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. Fig. 2. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. unilaterală şi centrală.familia de bază şi ajutătoare (fig. 6). este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. 3. 1ghemul de iernare în familia de albine. fără însă ca aceştia să fie sub 1. Uneori. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. fagurii cu miere mai puţină. Apoi. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup.5 kg (fig. 7). 1.

5-1. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. 9). aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Fig. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. 8). rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. Pe măsură ce rezervele se consumă.5 kg miere (fig. Familia de albine. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. Desigur. La stupii multietajaţi. în urma consumului. 19 / 33 . Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. descrescând în greutate către marginile cuibului. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. când iernarea se face pe două corpuri.3. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. Pag. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri.în total 7-8 kg (fig. Dacă iernarea se face într-un corp. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere.7 kg. Fig. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii.

acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. într-o măsură mai mică. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. când nu mai există puiet. De asemenea. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. de regulă. . . În perioada de toamnă. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. Pag. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. Datorită acestor rezerve. . Longevitatea se datorează. pe de-o parte faptului că ele participă. se face tratamentul împotriva varroozei. Ghemul de iernare. când apare primul puiet în cuib. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. . spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare.folosirea cu economicitate.propolizarea cuibului şi.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. în funcţie de condiţiile exterioare. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. mai ales.izgonirea trântorilor. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. 1. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. Odată cu scăderea temperaturii exterioare. de clădire a fagurilor). În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. 20 / 33 . . în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. conform prospectului. scade simţitor consumul de miere. Pe măsură ce nopţile se răcesc. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. a acestor provizii.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. a crăpăturilor pereţilor. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând.

Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. este mai afânat. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. activitatea albinelor scade treptat. numită coaja ghemului. adică de păstrare a căldurii produse. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. care cuprinde şi matca. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. care este de circa +13.9°C). Partea exterioară a ghemului. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. precum şi rolul de a hrăni matca. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. ci numai interiorul ghemului. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. picioare şi abdomen. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. Aici albinele stau aproape nemişcate. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. Miezul ghemului. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. din acest moment. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. Pag. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. adică de mărimea ghemului. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. devin active. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât.9°C) şi. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. În prima fază a repausului de iarnă. după cum este cunoscut. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. în perioada a doua a iernii.9°C. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). se hrănesc abundent şi produc intens căldură. în felul acesta. 21 / 33 . ca urmare.

au consumat câte 11. mierea de calitate inferioară. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2. Popa. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. Prin aceasta. cât şi a consumului de hrană. chiar în imediata apropiere a albinelor. li se scurtează viaţa. E. Al. precum şi umiditatea. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară.5 kg miere. care. iar familiile puternice. Cercetările efectuate în ţara noastră (l. De exemplu. pentru liniştire. sau s-a redus consumul cu 0.0 1. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară.1 kg miere.0-1. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare. Pag. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3.0 2. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. 22 / 33 .0 100.0-2.5 0. de 3 kg albină.5-3.5 60. Foţii.6 35.9 69.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. provocat de om sau animale. 2.1% la familiile puternice. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara.8 kg miere la fiecare kilogram de albină. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.5-2. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. la sporirea consumului de hrană.1 50. Barac. implicit. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii.8 30. N. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7.5-1.9 100. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe.5 kg miere pe durata iernii. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C.7 kg miere.8 50. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.5 1.9 51.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup.

condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. urmează diafragma şi salteluţă laterală. papură. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. Fig. a doua diafragmă şi salteluţă. Pag. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. 10 a şi b). în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. Fig.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. ziare. de fagurii cu albine.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. paiele de ovăz. polistiren expandat. 23 / 33 . 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului.

Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. Odată cu terminarea culesului principal. Un aspect important care trebuie urmărit. în plus. 13). adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. se închid. socotindu-se 0. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. excesul de umiditate. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. Orificiile de ventilaţie din capac. Fig. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. datorită faptului că mierea este higroscopică. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat.La stupul multietajat. este necesară redimensionarea urdinişului. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. 3. De asemenea.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. în acelaşi timp. 12). dacă iernarea se face pe două corpuri. 24 / 33 .ghemul de albine 2. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. Pag.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. Fig. este umiditatea. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri.

stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. La stupul vertical . In acest scop.iernarea în cojoc. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. . Protecţia stupinei în timpul iernii. La varianta a doua. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. coceni de porumb. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. de preferinţă din esenţe de înălţime medie.iernarea în adăpost. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. Fig. 25 / 33 . Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. Fig. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. 1.La prima variantă. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. . De asemenea. stacheţi. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers.14 Gratie contra rozatoarelor. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. 15). pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Iernarea în aer liber Pag. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig.iernarea în aer liber. 4. 14). se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. Orificiile de ventilaţie din capac se închid.multietajat.

Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. pe de altă parte. La acest procedeu.În condiţiile ţării noastre. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. în acest caz punându-se spate în spate. coceni. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). 26 / 33 . 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. de asemenea. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. la 20-25 cm deasupra solului. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. sau cojoc colectiv. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. în special. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. când zborul albinelor a încetat. 16). 2. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. Fig. 3. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. frunze uscate). familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. Această împachetare poate fi individuală. creşterea mai timpurie a puietului. în unele situaţii însă (provizii reduse. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. pentru doi stupi. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. Pag. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. în zilele însorite. când timpul s-a încălzit suficient.

aceste familii au o dezvoltare încetinită..5 2.77 7. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general. ciocănitori. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%. după G.0 2. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1.90 4.90 7.78 8.67 9. în primăvară.99 6. prezenţa excrementelor de şoarece. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de.0 1. Practic.74 4. întuneric.38 6. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. Din acest motiv.56 8. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare..42 7..39 8. 27 / 33 .42 5. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale. De asemenea.22 8.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. linişte. În tabelul 1 este.A. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. rumeguş de ceară Pag.54 9. piţigoi etc. Avetisian.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană.

Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. se va recurge numai în situaţii excepţionale. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. fără abuz însă. fără a se recurge la deschiderea stupului. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. Unii crescători de albine se folosesc. de un tub de cauciuc lung de 1m. iar alţii de stetoscopul medical. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. Ascultarea stupilor iarna. . Pag. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. . înseamnă că familia este înfometată. se va interveni. 28 / 33 . înseamnă că familia iernează în condiţii bune. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. care însă încetează imediat. 2.8-1 cm. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. având diametrul interior de 0. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. La cercetarea familiilor de albine. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului.zumzetul slab. în acelaşi scop.

Albinele moarte se strâng şi se ard. albinele şi matca dintr-un nucleu. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. prezenţa excrementelor de şoareci. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. 29 / 33 . precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. după ce. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. Prezenţa albinelor umede. împachetajul şi mai apoi podişorul. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. procedându-se la fel. Din contră. în cazul în care se administrează familiei Pag. în faţa urdinişului. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. Cadavrele de albine fără capete sau roase. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. spre mijlocul cuibului. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. se epuizează şi adeseori piere în întregime. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. atunci el se introduce peste încă o ramă. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. unde se află mai multe albine. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. se îmbolnăveşte de diaree. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. mucegăite. arată că în stup este prea multă umiditate. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. Aici i se înlătură capacul.Zumzetul prelung. Observând poziţia ghemului. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. Pentru această operaţie. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. înseamnă că iernarea decurge normal. Când în stupină există mătci de rezervă.

măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp.). aruncându-le pe fundul stupului. iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. sunătoare (Herba hyperici). Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). în locul infuziei medicinale preparate în casă. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . ca un aluat. apoi se frământă cu mâna. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. În continuare. gălbenele (Flores calendulae). restul.zahăr candi. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. 17). izmă (Folia menfriae).apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. coada calului (Herba equiseti). după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. roiniţă (Folia mellissae). coada şoricelului (Flores millefolii). Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. şerbet. turte. iar când timpul permite. cât şi de zahăr). Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. până la omogenizarea amestecului. scoţându-le chiar afară din stup. Antonescu). În continuare. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. Pag. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. muşeţel (Flores chamomillae]. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. cristalele grosiere. zmeură. 30 / 33 . se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. tei (Flores tilliae).

la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. E. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. Mureşan şi ing. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. Pag. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Mihăilescu). Indiferent de variantă. 2 kg miere. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. C. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7.17 Amplasarea turtei. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. dr.300 l apă sau ceai de plante medicinale. E. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. dr. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. într-un vas emailat se pune zahărul pudră.750 l apă sau ceai de plante medicinale. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. nefermentată. se aduce în încăperea de lucru. cu cel puţin patru ore înainte. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. Pentru a doua variantă.5 cm. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. la cald. Mihăilescu). Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1.Fig. c) Şerbetul fiert (după prof. C. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. aceştia se zdrobesc fin. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil".700 kg zahăr pudră. Cu un termometru măsurăm temperatura. provenită de la familii sănătoase. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. Mureşan şi ing. Pentru prima variantă. Mierea se încălzeşte puţin. tei sau fâneaţă. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. 31 / 33 . Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata.

albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. efectuând mişcările într-un singur sens. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. când zăpada se topeşte. Totuşi. pământul umed şi îngheţat. nu mai pot zbura şi mor. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. 4. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. aşezându-se pe zăpadă. în funcţie de necesităţile familiei respective. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. ele rămân amorţite. Este bine să se presare paie. Către sfârşitul iernii. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. în sezonul nefavorabil. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. Pag. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. Altfel. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. Totodată. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. 3. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. izolatoare. în special nosemoza. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. întărindu-se. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. 32 / 33 . ianuarie. Numai pe asemenea materiale. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă.

Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. Se atrage atenţia apicultorilor. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. cu o durată de 30-50 minute. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii.Este. Unele familii fac încercări de zbor. de asemenea. 33 / 33 . ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Familiile normale efectuează un zbor intens. Pag. la temperaturi mai scăzute. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. în mod deosebit. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor.