Lucrari de efectuat pentru toamna - iarna

1. Revizia generala de toamna care consta într-o serie de activitati ce depind

de zona geografica, conditiile de cules, tipul de stup si situatia puietului din
cuib:
- Dimensionarea cuibului în functie de fagurii ocupati de albina
(îndepartarea fagurilor goi, descapacirea dupa diafragma a celor cu miere
putina, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai
puternice); Asigurarea rezervelor de hrana (1,5-2,5 kg miere capacita/fagure,
de calitate (nu de mana);
- Pastrarea în cuib a fagurilor mai închisi la culoare, dar nu vechi, care sa
mentina caldura cuibului pe timp de iarna, cu celule de lucratoare buni de
ouat în prima parte a primaverii;
- Schimbarea matcilor necorespunzatoare daca nu s-a facut în luna
precedenta;
- Mentinerea familiilor cu populatie de albine suficienta astfel încât la
intrarea în iarna sa existe în stup o cantitate de 2,0 - 2,5 kg albina; Întarirea
familiilor slabe pentru a putea depasi cu bine perioada de iernare;
- Administrarea hranirilor de stimulare glucidice pentru cresterea albinei de
iernare; administrarea acestora se face sub forma de sirop în cantitate de 150
ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descapacirea fagurilor cu miere plasati
dupa diafragma sau în corpul de jos la stupii ME asigura o foarte buna
stimulare si o concentrare a rezervelor în acelasi timp.
- De asemenea hrana proteica trebuie administrata pentru cresterea de albine
viguroase capabile sa traverseze iarna în bune conditii. În acest sens se poate
administra polenul recoltat din familii proprii sanatoase (nu cumparat) sau
înlocuitori ai acestuia în sirop, turte sau ca atare în cazul polenului.
- Strâmtorarea urdinisurilor în vederea evitarii furtisagului si punerea
gratiilor împotriva patrunderii soarecilor ar fi de asemenea o serie de masuri
binevenite mai ales daca timpul este rece. Pentru noptile reci este importanta
protejarea termica a familiilor de albine cu saltelute sau pernute peste
podisor si eventual unele împachetari laterale, mai ales la stupii orizontali.
2. Evaluarea starii de sanatate si luarea de masuri pentru prevenirea si
combaterea bolilor - efectuarea examenului clinic si efectuarea de tratamente
necesare, împotriva varroozei, conform prospectului, aplicarea masurilor de
zooigiena în stupi si stupina pentru combaterea nosemozei.
3. Conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale,
corpuri de stup si tratarea cu sulf pentru prevenirea gaselnitei; continuarea
lucrarilor de reformare a fagurilor vechi;
4. Reconditionarea elementelor de stup care urmeaza sa adaposteasca
familiile pentru iernare.

OCTOMBRIE, Sa luati aminte ! Toamna este anotimpul în care pregatirea

sezonului apicol din anul urmator este în plina desfasurare. A zecea luna a
anului, denumita popular "brumarel", este o luna de miez de toamna uneori
cu zile calde care alterneaza cu perioade reci si ploioase, în unii ani, mai ales
în sudul tarii, octombrie este o luna cu temperaturi de vara si cer senin astfel
ca albinele tinere de curând eclozionate pot face primele zboruri în jurul
stupinei.
Ponta matcilor se reduce considerabil (matcile uzate nu mai au ponta sau se
pot pierde) iar cresterea puietului în toate familiile de albine (în toate zonele
tarii) se diminueaza chiar si în familii cu matci tinere, acesta întinzându-se
pe suprafete nu mai mari decât o palma pe 2-3 rame din centrul cuibului. Din
acest moment nu mai este indicata stimularea cresterii puietului deoarece
aceasta se face în detrimentul albinelor doici din familii, albine ce se vor
uza, nefiind apoi capabile sa treaca peste iarna sau sa asigure în primavara
cresterea de puiet. Daca vremea este favorabila (temperaturi mari, un cules
mediocru de întretinere) sau familiile au matci tinere, împerecheate în august
sau la începutul lunii precedente, pe ramele cu faguri din centrul cuibului
mai pot fi gasite suprafete mici cu puiet capacit foarte aproape de momentul
eclozionarii. Oricum, pe masura racirii vremii la temperaturi mai mici de sub
+8°C albinele se strâng în ghemul de iernare care se afâneaza desfacându-se
numai atunci când temperaturile exterioare cresc la +12°C . În lipsa
puietului, temperatura ghemului se mentine în jurul valorii de 24-25 de
grade. Cresterea de puiet are nevoie de temperatura de 34-35 de grade.
Mentinerea acestei temperaturi se face cu consum de energie de catre albine.
Aceasta duce la o uzura mai mare comparativ cu situatia când nu exista
puiet. De aceea este bine ca în familiile unde se vor gasi rame cu oua
proaspete, acestea sa fie scoase (în a doua perioada a lunii si daca
temperaturile sunt scazute).
Se considera ca zborurile albinelor tinere, proaspat eclozionate care
antreneaza la zbor si albinele mai vârstnice este un fenomen cu efecte
benefice asupra iernarii si starii de sanatate a familiilor. De aceea apicultorii
priceputi aleg o vatra de iernare însorita asezând stupii cu urdinisurile spre
sud într-un amplasament si o pozitie care îi protejeaza de vânturile si curentii
reci. Din pacate în unele stupine se întâlnesc în aceasta luna situatii nedorite
când, din diferite motive, principalele lucrari obligatorii care asigura o buna
iernare a întregului efectiv sau numai a unei parti din el nu au putut fi
executate corect si la timp. Familiile care nu s-au bucurat din partea
apicultorului de atentia corespunzatoare au sanse minime - sau mai bine-zis
nu au sanse - sa supravietuiasca traversând cu bine rigorile iernii Acum este
momentul, pe ultima suta de metri ca apicultorul întârziat sa purceada de
îndata la efectuarea acelor actiuni specifice pe care le-am consemnat mai
ales în calendarele pe lunile august si septembrie. Se întelege ca, la modul
concret, momentul ales pentru aceste actiuni va fi în orele amiezii în zilele
calde si însorite pe care Dumnezeu le ofera celor lenesi, nepasatori si
întârziati la "apel". lata dar ce trebuie avut în vedere în cadrul a ceea ce am
numit în calendar pe tot parcursul lunilor acestui an:
Actiunile specifice
- Strâmtorarea cuiburilor utilizând diafragmele.
- În cazul unor familii slabe se poate practica iernarea în acelasi stup (mai
ales la stupii orizontali) a doua familii separate printr-o diafragma etansa
(oarba), fireste fiecare familie având urdinisul propriu.
- Unirea nucleelor prea slabe si introducerea matcilor în custi în vederea
iernarii în afara ghemului.
- O alta actiune importanta este aranjarea (orânduirea) cuibului pentru
iernare.
Organizarea (orânduirea) cuiburilor pentru iarna se face diferentiat, în raport
cu repartizarea mierii în faguri, tinând cont de faptul ca în timpul iernii
albinele compactate în ghem nu se deplaseaza pe fagurii laterali pentru hrana
ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care gazduiesc
albine, numai în interiorul ghemului. Aranjarea fagurilor se face tinând cont
si de principiile biologice ale dezvoltarii pe verticala, care cer ca în partea de
jos a fagurilor sa existe spatiu pentru puiet iar deasupra asa-numitele coroane
de miere.
Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral, central sau unilateral, cea
mai indicata fiind asezarea bilaterala. La formarea cuibului se va avea în
vedere ca îndeosebi fagurii laterali sa aiba coroanele formate cel mult pâna
la jumatate, iar ca fagurii laterali vor fi alesi cei mai plini.
În cuib se vor lasa numai fagurii acoperiti complet cu albina si care au cel
putin 1,5 kg de miere. Daca exista mai multi faguri cu miere insuficienta
acestia vor fi trecuti dupa diafragma si vor fi descapaciti pentru ca albina sa
transporte mierea în cuib.
Acolo unde este necesar, se vor completa rezervele de hrana. Consumul de
hrana, în functie de puterea familiei, se situeaza la 700-900 de grame pe zi,
în prima perioada de iernare si la 1,5-2 kg din momentul începerii cresterii
de puiet (de obicei în a doua jumatate a lunii ianuarie). Consumul total al
unei familii medii se situeaza în jurul valorii de 7-8 kg de miere. Cantitatea
necesara iesirii din iarna este mai mare datorita consumului abundent din
primavara destinat cresterii puietului pâna la aparitia unui cules de
întretinere din natura. De aceea, se considera, ca fiind necesare pentru o
iernare corecta, aproximativ 16-20 de kg de miere în stup. Suplimentarea în
primavara a hranei cu zahar va uza albina datorita prelucrarii acestuia.
Deosebit de importanta este si rezerva de pastura apreciindu-se drept
suficienta o cantitate de 1,5-2 kg pe familie. În cazul în care aceste cantitati
nu exista în stup se vor completa cu miere din rezerva de faguri sau
administrarea de sirop (actiune începuta în luna trecuta).
În cazul stupilor multietajati se vor folosi doar corpurile în care exista albina.
Pentru mai multe informatii consultati "Iernarea familiilor de albine".
- Efectuarea a doua tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu
Varachet sau alte medicamente specifice atunci când în familii puietul a
eclozionat în totalitate. Tratamentele se fac respectând riguros indicatiile din
prospectele ce însotesc medicamentele de uz apicol.
- Protejarea cuibului împotriva frigului, consumul de hrana fiind mai mare în
stupii unde aceasta nu exista. Realizarea în cuib a unui regim termic optim
se face prin împachetarea cuiburilor cu materiale termoizolante. Deasupra
podisoarelor si lateral, dupa diafragme,se pun saltelute umplute cu paie,
talas, cârpe sau bucati de polistiren expandat. Multi apicultori folosesc
ziarele vechi pentru pastrarea caldurii în cuib.
- Instalarea la urdinisurile stupilor a gratiilor contra soarecilor stiut fiind ca
patrunderea în stup a rozatoarelor este o adevarata calamitate pentru familia
respectiva.
- Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdinisului
corespunzator cu marimea (puterea) familiei; crearea de orificii de ventilatie
în podisor; practicarea unei deschideri de 0,5-2 cm prin distantarea ultimei
scândurele a podisorului (la stupii orizontali); întoarcerea podisorului la
stupii multietajati cu deschiderea spre marginea superioara a corpului.
- Dispunerea stupilor pe suporti într-o pozitie usor înclinata pentru a preveni
stagnarea apei pe fundul stupilor.
- Protectia stupinei împotriva curentilor reci de aer si a vânturilor
predominante prin asezarea stupilor la adapostul unor cladiri, garduri din
specii vegetale, garduri provizorii din tulpini de floarea-soarelui, de porumb,
stuf s.a. în functie de resursele locale.
- Înlesnirea si supravegherea zborurilor de curatire.
- Protectia stupinei contra vânturilor si curentilor.