In tara noastra, din categoria crapului de consum face parte puietul in varsta de

un an si o vara (C1+) si de doi ani si o vara (C2+).

Primavara devreme (dupa topirea zapezii) se procedeaza la repararea
constructiilor hidrotehnice si a instalatiilor, dupa care helesteele se inunda treptat.
Popularea acestora se face de timpuriu (8-10 grade C) deoarece s-a constatat ca prin
pastrarea indelungata a crapului in helestee de iernat cresc mult pierderile din efectiv si
de masa corporala.
Pentru popularea helesteelor exista doua procede in functie de momentul cand se
face popularea (toamna sau primavara).
- Popularile de toamna au urmatoarele avantaje:
• supravietuirea organismelor bentonice ce reprezinta hrana preferata a crapului;
• iernarea crapului la densitate mica;
• inceperea hranirii lui imediat ce conditiile naturale permit;
• evitarea unor manipulari suplimentare ce implica cheltuieli.
- Dezavantajele sunt legate de supravietuirea parazitilor in helesteu, deoarece nu
exista posibilitatea efectuarii lucrarilor de pregatire conform tehnologiei asupra
platformei si nerealizarea la timp a lucrarilor de reparatie si intretinere la constructiile
tehnologice.
 Sunt recomandate popularile de primavara deoarece permit respectarea
tehnologiilor, cu dezavantajul inceperii hranirii cu 1-2 saptamani mai tarziu dupa
sfarsitul perioadei de hibernare.
- helesteul se goleste toamna, se lasa la uscat si se administreaza clorura de var
100g/m2;
- pentru stimularea dezvoltarii biomasei bentonice se administreaza ingrasaminte
organice fermentate;
- se vor crea zone vii unde se vor administra resturi vegetale, stuf sau fan si se va
grapa periodic;
- ingrasamintele organice se administreaza in cantitate de 10-20 t/ha, iar cele chimice
in cantitati de maxim 50-100kg/ha.

Operatiunea de grapare a platformei in perioada cresterii crapului cu efecte

pozitive asupra dezvoltarii biomasei benctonice, determina:
- oxigenarea stratului superficial de sedimente;
- prin turbiditatea creata diminueaza tendinta de infiltrare a apei;
- lucrarea permite aducerea la suprafata apei a organismelor bentonice din profunzime.
- in vederea valorificarii eficiente a bazei trofice naturale din helesteele de crestere se
poate practica cresterea crapului de varste diferite, adica popularea mixta.

- crapul consuma – cereale (porumb, sorg, grau, secara, orz );

– leguminoase (mazariche, lupin);
– reziduri industriale (sroturi de floarea soarelui, soia, in rapita);
– furaje de origine animala (faina de carne, de peste, lapte praf).

- raportul proteic, reprezentat de proportia cantitativa dintre substantele nutritive

azotate fata de cele neazotate difera in functie de varsta crapului

- in alimentatia crapului de 2 sau 3 veri, cu cat ne apropiem de toamna, raportul proteic

devine mai larg (creste ponderea furajelor bogate in glucide) pentru a stimula
acumularea de grasimi in organism, necesare perioadei de iernare.
 Eficienta furajarii este conditionata de modul de pregatire a nutreturilor inainte
de administrare:

- grauntele de cereale, se folosesc dupa macinare in mori cu ciocane prevazute cu site

cu ochiuri de 2-10 mill. Aceeasi prelucrare sufera turtele sau sroturile de
oleaginoase;
- drojdia de bere proaspata se marunteste, se usuca, dupa care se foloseste in amestecul
de furaje;
- amestecul de furaje se omogenizeaza bine prin lopatare si se inmoaie (cu 2-3 ore
inainte de administrare) pana se transforma intr-o pasta;
- furajele se distribuie pe mese speciale de furajare asezate sub nivelul apei la o
adancime de 0,5m sau direct pe fundul bazinului piscicol;
- folosirea neeconomica a furajelor poate fi preintampinata prin urmarirea permanenta
a nivelului de consum al hranei administrate zilnic. In acest scop, la 4-5 ore dupa
distribuire, se verifica daca furajele au fost consumate sau au ramas pe masa de
furajare si se iau decizii in consecinta.
 Pescuitul bazinelor ciprinicole

Pescuitul crapilor din helesteele de crestere se face in scopul transferarii lor in

helesteele de iernat sau pentru a-i livra pentru consum.
Recoltarea pestilor nu se face niciodata in perioada de crestere, ci toamna la
sfarsitul lunii octombrie pentru crescatoriile ciprinicole din nordul tarii si la mijlocul
lunii noiembrie pentru cele din sud.
Crapul se recolteaza cand temperatura apei scade sub 10 grade C deoarece
continutul apei in oxigen solubil este mai mare, pestii nu opun o rezistenta mare la
prindere, iar transportul lor este mult usurat.
Temperatura optima pentru pescuit este de 5-7grade C.
Recoltarea nu trebuie prelungita mult toamna, deoarece ingheturile timpurii pot
provoca pierderi mari.
In helesteele si in iazurile amenajate, pescuitul se poate realiza prin vidare, iar in
iazurile nevidabile, cu navodul.
 Pescuitul prin vidarea bazinului

In vederea efectuarii pescuitului din helestee se inchide canalul de alimentare si

se scot treptat vanetele calugarului, inlocuindu-le.
Prin scurgerea totala a apei, pestele se aduna in groapa de pescuit construita in
interiorul sau in afara helesteului.
Pentru ca peretii gropii de pescuit sa ramana intacti, acestia sunt fie betonati, fie
captusiti cu scandura.
Prin aceste amenajari, gropile de pescuit pot fi usor curatita, indeosebi cand ele
sunt dispuse in interiorul helesteului.
Pentru a usura sortarea pestelui dupa marime, groapa de pescuit poate fi impartita
prin intermediul unor gratare in 3 compartimente. Primul gratar este confectionat
din vergele dispuse la intervale mari, al doilea, din vergele dispuse la intervale mai
mici, iar al 3-lea din vergele asezate la intervale si mai mici. Inaintea primului gratar
raman pestii mari, inaintea celui de-al 2-lea gratar sun opriti cei mijlocii, iar cel de-
al 3-lea gratar retine pestii mici.
 Pescuitul cu navodul
Acest tip de pescuit se aplica in iazurile cu suprafete mari care nu se pot scurge
complet si nici pescui cu plasa de fund (volocul).
Inceperea pescuitului este precedata de scurgerea partiala a apei din iazuri, pentru
ca zonele cu stuf sa fie secate.
Iazurile se pot pescui cu 1 sau 2 navoade, care trebuie sa cuprinda toata latimea
bazinului piscicol.
Recoltarea crapului decurge mai usor in iazurile nevidabile in care se
administreaza hrana in timpul pescuitului. Hrana este distribuita in zonele lipsite de
vegetatie (adecvate pescuitului cu navoadele), intre orele 5-6 dimineata, iar
pescuitul incepe la 7 dimineata, cand pestii sunt “carduiti” in locurile de hranire.
Sortarea pestilor
Pestele scos din bazinele de crestere se pune pe o masa de sortare, care este usor
inclinata, avand marginile inalte si un plan inclinat in partea de jos. Pe aceasta masa
se face sortarea si numararea pestilor.
Crapul de o vara se sorteaza separat, pe o masa speciala care permite alegerea
exemplarelor mari si mijlocii.
 Pastrarea pestelui pentru consum
Pestele sortat este trecut in bazinele de iernat. Spre deosebire de acesta, pestele
pentru consum este livrat gradual, in functie de cererea pietei, fapt ce face ca el sa
fie pastrat in locuri reduse ca dimensiuni, de unde sa poata fi recoltat cu usurinta.
Pestele viu poate fi pastrat in iazurile cu suprafete mari, amenajand juvelnice prin
ingradirea unei portiuni de iaz si formand asa-numitele oboare.
Crapul de consum poate fi pastrat in conditii mai bune in viviere de lemn; in
crescatoriile ce dispun de canale (paraie) de alimentare suficient de adanci, se pot
utiliza lazile-viviere mobile, inchise sau deschise, instalate in aceste canale de
alimentare.
Transportul pestelui
Procesul tehnologic in crescatoriile ciprinicole se incheie odata cu pescuitul de
toamna (numit si pescuitul de recolta) si cu valorificarea productiei piscicole.
Productia piscicola poate fi valorificata pentru consum sub forma de peste viu
sau de peste proaspat (racit si neprelucrat). Pentru popularea exploatatiilor piscicole
care nu dispun de pepiniere proprii se livreaza peste de diferite varste, incepand de
la alevini si pana la reproducatori.
 Transportul pestelui destinat popularii bazinelor piscicole

Puietul de peste destinat popularii bazinelor piscicole poate fi transportat in

perioada 1 septembrie-1 aprilie, exceptand in cadrul acestui interval lunile geroase
(ianuarie, februarie). Pe timp calduros transportul se face noaptea sau in zori.

Pentru transportul pestelui viu destinat popularii bazinelor piscicole se folosesc

saci din material plastic sau hidrobioane.

Transportul pestelui destinat popularii bazinelor piscicole se poate face cu utilaje

obisnuite (hidrobioane, viviere) sau cu masini echipate cu hidrobioane metalice si
instalatii de oxigenare a apei.

Pestii destinati transportului (exceptie facand puietul marunt) nu sunt furajati cu

2-3 zile inainte de pescuit. Inainte de expediere, pestii se recolteaza si se pun pe
masa de sortat, iar de aici in cosuri de metal cu orificii. Dupa cantarire pestii se
depun in bazine cu apa curgatoare sau in juvelnice.
 Transportul pestelui de consum

Pestele de consum, crapul de 2 sau 3 veri este transportat la locurile de desfacere

sub forma de peste viu sau proaspat (racit si prelucrat).
Pentru transport se folosesc hidrobioane (butoaie de lemn dispuse in camioane),
viviere si in cel mai bun caz camioane special echipate cu hidrobioane din metal si
instalatii de oxigenare a apei.
Inainte de folosire, hidrobioanele de lemn sunt supuse procesului de dezinfectie.
Acestea se vor umple cu apa de rau doar pana la 80% din volumul lor, pentru a
permite barbotajul in timpul transportului.
Operatiunile de incarcare si descarcare nu trebuie sa depaseasca 30 minute.
Pentru a inlatura traumatismele la manipularea pestelui se foloseste minciogul. Daca
transportul dureaza mai putin de o ora, nu sunt admise pierderi, dar daca durata este
mai mare se admit 1-5% pierderi.
Pestii morti se indeparteaza din hidrobioane.
 IERNAREA CRAPULUI
Odata cu scaderea temperaturii apei la valori de sub 10 grade C au loc o serie de
modificari comportamentale, crapul trecand treptat de la o stare activa la una cu
imobilitate partiala, caracteristica sezonului de iarna. In aceasta perioada se impune
trecerea la pescuitul de toamna si transvazarea materialului biologic din helesteiele
de crestere si exploatare la cele de iernat, special amenajate.
Se considera ca pentru fiecare helesteu de crestere este necesar sa fie amenajat un
bazin de iernat, evitandu-se astfel transmiterea unor agenti patogeni prin
amestecarea pestilor de proveniente diferite, situatie greu de rezolvat in unitatile cu
capacitati mari.
Bazinele in care se face iernarea trebuie sa fie in prealabil dezinfectate, sa asigure
o alimentare constanta, cu apa bine aerata si fara impuritati.
Pregatirea bazinelor pentru iernat
Aceasta operatiune incepe inca din sezonul de primavara, imediat dupa ce
bazinele au fost scurse de apa si eliberate de peste. Ele raman uscate pana toamna,
pentru dezinfectarea si mineralizarea substantelor organice acumulate in perioada de
functionare. Pe durata sezonului cald se va urmari permanent impiedicarea
dezvoltarii vegetatiei, intrucat aceasta, dupa inundare, va constitui un consumator de
oxigen.
 Pe durata iernarii se impune verificarea temperaturii zilnice a apei si a
continutului in oxigen, atat la nivelul straturilor superioare, cat mai ales la nivelul
fundului bazinului, unde de altfel ierneaza pestele si unde se face alimentarea cu
apa. In cazul mentinerii unor temperaturi de peste 4 grade, se impune administrarea
obligatorie a hranei, pentru a evita slabirea acestora.
Pregatirea pestelui pentru iernat
La pescuirile de toamna se va avea in vedere operatia de sortare a pestelui,
eliminandu-se indivizii care manifesta unele semne de boala, cei crescuti
necorespunzator, sau cei care prezinta o stare de intretinere slaba precum si speciile
nedorite patrunse accidental in helesteie. Inainte de a fi introdus in helesteiele de
iernat, pestele este supus unor bai de deparazitare cu sare sau cu alte substante,
pentru a indeparta ectoparazitii.
Recomandabil este ca densitatea pestilor pe durata iernarii sa respecte
urmatoarele norme orientative:
- 30-40 exemplare/m2 la puietul de 35-40g;
- 3-4 exemplare/m2 la crap de 2 veri cu greutatea medie de 250-300g;
- 2 exemplare/m2 in cazul remontilor;
- 1 exemplar/m2 la reproducatori.
 Iernarea crapului de o vara (C0+)
Are loc in bazine special amenajate. Acestea asigura cele mai bune conditii
biologice si sanitare. In prealabil acestea se dezinfecteaza si se adancesc pentru a nu
permite oscilatii mari de temperatura. Apa trebuie sa fie curata si bine oxigenata, iar
debitul sa fie ridicat.

Pentru o iernare corespunzatoare se vor avea in vedere printre altele:

- greutatea minima trebuie sa fie de 30g in toamna, regimul termic intre 3-5grade C,
fara perioade mai calde in timpul sezonului de iarna, precum si lipsa vegetatiei pe
vetrele bazinelor;
- regimul termic sa asigure intretinerea bazinelor sau helesteielor de iernat, asigurand
conditii optime pentru iernarea pestelui. Imediat ce a inghetat apa, se va trece la
executarea de copci de cca. 1m2 la fiecare 30m2 luciu de ghiata.
- pe timp foarte friguros in copci se introduc snopi de stuf sau paie.
Periodic se analizeaza calitatea apei din bazin, prioritate avand continutul apei in
oxigen, pH-ul, continutul in substante organice etc.
 Modificari fiziologice pe durata iernarii
Odata cu scaderea valorilor termice, crapul se hraneste tot mai putin, iar cand
temperatura apei ajunge la 5-6 grade el se gaseste in regim de foame fiziologica.
Se ajunge in mod normal in stadiul cand functioneaza numai metabolismul bazal,
insa cu toate acestea, organismul consuma substante energetice pe care le preia din
rezervele organismului, ceea ce conduce la reducerea treptata a greutatii corporale.
Intensitatea metabolica este mai ridicata la tineret, comparativ cu crapul adult,
ceea ce explica pierderi mai insemnate la aceasta categorie de varsta.
Temperatura mai scazuta are efecte si asupra mecanismelor fiziologice prin care
crapul se apara impotriva diferitilor agenti patogeni, situatie care alaturi de
pierderile in greutate, explica in cazul cresterii temperaturii apei, aparitia unor boli.
Capacitatea fiziologica a pestilor de a suprevietui la temperaturi foarte scazute
ale apei, in conditii de inanitie si la un schimb redus de substante energetice
reprezinta rezistenta la iernat.
Rezistenta la iernat este influentata de o serie de factori:
- originea;
- varsta;
- greutatea;
- starea de intretinere si de sanatate etc.
 Modificari morfologice determinate de conditiile fizico-chimice
ale mediului acvatic in perioada sezonului rece
Lipsa hranei in paralel cu consumul de energie ce are loc pe durata iernarii, fac
ca organismul pestelui sa sufere o serie de modificari biochimice ce au loc la nivelul
diferitelor organe si tesuturi, avand drept consecinta slabirea si epuizarea acestuia
precum si o serie de modificari de natura morfologica, mai mult sau mai putin
pronuntate.
- se constata o reducere a lungimii corpului cu 0,8-1%;
- pestii cu talie mai redusa suporta pierderi in greutate mai mari;
- pierderea de grasime este cu atat mai mare cu cat se reduce greutatea corporala;
- odata cu pierderile de grasime se constata si pierderi de proteina care se reduc atat
cantitativ cat si calitativ;
- se constata de asemenea o scadere accentuata a glicogenului din ficat, o crestere a
glucozei din sange, si o reducere a vitaminei A de la nivelul ficatului;
- la nivelul sangelui se constata o crestere a CO2 si o scadere a cantitatii de
hemoglobina, si respectiv a numarului de ertrocite.
Pentru a evita situatiile critice care pot apare pe durata iernarii, se impune ca,
inca din timpul verii, pestele sa fie corespunzator sub raportul asigurarii unei hrane
cantitative si calitative, in functie de cerintele biologice ale speciei prin asigurarea
unor rezerve de grasime.