Cresterea economica a crapului

Metoda clasica de crestere a crapului este in bazine de pamant (helestee, iazuri), productia de peste fiind diferita in functie de conditiile de mediu pe care le ofera bazinul piscicol si conditiile oferite de ferma piscicola. Principalele sisteme de crestere a crapului: 1. Productii extensive care se bazeaza doar pe productivitatea naturala a bazinului fara a interveni cu furaje suplimentare. Hrana crapului de bazeaza pe zooplancton, larve La aceasta metoda nu se pot depasi productii de 250 500 kg peste/ha. Acest sistem de cresterea se preteaza in lacurile cu suprafete mari unde nu este rentabila furajarea si stimularea cu ingrasaminte a productivitatii naturale. 2. Productii semiintensive in care se intervine cu ingrasaminte (organice sau chimice) pentru stimularea productivitatii naturale a bazinului (zooplancton si fitoplancton) si se utilizeaza ca hrana suplimentara furajele clasice - amestec de cereale cu sroturi de soia sau floarea soarelui. Acest tip de crestere se preteaza in bazinele piscicole cu suprafete intre 15 100 ha. Productia de peste poate varia intre 600 si 2,000 kg/ha in functie de sursa de apa, volumul de apa al bazinului si calitatea furajarii. Acest sistem de crestere este cel mai des utilizat in tara noastra prezentand mai putine riscuri ale intoxicatiei pestilor cu amoniac/nitriti datorita productiilor relativ mici pe volumul de apa. 3. Productia intensiva este mai pretentioasa si necesita mai multa atentie in privinta calitatii apei. Nu se utilizeaza ingrasaminte deoarece calitatea apei se poate degrada rapid. In acest caz hrana pestilor se bazeaza doar pe furaje granulate cu un nivel adecvat de proteina pentru fiecare specie in parte. Un factor deosebit de important este debitul de apa ce primeneste bazinele, dar si aerajul (oxigenarea) apei pentru a evita astfel intoxicatia cu amoniacul rezultat din metabolismul pestilor si din degradarea furajelor neconsumate. Debitul de apa se calculeaza in functie de productia pe care dorim sa o realizam. Productia intensiva se poate realiza in helestee cu dimensiuni mici de pana la 1-2 ha deoarece la aceste suprafete se poate controla si interveni usor asupra calitatii apei si a oxigenului solvit. O alta varianta a productiilor intensive sunt vivierele sau custile flotante ce pot fi amenajate pe cursul unui rau sau pe suprafata unui lac. In sistemul intensiv se pot realiza productii intre 2,000 kg /ha - 20,000 kg/ha. 4. Productiile superintensive se pot realiza numai in sisteme cu recirculare si termostatare a apei. Productiile in acest sistem sunt mai mari de 20,000 kg/ha dar necesita o investitie initiala destul de mare. Sistemul superintensiv se realizeaza de obicei in hale cu bazine din fibra de sticla iar sistemul este foarte complex avand nevoie de pompe pentru recircularea apei, filtre de particule, filtre bilologice unde se neutralizeaza amoniacul si nitritii rezultati din metabolismul pestilor, filtre cu ultraviolete pentru distrugerea germenilor patogeni si sisteme de incazire si racire a apei. Demarajul de crestere este foarte mare datorita mentinerii temperaturii constante a apei, lucru care mentine metabolismul pestelui in parametri ideali de unde rezulta o digestie buna, o conversie a furajului buna, deci o crestere rapida. La noi in tara, tipul de crestere al crapului in sistem semiintensiv, in ciclu de 3 ani, tinde sa devina neprofitabil, iar majoritatea acvacultorilor incep sa acorde o atentie mai mare furajelor si calitatii apei, scurtand astfel ciclul productiei la 2 ani. Inainte de populare

bazinele se tin pe uscat si se administreaza clorura de var in zonele de baltire. La gura de alimentare se monteaza o sita metalica pentru a impiedica patrunderea altor specii de pesti care pot prada puietul (biban, ghibort, salau) sau care pot fi concurente la hrana (caras, rosioara etc). Puietul de crap introdus va fi de rasa sau hibrid cu un demaraj bun de crestere iar furajele administrate vor fi de tip extrudat cu minim 35% proteina. Furajarea trebuie facuta in doua tainuri la interval de 12 ore. Pentru a evita aglomerarea pestilor la masa de furajare si pentru consumul uniform de hrana pentru toti pestii sunt necesare 10-15 mese de furajare /ha. Pe timpul cresterii puietului trebuie prevenita aparitia fenomenului de inflorire a apei datorat dezvoltarii explozive a algelor si vegetatia submersa si plutitoare. Este foarte important ca greutatea medie a puietului de o vara sa ajunga la 120 g pentru ca in anul doi de crestere sa putem realiza crap de consum cu o greutate de 1100 1500 g. La productiile ce depasesc 2,000 kg/ ha aeratoarele sunt obligatorii. Productiile difera de la o ferma la alta. In anul doi de crestere se trece de la furajele granulate la cele de tip clasic din motive economice dar si datorita faptului ca in helesteele de crestere, mai mari de 2 ha, pierderile furajului granulat in masa apei sunt mari. Cresterea crapului pentru consum este mai economica in bazinele de 15 40 ha cu o productie finala de 2,000 kg/ha. Administratrarea furajelor in luna aprilie si inceputul lunii mai se face la adancimea de 50 60 cm deoarece apa este mai calda si consumul furajului este mai bun. De la jumatatea lunii mai se muta mesele de furajare la adancimea de 150 170 cm. Rezultate bune se pot obtine cu o reteta clasica cu 40% srot floarea soarelui, 10% srot soia, 30% grau, 20% porumb adminstrata incepand din luna aprilie pana in luna iulie, apoi se merge pe un procent de 25% srot floarea soarelui, 5% srot soia, 30% grau si 40% porumb. In concluzie se pot face productii in ciclu de doua veri daca acordam atentie calitatii apei si furajului. Calitatea apei este un factor foarte important asupra productiilor piscicole. Orice incarcare a apei cu amoniac si nitriti scade considerabil ritmul de crestere al pestilor iar la concentratii mari se produc mortalitati in masa. Amoniacul (in forma NH3) este neurotoxic. Acesta se absoarbe in sange la nivelul branhiilor si afecteaza creierul. In concentratii mari distruge branhiile si provoaca hemoragii la baza inotatoarelor. Contrar conceptiei generale, amoniacul rezultat din metabolismul pestelui se elimina in proportie de aproape 90% prin branhii, si doar restul prin rinichi. Ca simptome ale intoxicatiei cu amoniac enumeram agitatia, inotul pe o parte, gura si opercule deschise, branhii de culoare inchisa sau deschisa (la extreme), hemoragii, decolorarea pielii,respiratie accelerata. Nitritii (NO2), sunt mai putin toxici decat amoniacul, iar in concentratii mici nu afecteaza vizibil pestele, dar ii incetinesc ritmul de crestere. Nitritii se leaga de hemoglobina formand methemoglobina, care nu transporta oxigenul la celule. Ca un prim simptom in aceasta afectiune este inotul pestilor la suprafata si colorarea branhiilor in brun.