Piscicultura este o ramură a zootehniei care studiează și se ocupă cu creșterea și înmulțirea peștilor, atât

în apele naturale cât și în apele amenajate. Activitatea se desfășoară la ferme piscicole (crescătorii de
pești, pastravarii, etc), care sunt amenajate special pentru înmulțirea, creșterea anumitor specii.

Acvacultura înseamnă tot ceea ce ține de creșterea animalelor acvatice cu scopul comercializării lor. Tot
în acest domeniu intră și creșterea plantelor acvatice. Prin creșterea animalelor sau a plentelor acvatice,
întelegem atât animalele – plantele din apele maritime cât și cele din apele dulci.

Creșterea crapului în heleșteie

Totalitatea vieţuitoarelor din apă formează un sistem cresterea-crapuluide legătură complex, o simbioză
corelată. Într-un mediu acvatic trăiesc împreună viețuitoare din mai multe specii, (diferite specii de
pești, crap in cazul nostru) între care sistemul de legătură este multilateral (legături de nutriţie,
reproducere, concurenţă, etc.). Vieţuitoarele, prin legăturile lor proprii în timpul activităţilor de viaţă, au
efect asupra mediului lor neînsufleţit şi îl modifică într-o măsură oarecare. Pe lângă acesta şi mediul
influenţează în mod decisiv condiţiile de viaţă pentru convieţuire.

Pregătirea heleşteielor pentru popularea cu crap

Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi
nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune
decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine
pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă,
cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile
de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.

Acolo unde apa bălteşte, se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este
posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de
cca 2500 kg/ha. Prin aceasta se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne
în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins
distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul
etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci, din contră, produc o reducere a lor prin faptul
că sunt concurenţi la hrana crapului.
De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice,
iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente. Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi
repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei. Numai după ce
heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.

În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umple cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile
funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza
taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea zone, înseamnă că digul este dimensionat
incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

Pregătirea helesteielor trebuie facută cu câteva săptămâni sau luni înainte de inundarea bazinului prin
însămânțarea unor plante perene (lolium, trifoi alb, coada vulpii) ce va constitui substratul pentru
depunerea pontei; – în zonele umede, unde apa balteste se va administra clorura de var. Productivitatea
piscicolă se stimuleaza prin administrarea de gunoi fermentat, var stins, fân, drojdie de bere si făină de
pește la nivelul apei. Combaterea prădătorilor se face cu gard sau plase din stuf. Se inundă heleșteele
atunci când temperatura apei se menține câteva zile la 17-18 grade. Lansarea reproducătorilor se face
după o prealabilă îmbăiere timp de 3-5 minute într-o soluție de NaCl 3%, cu scopul inlăturării paraziților
corporali. Pentru a asigura hrana naturală necesară alevinilor de 1 zi după reproducere, se pune la mal
gunoi de grajd fermentat, iar după alte 2 zile se administrează must de grajd.

După pescuirea alevinilor și transferul în bazine de predezvoltare sau de creștere, heleșteul de

reproducere se scurge și se zvântă, iar vatra acestuia se prelucrează cu grapa sau discul.

Sistemul ecologic al heleşteielor de crap

Economia heleşteielor se datorează faptului că proteinele care sunt produse în lacuri prin proceduri
biologice de vieţuitoare de nivel inferior (zooplancton şi zoobentos) se apropie de efective de peşti din
crescătorii. Simbioza naturală a vieţuitoarelor din lacuri remite sursa naturală de forţă şi energie a
soarelui. Această energie va ajunge în mai multe etape prin reţeaua de nutriţie a efectivului de peşti.
Heleşteul nu poate asigura hrana pentru peşti exclusiv prin metode naturale în cantitate
corespunzătoare. Pentru ca economia lacului să fie rentabilă, sarcina crescătorului este de a influenţa
hrana peştilor şi să le completeze cu furaje din surse externe.

Deci, în heleşteie proteinele provin din hrană naturală, precum şi multiple compusuri esenţiale (ex.
vitamine, grăsimi nesaturate, etc.), în timp ce energia necesară menţinerii metabolismului este asigurată
prin conţinutul de amidon al furajului ieftin de abrac. Dimensiunea mare a lacurilor şi a cantităţii apei
oferă senzaţie de siguranţă, stabilitate care este importantă din punct de vedere a asigurării oxigenului.

Crapul

În principiu, crapul este o specie de peşte omnivor, adică în funcţie de posibilităţi avantajează racile de
nivel inferior, cu corpuri mici, care trăiesc în ape stătătoare şi ape curgătoare (membrii zooplanctonului),
viermi, melci şi larvele insectelor din nămol, însă pe lângă hrana de origine animală consumă seminţele,
vlăstarul plantelor acvatice, fructul, părţile uscate ale plantelor din nămol care cad în apă. În heleşteie
artificiale sunt utilizate aceste proprietăţi, pe baza cărora care peștii sunt hrăniți cu diferite tipuri de
cereale, produse auxiliare agricole ca furaje suplimentare. Procentul în mod optim este de 50-50 %.

Crapul în heleşteie are un rol important din punct de vedere al producţiei de carne de peşte, dar şi de
formare a mediului. Prin excavarea, mişcarea solului din lac se limitează formarea nămolului anaerob, pe
de altă parte, prin reîntoarcerea permanentă a elementelor nutritive biogene şi prin tulburarea apei
devine un factor esenţial al producţiei biologice din lacuri. Acest rol al crapului nu poate fi înlocuit prin
nicio specie de peşte.

În heleşteie fără crapi, din cauza adâncimii scăzute a apei se vor înmulţi în mod rapid cele mai variate
plante acvatice de nivel superior, care vor extrage elementele nutritive din apă, ceea ce va împiedica
înmulţirea algelor monocelulare. Procesul acvatic al circulaţiei energiei va fi oprit deja la nivelul de bază
şi astfel se ajunge într-o situaţie fără ieşire.

În concluzie, putem stabili că specia de crap prin activitatea specială de viaţă ajută la formarea mediului
din lacuri necesar creşterii altor specii de peşti şi menţinerea acestei situaţii pe termen lung.

In Romania piscicultura ecologica a inceput in 2010, cu sprijinul finantarii Fondul European pentru
Pescuit - FEP 2007-2013. Procesul de conversie s-a concentrat pe crapul comun, deoarece diferentele
dintre practica cresterii traditionale si practicile ecologice nu au fost semnificative.

Piscicultura in helesteiele si fermele piscicole din Romania este gestionata in principal prin tehnologii
extensive si semi-intensive, care se bazeaza pe productivitatea naturala a iazurilor cu unele furajari
suplimentare pe baza de cereale locale (porumb, grau, floarea-soarelui).

Productia ecologica de peste din Romania este estimata la 2.042 de tone (2014), bazata in general pe
cresterea crapului, realizata de 29 de companii certificate, acoperind 14.840 ha de iazuri certificate.

Crapul este una dintre cele mai raspandite specii de pesti din fermele piscicole europene, in special in
Europa de Est. Productia totala de crap a ajuns la 83.400 tone in 2015.
Potrivit EUROSTAT, principalii crescatori de crap ecologic din UE sunt Ungaria (peste 3 000 de tone in
2015), Romania (2 700 tone) si Lituania (1 200 tone). Volume mult mai mici se produc in Austria,
Germania, Polonia, Letonia.

Costul crapului crescut in sistem ecologic este considerabil mai mare decat costul crapului produs in
mod traditional (de la 0,65 EUR / kg in Germania la 0,89 EUR / kg in Polonia; adica un cost suplimentar
de 30% in Germania si de 46% in Polonia). Principalele costuri care fac diferenta sunt cele pentru puiet si
cele pentru hrana pestilor. Pentru ambele, costul este aproximativ dublu pentru cresterea in sistem
ecologic.

In piscicultura ecologica la crap este necesara folosirea de puiet suplimentar, din cauza ratei reduse de
supravietuire a puietului in anul suplimentar de crestere. In Germania si Polonia este necesar de un
numar dublu de puiet fata de cresterea traditionala, iar in Romania costul este mai mare, deoarece
fermele romanesti cumpara puiet mai in varsta (fata de piscicultorii organici din Polonia si Germania
care isi produc propriul puiet), iar necesarul suplimentar de puiet este estimat la 50%.

Furajele consta in principal din cereale. Valoarea nutritiva a cerealelor ecologice este egala cu cerealele
conventionale, dar pretul este dublu. Iar din cauza problemelor aparute in timpul cresterii puietului (rata
de crestere mai mica) este nevoie de un an suplimentar de crestere. Acest lucru duce la o rata de
conversie a hranei in general mai ridicata de 15%.

Consumul de peste in Romania se situeaza mult sub media europeana, ajungand in 2019 la
7,2kg/locuitor (media europeana este de aproximativ 23kg/locuitor), iar 90% din pestele consumat in
Romania provine din import. Doar 10% este furnizat de acvacultura si pescuit.

Producția internă de pește din fermele piscicole reprezintă aproximativ 10% din consumul total, adică
aproximativ 12.000 de tone de pește din 120.000 de tone de pește care sunt consumate la nivel
național. Din producția internă totală de pește, care include piscicultura, 50% este reprezentată de
speciile de ciprinide (crap comun, sânger, novac, cosaş, caras, babușcă etc.), 10% este reprezentată de
păstrăv, iar restul de 40% provine din alte capturi, reprezentativ pentru capturile din apele dulci fiind
scrumbiile și plătica și reprezentativ pentru capturile marine fiind șprotul, stavridul și calcanul12