ASPECTE COMPORTAMENTALE

LA IEPURELE DOMESTIC

Comportamentul animal
prezinta o importanta deosebita
pentru om, avand rolul de a
determina intelegerea naturii si
legitatea proceselor biologice .
S-a reusit sa se defineasca mai multe forme de
comportament cum ar fi:

Comportamentul consumului de hrana si apa;

Comportamentul de excretie (eliminarea fecalelor si a urinii);

Comportamentul sexual ;

Comportamentul care exprima senzatii (buna dispozitie, frica, durere);

Comportamentul fata de alte animale (comportament social);

Comportamentul in timpul odihnei si a somnului;

Comportamentul de cunoastere a mediului inconjurator

(comportament teritorial).
 Sistemul nervos central

Depozitarea si
Influenta valorificarea Influenta
mediului inconjurator programelor determinate factorilor externi
genetic.
Vaz, auz, miros Prelucrarea si foame, sete,
gust, excitanti tactili depozitarea de informatii
din mediul inconjurator instinct sexual,
furajare, si din interiorul organismului stare de oboseala,
Transpunerea in realitate
a programelor innascute si
dobandite.

Influenta mediului inconjurator

si a factorilor interni asupra
comportamentului

Consumul de Eliminarea Igiena

Comportament Comportament comportament
hrana fecalelor si corporala
sexual social de cunoastere
si apa a urinii si odihna
a teritoriului
Un rol mai important decat variiatile de mediu si factorii zootehnici,
revine factorilor psihici.
Iepurele are si el universul sau psihic caracterizat prin factori
emotionali , schimbarea personalului, de ingrijire, a furajelor, prezenta
vizitatorilor in numar mare, schibarea partenerilor in custi, pot declansa
reactii violente din partea iepurilor.
Animalele se organizeaza in societati dupa reguli si obiceiuri
precise, isi repartizeaza intre ei sacinile necesare traiului in comun.
Aceasta organizare presupune diferite mijloace de comunicare, sunete,
contacte, miscari, semnale chimice (feromoni).

Acestea sunt utilizate de membrii grupului in scopul de:

- a induce un anumit comportament ;
- a distribui si repartiza anumite functii sociale intre membrii grupului;
- de recunoastere intre membrii aceleiasi colectivitati
 Aceste substante chimice sunt cunoscute sub numele de
feromoni. Acestea sunt secretate de anumte glande cu secretie
externa.
- actiunea lor se excercita asupra organismului prin inducerea
unui anumit comportament, declansand un anumit proces
fiziologic;
- sunt deci fenomene ce actioneaza pe cale olfactiva si prin
ingerare;

Cei mai multi dintre factori sunt specifici unei specii si

actioneaza in cantitate mica.
Studii foarte intense su fost efectuate, cu aceasta ocazie
asupra iepurilor din Australia. La care s-a gasit o organizare ce o
reaminteste pe cea a insectelor. S-a descris existenta unor
glande situate sub barbie si in regiunea anala ce elibereaza
feromoni ce actioneaza asupra indivizilor din colonii.
Iepurele salbatic isi marcheaza teritoriul in care traieste cu
ajutorul urinei si cu un feromon eliberat in acelasi timp cu
fecalele. Crotinele sunt repartizate pe intreg teritoriul, astfel ca,
toti iepurii straini care patrund in acest teritoriu sesizeaza
mirosul si recunosc locul ca fiind ocupat.
 Pentru a marca obiectele prezente in teritoriu cum ar fi:
- arbori sau pietre, iepurele isi freaca barbia de aceste obiecte .
Acest semnal reprezinta puncte de recunoastere pentru colonie si
semnal de avertizare pentru indivizii straini;
Masculul poseda aceste glande situate sub barbie mai dezvoltate
decat la femele de asemenea acesti indivizi ocupa un loc important in
ierarhie.

Comportamentul social
Datorita unor dusmani numerosi, iepurele salbatic si-a fixat in
comportament anumite caractere ce se transmit ereditar. Este un
animal preponderent nocturn, evitand astfel o parte din dusmanii
obisnuiti.
Sunt animale deosebit de fricoase si sperioase cu reactii psihice
puternice. Reactioneaza imediat chiar violent, fata de prezenta cainilor,
sobolanilor, la zgomotele puternice si neobisnuite.
Studiul comportamentului social a aratat ca iepurele este un
animal prietenos, se ataseaza de personalul de ingrijire, dar manifesta
frica si rezerva fata de persoanele straine.
 Iepurele salbatic manifesta mai pregnant comportamentul social. El
traieste in colonii iar aceasta manifestare comportamentala este mai
accentuata la femele care doresc sa se asocieze in mici grupuri mai ales
in perioada de gestatie.
In interiorul fiecarui grup se stabileste o ierarhie, stricta de tip liniar,
masculii dominanti joaca rol si de reproducatori activi. Rolul acestora
este si acela de a apara teritoriul de eventualii intrusi. Se pare ca
marimea grupului se limiteaza la 2-3 masculi si 3-4 femele. Daca grupul a
fost desfiintat dintr-un motiv oarecare, femelele se aduna se stabilesc
intr-un nou teritoriu formand un nou grup social.
Arealul si configuratia fiecarui grup sunt limitate de ambitia si
puterea grupului. O crestere semnificativa a densitatii populatiei
modifica aparent diferite zone ale glandei suprarenale la ambele sexe
(spre hipertrofie).
Teoretic, acest lucru semnifica pierdere in cantitate mare de
minerale,acest lucru determinand moartea.
In conditii de supraaglomerare femelele, sunt cele ce mor in numar
mai mare decat masculii, deoarece pierd Na in cantitate mare scad in
greutate mult si mor din cauza conformatiei glandei suprarenale ce
prezinta zona glomerurala mai putin dezvoltata decat la masculi.
Consideratii asupra gustului si mirosului la iepuri

Un rol important in perceperea gustului il au mugurii din papilele

gustative si enzimele secretate de mugurii din papilele foliate ce sunt
mai numeroase la aceasta specie. Perceperea gustului depinde si de
proprietatile moleculare ale substantelor ingerate. Cationii si anionii
(impreuna) sunt considerati raspunzatori de gustul ’’sarat’’. Cationii
singuri sunt cei ce aduc gustul strain al sarii in gusturile complexe
(dulce-amar, sarat-dulce etc).
Perceperea gustului depinde si de temperatura , sensibilitatea
gustativa este dublata intre 10-20 grade, este constanta intre 20-30 de
grade si diminueaza intre 30-40 de grade. Sensibilitatea pentru gustul
’’amar’’ si ’’sarat’’scade cand temperatura creste, perceptia pentru
gustul acid si dulce creste odata cu cresterea temperaturii.
Mentionam ca aceleasi enzime care au fost descoperite in mucoasa
bucala si nazala semn ca intre gust si olfactie este o legatura,
ramanand sa se stabileasca modalitatile prin care interactioneaza.
In privinta mirosului se considera ca joaca un rol important in
comportamentul social al iepurelui. De exemplu iepurii tineri disting
cu pregnanta mirosul, produs de mama lor, in comparatie cu alte
mirosuri straine. Intr-un teritoriu strain, dupa miros se poate distinge
locul de depozitare al dejectiilor fata de locul de pasunat.
 Mirosul emanat de membrii unui grup constituie un semnal de avertizare
pentru alti indivizi. Cand iepurele nu are activitate sociala dejectiile lui sunt
slab odorate. In perioada de reproducere, masculii depisteaza femela in calduri
si dupa mirosul lasat de aceasta pe locurile pe unde au trecut .

Stresul si importanta lui

in cresterea iepurilor
Mecanismele care stau la baza declansarii fenomenului de stres poarta
denumirea de factori agresivi clasificati in trei grupe:
- factori somatici – caldura, zgomotele, frigul, diferite traumatisme;
- factori psihici – frica, diferite pericole, suprasolicitarea, anxietatea;
- factori zooeconomici:conditii nesatisfacatoare de intretinere si exploatare,
izolarea.

a. Faza de alarma
Un dezechilibru a pH-lui intestinal in directiea alcalozei digestive produce un
efect congestiv la nivelul cornetilor nazali si se traduce prin inflamatii, jetaj,
inmultirea exagerata a gemenilor saprofiti din genul BORDETELLA si
PASTEURELLA. Acest tablou dureaza foarte putin.
 b. Faza de soc
Adrenalina produce o reactie neurovegetativa ce se repercuteaza asupra
metabolismului glucozei si a ionilor sanguini prin cresterea potasiului si
scadera sodiului, care in final se traduce prin ruperea echilibrului acido-
bazic, cu deplasarea spre acidoza. Starea de acidoza provoaca deshidratarea
organismului si perturbarea oxigenarii pulmonare, este o faza de
intensificare a catabolismului.
In incercarea de a lupta contra perturbatiilor provocate de adrenalina si de
a gasi o solutie, organismul prin intermediul hipofizei solicita
corticosuprarenala sa secrete:
- cortizon, pentru a lupta impotriva inflamatiilor de la diferite nivele;
- aldosteron pentru a restabili echilibrul mineral, pH-sanguin si echilibrul
Na/K pentru normalizarea filtrarii la nivelul rinichilor.

c.Faza de epuizare
. Dupa ce intreaga energie de adaptare a organismului a fost epuizata.
Puterea de adaptare a organismului fiind limitata se ajunge la epuizarea
organismului si inevitabil moartea.